Noi trebuie totdeauna să ştim un singur lucru: că există o singură cauză, o singură forţă care ne influenţează şi ne guvernează. Are un început şi are un sfârşit, şi acolo este un proces prin care suntem avansaţi. Nimeni nu-l poate influenţa, nimeni nu-l poate bulversa sau schimba. Această forţă este absolută.

Noi putem doar să ne schimbăm pe noi înşine pentru ca astfel să-i percepem influenţa mai bine şi într-un mod mai plăcut ceea ce înseamnă, de asemenea, o apropiere de această forţă. Rezultă că, astfel, noi ne identificm cu ea şi devenim ca ea, vom înţelege şi vom simţi şi vom acţiona împreună cu ea, în armonie şi în echivalenţă de formă, ceea ce noi numim „alipire”.

În acest caz, suntem pregătiţi să acceptăm tot ceea ce ne propune şi să le întâmpinăm cu sentimentele corecte, în parteneriat complet, acţionând la unison cu ea. Există o singură guvernare. Nu există nimic altceva care ne poate fi rădăcină.

Din Lecţia 6 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aici există o soluţie uşoară: începeţi să diseminaţi! În timp ce eşti angajat în diseminare uiţi de tine. Chiar şi oamenii care nu sunt conectaţi unii cu alţii încep să stabilească un contact. Cu cât generezi mai multă cunoaştere despre unitate în lume, cu atât mai mult avansezi. Uită despre tot ce ţi se întâmplă personal, în afară de nevoile zilnice, şi restul îndreaptă spre afară – asta va preveni fricţiunile şi discordia dintre voi.

Asta presupune să vă devotaţi pe voi înşivă problemei ca aceia care se dedică unui copil bolnav, să uitaţi de voi înşivă. Atenţia acelora nu mai este spre exterior şi de aceea spre copil se concentrează toate eforturile lor. Această problemă comună îi uneşte. Aşa că, începeţi să aveţi grijă de „copilul vostru bolnav”, lumea.

Asta va răcori pasiunile dintre voi. Este inutil să se restabilească relaţiile voastre directe. Îndreptaţi totul spre afară, scufundaţi-vă voi înşivă în munca practică, iar apoi, veţi vedea cum încet se organizează lucrurile şi în interior. Grija la problemele interne ale grupului va funcţiona numai dacă este necesară muncii pentru lumea de afară. Numai atunci voi veţi aranja pe toţi şi pe toate. Lăsaţi numai nevoia de diseminare exterioară să definească cine suntem noi şi ce facem. Astfel, noi vom lucra într-adevăr pentru dăruire.

Luaţi exemplu de la Bina. Jumătatea superioară are ca scop dăruirea pentru Creator, iar parte de jos, are ca scop dăruirea către lume, iar pentru ea însăşi, rămâne în mijloc treimea de Tiferet, adică decizia de a se divide pe sine în două părţi. Deci, în acest fel trebuie să se perceapă pe sine fiecare în parte şi fiecare grup.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tot ce avem nevoie este să transformăm dorinţa noastră în cea superioară, pentru a ridica o rugăciune (MAN). Dar aceasta trebuie să fie sub forma unei pledoarii pentru Arvut (garantare reciprocă), şi nu “dă-mi un apartament şi bunuri accesibile.” Fără o aspiraţie de a dărui, noi nu vom fi capabil să ridicăm rugăciunea noastră deoarece aceasta trebuie să fie intenţionată cumva. Eu nu pot spune simplu: “dă-mi o mărire de salariu.” Aceasta nu va ajuta.

Astfel, în primul rând, noi trebuie să învăţăm despre garantarea reciprocă. Fiecare dintre noi trebuie să ştie că noi vom reuşi numi dacă ne conectăm. Acest element trebuie să fie prezent în fiecare cerere. Fiecare problemă, chiar şi cea mai corporală, totul trebuie să includă garantarea reciprocă. Eu vreau apartamentul pe care nu-l am — eu voi primi unul datorită garatării reciproce. Eu vreau tot ce este necesar pentru viaţă, însemnând sănătate, vacanţă, pensie şi grădiniţă gratuită— eu voi primi toate acestea, dar numai sub condiţia de a-mi îmbrăca cererile mele corporale în ambalajul ce-mi permite să obţin totul numai prin intermediul conectării noastre.

