Daily Archives: 29 august 2011

Natura nu tolereaza dezechilibrul

Ne indreptam spre echilibrul cu natura. Ea aspira sa aduca toate partile sale la un echilibru. Diferentele dintre temperaturi devin echilibrate, vantul echilibreaza diferenta de presiune in aer, un obiect care este aruncat cade jos spre locul unde va gasi echilibrul cu forta de gravitatie. Procesul vizeaza o stare de echilibru peste tot si in toate punctele de vedere. In orice domeniu, fie ca este vorba de chimie, fizica, biologie si asa mai departe, totul este construit pe acest principiu. Totul aspira la echilibru, la o eliberare de presiune. Totul se supune legii entropiei. Natura isi doreste sa devina calma. Ea nu tolereaza diferentele si fluctuatiile in nici unul dintre parametrii.

In cele din urma, totul trebuie sa ajunga la echilibru. Iar acum legea naturii cere echilibru in societatea umana. Vedem izbucniri si dezordine, iar acest lucru este modul in care natura cere echilibru. Nivelul mineral, vegetal si animal au avut deja randul lor, acum este randul nivelului uman. Dorinta de echilibru apare in interiorul nostru, dar pentru a obtine un echilibru intre noi trebuie sa devenim “ca un singur om cu o singura inima”. S-ar putea sa fim diferiti, dar exista un singur criteriu: suntem cu totii obligati sa ne sprijinim reciproc unul pe altul.

Si nu este nimic de facut cu privire la faptul ca: Fie ca vrem sau nu, natura va castiga pentru ca este o forta extraordinara.

Si apare intrebarea: De ce nu vom disparea si noi ca mamutii sau ca dinozaurii? De ce nu vom parasi pur si simplu scena ca o parte care nu se mai potriveste? La urma urmei dezacordul nostru cu natura este mult mai mare decat acela care a dus la disparitia dinozaurilor. Cu toate acestea, spre deosebire de ei, noi avem o misiune, o predestinare, un scop: Trebuie sa ne corectam pe noi insine si sa transformam natura nostra initiala. Ei au fost in imposibilitate de a face acest lucru si au disparut in cursul natural al evolutiei, pe cand noi suntem obligati sa ne aducem intr-un echilibru cu faza actuala de dezvoltare.

Acesta este motivul pentru care suntem adusi in stadiul unde lipsa nostra de armonie cu natura va deveni exprimata in cele mai grave forme, dar nu se va ajunge la o disparitie totala.  90% din lume ar putea sa dispara, dar unii oameni vor ramane totusi pentru a schimba natura umana si a ajunge la echilibrul necesar.

Acesta este scopul si nu avem nici o alta cale de urmat.

Din partea a v-a a Lectiei Zilnice de Cabala. 8/29/11 “ The Nation”

Intreaga lume e pe o pluta mica

Intreaga creatie este divizata in patru nivele de dezvoltare: mineral, vegetal,animal si vorbitor. Iar dezvoltarea umana urmeaza si ea, de asemenea, aceleasi patru etape.

La nivel mineral o persoana nu ezita sa fie de acord cu tot ce face guvernarea de sus cu el.La nivel vegetal, dobandeste propria-i dorinta, acordul si dezacordul.

A se ridica la nivel animal inseamna a avea caracter si destin propriu, directie si individualitate, asta este, se execute un scop special in creatie, sa posede o forta activa in interiorul marii masinarii generale a naturii si sa ii schimbe vitzele corect, in conformitate cu actiunile Creatorului, dar cu propria sa mana.

Atunci cand o persoana devine ea insasi ca aceasta masinarie enorma, este numita om, Adam. Asta este, el cuprinde tot acest mecanism al naturii si il gestioneaza in locul Creatorului, devine inclus in programul general de creatie. Aceasta inseamna sa se ridice la nivelul uman.

In prezent, umanitatea incepe sa se trezeasca si sa se ridice deasupra nivelului mineral spre nivelul vegetal. De aceea simtim discomfort si pierderea drumului; nu stim incotro sa mergem si de ce. Iar in anii care vor urma se vor manifesta multe astfel de evenimente care vor nedumeri lumea lipsind-o de intelegerea modului in care trebuie sa mearga mai departe.

Acest lucru va implica cele mai simple si in aparenta clare lucruri si nu principii inalte. Dintr-o data temeliile vietii vor disparea: Economia se va opri din functionare; relatiile dintre oameni se vor dezintegra; confuzia va coplesi structurile puterii. Este ca si cum ceata cade si totul devine neclar.

Toti cei care au venit la Cabala au inceput sa studieze deoarece, la un moment dat, au simtit ca au intrat intr-o astfel de ceata. In alte lumi, o persoana nu mai simte ca este stapanul vietii sale, in care totul urmeaza o ordine clara. Aici, apare un factor obscur care ii creaza confuzie.

