Dupa Tzimtzum (Restrictie), cand Malhut (a patra faza, Bhina Dalet) decide ca trebuie sa devina similara cu Creatorul, incepe sa se verifice pe sine sa vada ce parti si nivele contine. In acest fel ea se divide pe sine in lumi, Partzufim, si Sfirot pana cand aceasta se realizeaza pe deplin ca vas care coboara in aceasta lume.

De fiecare data cand ajunge sa se cunoasca pe sine mai mult, in aceeasi masura se ascunde pe sine. De aceea, noi suntem in aceasta lume, in cea mai joasa si intunecoasa dintre lumi, adica in partea cea mai ascunsa noua. Si de aici, din aceasta parte intunecoasa, incepem sa revelam dorintele si Lumina pentru a ne putea urca inapoi.

Malhut are doua dorinte: sa devina similara si sa adere la radacina, dar, in acelasi timp, sa ramana independenta si de sine statatoare. Independenta este posibila insa numai cand exista rezistenta. Pentru acest motiv aceasta actiune este numita “imperecherea prin lovire” (Zivug de Hakaa).

Dorinta de a ajunge la radacina se numeste imperechere (Zivug), iar lovitura (Hakaa) rezulta din dorinta de a-si pastra independenta proprie, de a nu se umple pe sine cu Lumina pentru binele propriu, ci numai pentru a darui si astfel se considera a fi daruire mai mult decat primire.

Noi trebuie sa ne identificam cu Malhut de Infint fiindca suntem parti din ea. Inseamna ca noi trebuie sa vrem sa actionam exact ca ea, sa dam placere Gazdei exact asa cum Gazda vrea sa ne daruiasca noua placere. Nu trebuie sa uitam niciodata de Malhut de Infinit pentru ca suntem inclusi in acest punct si existam in el permanent.

Nu conteaza unde sunt (singur, in grup sau in timpul diseminarii), sunt intotdeauna in punctul lui Malhut de Infinit care s-a hotarat sa fie daruitoare ca si Oaspetele in relatia cu Gazda. De aceea, nu conteaza ce facem, noi trebuie sa aderam la acest punct. Si toate actiunile noastre sunt facute pentru a multumi Gazda, asa cum Gazda ne multumeste pe noi.

Dar cum stiu eu ca Gazda imi da placere? Acolo, in acest punct, Malhut a revelat asta, si dupa cum si eu aspir catre aceasta revelatie, ma voi include pe mine in acest loc si voi revela si eu de asemenea.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 7/19/2011 “Talmudul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Revenind la capitolul protestelor israelienilor privind chiriile caselor, suntem in masura sa adaugam un “surplus de valoare“ acestuia?

Raspuns: Daca noi ne adunam impreuna pentru a rezolva problema caselor si avem garantia mutuala intre noi, puterea noastra se multiplica. Nu este ca o simpla unire dintre soldati pe campul de lupta sau o unire intre membrii unei echipe sportive, dar numai daca ne unim pentru a rezolva o problema nu pentru noi personal ci pentru intreaga tara.

In ceea ce priveste locuintele, avem de-a face cu un cartel care este in cardasie cu guvernul. Ei lucreaza impreuna si fac o multime de bani din asta. Am vazut asta la fostul prim ministru si la numerosi primari din diverse orase, care sunt acum sub investigatii. Oricum o privesti, autoritatile sunt conectate la ceasta stare de fapt.

O casa particulara costa in America 150.000 de dolari iar populatia castiga pe luna mult mai mult ca aici. Dar preturile noastre sunt de doua ori mai mari. Chiar crede cineva ca avem de-aface aici cu niste probleme speciale, fara rezolvare? Nu, nu este nimic decat coruptie. De obicei exista limite la astfel de situatii, dar nu la noi in tara.

Noi trebuie sa avem ca scop oprirea acestui lucru si rezolvarea problemei care a devenit nationala. Atunci vom actiona in interesul tuturor si nu ne vom opri nici cand fiecare va avea propria casa. Trebuie sa facem asta spre binele oamenilor.

Daca protestatarii nostri se inarmeaza cu aceasta intentie, vor obtine o mare victorie. Ei pot forma chiar o miscare publica ce nu se va opri pana nu vor obtine ceea ce vor.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala din 7/20/2011 “Arvut”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi nu avem nicio libertate de alegere in aceasta lume. Este o lume a rezultatelor, iar acest lucru face diferenta intre aceasta lume si lumea spirituala. Atunci cand un om se inalta in lumea spirituala, prin obtinerea unui nivel spiritual, el castiga libertatea de a alege in ganduri, decizii si actiuni. Acest lucru se intampla fiindca lumea spirituala contine toate fortele, pe cand lumea noastra contine rezultatele.

