Noi nu descoperim toate lucrurile pe care vrem să le descoperim cu propria noastră putere în vasul nostru obişnuit de percepţie, însemnând dorinţa de a primi plăcere ci, mai degrabă, în calitatea dăruirii. Lumea corporală este revelată în calităţile de primire, în timp ce lumea spirituală este revelată în calităţile de dăruire.

Noi nu suntem capabili să vedem şi să simţim nimic în lumea spirituală pentru că nu avem proprietatea dăruirii. Noi percepem tot ceea ce trăim în dorinţa noastră de a primi plăcere direcţionată „faţă de sine”, în timp ce lumea spirituală este percepută în dorinţa de dăruire, când există dorinţa de a primi plăcerea „în afara sinelui”.

Cum ne putem apropia de acest lucru când aceste două forme de percepţie sunt opuse una alteia? Cabaliţtii spun următoarele: încearcă să joci dăruirea, să o practici făcând aceiaşi acţiune cu ceilalţi, când fiecare om, împreună cu oricare altul, încearcă „să iasă din el însuşi”, din egoul său faţă de ceilalţi. Imaginează-ţi această aspiraţie cât poţi de mult.

În această aspiraţie, când tu crezi că ieşi din tine raportat la ceilalţi, tu începi să obţii, să percepi, să înţelegi ce este lumea spirituală. Nu înţelegi nimic din ea şi nu eşti capabil să o analizezi sau să o testezi, sau să-ţi evaluezi acţiunile, dar aceste eforturi construiesc gradat pregătirea – „muşchii” din interiorul tău, pe care tu deja îi ai dar nu-i foloseşti.

Rezultă că fiecare om are un punct de ieşire din sine: aspiraţia comună. Însă şi ceilalţi care cred la fel despre ieşirea din ei înşişi, sunt aceia care, prin includerea lor în el, construiesc structura Parţuf-ului viitor în el (fiecare om face asta în toţi ceilalţi). Asta nu înseamnă că ei îi dau ceva din „muşchii” lor. Ei îi dau lui puterea dezvoltării genei informative (Reşimo) numită punctul lui din inimă, picătura de lichid seminal.

Rezultă deci că niciunul din noi nu este în stare să se dezvolte singur în vreo direcţie, în niciunul din „muşchii” celor 613 forţe numite dorinţe. Ne putem doar dezvolta prin includerea reciprocă a unuia în celălalt. Creatorul ne-a trimis prieteni, duşmani, conflicte, războaie, probleme şi presiune, toate aceste situaţii diferite, ca să ne provoace acest tip de incluziune reciprocă. Când noi lucrăm corect la baza acestor probleme, atunci, cu cât sunt mai acute şi mai dramatice senzaţiile acestor situaţii, cu atât devine mai înalt şi mai abrupt gradul de înălţare.

De aceea noi trebuie să adăugăm toate situaţiile diferite care se ridică în grup şi în viaţa fiecărei persoane ca şi dificultăţile în munca lor spirituală interioară, la studiul nostru şi să vedem cât de mult putem avansa tocmai prin aceste probleme şi complicaţii. Vedem asta în povestirile Torei din ce în ce mai multe probleme sunt revelate de fiecare dată şi fiecare nouă ascensiune apare peste ele. Şi se continuă aşa până când obţinem corectarea finală (Gmar Ticun).

Din acest motiv, când citim Zohar trebuie să ne concentrăm asupra faptului că toţi împreună dorim să ieşim afară din egoul nostru prin ceilalţi. În acest fel, fiecare din noi îşi măreşte vasul (dorinţa) – Parţuf-ul spiritual costruit anume din incluziunea reciprocă a tuturor.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 9/6/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul ruperii, cum s-a întâmplat că Cel de Sus a ştiut că creatura o să producă ruperea şi cu toate astea, a răspuns la cererea sa?

Răspuns: Sigur ca Cel de Sus a ştiut, El însuşi a aranjat ruperea! Altfel cum s-ar fi conectat Malhut cu Bina dacă nu ar fi fost prin spargere?

Când oamenii vorbesc de criza curentă, ei se referă de asemenea la ea ca la un fel de rupere (cuvântul „criză” vine din aceeasi rădăcină: maşber -şvira). Dar nu este corect. O criză este crearea unei conexiuni între două calităţi care nu se pot conecta în niciun alt mod.

