„Vasele rotunde” sunt de o mare importanţă pentru noi, deoarece acestea conţin toata Lumina corecţiei finale. Toata Lumina pe care suntem încă incapabili s-o acceptam, până la sfârşitul corecţiei finale, există în sfere rotunde şi ne preseaza de acolo. Ea are grijă de noi, ajunge la noi ca Lumina care Reformeaza şi serveşte ca lumina inconjuratoare, precum şi ca Lumini interioare.

Noi primim totul de la sferele rotunde. Intreaga noastra dezvoltare apare ca urmare a ei, deoarece în timp ce îmi lipseşte încă un vas spiritual (şi nu am un vas pentru gradul următor), ma situez sub presiunea sferelor rotunde. Vasul este curăţit prin Lumina inconjuratoare, si aceasta Lumina există în sfere rotunde.

Din acest motiv, am o senzaţie de disconfort, sunt aruncat dintr-un loc în altul ca într-un câmp magnetic care ma atrage şi mă respinge. La urma urmei, eu sunt încă incapabil de a mă controla şi de a fi umplut cu ajutorul ecranului, „linia” (Kav). Prin urmare, sferele mă afectează.

Guvernanţa generala al lumii, de asemenea, are loc prin sferele rotunde. Prin urmare, lumea noastră se numeşte „rotunda”: globala sau integrala. Cercul, ca si cum este închis aici: guvernarea superioara este revelata. Şi până când vom începe să o percepem prin intermediul unui ecran, ca influienta „directă”, este dezvăluita de deasupra ca o „sferă rotundă” (Igulim), care ne salvează de la a face lucruri prostesti şi vantura lumea în loc de a atinge scopul care ne este destinat.

Sferele rotunde ne controleaza până ce suntem capabili să preluam controlul în mâinile noastre prin a o accepta de la Creator. Şi atunci nu va fi numita „directa” din partea noastră. În măsura în care vom accepta guvernarea şi controlul intregii creatii de la Creator şi începem să lucram, vom începe să construim o linie dreaptă.

Dar azi suntem 100% controlati de sferele rotunde. Există doar o mică scânteie, în fiecare dintre noi, care este luminata de raza de lumină directă (Kav Yashar).

O raza de Lumina directa trece la noi de Deasupra prin toate sferele şi trezeste o scânteie în noi, care ne cheamă să începem să lucram la acest canal direct ascendent. Si orice altceva rămâne sub controlul sferelor rotunde. Prin urmare, întreaga lume, în care nu simţim această trezire a punctului din inimă, datorită razei de Lumina directă, există în sferele rotunde.

Odată cu trezirea punctului din inima primim o oportunitate de a uni „Israel, Tora, si Creatorul” ca un întreg în aceeaşi linie directă care vine la noi prin toate sferele. În acest caz, sferele rotunde devin, de asemenea, diferite din cauza ca pe masura ce linia trece prin ele, le umple şi creează diferenţe. Astfel, încep să simt disconfort: Intreb despre sensul vieţii şi esenţa a ceea ce se întâmplă. Simt deja o impresie puternica din interior şi din afara.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 8/18/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dorinţa spirituală se dezvoltă în aşa fel încât fiecare etapa anterioară a sa continuă să existe, şi cea următoare este construita deasupra acesteia. Aceasta nu se întâmplă ca în lumea noastră,unde putem experimenta foamea în aceleaşi dorinţele, primind foarte putin sau nimic în ele şi apoi umplandu-ne. O astfel de implinire apare in acelasi loc care a fost gol anterior.

Cu toate acestea, în lumea spirituală dezvoltăm în mod constant dorinte pentru daruire. Prin urmare, starile anterioare ale dorintei de a primi raman, şi deasupra lor, dorinţele neîmplinite chiar mai mult în ceea ce priveşte primirea de plăcere, dorinţele care sunt mai rele şi mai îndepărtate de Creator, sunt construite şi dezvăluite. Descoperim in mod continuu o incertitudine si mai mare, frica şi lipsa de împlinire.

Şi dacă o persoană se poate ridica deasupra tuturor acestora şi doreste sa daruiasca mai presus de ele, acest lucru se numeşte creşterea spirituala a cuiva. Unul este împlinit de către Lumina Hassadim (Mila), daruirea. El experimenteaza perfecţiunea în dorinţele în care anterior a experimentat lipsa totala. Şi aceasta perfectiune provine din faptul că tocmai în aceste condiţii, mai degrabă decât reconfortandu-se el însuşi cu împlinire, a fost capabil de a aspira mai presus de aceasta doar pentru a darui aproapelui.

