Daily Archives: 18 septembrie 2011

Cum puteam simti o dorinta pentru un gust necunoscut?

Intrebare: Care este scopul impartasirii cunostintelor Cabala si sub ce forma ar trebui raspandita?

Raspuns: Exista o realitate pe care o percepem in dorinta noastra de a primi placere, pe care nu o putem dezvalui mai mult decat o simtim acum. De asemenea, exista o realitate pe care o putem intelege in dorinta noastra de a darui. Pentru a extinde dorinta noastra de a darui, putem dezvalui forta superioara, natura care este daruire completa. Putem obtine doar aceste doua calitati

Noi percepem lumea noastra in propria dorinta de a primi placere si ne putem dezvolta in ea. Dar esential este ca lumea e limitata de dorinta noastra egoista care absoarbe totul “in ea insasi”. In consecinta, ne gasim existand intr-un corp facut din carne si in mediul inconjurator.

In timp ce, dorinta de daruire, ne dezvaluie cele cinci lumi si forta superioara, unde ne simtim eterni si perfecti, ca forta superioara. Problema este ca, in dorinta noastra de a ne bucura, simtim o nevoie pentru lumea aceasta. In timp ce noi nu avem nevoie de dorinta de a darui, pentru lumea spirituala trebuie sa o dezvoltam. Altfel nu vom putea atinge lumea spirituala.

Intrebarea este,  cum pot eu dezvolta o nevoie pentru ceva ce nu vreau, simt sau inteleg, si pentru care nu am nici un gust? Nu am premise pentru aceasta; nu am gustat niciodata spiritualitatea. Spre ce sa tind?

Pot avansa spre ea prin intermediul problemelor si loviturilor. Dar atunci tot ce voi vrea sa fac este sa scap de lovituri, sa fug de ele, impingandu-ma de la spate. Si cum pot descoperi binele care ma asteapta in fata? Nu il pot vedea, simti sau gusta.

Totusi, nu avem de ales . Lovituri, suferinte, probleme, crize si falimente nu ne pot ajuta singure: Toate aceste impacte nu ne vor asista in atingerea spiritualitatii. Drept urmare, Baal HaSulam afirma ca ar trebui sa existe o o conditie preliminara pentru dezvaluirea spiritualitatii-diseminarea stiintei Kabbalah, care este mentionata ca “chemarea cornului lui Mesia”

Trebuie sa divulge lumii ca exista ceva bun, placut si care merita, care deschide totul inaintea ta. Ar trebui sa fie atat de atractiv incat chiar si daca nu simt nici o lipsa acum, voi realiza brusc ca imi lipseste o lume diferita- cea superioara.

Cum pot obtine dorinta pentru ea? Este posibil daca sunt impresionat de mediul care imi spune despre ea. Insemnand ca am nevoie de un mediu bun si mare care sa “imi spele creierul” intr-un asa fel incat sa imi doresc ceva ce acum nu vreau. Si putem vedea ca societatea este capabila sa o faca.

Prin urmare, totul depinde de mediu. Altfel, suferintele vor veni si ma vor bombarda cu lovituri – pana voi reusi sa dezvolt o dorinta de a disemina si voi incerca sa diseminez in orice situatie pentru a ajunge sa aspir la a merge mai departe. Prin virtutea acestei dorinte, voi fi capabil sa progresez spre calitatea daruirii, spre lumea spirituala si atunci, doar atunci, o voi obtine.

Totusi, diseminarea este o conditie indispensabila si obligatorie pentru obtinerea spiritualitatii. Sub ce forma ar trebui sa diseminam? Sub orice forma! Cum putem influenta o persoana? Prin toate simturile sale: Lasa-l sa fie impresionat, sa-si doreasca, sa implore sau sa se teama, orice il va face sa-si doreasca spiritualitate, cum se spune “Vreau”! Altfel, daca nu imi doresc sa avansez pe cont propriu, doar suferinte vor veni din urma, ceea ce nu este destul.