În tehnologie noi folosim adesea acest mod de conexiune, când forţa de apărare a unui material e nevoie să fie distrusă pentru a se conecta cu un alt matrial. Această metodă este folosită la sudarea materialeleor, la incorporarea unuia in altul. Când lucrurile nu se pot conecta, atunci le distrugem forţele de apărare, graniţele dintre ele şi le forţăm să se conecteze, să intre unul în celălalt. Acest lucru devine posibil numai prin spargerea lor, forţat, printr-o explozie.

Poate părea ciudat de ce am avea nevoie de o explozie şi de o spargere, dar noi nu le spargem, din contră, obţinem o conexiune. Şi va fi imposibil pentru noi să ne conectăm unul cu un altul, dacă fiecare din noi nu îşi sparge bariera defensivă. Pâna la urmă, forţa egoismului, forţa dorinţei de a primi plăcere, care există în toată materia, nu va permite nimănui altcuiva să intre în teritoriul ei. De aceea e nevoie să folosim noi o forţă specială împotriva ei, care îi va sparge graniţele pentru a introduce un al doilea material, o a doua calitate în interior, ca un oaspete nepoftit.

Asta este ceea ce se întâmplă în timpul ruperii cu Bina şi Malhut. Dacă Malhut nu ar fi primit niciodată calitatea Binei, nu ar fi fost în stare să se corecteze pe sine. Şi nu este capabilă să primească această calitate a Binei din cauza restricţiilor ei proprii, ecranul de apărare – cel care nu vrea să primească nimic. Trebuie să fie spart prin forţă! Nu va accepta niciodată să o facă singură.

Nu va accepta să se rupă şi să primească de dragul ei însăşi. De aceea, fără revelarea primirii egoiste, este imposibil să dezvălui adevăratele calităţi ale lui Malhut, care sunt opuse dăruirii şi nu îi permit să o obţină.

De aceea, spargerea a fost aranjată de Sus. Noi o numim aşa, dar în realitate este conexiunea lui Malhut cu Bina, fiindcă deîndată ce se întâmplă, calităţile milei şi justiţiei se întrepătrund.

La sfârşit, avem Bina şi Malhut, care sunt strâns conectate una cu cealaltă, dar sparte. Aceasta este de asemenea o obţinere fiindcă, chiar dacă cred că simt distanţa faţă de Creator, ele au abilitatea să corecteze această distanţă fiindcă sunt conectate!

Rezultă că spargerea este o corectare mare în construirea vasului. Ne este imposibil să obţinem continuarea sau orice corectare fără această stare intermediară. De aceea noi trebuie să vedem un punct de cotitură, un punct de „bifurcare”, în această nouă criză – o posibilitate a unei întoarceri drastice către o stare complet nouă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 9/4/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Opinie (Marcu Mazower, un profesor de istorie la Universitatea Columbia) „Aceasta nu este prima dată cand, pentru a înţelege viitorul Europei, va trebui să va întoarceti de la marile puteri din centrul continentului si sa va uitati atent la ceea ce se întâmplă în Atena. În ultimii 200 de ani, Grecia a fost în prima linie a evoluţiei Europei.

„În anii 1820, deoarece a purtat un război de independenţă împotriva Imperiului Otoman, Grecia a devenit un simbol timpuriu al scăparii din închisoarea imperiului.

„In secolul urmator, combinaţia radical nouă a democraţiei constituţionale şi naţionalismului etnic pe care Grecia a întruchipat-o, s-a răspândit pe întregul continent, culminând cu” pacea care să pună capăt pacii „, la sfârşitul Primului Război Mondial, atunci când imperiile otoman, habsburgic, şi rus s-au dezintegrat şi au fost înlocuite de state-naţiune.

„Este ironic, apoi, că Grecia a fost în avangarda rezistenţei la nazisti, de asemenea. In iarna anului 1940-1941, aceasta a fost prima ţară care să lupte eficient împotriva puterilor Axei, umilindu-l pe Mussolini în războiul greco-italian, în timp ce restul Europei a ovaţionat.