Prin urmare, ne începem drumul de la cea mai mica stare posibil – dintr-un punct. Şi dacă suntem capabili de a cuceri acest punct şi să nu-l mai dorim, vom începe să primim diverse oportunităţi pentru a-l umple.

Acest punct începe să se extindă, şi o Lumină continuu mai mare este revelata în jurul sau. Şi în loc sa ne străduim să ajungem la siguranta, împlinire, sau confort în aceste dorinţe egoiste dezvoltate, avem nevoie să cautam plăcerea prin adeziunea cu aproapele şi dăruindu-i mai presus de toate aceste senzaţii negative care sunt revelate în egoismul nostru.

Noi încă nu înţelegem cu adevărat cum este posibil acest lucru. Cu toate acestea, atunci când ne dăm seama că aceasta este exact ceea ce trebuie făcut, vom începe să aspiram la Lumina care Reformeaza. Noi nu facem acest lucru în vederea atingerii odihnei, pacii, unui sentiment de împlinire, siguranţa sau realizare. Noi implinim numai o dorinta: dorinţa aproapelui în loc de propria noastra dorinta.

Nu dorim să primim nici un beneficiu de la împlinirea unei alte fiinţe umane, într-o asemenea măsură in care descopar chiar ura şi respingerea mea pentru ea. Ea mi se pare ca un dusman detestat care mă ameninţă. Şi ma asigur că acest sentiment şi atitudinea mea faţă de ea nu se decoloreaza. În schimb, descopar deasupra acestui lucru, că judec în funcţie de corupţia mea şi-o văd în acest fel cu ochii mei rasfatati, în timp ce, în realitate, nu ea este problema, deoarece Creatorul acţionează prin ea.

Ii văd pe alţii în acest fel, deoarece problema este în mine. Prin urmare, încep chiar si sa tratez un inamic detestat ca pe o persoana apropiata. În acest mod, lucrez cu credinţa mai presus de ratiune (motiv), dezvăluind actele Creatorului în toate aceste evenimente, şi datorită acestui fapt, cresc de la un punct la un embrion spiritual şi la toate gradele care urmeaza.

Fiecare grad următor este revelat deasupra senzaţiilor neplăcute, în dorinţele mele egoiste. Şi cheia  acestei cai este ca cineva sa se limiteze, astfel încât sa nu ceara consecinţe plăcute de-a lungul drumului in dorinţa sa de a primi şi sa urmăreasca toata plăcerea deasupra acesteia, doar în senzaţiile aproapelui.

Şi aproapele ar putea fi orice persoană: de la cel mai amabil şi mai drag, pana la cel mai oribil şi ostil in ceea ce ma priveste. Indiferent de toate acestea, ma folosesc în mod constant de această ocazie pentru a limita egoismul meu.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/18/2011, Shamati # 53

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

„Experimentul a fost realizat de o echipa de cercetatori condusa de profesorul de psihologie Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford. Douăzeci şi patru de elevi au fost selectaţi din 75 pentru a juca rolul deţinuţilor şi de a trăi într-o închisoare jalnica în subsolul cladirii de psihologie Stanford „…. La 12 studenţi am cerut să joace rolul deţinuţilor, 12 elevi au fost selectati pentru a juca rolul poliţiştilor.

„Participanţii s-au adaptat bine la rolurile lor, chiar dincolo de ceea ce Zimbardo însuşi s-a aşteptat, conducand „ofiţerii ” sa afişeze măsuri autoritare şi în cele din urmă să supună unii prizonieri la tortură. La rândul lor, multi dintre prizonieri au dezvoltat atitudinea pasivă şi au acceptat abuzul fizic, şi, la cererea poliţiştilor, cu usurinta au aplicat pedeapsa altor deţinuţi care au încercat să oprească acest lucru.

Experimentul l-a afectat chiar şi pe Zimbardo însuşi, care, în calitatea sa de „Administrator al închisorii,” a pierdut din vedere rolul său ca psiholog şi a permis ca abuzul sa continue ca şi cum ar fi fost o închisoare adevărată. Cinci dintre prizonieri au fost destul de deranjati de proces, iesind din experiment mai devreme, iar întregul experiment a fost oprit brusc după numai şase zile… în loc de paisprezece zile programate initial. ”

Concluzie: Cele mai multe dintre relele din lume nu se întâmplă din cauza motivaţiei rele, ci pentru că unuia i se spune: „. Fii parte din echipa noastra, fa la fel ca toţi ceilalţi .” Atunci, o persoană simte că ea însaşi nu este responsabila, ci acesta este rolul său, i s-a spus aşa şi astfel isi permite să facă lucruri pe care nu le-ar fi făcut în condiţii normale.