Ar trebui sa ne dorim spiritualitate noi insine si doar apoi o vom dezvalui. Acea dorinta trebuie sa fie completa si sa atinga o masura intreaga numita “Seah”. Si o pot primi doar din mediul inconjurator. In concluzie, ar trebui sa realizati cat de importanta este circulatia!
Din  New York lecture #2, 9/12/11

Creatorul nu este o persoană

Întrebare: Cum îşi formează un om în interior calitatea de dăruire?

Răspuns: Nu există Creator fără creatură. Creatorul este adevărata calitate de dăruire pe care noi o formăm. Dacă nu o formăm, Creatorul nu există.

Atunci, ce există? Există esenţa Lui inaccesibilă, Aţmoto, rădăcina originară la tot, care nu are absolut nicio legătură cu noi. Noi îl formăm şi îl construim pe Creator depunând eforturi şi producând calitatea de dăruire. Noi generăm această calitate prin munca comună dintre noi. Dacă noi o vom actualiza şi îi vom da naştere, aceasta va fi ceea ce se cheamă „Creator”

Parţuf-ul spiritual pe care îl construim în relaţiile dintre noi este dorinţa noastră de primire pe care noi am restricţionat-o şi am umplut-o cu Lumina Reflectată, dorinţa de dăruire, şi împreună cu ea, a fost revelată în interior calitatea dăruirii numită „Creatorul”.

Cu alte cuvinte, „Creatorul” este Lumina de NRNHY pe care o revelăm în vasele corectate să dăruiască. În realitate, „Creatorul” este Lumina obişnuită de NRNHY pe care o obţinem în final. Baal HaSulam scrie că Lumina generală de NRNHY care umple Malhut al Lumii de Infinit este numită „Creatorul” şi că porţiile mai mici de la etapele intermediare sunt grade ale obţinerii Lui.

Creatorul nu este o persoană; El nu are caracteristici individuale sau imagine. De aceea tu nu poţi să te întorci la El pentru că tu eşti acela care Îl construieşti. Creatorul nu are formă – tu eşti acela care trebuie să I dai formă. Peste dorinţa ta de primire tu pui dorinţa corespunzătoare de dăruire şi asta înseamnă că tu L-ai construit pe Creator. Nu există nicio altă cale.

Dacă tu crezi că Creatorul are formă înainte ca tu să i-o construieşti asta înseamnă că te închini la o anume imagine, la un idol. Acesta este înţelesul la „muncă străină” sau închinător la idoli.

Acestea sunt principiile unei atitudini corecte faţă de natură. De aceea tu nu poţi să pictezi diverse imagini sau să ţi-l asemuieşti ţie. Aceasta a fost prima descoperire a lui Avraam când „a spart idolii” însemnând că a realizat că el este acela care formează calitatea de dăruire. Şi până atunci, acolo există doar o anumită rădăcină originară pe care noi nu o putem imagina în niciun fel.

De la Lecţia pregătitoare pentru Convenţia de la Toronto 9/16/2011

Spune-ne despre spiritualitate!

Intrebare: Cum este sa daruiesti?

Raspuns: Nu putem intreba despre senzatii, deoarece, daca eu simt ceva, simt. Si orice nu simt – nu sunt capabil inca sa simt. Si de aceea nu exista raspuns la intrebarea: “Cum este sa simti ceva ce eu nu simt?”

In lumea noastra  putem intreba asa ceva, in speranta de a primi un indiciu a ceva similar, care ne este deja familiar. Insa este lipsit de sens sa intrebi despre o senzatie pe care nu am avut-o sub nici o forma si nu am nimic cu care sa o asociez. Cu ce sa o compar, cum sa o definesc? Cu nimic.

