Intrebare: Cum se testeaza cineva daca efortul lui este suficient?

Raspuns: Eforturile sunt de obicei peste ratiune, peste cunoastere, cand i se pare omului ca totul este extrem de dificil si imposibil, si ceea ce are, are de ajuns. El nu mai crede in profesor „in prostie”, sau in Creatorul care este ascuns, fiindu-i imposibil sa spuna ce vrea Creatorul de la el. El are multe plangeri referitoare la grup ca intreg si la fiecare in parte.

Dar, in acelasi timp noi trebuie sa spunem ca aceasta imagine pe care eu o vad se refera numai la greselile mele, la egoismul meu! Este fiindca in realitate, eu exist in Infinit. Iar grupul reprezinta sufletele cu care eu sunt complet conectat. Iar profesorul este partea de peste noi, care ne conduce la conexiunea cu sufletele deja corectate, astfel ca noi, impreuna cu ele, sa putem corecta sufletele inca necorectate. Iar Creatorul se va revela intre noi, fiindca acum, El este ascuns pentru binele nostru.

Daca un om imagineaza asta corect, daca intelege ca aceasta lume e imaginara si el are nevoie sa se scufunde mai adanc prin aceasta imagine iluzorie catre forma sa interioara, astfel incat sa descopere legaturile care ne conecteaza, ca pe dosul unui goblen, atunci el va fi capabil sa puna totul la locul potrivit si sa ceara sa fie schimbat.

El va revela perfectiunea prin existenta in armonie cu toate dorintele, cu alte cuvinte, cu grupul si cu Creatorul, cu calitatea de daruire. El va simti ca a atins astfel perfectiunea si nu este nimic mai maret de atat, nicio nevoie sau dorinta pentru ceva mai mare, fiindca aceasta este pentru el starea perfecta!

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 7/24/2011 Shamati 187

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut”: Porunca „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” nu poate fi observata la un individ ci numai prin acordul unei intregi natiuni. Si de aceea a durat pana cand au iesit din Egipt, fiindca doar atunci cand au devenit demni sa observe asta.

Intreaga masura a marii dorinte omenesti la fel ca si intreaga masura a aversiunii fata de ceilalti trebuie sa se manifeste in interiorul omului. Marimea dorintei lui este Faraonul, rezultatul respingerii  lui este Muntele Sinai, iar masura aspiratiei lui la Creator este Moise. De aceea, intreaga poveste biblica a exodului din Egipt este subliniata in interiorul sufletului omului.

Si pana atunci, el nu are nevoie de metoda Cabalei; el nu are nevoie de corectii. El nu depune efort de schimbare, nu este gata sa fie ca un om cu o singura inima impreuna cu ceilalti si nu cere ajutor de la Creator.

Acest strigat este gata sa apara in grup, dar inca trebuie sa ajungem la el. Apoi vom descoperi ca avem intr-adevar de-aface aici cu o metoda: mijlocul de corectare a dorintei.

Si apoi ei au fost intai intrebati daca fiecare membru al natiunii in parte este de acord sa ia asupra lui aceasta porunca. Si cand ei au fost de acord cu asta, li s-a dat metoda.

Ce este aceasta intrebare care este pusa la toti? Intr-adevar Creatorul ii intreaba? Si ce semnifica acordul lor?

Cu alte cuvinte, o dorinta, o lipsa, destinata precis corectiei, trebuie sa se manifeste in interiorul omului. ”Vrei sa-ti corectezi natura spre daruire, sau nu? Esti sigur ca asta este ceea ce vrei? Esti gata sa te unesti cu prietenii? Esti incapabil sa o faci, dar vrei sau nu unitate?

Acum tu trebuie sa vrei sa scapi de ego (Faraon) cu orice pret, chiar daca asta inseamna sa treci Marea de Sfarsit (Marea Rosie). „Sa evadezi cu orice pret”- asta este ceea ce trebuie sa simta toti. Daca aceasta este situatia, atunci noi suntem gata sa ne unim si sa primim forta de unificare numita „Lumina care Reformeaza”. Asta este ceea ce noi numim daruirea metodei, daruirea Torei pe Muntele Sinai.

Din a cincea parte a Lectiei de Cabala 7/24/2011 „Arvut”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut”: Natiunea Israel a fost construita ca un fel de portal prin care sclipirile de puritate vor straluci peste intreaga rasa umana din intreaga lume.

Oamenii care primesc aspiratie sau impuls pentru Creator sunt rari. Se spune in Tora: „Voi ati fost cei mai putini din intreaga lume”. Si a ramas la fel. Acesti oameni primesc trezire de Sus si aspira direct catre Creator (Iashar– El), in timp ce majoritatea nu primeste „apel de trezire” ci doar mai multe probleme de viata.

Aceia care sunt numiti „Israel”, dupa directionarea jinduirii lor, se corecteaza si se pregatesc pe ei insisi fiindca au primit de Sus atat trezirea cat si metoda care acopera toate stagiile de pe aceasta cale. De aceea, ei se pregatesc pe ei insisisi sa ajute la corectarea celorlalti oameni care nu au nicio trezire si nicio metodologie si niciun profesor – nimic.