Functia de protectie a organismului incepe sa opereze, doresti sa te simti increzator si sigur, sa stai ferm pe teren si sa detii controlul in mainile tale, sa stii ca ai un loc de munca, bani, sanatate si pensie. Dar brusc, vezi toate acestea ca si cum ar disparea intr-o ceata.

Intreaga umanitate va simti aceasta stare. Iar atunci cand in loc sa fie starea unei singure persoane, aceasta va incepe sa se intample la o scara mai mare, va fi infricosator. Dar acest lucru ne va impinge la urmatorul nivel, ne va forta sa cautam protectie, o noua fundatie si ne va aduce la nivelul vegetativ.

La nivel vegetal, oamenii vor fi obligati sa caute cum sa se tina unii pe altii si asta pentru a realiza conexiunea globala si integrala in mod voluntar, constient si cu intelegerea faptului ca ei nu pot supravietui fara aceasta.

Este ca si cum toti suntem in picioare pe o pluta, plutind pe apa. Imaginati-va ca toata lumea va face miscari necoordonate si va clatina pluta in directii opuse. Pentru a nu ne rasturna trebuie sa ne tinem unul pe celalalt si sa mentinem echilibrul tot timpul, altfel, ne vom ineca. Acest sentiment va domni in lume.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 8/26/11, Shamati 115

Nu poti corecta pe nimeni, doar pe tine insuti

Intrebare: Cand sunt mai multe persoane care stau intr-o camera unde este foarte cald, intotdeauna va exista o persoana careia ii este frig si care ii va obliga pe toti sa inchida aerul conditionat. Spun ca majoritatea omenirii este capabila sa se adapteze la schimbarile iminente. Dar ce ar trebui sa facem cu cei care sunt blocati si nu sunt gata sa paraseasca starea actuala?

Raspuns: Este important sa te corectezi mai degraba pe tine insuti decat sa corectezi lumea. Adevarat, vreau sa reusesc sa obtin miscari externe si incerc sa ajut oamenii sa inteleaga procesul si metoda de auto-corectare. Cu toate acestea, in esenta, am grija doar de cum sa ma corectez pe mine. Nu-mi corectez vecinul. Ii dau metoda in forma cea mai bland posibila, dar nu il fac sa actioneze; acest lucru este deja alegerea lui.

Prin urmare, nu deranjam oamenii care nu sunt pregatiti pentru schimbare in niciun fel sau forma. Ei nu sunt inca copti pentru asta. Atunci cand diseminam metoda Cabala, lasam fiecare persoana sa o evalueze de una singura. Am aratat deja in repetate randuri ca nu-mi pasa de modul in care oamenii accepta mesajul nostru. Ascult raspunsurile lor doar pentru a imbunatati prezentarea: a afirma ceva intr-un mod nou si a raspunde la o intrebare care deranjeaza pe cineva. Dar daca ii dau tot ce am si o persoana inca respinge si dispretuieste cuvintele mele, o tratez apoi cu respect. Pentru mine acest lucru este, de asemenea, un semn de succes pentru ca ma pot apropia de persoana respectiva si ii pot dezvalui propria rezistenta. Aceasta este reactia corecta pentru ea azi si nu se poate face nimic pentru asta.

Ne intoarcem spre lumea din afara numai pentru a ne imbunatati. Si daca ne imbunatatim noi insine prin abilitatile noastre cele mai bune, atunci nu am nici o plangere cu privire la raspunsurile oamenilor. Haide sa mai asteptam inca un an, sau inca cinci ani.

Totusi, daca mergem prea departe, acest lucru va fi constrangere si nu vom fi lasat o persoana cu posibilitatea de a alege liber.

Din partea a V-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 8/29/11 , “ Natiunii “

Toata diferenţa este în intenţie

Întrebare: Există două forţe care acţionează în lume: forţa de a darui si forta dorintei de a primi, creata ca existenţă din absenţă. Ce este al meu „eu”, intenţia mea? De unde provine aceasta?

Răspuns: Noi nu simţim Creatorul, deoarece noi suntem într-o singură dorinţă: dorinţa de a ne bucura. Chiar dacă vreau să daruiesc, este doar pentru distractie. În realitate, eu sunt confuz în intenţie şi acţiune. Acţiunea mea poate fi de primire sau daruire. Şi aceasta poate fi însoţită de intenţia de a primi pentru mine sau de intenţia de a darui altuia. Nu este nimic altceva, şi aceasta este toată viaţa noastră.
În lumea noastră, există o acţiune de a primi şi o acţiune de a darui altuia, precum şi intenţia de a primi pentru sine. Dar intenţia de a da la altul nu este acolo, asta este ceea ce eu nu sunt capabil sa fac. Pot să dau cuiva sau să primesc ceva de la cineva, dar intenţia mea este îndreptată exclusiv la primirea pentru mine, întrucât intenţia de a darui la altul aparţine lumii spirituale, dar eu nu pot ajunge la ea. Nu este vina mea: sunt creat aşa.