„Doar câţiva ani după înfrângerea lui Hitler, Grecia s-a aflat în centrul istoriei din nou, ca o linie de front în războiul rece.

„Grecia a fost o emblemă a unei noi etape în istoria sa. Căderea dictaturii militare în 1974 nu numai ca i-a adus statutul de ţară membră deplină în ceea ce avea să devină Uniunea Europeană, ci, de asemenea, … a prefigurat valul de democratizare globala din anii 1980 şi ’90 …

„Uniunea Europeană ar fi trebuit sa aduca la ţărm o Europa fragmentată, să-şi consolideze potenţialul său democratic şi sa transforme continentul într-o forţă capabilă de a concura pe scena mondială. Este, probabil, potrivit ca una dintre cele mai vechi şi cele mai democratice state-naţiune din Europa ar trebui să fie pe noua linie frontala, aruncând toate aceste realizări în discuţie. Pentru ca noi toţi suntem puteri mici acum, şi încă o dată Grecia este în prima linie a luptei pentru viitor. ”

Comentariul meu: Aceasta abordare este mai asemănătoare opiniei unui prevestitor, cum ar fi grecescul „oracol Delphic,” decât ca abordare ştiinţifica. Dar astazi este clar pentru toată lumea că dacă UE nu depăşeşte tendinţa naturala a fiecărui stat membru de a avea grijă doar de sine şi nu face tot posibilul pentru a păstra şi consolida uniunea prin deplasarea către un singur guvern, mai presus de toate contradicţiile naţionale şi economice, Europa va înceta să existe. Numai decizia finală că nu există nici o altă cale, va da lumii un exemplu de unitate completa în viitor şi va scoate UE afara din criza.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Albert Einstein, „De ce Socialismul?” 1949) „” Am ajuns acum în punctul în care aş putea să indic pe scurt ceea ce pentru mine reprezintă esenţa crizei timpului nostru. Acesta se referă la relaţia individului cu societatea. Individul a devenit mai constient decât oricând de dependenţa sa fata de societate. Dar el nu resimte această dependenţă ca pe un bun pozitiv, ca pe o legatura organica, ca pe o forţă protectoare, ci mai degrabă ca pe o ameninţare la adresa drepturilor sale naturale, sau chiar a existenţei sale economice. În plus, poziţia lui în societate este de aşa natură încât unităţile sale egoiste construite sunt accentuate în mod constant, în timp ce unităţile sale sociale, care sunt prin natura mai slabe, se deterioreaza progresiv. Toate fiinţele umane, indiferent de poziţia lor în societate, suferă de acest proces de deteriorare. Prizonieri ai egoismului lor fara sa cunoasca, ei se simt nesiguri, singuri şi lipsiti de bucuria naiva, simpla, nesofisticată a vieţii. Omul poate găsi sensul vieţii, scurtă şi periculoasa asa cum este, numai devotandu-se societatii. ”

„Acest articol a fost publicat iniţial în primul număr al Revistei lunare (mai 1949) …” [la cererea lui Paul Sweezy (un celebru economist politic american marxist, autor al teoriei capitalismului monopolist)].

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Astăzi, Creatorul pune o condiţie înaintea noastra: „Dacă nu vă conectaţi ca un singur om cu o singură inimă, nu veţi obţine nimic! Depinde de voi sa simţiti că o astfel de viaţă nu este viaţă …. Şi în plus, eu voi numi un rege la fel de crud ca Haman peste voi. „

Asta inseamna ca pentru fiecare acţiune în care El ne-a făcut inegali între noi, forţându-ne sa ne uram, sa ne invidiem si sa ne invinuim unii pe alţii, trebuie sa facem corecţii şi sa realizam egalitatea completă. Şi după aceea, nu vom fi preocupati cu privire la cât de mult primeste fiecare dintre noi, pana intr-acolo incat, chiar daca o persoana nu primeste nimic, în timp ce altele primesc infinit de mult, ea se va bucura ca şi cum ar fi primit împlinirea infinita ea însaşi.

Acesta va fi suficient pentru ca o persoană sa vada că toată lumea primeşte împlinire şi bucurie deplina, în timp ce ea însaşi nu are nimic şi nu are nevoie de nimic! Apoi, ea va deveni similara cu Creatorul, deoarece nu primeşte nimic, ci doar daruieste.