Umanitatea are nevoie de un fel de reprezentanti, un contact, la fel ca o codita care conecteaza fructul de pom, un adaptor, un link de tranzitie, un conector care conecteaza oamenii la Sursa. El are o parte din Sursa si o parte din lume. Aceasta parte este numita „Israel”.

Oamenii care apartin lui Israel trebuie sa se simta pe ei insisi ca reprezentanti ai Creatorului si care lucreaza in concordanta cu asta. Cu toate acestea, in plus, datorita spargerii, ei includ proprietatile natiunilor lumii si datorita acestui fapt vor mentine conexiunea cu restul umanitatii.

Ordinea este dupa cum urmeaza: La inceput, partea umanitatii formata de Avraam si numita „Israel” experimenteaza ascensiunea spirituala si stabilesc conexiunea cu Creatorul (1); aceasta s-a intamplat in timpul Primului si celui de Al Doilea Templu. Apoi aceasta parte a coborat „in oameni”(2).

Apoi, a avut loc amestecul (3), in timpul caruia o parte din Israel iese din natiune. Se corecteaza pe sine (4), si se inalta inapoi, dar este deja conectat cu natiunea. Apoi, Israel se poate adresa natiunilor lumii (5), le corecteaza, si ajung impreuna la Creator (6).

Din a cincea parte a Lectiei zilnice de Cabala 7/24/2011 „Arvut”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce intelegem prin “unitate” atunci cand vorbim lumii?

Raspuns: Sa ne unim in concordanta cu conditia garantiei reciproce inseamna sa fim ca un om cu o singura inima. Pentru a ne uni inimile in una singura, pentru a uni toate dorintele intr-o singura dorinta asa cum era inainte de spargerea vaselor, parcurgem doua etape.

In prima etapa neutralizam vointa de a primi de dragul primirii si astfel efectuam conditia Hafetz Hesed, “Nu face altuia ce tie nu iti place.” In conformitate cu aceasta eu nu mai fac rau aproapelui meu. Eu nu mai judec o persoana in functie de cat este e buna sau rea, de cat de mult o pot folosi, si insela.

Eu nu mai caut profitul in lume. Eu pur si simplu nu mai vreau nimic. De indata ce am realizat amploarea si intreaga viclenie a raului meu, care ma impinge sa fac rau celorlalti in fiecare moment, tanjesc sa minimalizez la maxim folosirea dorintelor mele. Eu cer doar acele lucruri fara de care nu pot, minimul necesar, sperand ca atunci voi dobandi proprietatea de a darui.

Eu vreau sa devin un punct, asemeni Malchut care devine inclus in Bina. Doar un punct. Este ca si cum nu as exista. “Eu-l” meu este inclus in Bina si este credincios acestuia, asemeni unui strop de sperma in pantec. De acum sunt o simpla picatura care nu exista prin sine, ci pe seama celui superior.

Aceasta este prima etapa in care inimile noastre nu sunt unite inca, insa nu se resping una pe alta.

In urmatoarea etapa ele incep sa se apropie, asa cum este scris, “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Din toata inima mea (pentru ca nu am alte instrumente), eu verific inima aproapeui meu si vad masura in care il pot umple si pot primi de la el. Inima mea lucreaza in intregime pentru a servi si umple inima lui, iar el ma trateaza in acelasi el. Aceaste este unitatea inimilor pe care o putem realiza avand in vedere principiul iubirii pentru aproapele meu ca si pentru mine, devenind astfel un om cu o singura inima.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/27/11, “Pacea”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Corectia lumii incepe atunci cand ne unim in grup si revelam forta daruirii intre noi. Atunci acest grup corecteaza intreaga lume, care este gata sa se uneasca cu el, sa se alature mesajului. Astfel ne miscam catre sfarsitul corectiei, catre totala realizare.

In virtutea a ce incepem sa simtim, sa intelegem, si sa realizam necesitatea corectiei? In functie de ce anume ajungem la aceasta concluzie? In conformitate cu ce stiinta, cu ce date experimentale?

Viata insasi ii demonstreaza deja necesitatea. Este demonstrat clar ca ne aflam intr-o lume integrata, toate partile sunt interconectate. Insa, suntem conectati prin ura si o stare de lucruri ingrozitoare. Aceste relatii se afla in criza care se descopera intre oameni, prin repulsia si egoismul dintre ei. Toate conexiunile noastre sunt invaluite in aceasta criza si prin urmare viata noastra devine din ce in ce mai dificila. Noi suferim din ce in ce mai mult datorita lipsei scopului.

De aici putem vedea ca ne apropiem de o anumita realizare si, aparent, trebuie sa luam anumite masuri. Dupa aceea vom incepe sa descoperim treptat ca suntem neputiinciosi in fata lumii. Nu putem corecta nimic in societatea din jurul nostru.