Aici, noi deja am primit imaginile gata facute si nu mai putem schimba nimic in ele. Daca vrem sa actionam de sine statatori, trebuie sa ne ridicam la nivelul spiritual, la nivelul alegerii libere, la nivelul fortelor. Cand dezvaluim aceste forte in interiorul nostru si le simtim (considerand ca totul se dezvaluie numai in interiorul omului), atunci castigam abilitatea de a actiona dupa propria alegere libera si decidem pentru noi insine ce forte activam – unele sau altele.

Aceasta munca este numita munca Creatorului. Astfel, castigand abilitatea de a face alegerea corecta in toate actiunile lui, omul inlocuieste treptat pe Creator in controlul fortelor naturii. In aacest fel ajunge treptat la punctul in care toata realitatea trece sub puterea lui.

El reveleaza constant noi forte, ca in cazul in care se intampla in forma libera. La urma urmelor, exista doar doua autoritati: cea de daruire si cea de primire. Amandoua vin de la Creator, dar unde este omul aici?

Omul sta intre aceste doua forte care actioneaza asupra lui intr-un balans perfect. El se gaseste pe sine in zona neutra care nu depinde nici de forta de daruire nici de cea de primire. Forta de daruire este numita „sfintenie” iar forta de primire „impura”, fiindca este egoista. Partea neutra nu apartine niciuneia si se numeste Klipat Noga.

In aceasta stare in care un om nu stie exact „de care parte” este adevarul, de partea fortei egoiste (Klipa) sau de partea sfinteniei (daruirea), el se gaseste pe sine exact in mijlocul lor si castiga libertatea de a alege.

Dar se ridica intrebarea: cum este posibil sa alegi, daca tu esti exact in mijlocul scalei si ai sanse absolut egale de ambele parti, 50/50, si acesta este un calcul corect, exact? La urma urmelor, omul nu simte ca este mituit in vreun fel sau ca se minte pe sine. Deci cum poate decide ce cale sa apuce, in virtutea a ce sa avanseze in viata? Sa incerce sa primeasca din ce in ce mai mult pentru sine, sau totusi sa obtina oarece forma spirituala, daruirea?

Aceasta alegere este ceea ce noi consideram munca asupra mediului nostru. La urma urmelor, omul nu stie ce sa aleaga si este lasat cu aceasta intrebare. Dar daca el vrea intr-adevar sa faca alegerea corecta, atunci el trebuie sa se plaseze pe sine in mediul corect si atunci mediul il va ajuta sa vada unde este adevarul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 7/22/2011 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: Ii vedem pe ecran pe prietenii nostri din Los Angeles si pe reprezentantii diferitelor natiuni. Cat de bine inteleg el limbajul nostru Biblic?

Raspuns: Si noi si ei trebuie sa interpreteze acest limbaj in termenii dorintelor si sa il inteleaga in conformitate cu propriul lor stil interior de citire.

Eu am adevarul meu interior. De exemplu, in aceasta lume sunt Evreu de origine, iar langa mine se afla un prieten Chinez. Eu sunt separat de adevarul meu prin confuzia de prim rang, iar el- prin confuzia celui de-al doilea rang.

Sa ne detasam de aceasta lume materiala. Amandoi avem dorinte egoiste specifice. In concordanta cu nivelul dorintei, el este numit „Chinez” iar in concordanta cu nivelul dorintei mele, sunt numit „Evreu”.

Astfel, amandoi trebuie sa efectueze o anumita munca pentru a ajunge la adevar. La acest lucru se refera notiunea „70 de popoare”. Fiecare are propria munca, care insa este absolut aceeasi pentru fiecare intr-o masura specifica. Noi credem ca nu este asa, insa in realitate, munca difera doar putin in stilul sau exterior, altfel este in intregime identica in specificul interior, prin profunzimea relativa si fazele caii. Noi toti avem de facut aceeasi munca.

Mi se pare ca pentru o persoana este dificil, ca o a treia nu face deloc asta, si a patra s-a nascut deja un inger si realizeaza scopul foarte usor. In realitate insa, nu stiu nimic si nu vad imaginea de ansamblu in care totul lucreaza egal.

Astfel, marea dorinta egoista este divizata in cele „70 de popoare ale lumii” si Israel. Sa nu credeti ca pentru Israel este mai usor decat pentru altii. Doar ca fiecare persoana face eforturi de pe propriul nivel al dorintei comune.