Natura ne arată că este globală şi integrală şi, prin aceasta, ne descoperă în mod special această conectare. Noi nu avem nici o altă opţiune: noi avem de asemenea nevoie să fim conectaţi. În caz contrar, noi nu vom fi capabil să gasim soluţii pentru nimic. Noi vom fi în stare să acoperim totalitatea cererilor noastre numai condiţionat de corespondenţa faţă de ceea ce se întâmplă astăzi în societatea umană, aceasta înseamnă, dacă ne vom conecta în mod corect.

Noi trebuie cel puţin să dorim să ne deplasăm în această direcţie, chiar dacă încă nu am reuşit conectarea. Şi să nu credeţi că nimeni nu vrea să audă despre asta. Oamenii vor să se conecteze, ei sunt gata să asculte despre aceasta. Chiar dacă nu vor asculta astăzi, mâine vor începe să vorbescă de la sine despre acelaşi lucru. Acesta este modul în care funcţionează şi, prin urmare, nu mai este nevoie de nimic altceva. Dacă un mic gand despre garantarea reciprocă trece prin mintea unei persoane, este îndeajuns. Natural, toate celelalte griji ale sale sunt despre cum să-şi facă viaţa. La urma urmei, fiecare dintre noi trebuie să mănânce ceva în fiecare zi, iar aceasta este pe primul loc.

În cele din urmă, toate grijile se vor reduce la cele mai simple cerinţe: locuinţă, hrană, sănătate şi securitate. Toate celelalte nu sunt atât de importante. Principalul lucru este să avem un loc unde să trăim, hrană pentru a manca, un corp sănătos şi securitate. Acestea sunt de fapt preocupările omului. Dacă vom îmbrăca aceste nevoi în ambalajul garanţiei reciproce, cu puţină înţelegere şi sentimentul că numai împreună vom putea rezolva aceste probleme, aceasta este îndeajuns.

Toată lumea înţelege utilitatea conectării, chiar şi din punct de vedere corporal, conform logicii următoare: dacă ne conectăm şi ne ajutăm unii pe alţii, săraci şi bogaţi, toţi ca unul, se va crea o atmosferă în cadrul naţiunii prin care oamenii vor dori să împartă, să creeze o mai mare justiţie socială. Aceasta va funcţiona, de asemenea, dincolo de înţelegerea noastră, în cazul în care nu există nici o soluţie raţională. Prin urmare, noi nu avem de ales: noi vom fi capabili să rezolvăm problemele numai pe calea garanţiei reciproce, atât raţional cât şi dincolo de orice logică raţională.

Dacă noi vom explica tuturor acest lucru, astfel încât fiecare să-şi conecteze toate speranţele şi aspiraţiile spre atingerea garanţiei reciproce, aceasta va deveni o rugăciune adevărată care va primi răspuns. Mă gândesc la branză de vaci, dar împreună cu garanţia reciprocă, mă gândesc la un apartament şi securitate şi conectez acest lucru la garanţia reciprocă, cu conectarea generală. Astfel, rugăciunea mea se ridică şi ajunge la cel superior.

În caz contrar, aceasta nu va ajunge la cel superior. Va asculta Creatorul rugăciunea mea dacă eu mă voi ruga numai pentru un apartament sau pentru branză de vaci? De fapt, El a luat toate acestea de la mine numai pentru ca eu să pot adăuga la acestea elemental garanţiei reciproce. Atunci va fi o rugăciune adevărată: eu vreau branză de vaci pentru stomacul meu şi pe lângă asta vreau garanţie mutual pentru sufletul meu. Acesta este deja atributul Bina—acesta este modul în care Bina şi Malchut se conectează la nivelul cel mai scăzut. O dorinţă vine de la stomac şi cealaltă de la inimă: branză de vaci şi garanţie reciprocă. Una nu poate exista fără cealaltă.

Şi atunci noi vom ridica OMUL, o cerere care este primită Deasupra. În caz contrar, tu poţi striga către Creator: “Eu am nevoie de brânză de vaci!” şi el va răspunde numai: “Ştiu. De fapt, Eu ţi-am luat-o.”

Din Lecţia Zilnică de Cabala  2.09.2011, Scrisorile lui  Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Israel, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În loc să căutăm motive ascunse pentru ceea ce se întâmplă, oamenii preferă să iasă în stradă şi să ceară autorităţilor. Cum putem comunica nevoia de schimbări în societate şi în interiorul omului?

Răspuns: Tu şi cu mine ştim că o căruţă este trasă de un cal, şi că acest „cal” trebuie să ne ducă în nivelul spiritual. Pentru asta, tot ceea ce se întâmplă în societate şi în lume se întâmplă pentru a ne schimba pe noi înşine.