Astăzi, am inceput sa vedem astfel de tendinţe şi paşi în această direcţie, în lumea noastră. Este prima dată cand Creatorul spune: „Ati ajuns la prag, şi nu veţi obţine nimic mai mult. Veţi avea mari dificultăţi, existente în situaţii de criză şi alte probleme, până când veti ajunge la soluţia că egalitatea nu înseamnă „doar să iei şi sa partajezi.”

Ai putea începe numărarea membrilor familiei, astfel încât fiecare sa aiba o sumă egală, dar, în realitate, noi trebuie să ajungem la o corecţie diferita. La urma urmei, aceasta este pur şi simplu egalitarism social, care nu corespunde cu justiţia absolută.

Creatorul vrea ca noi să ajungem la stadiul in care, datorită iubirii noastre fata de ceilalti, ne vom ingriji doar de satisfacerea nevoilor lor, pe cheltuiala noastră. Dar, mai întâi, ar trebui să ne gândim la propria noastra corecţie, deoarece fără ea, nu vom primi împlinire.

Recomandările economice şi teoriile noi de astăzi, nu vor fi în stare să ne împlinească fără corecţie. Dimpotrivă, ele ne vor conduce la o mai bună conştientizare a răului şi a incapacităţii noastre de a face ceva. Prin urmare, putem doar distribui, cât de mult posibil, cunoştinţele despre starea noastră actuală, modul în care înţelepciunea Cabalei o explică.

Din partea a 5a a Lecţiei zilnice de Cabala, 7/9/2011, „Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu, sau profesorul tău sau orice Cabalist, crede poate că este mai deştept şi mai uşor să nimicim această creaţie şi într-un anume fel să construim una nouă şi mai bună care să fie mai aproape şi care să poată trăi smerită în natură? Într-un fel sau altul, această lume, aşa cum e, merge spre un sfârşit sângeros şi destructiv.

Poate, Hitler a fost pe calea cea bună cu o nouă creaţie umană, dar valoarea de referinţă şi mijloacele au fost până în final inumane. Însă, când a fost distrugerea civilizaţiei umane către următorul nivel mai umană?

Există vreo speranţă reală ca această specie să supravieţuiască, având în vedere dezastrele naturale incontrolabile, foametea, criza financiară, mentală şi bolile fizice, ruperea relaţiilor, şi multe alte manifestări ego-maniace îmbrăcate ca fiind „democraţie”? Este iadul pe pământ şi nimeni nu dă un gram de iubire altuia ca pentru sine. Curăţaţi totul pentru o nouă creaţie – nu este o speranţă realistă pentru nivelul următor?

Răspuns: Când tu descoperi o întreagă hartă a creatiei, vei descoperi că totul a fost creat perfect şi pentru binele nostru. Şi între timp, aspiră la această revelaţie în mod constant!

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În zilele noastre nu este nicio mare diferenţă între munca în grup şi toată umanitatea, munca individuală şi colectivă, deoarece s-a dezvăluit o reţea comună. În trecut, grupele de cabalişti au lucrat ascunşi, separaţi de oricine altcineva. Ei nu s-au arătat fiindcă era interzis să dezvălui Cabala şi să explici scopul ei, înainte ca actuala reţea a conexiunii comune să fie dezvăuită şi să apară nevoia metodei de corecţie.

De aceea cabaliştii au păstrat tăcerea. Dar din momentul în care această reţea a început să se dezvălui pe sine, situaţia a devenit diametral opusă şi noi trebuie să divulgăm această înţelepciune.

Cabaliştii au prezis acest lucru încă înainte ca această reţea să se dezvălui lumii. Aproape cu o sută de ani în urmă, Baal HaSulam a început să spună lumii despre nevoia dezvăluirii înţelepciunii Cabalei. El s-a gândit că lumea ar trebui să fie pregătită din timp pentru revelarea conexiunii pentru a evita trecerea prin războaiele şi suferinţele pe care le-am trăit în secolul trecut.