Două luni după experiment, unul dintre gardieni a spus că într-adevăr nu putea să creadă că el a fost capabil de astfel de comportament. El a fost şocat că a devenit o astfel de persoană, şi când a facut asta, n-a simţit nici remuşcări, nici vinovăţie. Abia mai tarziu, cand a inceput sa se gandeasca la acest lucru, si-a dat seama că a fost o parte din el pe care nu a observat-o inainte.

Chiar şi atunci când unui deţinut i-a fost data o şansă de a ieşi din închisoare şi i s-a explicat că experimentul s-a terminat, el a fost atât de profund cufundat în rolul său, incat nu a putut accepta acest lucru. El s-a îngrijorat mai mult despre reputaţia lui în închisoare, dorind să se întoarcă şi să dovedească altor deţinuţi că nu a fost un trădător.

Comentariul meu: Asa cum ştiinţa Cabalei explică, mediul defineşte şi formeaza o persoană, şi în afară de mediu, nu există nici o altă forţă care ne afectează şi determină ceea ce suntem si ceea ce devenim. Prin urmare, este foarte important sa creezi un mediu adecvat, în conformitate cu scopul pe care doresti să-l realizezi. Şi acesta este principiul de bază al educatiei cabalistice: să fii într-un grup care studiază legile naturii (Creatorul) şi doreşte să realizeze echilibrul şi unitatea cu ea (Creatorul).

Filed under: Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce depinde de mine personal în tot acest sistem?

Răspuns: Totul! Ai grupul nostru mondial, pe care îl poţi folosi ca pe mediul tău apropiat. Plasează-te pe tine împotriva acestui mediu în aşa fel în aşa fel încât să fii resuscitat din cea mai slabă stare – fie ea bună sau rea.

Un om poate totdeauna să rămână sensibil la orice stare. Este ca şi cum ai acorda un diapazon de sensibilitate intr-un dispozitiv. Dacă îl răsucesc maxim 10 unităţi întreaga mea scală are diviziuni grosirere şi ratează reacţia la cea mai mică putere de influenţă. Dar, dacă pun la o sensibilitate de 100 de ori mai mare, voi seziza un efect la care dispozitivul grosier anterior nu a reacţionat, arătând zero şi şi părând că nu se întâmplă nimic. Eram în ceaţă, nu voiam să fac nimic, nu simţeam niciun fel de energie sau inspiraţie. Creatorul dispăruse din percepţia mea. Acum, acordaţi-vă la o sensibilitate de 100 de ori mai mare şi veţi vedea cum lucrează El în voi – numai într-un acord mai fin care cere de la voi o percepţie mai avansată!

Noi trebuie să căutăm acest drum continuu. Niciodată nu poate fi ca tu să nu ai nicio conexiune cu Creatorul şi să nu primeşti constant semne sau mici împunsături de la El. Dar, dacă îţi lipseşte sensibilitatea, este ca şi cum nu ai reacţii la ele. De aceea, El este forţat să-ţi atragă atenţia şi atunci primeşti lovituri mai grele.

Tu trebuie să exişti în continuă aspiraţie spre în sus, ca şi cum eşti gata să te ridici de pe pământ. Ca un copil care se dezvoltă normal pentru vârsta lui, nimeni nu îi cere mai mult decât ceva specific vârstei lui. Dar, dacă tu eşti în faza de patru ani şi refuzi să creşti la cinci, atunci ai nevoie să ţi se aplice presiune dublă.

Exact în acest fel suntem trataţi. Astfel, omul trebuie să înţeleagă că dacă nu simte apelul de sus pentru el în fiecare moment, înseamnă că nu are destulă sensibilitate şi are nevoie de atenţionare mai intensă faţă de cea care îi este adresată acum. Noi ne putem mări sensibilitatea numai cu ajutorul mediului, în care noi ne îndemnăm unul pe altul în condiţiile garanţiei mutuale, să fim în permanentă căutare a Creatorului! Noi trebuie să-L căutăm tot timpul în jur ca un bărbat care curtează insistent femeia pe care o iubeşte.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 8/23/2011 ,Şamati #9

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să facem schimbarea la un sistem economic bazat pe garanţia mutuală?

Răspuns: Baal HaSulam a scris despre asta foarte simplu: Fiecare face tot ce poate pentru societatea lui şi primeşte destul cât să-şi acopere nevoile. Prin urmare, putem găsi  o formulă precisă din această declaraţie, iir ea este t distribuirea corectă şi asta este ceea ce cer protestatarii în Israel.