Munca reala pentru Israel sta in aducerea tuturor celor „70 de popoare” la adevar In fond, este inclus in ele prin intermediul spargerilor. Se spune despre asta, „ Veti fi un regat de preoti si o intreaga natiune pentru Mine.” De aceea reprezentantii diferitelor popoare vin spre noi- dorintele care aspira catre Creator din dorinta comuna de primire. Ei se manfesta ca Israel si acum sunt numiti  exact astfel.

Toti aceia care nu s-au trezit sunt numiti „cele 70 de popoare ale lumii’ si vor trebui sa se corecteze mai tarziu pe sine. Insa intr-un fel sau altul, toate proprietatile si oportunitatile fiecarei persoane sunt in mod precis ‚optimizate”. Nici o natiune nu are prioritate in spiritualitae.

Puteti spune „Insa „corpul” comun Adam HaRishon contine anumite organe care sunt mai importante decat altele?” Este adevarat, insa asta se refera la ordinea corectiei: La inceput dorintele pure incep corectarea, apoi cele „brute”. Totusi, perfectiunea sterge toate disproportiile.

Prin urmare, este suficient sa avem o mica rana, sa lipseasca o singura celula, si intreg corpul este lipsit de perfectiune. In acest fel, toti suntem egali, pe principiul egalitatii generalului cu particularul.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/24/11, „Arvut”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In interiorul capatului fiecarui grad (Rosh) apare un conflict intre Lumina si  ecran, adica intre intentia „de dragul daruirii” si placerea care este simtita in mod direct in interiorul vointei de a se bucura. Placerea directa este ca si cum simt ceva gustos in gura, si acest gust este conectat direct cu dorinta mea.

Insa acum trebuie sa provoc o lovitura, adica sa introduc o noua apreciere, sa ma introduc pe mine intre placere si dorinta care impreuna se afla interiorul meu. Trebuie sa stau intre ele si sa dau o forma noua legaturii, pentru ca din acestea doua, eu vreau sa il inalt pe Creator astfel incat acestea sa se desfete una pe alta cu daruire!

Aceasta se numeste lovitura (Hakaa) pentru ca am iesit impotriva acestei legaturi directe dintre placere si dorinta. Si in virtutea acestui fapt, eu inalt capatul acestui grad.

„Fata” Partzuf-ului este forma daruirii  pe care o persoana a construit-o din noile relatii pe care vrea sa le stabileasca intre placere si dorinta. El se afla intre ele si nu le lasa sa intre in contact direct pentru ca el doreste ca acestea sa se afle in relatie doar in forma daruirii. Astfel el construieste forma Partzuf-ului spiritual.

Adica, forma Parzuf-ului este construita pe baza noilor relatii dintre plecere si dorinta. Dupa aceea, Partzuf-ul nu mai doreste sa accepte toate celelalte parti ale placerilor si dorintelor care sunt incapabile sa ia forma daruirii, forma Creatorului. Rezulta ca el este lasat cu un exces de dorinte si Lumini care se afla in spatele acestor calcule.

Atunci apare un conflict intre formele directe ramase, aceste Partzuf aditional, separat in care dorinta si placerea sunt conectate direct- si noul, intregul Partzuf care a fost construit care contine legaturile corecte intre placere si dorinta, creand o „fata”. Si persoana simte ciocnirea dintre aceste doua forme: dintre primirea totala pentru sine, asa cum il convinge Creatorul sa faca, si noua forma a daruirii pe care tocmai a creat-o. Ciocnirea reciproca a acestor doua forte este numita „ciocnirea dintre Lumina care inconjoara si cea interioara.’

Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 7/20/11, „Prefata la Intelepciunea Cabalei’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Originea noastra este starea totalei perfectiuni, numita „Lumea Infinitatii”. Singurul lucru care lipseste este realizarea acestei perfectiuni. Care poate fi revelata doar ca „avantaj al Luminii fata de intuneric”, adica prima revelare a lipsei perfectiunii, si in interiorul sau-perfectiunea.

Pentru a crea starea de imperfectiune, multe detalii ale ascunderii se desfasoara in lumea Infinitatii ca o pregatire pentru noi. Cea mai mare ascundere este aceea in care ne aflam acum, in aceasta lume, pe ultimul nivel al ascunderii dupa cele 125 de niveluri ale ei. Prin urmare, aceste niveluri sunt numite „lumi”, „Olamot”,  care isi au originea in cuvantul „Olama”, ascundere.