Umanitatea a trecut prin mai multe omoruri şi suferinţe în secolul douăzeci decât în întreaga istorie a umanităţii. Dar desigur, a fost posibil să se treacă prin toate aceste corectări sub diferite forme. Dar până la urmă, corectările pe care Cel de Sus le face, rămân în interiorul Lui, şi noi nu ştim de ele şi nu le vedem cu proprii noştri ochi. Nu avem mijlocul de a vedea corectările pe care le-am obţinut prin costul unei atât de mari suferinţe.

Chiar dacă prin asta a fost o corecţie, a fost însă o formă nedorită deoarece ne-a fost dată ca presiune de Sus şi împotriva dorinţei noastre. În Cabala, această relaţie este numită „Ahor be Ahor” (spate în spate). Noi însă trebuie să ajungem la un acord complet şi să ne întoarcem Panim be Panim (faţă în faţă) unul cu celălalt.

Până la urmă, într-un fel sau altul, noi totdeauna avansăm, dar se întâmplă într-un mod nedorit. Însă acum, după ce Cabala iese la lumină, umanitatea se poate prepara pe sine pentru revelarea reţelei care ne conectează printr-o creştere a integrării globale, şi prin garanţie reciprocă, şi astfel să avem o conexiune potrivită între noi.

Iar când noi ne pregătim pentru această descoperire, o vom întâmpina ca pe ceva bun, şi o vom percepe ca pe un câmp comun binecuvântat de Creator, şi nu ca pe o viaţă plină de primejdii şi ameninţări. Totul depinde numai de vasul nostru, care trebuie să perceapă Lumina.

Veţi simţi că acest câmp al conexiunii reciproce este binecuvântat de Creator fiindcă voi înşivă veţi vrea să-l binecuvântaţi! Veţi gândi că fiecare nouă revelaţie vă este un câştig fiindcă vă aduce mai aproape de dăruirea generală, de garanţia mutuală!

Tot ce s-a întâmplat a trebuit să se întâmple. Noi nici nu am comis erori, nici nu am făcut mişcări greşite – totul s-a întâmplat după dorinţa Creatorului de a ni se revela în acest fel. Nu trebuie să regretăm nimic din trecut, nici cele mai dureroase evenimente care sunt foarte greu de acceptat: „Nu este nimic în afară de El”.

Dar de azi înainte, noi trebuie să vedem că totul depinde de noi, şi că „nimeni nu ne va ajuta, în afară de noi înşine!”

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 8/30/2011 „Şamati 110”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In timp ce citim Zoharul ar trebui sa incercam sa cautam conectarea intre noi in minte sau in senzatii?

Raspuns: Ar trebuie sa o cautam in senzatiile nostre.Daca suntem in imposibilitate sa o gasim, mintea trebuie sa ne ajute. Cu toate acestea, in primul rand trebuie sa incercam sa gasim o conexiune emotionala.

Zoharul descrie legatura existenta deja intre noi. Aceasta legatura se va dezvalui ca Malchut al lumii Infinitului, plin de Lumina Infinitului, prezenta si revelatia Creatorului. Spre aceasta trebuie sa aspiram noi.

Prin urmare, cand citim Zoharul , incercam sa ne imaginam legatura corecta dintre noi. Astazi, necesitatea pentru acest tip de conexiune intre toata umanitatea devine evident. Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei se descopera tuturor. Se cere de la acei dintre noi care au primit o trezire si au inceput sa studieze un pic inainte de restul sa o disemineze in intreaga lume astfel incat toata lumea sa realizeze ca suntem intr-o criza, ca, conexiunea noastra actuala nu mai functioneaza, iar noi trebuie sa dezvaluim o noua conexiune intre noi.

Aceasta noua legatura nu poate fi identificata in mod natural, egoist, asa cum a fost facuta inainte, deoarece aceasta conexiune exista deja in sistemul global, integral, patruns de garantia reciproca, sistem care devine oarecum revelat in lume. Prin urmare, apare o problema: Un tip de conexiune mai buna ni se manifesta, dar noi inca ne raportam la el in mod egoist. Criza este discrepanta dintre starea dorita care devine revelata in lume si starea actuala in care suntem. Aceasta este o criza.

