Intrebare: De ce egoismul din lumea nostra retine mintea si sentimentul de la o schimbare?

Raspuns: Este un fapt evident ca, atunci cand suntem ingrijorati de ceva, mintea dispare intr-un aer subire. Si cand incercam sa intelegem sau sa examinam ceva, atunci, sentimentale dispar. Aceste doua abordari diferite, senzorial si rational, se anuleaza reciproc.

Aceasta este o consecinta a rupturii. Radacina nostra este in ruptura, atunci cand ecranul care obisnuia sa ne conecteze mintea si inima, calculul si placerea, a disparut. De aceea, in lumea nostra suntem in imposibilitatea de a face un calcul corect bazat pe sentimente si cu cat mai mult putem lasa sentimentale in urma, cu atat mai repede le putem privi dintr-o parte. Cu cat trecem mai diparte de sentimentale nostre, cu atat mai mult suntem capabili sa facem un calcul sigur in locul care a fost eliberat, pe acelasi interval care nu este umplut de sentimente.

Se pare ca suntem in stare sa ne conectam mintea si inima dar in realitate nu putem. Daca as fi 100% in interiorul senzatiei mele dar incep sa ies din ea cam 30%, voi fi capabil sa lucrez cu mintea mea in locul care 30% este eliberat de sentimente.

In lumea nostra, sentimentele si mintea nu pot lucra impreuna. Daca mintea si sentimentele ar fi conectate, ar fi Lumina Reflectata, o actiune spirituala. Inainte de aceasta trebuie sa se intample o Restrictie ( Tzimtzum), primirea Luminii care Trasforma, fuzionand cu cea de sus prin credinta deasupra ratiunii, astfel incat sa dobandeasca mintea si inima cea superiora, sau sa lucreze deasupra sentimentelor cuiva cu ajutorul unei motiv mai inalt.

Acest lucru se refera deja la munca spirituala. Este exact scopul ecranului:  sa conecteze szatia si mintea, « Tora si munca “.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala, 8/8/2011, Shamati#45

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este “ Adevarul si Credinta”?

Raspuns: Adevarul este o recompensa si o pedeapsa echitabila, atunci cand lucrez si primesc ceea ce merit pentru munca mea.

Cu toate acestea, vedem ca viata nu este intotdeauna aranjata in conformitate cu acest principiu. Si o persoana care lucreaza mai mult decat ceilalati nu primeste neaparat mai mult decat altii. Daca asta ar fi problema, lumea ar fi relativ mai simpla.

Dar, in scopul de a ne scoate din aceasta directie egoista, Creatorul face adaugarile Sale si ne incurca foarte mult. Astfel, vedem ca un calcul corect, real nu se cunoaste (afla) intotdeauna si exista un loc pentru credinta, insemnand speranta pentru noroc sau ajutor de sus dincolo de intelegerea superioara a cuiva.

Credinta distruge principiul adevarului echitabil. Acesta este motivul pentru care oamenii devin atat de confuzi in aceasta lume si spera la un miracol, o binecuvantare sau un leac miraculos. Aceiasi confuzie exista pe calea spirituala: Pe de o parte,totul este dat pe masura efortului cuiva, dar pe de alta parte totul depinde de noroc.

O persoana ar trebui sa lucreze in scopul de a uni aceste doua principii intr-unul singur. Este scris: “ Prin Isac va fi numita samanta ta, dar adu-l ca jertfa.” Intelegand pe de o parte, il vei vedea dand nastere “ nepotilor “ tai, tuturor noilor successori pana la corectia finala, dar, pe de alta parte, el trebuie sa fie anihilat. Cum este posibil?

Nu este clar pentru noi acum, dar acesta constituie primul principiu de a intra in lumea spirituala pe care Avraam a trebuit sa o adopte in conformitate cu aceasta poveste. O persoana isi corecteza viziunea astfel incat pentru prima data el este capabil sa uneasca doua contrarii intr-unul.

Aceasta inseamna ca el s-a ridicat la gradul intai si stapaneste un principiu spiritual in conformitate cu care doua opusuri  fuzioneaza intr-un intreg. Si acum, el intelege cum sa lucreze cu ratiunea si credinta deasupra ratiunii simultan – cu ura, pacatele care sunt acoperite de iubire

Daca o persoana incepe sa inteleaga acest principiu si il ia in considerare in munca sa, chiar fara sa isi fi dat seama inca, el nu va mai experimenta obstacolele si dificultatile care il imping inapoi. El simte  ca aceste obstacole in special sunt menite sa-l avanseze si vede ca toate aceste contradictii sunt o oportunitate pentru el sa urce. Si apoi se ridica.

Dimpotriva, “ Mandria omului il va cobori.”. Daca el nu accepta aceasta conditie si nu este dispus sa uneasca cele doua opusuri intr-unul singur, acesta devine un obstacol de netrecut. De aceea el se abate de la drum si paraseste calea.

Prin urmare, este important ca cineva sa se directioneze corect: direct spre Lumea Infinitului, intelegand ca diferenta dintre lumea aceasta si cea urmatoare este capacitatea nostra de a uni cei doi poli intr-unul singur. Aceasta ne stabileste o directie, la fel ca a lua un scop.

Acest principiu este exprimat in diverse moduri : “ Israel, Tora si Creatorul sunt una”; urcari si coborari care trebuie sa devina un intreg; grupul si eu ar trebui sa lucram impreuna astfel incat eu sa investesc in el in timpul ascensiunii si sa primesc de la el in timpul coborarii, in sensul ca grupul imi serveste ca un curent electric “ corector “.

Principala concluzie care rezulta din aceasta cu privire la lumea aceasta este ca noi nu trebuie sa distrugem nici o calitate, nici in noi insine, nici in lume. Trebuie sa-i aducem pe toti la corectie si sa-i unim intr-unul singur, sa-i ridicam deasupra lor prin unirea cu Creatorul.

Nu vom fi in masura sa stabilim o viata mai buna si o societate echitabila in lumea nostra daca nu ne unim intre noi ca egali. Insemnand ca toata lumea va lucra pentru binele societatii, in functie de capacitatea lui sau ei si va primi in functie de nevoile sale.

Dar putem implini aceasta conditie numai daca aspiram la ea, in vederea unirii cu Creatorul, adica de dragul calitatii de dragoste si daruire care uneste proprietatile nostre diferite  intr-o infinita si perfecta stare.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala, 8/23/2011, Shamati 43

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→