Tot ce avem de facut este sa revelam lumea Infinitatii, perfectiunea in care ne aflam in concordanta cu planul creatiei „spre incantarea creaturilor”, pentru a intelege ca aceasta stare este intr-adevar cea perfecta, frumoasa, si mai buna dintre toate starile posibile.

La inceput ni se pare ca starea noastra intunecata de ascundere este complet tolerabila. Chiar ne place si nu dorim sa mergem in alta parte. Insa apoi, noi revelam din ce in ce mai mult lucruri in viata noastra care nu ne multumesc, si incepem sa distingem ce este imperfect in starea noastra si ce poate deveni perfect pe viitor.

In acest fel gasim multe lucruri care ne lipsesc (semnificatia, imperfectiunea): mancarea, sexul, familia, banii, onoarea, cunoasterea. Si iata cum revelam faptul ca in interiorul acestor surse de realizare, nu poate exista perfectiune. Realizarea este posibila doar daca ies din mine si ii umplu pe altii, devenind astfel asemanator cu Creatorul. Adica, eu trebuie sa il revelez pe Fauritor, Creatorul meu, si sa devin similar cu El.

In fond, el nu este prezent in starea mea materiala, in dorintele si nevoile mele curente. Pentru a-l gasi, am nevoie de o aspiratie complet diferita- nevoia de daruire. Ca rezultat al daruirii mele catre El, il voi revela in interiorul meu si voi adobandi adeziunea. Adica, voi dobandi aceeasi forma, aceiasi proprietate ca si El. Aceasta va deveni noua mea dorinta adevarata- singurul lucru ce imi lipseste, lucrul care defineste imperfectiunea mea. Si nimic altceva! Exista doar dorinta de a revela proprietatea Creatorului din interiorul meu pana ajung la totala adeziune.

Atunci cand o persoana face eforturi sa dobandeasca aceasta dorinta, el vede pe parcurs ca are nevoie de mijloacele necesare: grupul, lumea intreaga, profesorul, cartile, studiul, si munca deasupra cunoasterii. Insa la final el ajunge la senzatia imperfectiunii si intelege ca perfectiunea inseamna adeziunea cu Creatorul, in proprietatea de a darui care devine revelata in persoana. Acum insa el nu o are!

Aceasta realizarea este numita „am facut eforturi si am gasit” pentru ca acum el gaseste dorinta corecta. Si daca el experimenteaza starea sa de imperfectiune si ii lipseste doar proprietatea de a darui (daruirea de dragul daruirii, sau chiar primirea de dragul daruirii), atunci o schimbare apare in el si el trece de la lipsa perfectiunii la perfectiune. Si in aceasta priviinta, totul este determinat de eforturile sale.

Totusi, eforturile nu ar trebui sa fie acelea pe care doreste sa le faca din egoismul sau, ci in concordanta cu ceea ce aude de la profesorul si le desfasoara in grup. Si in acest proces vede mai multe stari asemanatoare cu acestea, in care trebuie sa se coboare pe sine si sa urmeze instructiunile profesorilor sai,  ghizii sai pe aceasta cale. Acesta este modul in care el depune eforturi, prin aplecarea sa in fata sfaturilor Cabalistilor.

Apoi, din cele „613 sfaturi” (Eitin) el ajunge la cele „613 instructuni ale Torei” (Pkudin), adica el isi corecteaza dorintele si merita „descoperirea”- revelarea Creatorului in creatie.

Din partea 1  Lectia Zilnica de Cabala 7/24/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În Malchut a lumii infinitului, în creatura creată de Creator, dorinţe diferite sunt distribuite peste cinci nivele ale asprimii (Aviut). Mai departe, aceste nivele s-au manifestat în cinci lumi. Fiecare lume este alcătuită din cinci Partzufim, şi fiecare Partzufim din cinci Sefirot.

De aceea, în Partzuful integrat al Malchut al Infinitului, sunt zece Sefirot ai HBD – HGT – NHY (Hochma, Bina, Daat; Hesed, Gevurah, Tifferet; Netzah, Hod, Yesod). Ei sunt despărţiţi conform apropierii sau depărtării fie de Keter sau Malchut.

Cu alte cuvinte, ei sunt înşiraţi de-a lungul acelei linii. În ceea ce priveşte obţinerea calităţii de a dărui, Sefirot ai Malchut a infinitului sunt într-o relaţie liniară. Fie sunt mai aproape de dorinţa de a dărui Keter, fie sunt mai aproape de dorinţa de a primi Malchut.