Lectura Cartii Zohar, studiul Cabalei in toate elementele sale si toate eforturile nostre ar trebui sa ne conduca la o stare unde devenim similari cu conexiunea revelata intre noi. La urma urmei, este revelata ca fiind mult mai corectat decat suntem noi in starea noastra sparta (rupta). Cand analizam situatia ne spunem ca lumea a devenit interconectata in timp ce noi nu.

Din partea a 2-a a Lectiei Zilnice de Cabala, 9/5/2011, The Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Am discutat faptul ca, consumul excesiv a adus umanitatea la o stare cu probleme. Insa, anumiti economisti banuiesc, ca daca incepem sa consumam mai putin, asta va avea deasemenea un efect negativ……

Raspuns: Fiecare faza a dezvoltarii are propria secventa spirituala HaVaYaH. Ea include faze ale daruirii si primirii, inactivitate si o combinatie a diferitilor factori ai interconectarii. Prin urmare, nu putem face o interconexine directa intre nivelul consumul si solutia problemelor.

In prealabil, am fi putut fi capabili sa imbunatatim situatia prin distributia bunurilor intre oameni pentru ca dorinta egoista a fost dezvoltata pana la un anumit nivel in care diferenta dintre paturile populatiei ar fi putut fi ameliorata astfel. Insa, astazi ne-am ridicat la un nivel mai inalt, si metodele care erau potrivite in faza anterioara nu mai functioneaza. Accentul se pune pe schimbarea de la dorinta de a primi la cea de a darui, si nu se poate atinge prin imbunatatirea reala prin “mostre.” Trebuie sa intelegeti ca prin daruirea produselor, incercati sa blocati calea crizei si prin urmare asta va priveaza de oportunitatea de a ajunge la cauzele sale, forta daruirii, Creatorul. Insa intre timp, necazurile noastre capata deja natura unui scop.

In mod analog, in faza a doua a expansiunii Luminii Directe, este imposibil sa actionam in acelasi fel ca in prima faza. Asta pentru ca faza a doua a rezultat din prima tocmai pentru ca era timpul ca originea Luminii sa fie realizata. Chiar daca este in intregime umpluta de Lumina, asta nu mai este suficient.

De asemenea, astazi simpla distributie nu rezolva problemele. Scopul creatiei nu este sa sature dorintele egoiste sau pentru ca noi sa “ne umplem burtile.” De aceea noi descoperim faza a doua a dezvoltarii: daruind bunurile noastre saracilor, noi vom accelera doar colapsul.

Deci ce trebuie sa facem? In fond, asta este contrar logicii. Egoismul anterior a condus situatia: Cu cat primeam mai mult, cu atat ne simteam mai bine. Insa acum consumul si constrangerea, egoismul si concesiile in favoarea celor slabi sunt in mod egal distructive pentru economie. Altfel spus, nu mai avem efectiv la indemana metode ramase pentru a lucra cu dorinta egoista. Ea s-a golit pe sine atat in primire cat si in daruire.

Acesta este inceputul realizarii celor doua fatete ale raului egoismului- totala recunoastere a faptului ca nu poate fi folosit.

Deci cum poate omul supravietui? Mai multe milioane de oameni din lume vor reusi sa se hraneasca cu fructe din pamanatul fermei lor. Ce vor face ceilalti? Nu vom putea fi capabili sa mentinem conexiunile anterioare, si mai mult, nu vom fi capabili sa schimbam bunurile si productia asa cum faceam odata. Lumea incepe sa reduca circulatia, incepe sa “inghete.”

In aceste conditii, singurul lucru care poate ajuta umanitatea este o atitudine clara fata de ceea ce se intampla, intelegerea nevoii de schimbare a naturii conexiunilor noastre. Acesta este singurul lucru care va da rezultate bune.

Prin urmare, in primul rand oameni trebuie sa studieze. Lasati orice altceva. Dati-le tuturor minima baza chiar deasupra limitei saraciei, si folositi restul eforturilor sa imbunatatiti relatiile noastre interpersonale.

‘Distributia corecta” si “dreptatea sociala” sunt cuvinte frumoase, de dragul carora zeci de milioane de oameni  au fost ucisi sau au ucis la randul lor. Sloganuri ca acesta vor fi uitle doar cu conditia, ca noi sa schimbam constiinta oamenilor. Si pentru asta avem nevoie de crestere. O persoana are nevoie doar de necesitatile vitale si de dorinta de a asculta, atata tot.