L-am intrebat pe Rabash, profesorul meu, acest lucru. El a spus urmatoarele:” Primul grad spiritual este Lumina, in locul minusculei scantei care a creat aceasta intreaga lume, tot ce exista in ea, toata placerea care umple intreaga materie a naturii nenimate, vegetale si animale, in intreaga perioada de existenta a realitatii, de-a lungul tuturor generatiilor.”

Asta poate fi spus intr-un mod mai simplu. Exista sapte miliarde de oameni in lume. Toata placerea lor adunata la un loc este o scanteie minuscula, in comparatie cu Lumina pe care o obtii la primul grad spiritual.

Insa asta este din punct de vedere calitativ, nu cantitativ. Percepi eternitatea si perfectiunea in aceasta realizare si abia apoi esti capabil sa le evaluezi. Si toate astea se intampla in concordanta cu dorintele pe care le-ai pregatit.

Intrebare: Cum poti primi toata aceasta Lumina fara sa “explodezi”?

Raspuns: Nu “explodezi”, deoarece pregatesti dorinta, dinainte. Dorinta trebuie sa preceada Lumina. Este o intrebare corecta. Daca as incerca acum sa consum toata aceasta Lumina enorma, chiar ar trebui sa “imi adunati bucatile de pe perete”, ca si cum ar fi fost o explozie atomica. Insa asta se intampla cand primim in dorintele egoiste, care absorb totul in ele.

Insa, cand ies din ego-ul meu in dorintele altruiste, obtin un vas nelimitat si Lumina , pur si simplu, trece prin mine spre ceilalti. Umplu dorintele altora in masura in care le conectez la mine si Lumina trece prin mine fara sa se opreasca. De aceea ma bucur si nu am nici o problema cu asta. De altfel, eu nu detin Lumina, ea trece prin mine si merge mai departe. Lumina nu se poate opri nici macar un moment; in secunda in care se opreste, dispare.

De aceea, metoda receptiei Luminii este numita “intelepciunea Cabalei”, o stiinta despre primire. Asta, deoarece poti sa primesti Lumina doar cu conditia de a o transfera catre ceilalti. Dupa aceea, nu mai esti limitat si ramai etern si perfect.

Asadar, este imposibil sa primesti Lumina in mod egoist. Cand o abordezi in mod egoist, simti un intuneric si mai profund.

Din lectia pregatitoare, Conventia de Cabala din Toronto, 16.09.2011

Fii gata pentru schimbări

Dorinţa de a primi a fost creată de Lumină. În acest fel, Lumina este primară, este „existenţă din existenţă”, cauza primară, pe câtă vreme, dorinţa de a primi plăcere a fost creată în ea şi ca o consecinţă a ei.

Lumina a creat dorinţa pentru a o face absolut ca pe sine. Lumina poate face orice cu dorinţa. Dorinţa este ca hardware-ul care poate fi programat cu programe diferite şi chiar opuse. În funcţie de asta, dorinţa se va bucura de amar sau dulce, de fals sau adevăr, aproape sau departe, etc. Dorinţa este doar ceva care reacţionează la Lumină. Va fi ceea ce îi va comanda Lumina să fie.

Şi astfel, Lumina începe să lucreze cu dorinţa, arătându-i atitudinea ei schimbătoare. Ea foloseşte diferite metode pentru a forma o senzaţie de lipsă în dorinţă. Acesta este primul pas. Umplerea apare înăuntrul dorinţei, senzaţia Dăruitorului înăuntrul umplerii, atitudinea faţă de Dăruitor în interiorul acestei simţiri a Lui şi astfel eu descopăr în atitudine mea faţă de El, cine sunt eu în raport cu El. Lumina în dorinţă se manifestă şi se diminuează în acest lanţ de stări – ca un bec care este continuu închis, deschis.

Din aceste ascunderi şi dezvăluiri ale Luminii dorinţa acumulează o înţelegere mai mare, senzaţii, decizii şi analize. Rezerva sa interioară se reumple şi de fiecare dată reacţionează la Lumină la nivele diferite şi în diverse feluri. Lumina are un efect simplu asupra dorinţei, dar datorită ei devine din ce în ce mai complexă de fiecare dată şi suferă constant schimbări calitative.