Până acum, ceea ce a primit un om a fost egal cu cât a putut sa fure, să mintă, sau să smulgă de la alţii. Oamenii au acţionat egoist, au folosit conexiunile membrilor familiei şi au exercitat presiuni prin diferiţi factori pentru a primi cât mai mult posibil. De acum, „mai mult” nu mai există. În consecinţă, ar trebui să ajungem la echitate.

Cu alte cuvinte, de ce meriţi tu mai mult decât mine? Poate tu eşti mai deştept decât mine. Şi ce? Este vina mea că m-am născut prost? Să presupunem că eu am crescut înalt de doi metri si de 100 de kg şi sunt boxer. Tu ai doar un metru şi şaizeci şi şaizeci de kg şi esti deştept. În timp ce eu pot avea probleme să câştig 2000 de dolari pe lună, tu faci milioane. Dacă aş putea aş veni acum la tine şi te-aş lovi cu un pumn şi ţi-aş lua milioanele şi ţi-aş lăsa, din bunătate, 5000 de dolari pe lună.

Deci, care din cele două variabile este corectă? Mie mi s-a dat putere  şi o folosesc pentru a trăi pe cheltuiala altuia. Ţie ţi s-a dat creier şi îi foloseşti pe ceilalţi exact la fel. Asta este societatea noastră.

Prin urmare, acest sistem duce la un colaps general. Pur şi simplu nu avem nicio şansă  să realizăm o formulă de echilibru care să facă egalitate între noi. Coeficientul în această formulă nu este nici puterea mea şi nici creierul tău. Avem nevoie aici de un calcul corect şi diferit .

Baal HaSulam ne dă soluţia într-o formă simplă dar în acelaşi timp într-un „ambalaj” socialist. În timp ce noi folosim acest calcul, vor fi permanent oameni nemulţumiţi de bucata lor de „plăcintă”.

Pe de altă parte, trebuie să înţelegem de ce altcineva poate lua banii pe care eu pot să-i fac pentru mine. În prezent, nimeni nu fură de la mine. Noi trebuie pur şi simplu să furnizăm celorlalţi ca într-o familie. Aşa cum tu dai tot ce ai mai bun copilului tău şi primeşti mai multă plăcere din asta decât din câştigurile proprii.

Desigur, pe această cale cu atât de multe interacţiuni, trebuie să trecem prin multe corectări. Noi nu vrem să implementăm nimic cu forţa cum s-a întâmplat în Rusia Sovietică. Dar, avem într-adevăr nevoie să creăm o nouă educaţie. Nu există nicio altă soluţie. Nimic nu se va face de la sine. Trebuie treptat să informăm populaţia de această stare de fapt şi să o punem în agenda societăţii, a ţării, a lumii. Altfel, nu vom face nici primul pas.

Dar când acest pas este făcut, imediat vom vedea cu surprindere cum totul se desfăşoară uşor şi evoluează spre bine chiar în faţa ochilor noştri. Noi trebuie doar să începem.

Formula finală pare a fi acum foarte dură. Fără presiune din afară eşti obligat să dai tu însuţi celorlalţi tot ceea ce ai în plus faţă de necesitate, ca şi cum ar fi copiii tăi pentru care eşti dispus să dai cât e nevoie. Mai întâi, fiecare trebuie să ajungă la această senzaţie sau percepţie a lumii, în funcţie de propria lor bunăvoinţă, fiindcă nu există nicio constrângere pe calea spirituală.

Noi vorbim de revoluţie a conştiinţei adâncă şi masivă. Cu toate acestea, e nevoie să începem. Altfel, natura ne va conduce mai departe foarte repede. Trebuie să avansăm noi înşine împreună cu educarea societăţii. Cel mai important lucru aici este exact procesul de educaţie. În funcţie de care lumea va fi transformată.

Partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 8/22/2011 „Arvut”

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Dacă aud chiar şi un cuvânt, un indiciu mic de la Creator, sunt capabil să măresc asta la o suferinţă uriaşă, datorită naturii mele opuse Creatorului sau chiar de frica unei dureri mari, deci, voi fi atent şi voi începe să mă comport astfel încât să nu mă confrunt cu El.. Merită să faci asta chiar dacă o faci din motive egoiste, pentru binele tău.

Dar, dacă folosesc toate aceste stări de dragul de a obţine dăruirea şi iau în considerare indiciul Lui, atenţionarea uşoară, ca o reamintire a stării mele necorectate, atunci o pot întoarce în direcţia dăruirii. Întrebarea este cât de mult din frica mea, din dorinţa mea de direcţionare spre dărurie, pot să adaug la lumina Lui de avertizare?