Totusi, persoana nu va invata despre “consumul adecvat”, ci despre atitudinea corecta catre ceilalti. Orice altceva va deveni o consecinta naturala. Atunci cand dorintele oamenilor se schimba, ei vor intelege cum sa isi gestioneze viata din proprie initiativa. In virtutea cresterii, toate solutiile practice vor deveni evidente.

In primul rand, o persoana trebuie sa fie educata si usor schimbata. Aceasta este singura cale prin care vom evita regimurile Naziste de diferite feluri, construind un mediu care schimba oamenii in bine.
Din parea 5 Lectia Zilnica de Cabala 9/8/11, “Poporul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Oamenii sunt incapabili sa ajunga la un acord cu privire la ceea ce este distributia corecta. Fiecare persoana are propria sa “dreptate.” Deci cum este posibil sa o stabilim?

Raspuns: Ai dreptate: Cum este posibil sa intelegem ce este distributia corecta atunci cand o persoana are nevoie de o jumatate de kg de paine pe zi si alta persoana de cinci? Asta depinde de obiceiurile cuiva si de calitatile sale innascute. Unii oameni sunt atat de rapizi si destepti incat in doua ore pot castiga la fel de mult ca alta persoana intr-o saptamana.

O persoana are niste capacitati minunate astfel incat obtine un post excelent si castiga multi bani, in timp ce o alta persoana ramane un simplu muncitor. Oriunde ne uitam, vedem aceste mari diferente pentru ca suntem diferiti ca natura si de aceea este foarte neclar ce ar trebui sa consideram a fi distributia corecta.

Daca am putea “scana” o persoana si sa cream o harta completa si precisa a sa, aratand de ce fel de implinire are nevoie, iar apoi sa implinim persoana, daca am avea un asemenea dispozitiv si capabilitati, atunci ar fi bine! Atunci oricine ar fi sigur ca ei au fost impliniti egal. Chiar daca ei nu sunt impliniti total, ci doar 50-80%  totusi oricine ar avea acelasi grad de implinire.

Insa, noi nu avem aceasta capacitate! Deci rezulta ca unei persoane ii dam mai mult ca alteia, insa pe ce baza? Pentru ca are un castig mai mare? Dar poate el a fost creat talentat de natura. Noi nu vedem sau nu simtim aceasta dreptate.

Daca vorbim despre egalitate, atunci ne referim la conditii exterioare egale pentru oricine. Dar asta nu este corect! Rezulta deci ca este imposibil sa stabilim egalitatea si dreptatea sociala. Dreptatea sociala si egalitatea pot fi doar relative. Insa pentru a evalua aceasta proportie, trebuie sa ma aflu la sfarsitul corectiei cand sunt inclus in toti si cunosc fiecare suflet, il experimentez ca si cum ar fi al meu.

Atunci voi putea fi capabil sa vad toate sufletele inaintea mea, in toate timpurile si toate starile, si le voi da implinire in forma unica de care au nevoie la acest moment. Adica, chiar daca acum un moment ai primit ceva, si in momentul urmator- altul, acelasi lucru se intampla deasemenea cu oricine. In interiorul acestui sistem, totul se schimba in mod constant, la fel ca intr-o oala care fierbe. Deci este posibil sa ajungem la o distributie corecta aici?

Insa uitati-va la ce face Creatorul! In primul rand el inchide robinetul si spune, “ Nici unul ne veti primi nimic! Daca vrei, iti voi da o mica parte, suficienta pentru a trai, astfel incat sa nu mori. Si vei primi orice doar cu conditia sa incepi sa iti iubesti aproapele. Adica, inainte de toate trebuie sa neutralizezi diferentele pe care le-am creat in tine.”

Iubirea va acoperi toate pacatele, si atunci nu va mai exista diferenta intre noi. Daca ii iubesti pe ceilalti, atunci nu iti mai pasa daca ei primesc ceva in locul tau. Lasati pe oricine sa fie umplut cu infinitate- eu nu ma simt rau cu asta! Eu nu verific cat de mult are fiecare persoana si nu ma apropii de ceilalti cu etaloane egoiste, cu invidie si ura.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 9/7/11, “Poporul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→