Până acum, umanintatea nu şi-a scris singură istoria ci s-a încadrat în ea. Totuşi, azi, în noul nostru stadiu de dezvoltare, noi vom fi aceia care vom completa istoria noastră. Această oportunitatene este dată pentru prima dată după mii de ani de pruncie.

De-a lungul întregului curs al istoriei, omul s-a dezvoltat sub conducerea egosmului, creşterea constantă care ne-a obligat automat să căutăm căile şi mijloacele pentru a ne satisface dorinţele. În acest fel, natura ne-a direcţionat mişcarea privându-ne, de fapt, de libertatea de a alege. Omul nu s-a schimbat în mod conştient; dinpotrivă, natura l-a schimbat conform programului ei.

Din punctul nostru de vedere, a apărut ca şi cum ne-am schimbat mediul conform cerinţei noastre de câte ori a fost nevoie, dar acum a venit timpul ca omul să se schimbe şi să corespundă cu natura.

În general, ce este natura pe care am încercat degeaba să o cucerim de atâta timp?

Când o mamă părăseşte creşa lăsându-şi copilul să se joace cu jucăriile sale, se simte copilul liber? Da. El cu adevărat se bucură de timpul său singur şi nu înţelege că ea îl priveşte cu ochii ei atenţi şi iubitori. El simte că este liber.

Astfel “natura,” sitemul de guvernare în care existăm, este ascuns si el faţă de noi. Ne dă senzaţia de libertate, deşi în realitate libertatea pur şi simplu ne există. Această iluzie a fost plănuită intenţionat de evoluţie în aşa fel încât să ne dezvoltăm liberi în egoismul nostru, folosindu-ne şi urmându-ne dorinţele noastre atâta cât ne-ar permite natura, calităţile şi posibilităţile noastre.

Şi noi am crezut că asta a fost bine, că putem şi că trebuie să ne dezvoltăm în acest fel. Relaţiile sociale şi tehnologiile s-au schimbat; noi am schimbat constant lucrurile, ne-am grăbit spre ceva, urmându-ne comenzile esenţei noastre, a dorinţei noastre egoiste crescânde. În acelaşi timp, am vrut o putere şi mai mare asupra naturii. Omul nu s-a gândit la ceea ce face, pur şi simplu a acţionat la dorinţa sa.

Când natura ne-a dat anumite dorinţe, putem lucra numai în interiorul graniţelor lor. Nu putem merge dincolo de ele. Hrană, sex, familie, cunoaştere, faimă, bani şi putere, fiecare persoană are propia combinaţie a acestor dorinţe şi le realizează în consecinţă. Natura ne mişcă treptat din interior, “din spate.” Impulsurile care se trezesc în noi în combinaţie cu mediul înconjurător determină totul.

În esenţă, eu reprezint un mecanism administrativ. Dorinţele se trezesc în interiorul meu, anumite circumstanţe se întâmplă, dar sunt limitat de morala mea, de abilităţile mele fizice şi mentale, precum si de normele mediului, şi de legile globale ale naturii. Într-un final, de abia încerc să îmi realizez dorinţele cât de mult posibil în condiţiile care nu au fost arajnate de mine. Aşadar, reiese că nu sunt mai mult decât un mecanism administrativ. Dorinţele şi condiţiile sunt predeterminate, şi toate acestea mă împing spre propria reaalizare.

Aceasta este calea noastră: greşelile omului, acţiunile lui bune sau rele, toate acestea au fost necesare şi nedisponibile în stadiile de dezvoltare precedente până în timpul actual. Împotriva voinţei lui, omul primeşte propietăţi înnăscute şi se găseşte într-un anumit mediu fără să aibă de ales.

Şi totuşi, nu a crezut că toate acestea sunt predeterminate. Precum un copil, pur şi simplu se juca şi se simţea liber datorită absenţei mamei lui, în timp ce ea pur şi simplu a ieşit din câmpul său vizual.

Din discuţia despre Noua Carte 7/18/2011

Filed under: Evolutie, Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, partea 1, “Tabelul răspunsurilor înţelesurilor cuvintelor,” Întrebarea 47: Ce este Kav (linie)? Kav indică un discernământ între sus şi jos care nu a fost înainte. Mai indică, de asemenea, o He’ arah (emanaţie) mai slabă decât înainte.

“O linie” este un sentiment de constrângere. Mă simt mai mic decât cineva care este deasupra mea. În afară de asta, o “linie” este o restricţie a acţiunii mele de a primi, conform cu mărimea şi greutatea ei. Asta este, sunt limitat de două condiţii: înălţimea calitativă a nivelului la care sunt şi valoarea cantitativă pe care o pot depăşi şi accepta.

Este un sentiment că deasupra mea, există o cu totul altă scară, nivelele superioare şi propietăţile exaltate. Pe de altă parte, simt că nu primesc infinit din toate părţile, ci sunt limitat şi pot comunica cu Creatorul numai în forma unui canal direct, un tub ce se extinde de sus în jos, care este denumit “o linie.”

Cu alte cuvinte, nu ar trebui să vizualizăm o linie geometrică, ci restricţia pe care dorinţa de plăcere o experimentează. Toate conceptele trebuie să fie traduse în sentimente. Dar nu este nici o emoţie în forma unei linii. O linie este un semnal la care s-a căzut de acord, al senzaţiei pe care trebuie să o evoc în mine.