Cu alte cuvinte, totul depinde de starea mea. Poate sunt gata să alerg imediat să caut corectarea cu toata puterea mea, să mă unesc cu ceilalţi, să studiez şi să atrag Lumina Reformatoare ca şi cum aş fi ajuns la o nenorocire teribilă. Şi poate că eu cred că nu e atât de îngrozitor; ceva în afară nu merge, poate sunt bolnav sau obosit şi pot să fac altceva acum în loc să mă corectez.

Făcând asta, micşorez timpul şi atrag şi mai multa nenorocire asupra mea fiindcă sunt capabil să mă trezesc de la lumina indicatoare. Ca rezultat, sufăr de două ori mai mult: şi de micşorarea timpului şi de lovituri mai grele. Acestea vor continua până când situaţia se va înrăutăţi într-atât încât pur şi simplu mă va forţa să mă mişc. Dar, cât timp voi pierde în van şi cât voi suferi? Cât de mult voi avea de lucru la mine pentru a ieşi din această stare?

De fiecare dată starea mea va fi din ce în ce mai jos, mai departe de lumea spirituală. De aceea, munca din partea mediului este necesară aici pentru a trezi în fiecare din noi abilitatea de a percepe şi simţi chemările pe care le auzim în fiecare zi, în fiecare moment.

Tu trebuie să auzi cum te cheamă Creatorul, cum te avertizează El constant să te trezeşti, îţi şopteşte ceva la ureche. Permanent tu trebuie să încerci să asculţi şi, apoi, în interiorul tău, vei dezvolta sensibilitatea la limbajul Lui, la felul în care El lucrează în interiorul tău si te avertizează „la un fir de păr” cum se spune. Mai mult nu e necesar!

Un om drept (înţelept) percepe acest delicat fir de păr ca şi cum ar fi un par mare şi greu. Pentru că atâta importanţă îi dă el. Totul depinde de sensibilitatea noastră.

A dezvolta mintea cuiva înseamnă să-i creşti sensibilitatea pentru a percepe din ce în ce mai mult şi mai adânc. Noi nu percepem exact lumea spirituală fiindcă este mult prea subtilă pentru noi. Este ca şi cum ar aluneca departe de organele noastre de percepţie grosiere. Dar, ca rezultat al exerciţiilor, vom începe să ne ridicăm şi să simţim realitatea spirituală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 8/21/2011 „ Şamati 9”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să-mi eliberez inima de egoism astfel încât Creatorul să domnească acolo?

Răspuns: Nu putem face nimic de capul nostru – asta trebuie să fie clar fiecăruia. Despre asta este scris: „Întoarce-te catre Stăpânul care m-a făcut!” Munca noastră nu se referă la corectarea noastră, ci la studierea procesului de corecţie şi astfel să realizăm necesitatea acesteia,  cât de corupţi suntem , şi astfel  să cerem corecţie.

„Doctorul inimilor sparte” este Creatorul, nu noi. De aceea, avem nevoie doar să revelăm spargerea noastră, fie prin studiu şi uniune, fie pe calea suferinţei. Această ultimă cale include şi bombardamentele care au lovit sudul Israelului în ultimele zile şi criza financiară prin care trece lumea şi valurile de proteste care zguduie multe ţări.

Orice probleme referitoare la sănătate, de la general la particular, pâna la cea mai mică parte, toate provin dintr-o lipsă de corecţie. Nu există nicio altă cauză în afară de asta. Şi dacă ne trezim la cea mai uşoară înţepătură de Sus, şi putem avansa datorită ei, mulţumim Creatorului pentru o astfel de trezire şi care nu cere lovituri mai puternice.

Este scris „Creatorul dojeneşte pe cei drepţi la o distanţă de un fir de păr”. Asta înseamnă că ei iau cea mai mică problemă şi o conectează direct la sursă şi realizează că vine de Sus. Această apropiere sensibilă faţă de toate senzaţiile primite este de ajuns pentru ei ca să înceapă corecţia în avans.

Dar, dacă nu dăm atenţie la cel mai mic indiciu trimis de Sus, scenariul este următorul: o mamă care vrea cu blândeţe să înveţe ceva pe copilul mic, iar el nu îi dă atenţie; ea este forţată să-l preseze din ce în ce mai puternic, uneori chiar îi dă o palmă, pentru a obţine de la el reacţia corectă.

Într-adevăr, egoul trebuie avertizat cumva fiindcă altfel va răni. Şi avem nevoie să adăugăm chiar şi un pic de durere pentru noi înşine pentru a ne obliga să fim atenţi fiindcă lucrăm împotriva dorinţelor noastre egoiste.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/21/ 2011 „Şamati 9”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→