Noi nu putem caracteriza parametrii acestor schimbări fiindcă ne lipseşte terminologia adecvată. Dar într-un fel sau altul, dorinţa acţionează bazându-se pe ceea ce simte la momentul dat şi , de asemenea, pe ceea ce îi rămâne în memoria ei din senzaţiile trecute. Ea îşi bazează acţiunile pe experienţele anterioare. Mai mult, dorinţa are încă o memorie, instinctele impregnate în stările trecute, ceea ce o face să acţioneze într-un anume fel chiar dacă nu există niciun motiv rezonabil ca fundament pentru asta.

Formele opuse trebuie să fie prezente în dorinţă: calităţile creaturii şi calităţile Luminii, Creatorul. Altfel, Lumina va controla totdeauna direct dorinţa. Scopul creaţiei este ca dorinţa să acumuleze raţiune şi sentiment, să devină independentă, şi acest lucru este posibil în condiţiile opoziţiei, ciocnirii şi separării între formele opuse care conţin forţe diferite. Din acest motiv drumul trece totdeauna prin urcări şi coborâri în diferite forme si detalii de percepţie.

Instinctele sunt în conflict cu raţiunea în interiorul creaturii. Animalele care acţionează în funcţie de programul interior nu fac greşeli, dar omul face constant erori în cazul in care se ridică peste animal.

Vedeţi de asemenea şi acest fel de dezvoltare a omului: unii oameni îşi dezvoltă locuri certe de locuit şi petrec toată viaţa trăind precum soldaţii conform unor instrucţiuni pe care le-au primit în casa părintească. Vieţile lor sunt liniştite şi standard şi au mai mult echilibru şi securitate.

Pe de altă parte , un om dezvoltat are mai puţine insticte şi mai multă raţiune şi dubii. El trăieşte frecvent conflicte interioare, învaţă şi se schimbă mai mult, acţionează ca un copil  de o vârstă mai mare. Este în continuă schimbare, plin de viaţă şi gata să fie diferit.

Iar aceia care sunt mai aproape de senzaţia „instinctivă” de viaţă simt mai multă securitate în viaţa lor, cunoaştere şi stabilitate. Asta pentru că ei se sprijină pe instincte stabile şi asta le oferă o viaţă mai uşoară.

Aceia care vor într-adevăr să se ridice la nivelul Creatorului trăiesc schimbări, ascensiuni şi coborâri în diferite părţi ale percepţiei. Gradul de Faraon de asemenea se află pe această cale când spune: „Creatorul e drept, în timp ce eu şi oamenii mei greşim”. Acesta este un grad foarte înalt şi important pentru un om care înţelege ce mare diferenţă este între vârful scării şi fundaţie. Noi ne referim la munca dificilă din interiorul calităţilor opuse.

Din acest motiv noi trebuie totdeauna să încercăm să ne vedem pe noi înşine în vieţile noastre, pe treptele scării coborând şi urcând iar şi iar. Nu e nevoie să ne temem de asta şi să dorim să ne fie confortabil – nimic nu e mai rău decât asta.

Pe această cale, schimbările se realizează numai prin mediu. Când un om este singur, în subconştient îşi doreşte să rămână într-un singur loc. El poate nici măcar să fie prea fericit, sau chiar să fie într-o formă proastă, dar totuşi lui să nu-i pese de schimbări şi să se menţină constant în rutină.

Este greu să ieşi dintr-o mlaştină familiară şi numai mediul, cel care inspiră constant omul cu alte valori, îl va trage afară. Pentru asta avem nevoie să ne întărim grupul, să urcăm şi să coborâm rapid, înţelegând că de fiecare dată formăm în interiorul nostru vasul pentru corectarea finală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/9/2011 „Scrierile lui Rabaş”