Să presupunem că lucrez la o fabrică sau într-o organizaţie. Şi în poziţia mea în job şi în locul în care sunt, mă aflu sub o întreagă ierarhie de şefi esenţierarhici. Şi astfel, mă simt sub ei în propietăţi. Mai mult, este o diferenţă în abilitatea lor de a acţiona sau de a primi tot felul de beneficii şi salarii (împliniri) în muncă, însemnând că faţă de ei, eu sunt limitat în termeni cantitativi. De aceea, simt o restricţie verticală, depinzând de înălţimea (de sus în jos), precum şi restricţia cantitativă în acest loc (orizontal).

O linie reprezintă un discernământ între sus şi jos care nu a fost acolo înainte. Aceasta înseamnă că, simt ceea ce este “deasupra” deoarece am “amintiri”, aşadar, date informaţionale (Reshimot). Şi astfel, pot face o comparaţie cu starea mea actuală. Înţeleg diferenţa între linia de deasupra şi punctul pe care îl simt acum. Aceasta cere o restricţie pe înălţime, aceasta fiind cu privire la Creator şi comparativ cu propietăţile Lui.

De asemenea, mai indică şi o emanaţie mai slabă decât înainte. În definitiv, înainte, primea fără nici o limitare superioară (capului) liniei, în schimb acum, la sfârşitul ei sau la mijloc, este restricţionată în recepţie.

Acestea sunt două experienţe total diferite. Sentimetul că te afli în capătul de jos al liniei este din cauza lipsei de adeziune cu Creatorul. O idee a cât de mică este abilitatea mea de a primi din cauza lipsei abilităţii de a dărui. Aceasta înseamnă că o limitare este cantitativă şi una calitativă.
Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala din 7/7/2011, Talmudul celor zece Sefirot.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu am crezut niciodată că Cabaliştii vor ieşi la demonstraţiile de protest. Şi nu am crezut că sunt atât de apropiaţi de aripa-dreaptă. Stai pe un piedestal înalt şi vorbeşti de nevoia de a educa oamenii. Cine ţi-a dat permisiunea să faci asta?

Răspuns: Dacă citeşti ce au spus Cabalişti în legătură cu corecţia lumii prin diseminarea Cabalei, atunci nu ai fi surprins (vezi cartea Nestemate ale Înţelepciunii: Cuvinte ale marilor Cabalişti din toate generaţiile şi Cabaliştii scriu despre Înţelepciunea Cabala). Dacă ai ştii mai multe despre Cabalişti, despre Baal HaSulam şi întâlnirile lui cu Ben Gurion în legătură cu nevoia pentru o educaţie naţională, integrală (vezi ziarul Naţiunea), atunci ai înţelege faptul că Cabala este metoda corectării omului, metoda educării omului până când atinge nivelul de azi al lumii integrale, globale. De fapt, fără să cunoaştem această metodă, nu vom supravieţui.

Din acest motiv ieşim pe străzi – nu pentru ne spune opinia  noastră oamenilor, ci pentru a explica legile naturii, a noii lumi în care ne găsim astăzi. Cabala a spus deja aceste lucruri acum mulţi ani. Şi ne spune ce se va întâmpla cu lumea.

Nu sunt de aripă stanga sau dreapta. Sunt în mijloc, un Cabalist nu este pentru nimeni, ci numai pentru unitate. De aceea, reiese că sunt împotriva celor de aripă stânga, care nu mai sunt de aripă stânga astăzi, ci sunt pentru terminarea existenţei naţiunii Israel. Şi sunt pe deplin conştient că asta nu este valabil numai pentru naţiunea mea, ci pentru toată umanitatea şi de aceea sunt împotrivă. Eu sunt de aripă stânga şi nu ei, pentru că eu sunt pentru solidaritate şi unitate. Sunt pentru o discuţie cu toate naţiunile, în timp ce ei sunt împotrivă pentru că obiectivul lor este să distrugă educaţia sionistă.

Educaţia este pregătirea omului pentru o nouă lume, în care trebuie să intre şi în care trebuie să existe cu succes. Astăzi, aşa cum vedem, niciunul dintre conducătorii lumii nu ştie ce să facă. G8 sau G20 se adună şi apoi pleacă pe drumuri separate, fără să ajungă la niciun acord, pentru că nici ei şi  nici sfătuitorii lor nu ştiu ce să facă. Uitaţi-vă la ceea ce am spus în lectura mea de la Forumul internaţional al înţelepciunii din Arosa, Elveţia, acum 6 ani. Că cel mai important lucru este educaţia, adică învăţarea oamenilor a legilor naturii, care se arată în lume astăzi (şi vedeţi ceea ce spun oamenii de ştiinţă astăzi!).

Cabala este o ştiinţă practică, despre lumea nouă. A aşteptat exact timpul nostru pentru a se revela şi pentru a ajuta oamenii să înţeleagă cum să continue să trăiască. Cred că oamenii au nevoie de asta. Şi cred că vor înţelege că acesta este drumul cel bun, înainte ca să îi forţeze suferinţa.

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→