Ne-am certat la maxim cu natura, distrugand-o intr-o asemenea masura incat o amenintare mortala pluteste asupra noastra. In final, ramane doar sa ne corectam pe noi insine. Daca devenim corectati de dragul unificarii, atunci aparent, viata noastra va deveni mai buna si mai sigura. Astfel, stiinta si experienta dureroasa creaza pentru noi o fundatie, ingaduindu-ne in primul rand sa realizam ca este util sa ne corectam.

Intr-o anumita masura lumea din jurul nostru este deja de acord cu prezenta crizei globale si cu necesitatea dobandirii adevaratei unificari dintre noi. Sa presupunem ca oamenii vad ca suntem obligati sa ne unim. Insa cum?

Se ridica un semn de intrebare, care este foarte semnificativ. In fond, daca masele devin saturate cu asta, daca vad ca nu mai este nimic altceva de facut, atunci vor striga dupa ajutor, dupa salvare. Este scris, “Fiii lui Israel au strigat de la munca.” Si chiar daca masele nu sunt “fiii lui Israel”, adica nu aspira catre Creator, ele sunt fara nici o indoiala pregatite pentru asta. In acest fel iese o natiune din Egipt. Cine poate vedea si intelege intreaga imagine, in afara de anumiti conducatori?

In fata ochilor nostri, umanitatea  se rostogoleste treptat catre aceasta stare. Exista suficiente fapte care dovedesc asta, si care ne pot intari pe aceasta cale.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/27/11, “Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Am primit o scrisoare de la un prieten dintr-un cartier din Tel Aviv care ia parte la lupta pentru scaderea preturilor caselor. El scrie, “Nu studiez Cabala, insa ne-am lamurit ca am incercat orice si intelegem ca trebuie sa ne unim si sa ne consolidam pozitia.” Ei stau acum si scriu o declaratie, insa nu stiu cum sa o faca acceptabila tuturor. Ei au auzit despre solutiile practice ale Cabalei. Ce le putem oferi?

Raspuns: Exista o notiune denumita “rugaciunea celor multi.” Ei ar trebui sa ceara in numele tuturor, inclusiv al lor. Daca actioneaza astfel, vor avea succes. Aceasta este forma corecta de unificare. Si daca nu fac asta, nimic nu va merge.

Astazi forta intreaga guverneaza deja in lume si devine revelata tot timpul  si din ce in ce mai mult, si toate sistemele trec la acest nou regim de lucru.

Pe langa asta, as vrea sa recomand ca ei sa citeasca in timpul lor liber cel putin o parte din cartile noastre. Noi nu le putem inmana materialele noastre pentru ca oamenii ar putea suspecta ca facem asta din motive egoiste. Insa daca ei doresc, am fi fericiti sa le dam orice materiale, si citindu-le ei vor intelege ce vrem sa spunem si cum ar trebui sa actioneze. Asta le va asigura asistenta fortei superioare, si apoi ei vor vedea cu proprii lor ochi cum le creste puterea si succesul.

Acest lucru se va intampla in realitate. Sa il incercati.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/27/11, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Omul este numit dupa cele patru nume potrivit actiunilor sale: Adam, Ish, Gever, si Enosh.

Enosh(אנוש) se refera la cel mai jos, mic nivel. Aceasta persoana isi petrece intreaga sa viata condus de pasiunile corpului si uita de sursa sufletului sau, de unde vine, si unde se va intoarce la final. El este numit “Enosh” in conformitate cu versetul, “Dumnezeu m-a facut sa uit (Nashani)….” (Beresheet, 41:51) pentru ca el a uitat de sfarsitul sau.

Gever este persoana care depaseste placerile usor (Mitgaber) si nu le urmeaza asemeni bestiei, insa este satisfacuta cu ceea ce gaseste. Insa ea nu se limiteaza pe sine de teama Creatorului, ci pentru ca intelege ca omul trebuie sa fie mai presus de bestie si sa nu urmeze impulsurile corpului. El este numit  “Gever” pentru ca el depaseste usor placerile raului. Totusi, aste nu este suficient pentru ca Lumina sa il imbrace, pentru ca el nu aspira catre Creator, “Cand voi vedea fata Creatorului pentru a-i darui placere?

Ish este urmatorul nivel al dezvoltarii. El contine o aluzie la unitatea cu Creatorul prin proprietatile prin care au fost create lumile. Aceasta atrage atentia asupra binelui care este ascuns in persoana, motivul pentru care sufletul sau doreste invataturile Creatorului si respectarea legamantului Sau pentru a se alipi de Lumina vietii si pentru a-i darui Lui placere. Insa persoana este inca motivata de egoism, care il arunca de pe calea catre Creator.

Adam este cel mai inalt nivel, care isi are originea in cuvintele “voi deveni similar cu cel inalt” (Edameh le Elion) (Book of Joshua 14:14). Aceasta persoana a iesit deja complet din cele trei categorii inferioare, in care este similar unui animal, si se alipeste Creatorului. El isi uneste planurile, cuvintele, actiunile, si miscarile, ascunse si revelate, in unitatea cu Creatorul, cu adevarat si sincer, fara alte ganduri irelevante.

Filed under: Carti - Un comentariu →