În consecinţă, dorinţa lui Malchut stă într-un alt loc în secvenţa de corecţie generală. În definitiv, corecţia este întotdeauna făcută de la cea mai uşoară, la cea mai grea. În primul rând, corectăm elementele mai uşoare. Apoi, aceste elemente ne ajută să reparăm elementele mai grele.

Aceste părţi ale Malchut a Infinitului, care vin să se corecteze primele sunt numite Israel, „Direct către Creator” (Yashar El). Ei au înclinaţia sau tendinţa necesară. Ei sunt transparenţi, ca sa spunem aşa, în timp ce alte dorinţe sunt mai aspre. Cu alte cuvinte, în Malchut a infinitului, elementele înrudite cu HBD ies primele, urmate de elementele apropiate de HGT, şi apoi elementele apropiate de NHY.

Şi, aşa cum ştim, elementele HBD şi HGT sunt considerate ca fiind strămoşi respectiv „fii.” Ei se referă la zona din Galgata ve Eynaim(GE) până la Chazeh. HBD este Rosh (cap) al Partzufului.”Totuşi, corpul însuşi este apropiat de zona TNHY (Tifferet, Netzah, Hod, and Yesod).

Anumite suflete se trezesc pentru a se corecta la un anumit moment dat. Primel suflete corectate sunt consideraţi „Patriarhii”: Abraham, Isaac şi Iacob. Sufletele care au fost corectate în perioada intrării şi ieşirii din Egipt sunt considerate drept „Fii.” De-a lungul exilului egiptean, Iacob a murit. Cu alte cuvinte, locul considerat Iacob a luat sfârşit ceea ce duce la tranzişia între stadii.

Acest stadiu al „fiilor” a fost completat în timpul distrugerii primului şi celul de-al doilea Templu, când „Patriarhii” au căzut la nicvelul „naţiunilor lumii” şi li s-au alăturat lor. Această fuziune a avut loc de-a lungul celor patru exiluri, dar în special în timpul ultimului. Acum la terminarea lui NHY (partea terminală a Partzufului comun Malchut al Infinitului) poate începe corecţia lui deoarece până acum, integrarea părţilor din HBD – HGT, ceea ce a fost realizat prin  spargere s-a terminat.

Azi, ne aflăm la sfârşitul integrării şi la începutul corecţiei a NHY, partea finală a tuturor nivelelor. Corecţia noastră se mişcă încet în conformitate cu asprimea nivelului la care ne aflăm. Avem nevoie de multe dispozitive pentru a ne corecta.

Străbunii noştrii au avut o altfel de abordare. Ei s-au putut corecta pe ei chiar şi fără a lucra în „Tora şi porunci” deoarece ei erau la nivelul rădăcină al dorinţei. Tot ceea ce au avut de făcut a fost să se anuleze, în timp ce „Tora şi poruncile” implică munca cu dorinţa de a primi şi atragerea luminii care reformează.

Mai târziu, fii lor au primit metoda „Torei şi a poruncilor” dar era în continuare bazată pe nivelul străbunilor noştri. Noi, totuşi, suntem deconectaţi de aceasta azi şi suntem la începutul realizării a enormei, autenticei dorinţe egoiste.

Totuşi, la nivelul TNHY, în stadiul final a completării Partzufului integral care este împărţit în trei părţi, fiecare lung de 2000 de ani, aşa cum a explicat Baal HaSulam în „Introducere al Cartea Zohar,” chiar şi aici, este deasemenea divizare în HBD-HGT-NHY. NHY de asemenea se împarte în trei părţi care angajează aceeaşi secvenţă de corecţie de la uşor la dificil.

De aceea, când vasul (dorinţa) iese din spargere şi începe procesul de corecţie, începe cu sufletele care sunt atrase către spiritualitate. Ele sunt cele la care se face referire drept „Israel.” În definitiv, în exil, toată lumea este separată de lumină. De aceea, aceia din comunitate care se trezesc primii pentru a descoperi Creatorul sunt denumiţi „Israel.” Ei constituie un grup însărcinat să ghideze toată umanitatea.

Acest grup în stadiul curent este un grup de „străbuni” în NHY care acţionează pentru beneficiul comunităţii. Abraham a vrut să corecteze tot vechiul Babilon. Noi, de asemenea, trebuie să acţionăm în acest fel şi să conştientizăm responsabilitatea care atârnă deasupra noastră.
Din partea a 5 a a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/19/2011, ” Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→