Eu văd criza curentă nu ca pe o pedeapsă pentru noi, ci ca pe o oportunitate unică de a obţine existenţa perfectă şi eternă, un cadru de referinţă cu totul diferit. Noi am făcut multe descoperiri în această lume, în evoluţia de la maimuţă la om, dar acum, pentru prima oară, conducerea superioară ne-a fost revelată nouă. Începem să auzim că într-adevăr, există o forţă peste noi.

Am înţeles că forţele naturii au existat: forţa uraganelor, gravitaţiei, dar toate aceste forţe au fost mai puţin decât noi. Ele erau forţele naturii oarbe, mineral, vegetal şi animal.

Dar eu, fiinţa umană, am fost peste ele. Cine poate să se întreacă cu mine? Să mă atace un animal! Îl omor, îl infrâng, sau îl domesticesc şi mă folosesc de el. Am fost cel mai puternic între ele.

Desigur că sunt câteva fenomene în faţa cărora suntem fără putere. De exemplu, un vulcan care poate erupe, sau alte dezastre naturale care pot avea loc, dar noi am înţeles că ele erau legile naturii oarbe, care nu gândeşte. Noi putem prezice aceste catastrofe prin diferite semne sau folosind anumite formule de calcul. Dar, deodată, pentru prima oară în istorie, o nouă putere este revelată între noi, fiinţele umane.

Încercaţi să simţiţi lucrurile neobişnuite despre care vorbim. Se crează o situaţie în care părem adunaţi într-o cameră ca la un meeting: sunt multi oameni şi se crează o atmosferă intimă între noi fiindcă suntem fiindcă ne cunoaştem cu toţii de mult timp. Hai să presupunem că e ziua de naştere a cuiva şi fiecare se învârte cu un pahar cu vin în mână. Toată lumea ştie ce se întâmplă.

Apoi, dintr-o dată, o nouă atitudine, o nouă putere pătrunde şi niciunul nu mai poate să stea langă celălalt. Aşa apare lumea noastră acum. Oamenii încep să simtă că este o nouă putere venită din afară şi ei nu înţeleg ce sa facă cu ea.

Totul se schimbă la nivelul uman însăşi. Faptul că apar unele uragane este încă în regulă. Aceasta este natura la nivel mineral sau vegetal sau animal, dar mai jos de uman. Aceste fenomene sunt mai puternice decât mine, dar sub mine, fiindcă sunt lipsite de simţul raţiunii.

Neaşteptat, dar schimbările care au loc, par să aibă simţ şi raţiune. Încă nu pot să disting clar intelectul acolo, dar deja înţeleg că aceste schimbări sunt la nivelul meu. O nouă putere este revelată undeva unde eu, folosind simţul şi raţiunea, trebuie să construiesc o conexiune între noi oamenii. Nu ştiu despre ea, dar văd că nu pot să mă descurc singur. Nu pot să obţin ceea ce vreau.

Acest lucru mi se dezvăluie încet şi de la distanţă, dar deja văd că eu nu sunt stăpânul în această lume. Eu nu atribui asta unor forţe din afara mea, care au simţ şi raţiune, dar văd că această obstrucţionare e la înălţimea mea. De aceea, astăzi, noi nu ştim ce să facem.

Din Lecţia zilnică de Cabala  9/2/2011, „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→