Prin urmare, aici nu este nicio confuzie: Întreaga mea rutină are ca scop auto-satisfacerea.

Ceea ce am nevoie este o intenţie, şi este cel mai important lucru pentru mine (!), indiferent de ce fel de actiuni efectuez: Daruire sau primire. Efectuez daruirea pentru copilul meu, pentru cel pe care îl iubesc, pentru prieteni, şi chiar şi fata de angajatorul meu pentru că voi primi o recompensă într-un mod natural sau în bani, în formă de respect, putere, şi aşa mai departe.

Cheia aici este intenţia, în acord cu care actionez. Cum pot realiza intenţia de dragul de a darui fiintelor umane apropiate? Şi ce îmi va da?

Aici intervine problema. Dacă toata realitatea exista in afara mea, atunci ceea ce primesc în prezent în interiorul meu este doar o mica parte, numita  „această lume.” Este teribil de mica, strâmta, limitata în timp, spaţiu, şi orice altceva, dar prin trecerea de partea cealaltă , voi scăpa de orice limitări.

Aceasta este diferenţa dintre intenţii. Dacă intenţia mea este indreptata catre mine, eu nu voi fi capabil să simt nimic mai mare decât ceea ce percep astăzi. Dacă intenţia mea este îndreptată catre unitatea cu celalalt, să fiu în el, atunci ma salvez de la această viaţă oribila cu sfârşitul ei fatal şi ma înalţ la gradul următor al vieţii; trăiesc în afara corpului. Singura diferenţă este în intenţie.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/26/2011, „O poruncă”

„Lasa poporul meu sa plece!”

Întrebare: Cât de departe trebuie să meargă omenirea ca să înţeleagă că adevărata problema este ego-ul?

Răspuns: Va trebui să mergem până la capăt. Şi văd deja economiştii incepand sa spuna cuvintele Cabalei şi asemănând ego-ul nostru cu o tumoare canceroasa.

Care este limita pana la care lumea trebuie să ajungă înainte de a obtine  această conştientizare? Aproape de auto-distrugere din moment ce acesta este modul în care funcţionează ego-ul nostru. Este la fel ca povestea cu Faraonul. Imaginaţi-vă o tara mare, frumoasa, o veritabila oază în mijlocul mizerabilei lumi vechi, care se ruineaza complet pe ea însăşi urmand cele zece plăgi egiptene, şi singurul motiv este faptul că ego-ul nostru incapatanat insistă sa stea pe pozitie.

Şi este incapabil de a face ceva, deoarece nu simte sau nu înţelege că există o soluţie. Putem folosi acest exemplu pentru a vedea că trebuie să mergem mereu la ego şi sa-i cerem: „Lasă poporul meu să plece!”

Efectul de spectator

Experiment psihologic

Explicaţie: Există o mulţime de oameni pe o strada centrala din New York. S-ar părea că, dacă ai avea un accident, ar fi cineva care să te ajute. Dar, în realitate, cu mulţi oameni în jur, este mult mai puţin probabil ca cineva sa sara pentru tine, decât în cazul în care o singură persoană ar fi aproape de tine.Motivul este că, atunci când există o mulţime, este mai uşor să transfere responsabilitatea la un altul: „Difuzia de responsabilitate” are loc.

Experiment: Într-o staţie de metrou aglomerat, un „actor” este situat pe podea si gemand în durere, solicita „ajutor.” Toata lumea merge, uitandu-se inspre el.  Ajutorul ar putea fi un inconvenient şi chiar riscant. Nimeni nu l-a ajutat timp de 20 de minute.

Explicaţia psihologului: două reguli conflictuale se ciocnesc:

• Ar trebui să ajut;
• Ar trebui să fac ceea ce fac si alţii.

O mulţime de străini se traduce prin: nu merita sa ajuti şi este dificil să mergi împotriva opiniei lor. Ei formează un grup temporar care spune: Nu te implica.

Experimentul continuă: O „actrita” este situată in acelaşi loc ca şi cum ar fi lesinat. Patru minute mai târziu, treizeci şi patru de persoane au trecut fără să se oprească. O femeie s-a oprit, a remarcat, dar s-a conformat regulii şi nu a făcut nimic. Dar când altcineva a venit in ajutorul „actriţei” bolnave, femeia s-a alaturat imediat grupului nou cu o nouă regulă: „Sa ajute.”

Experimentul continuă: De data asta un „actor” este îmbrăcat ca un domn respectabil, asemănător cu mulţi oameni din jurul lui. A fost nevoie de doar şase secunde înainte ca el sa fie salvat, iar cineva chiar l-a numit „domnule.” Toata lumea brusc a devenit un bun samaritean.

Explicaţie: Toată lumea a vrut să-l ajute pentru că el este parte a grupului „drept”. Dacă ne simţim cu totii aproape unul de altul, fiecare dintre noi va simţi nevoia de a ajuta pe oricine altcineva.