Aşa că, nu este vorba despre distribuirea corectă sau că cineva ascunde mâncarea sau locuinţele. Acestea sunt motive pentru a urgenta schimbarea. Natura ne presează şi produce diverse probleme şi incidente neplăcute cu un singur scop: ca prin ele să înţelegem că trebuie să devenim diferiţi.

aşa că nu te plânge la Natură sau la Creator: „de ce permiţi aşa un rău”?. El a spus de la bun început.” Am creat calitatea rea – Eu am făcut acest rău. De ce? Ca să te schimbi”

De aceea, nu contează cât de mult vom distribui săracilor şi celor defavorizaţi. Nimic nu ne va ajuta. Din contră, situaţia se va înrăutăţi iar noi vom primi din ce în ce mai multe explozii „calitative”: epidemii, dezastre ecologice, războaie, etc. Natura are multe în depozitul ei.

Corectarea începe de la simplu la dificil şi de aceea trebuie să începem cu ceva mic, cu lucruri uşoare. Un „copil cuminte” înţelege de prima dată: „Ups! Totul e clar, nu mai trebuie!” el nu mai ridică nasul, încetează să fie încăpăţânat, el este gata să devină înţelept.

Noi trebuie să explicăm oamenilor printr-o circulaţie inclusă, consistentă. Cu fapte în mână, trebuie să le arătăm că proiectele lor nu vor schimba societatea. Distribuirea corectă şi ajutorul pentru nevoiaşi sunt corecte, dar cum pot fi realizate? Noi putem face asta numai împreună cu educaţia, înţelegând că schimbăm societatea complet.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011 „Naţiunea”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne este revelată reţeaua legăturilor nostre rupte? De ce nu ne este arătată cauza întregului rău astfel ca noi să ştim unde să depunem efortul?

Răspuns: Este aşa pentru că atunci ne-am corecta pe noi înşine din disperare. Eforturile noastre ar fi muncă obişnuită, egoistă. Ar fi ca şi cum aş dori bani pentru mancare. În spiritualitate, nu este considerată muncă dacă eu mă impulsionez doar de frica foamei.

În realitate, fără nicio nevoie, eu trebuie să vreau să lupt pentru scopul pentru care nu simt niciun fel de nevoie. Natura mea nu mă obligă, iar eu îmi dezvolt o dorinţă absolut liberă, independentă de orice. Dăruirea nu este condiţională pentru mine, nu am nevoie de ea, nu depind de nimeni şi nimic. Ca şi Creatorul, sunt deasupra la tot.

Şi atunci, descopăr că depind de ceilalţi, vreau să dăruiesc, să-i servesc şi să fiu ultimul şi cel din urmă. Altfel, munca nu e făcută de mine ci de Creator.

În munca mea spirituală, este un punct pe care eu trebuie să-l măresc constant, punctul libertăţii, acesta este complet necunoscut nouă în lumea noastră. La acest punct, nu depind de nimeni şi nu pot să fac nimic. Toată lumea este la picioarele mele fără niciun efort din partea mea. În acest loc este oportunitatea muncii adevărate.

Pentru a mă aduce la acest punct, mi s-au trimis necazurile şi problemele mulţumită cărora să învăţ. Dar atunci, când am luat de fapt cunoştinţă cu lumea spirituală, munca mea se transformă în ceva opus, ca şi cum ar fi întoarsă spre înapoi. Mi se va spune:”ia totul!”, iar eu voi refuza acest dar.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011 „Naţiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmpla la sfârşitul corecţiei când am urcat cele 125 de trepte? Începe acolo un nou proces?

Răspuns: Vom vedea după ce vom fi înălţaţi la sfărşitul corecţiei. Acum, noi nici măcar nu înţelegem ce este primul grad spiritual. Atât de opusă este lumea spirituală de lumea corporală, după cum e scris, „o lume opusă am văzut”.

Noi nici nu ne putem măcar imagina ce se întâmplă după toate gradele spirituale, la sfârşitul corecţiei. Acolo, vom avea instrumente complet diferite de percepţie, nu doar mai largi decât acum în scopuri comparative.

Este ca şi astăzi, nu suntem capabili să vorbim despre o lume integrală, unde eu mă voi gândi la toţi şi îi voi percepe pe fiecare numai împreună. Chiar acum, noi nu ştim ce înseamnă asta. Nu ne putem imagina că vom vedea întreaga lume ca un singur organism.

Voi percepe automat, din interior, fiecare gând, apel, şi dorinţă ca fiind a mea fiindcă „eu” va fi „iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi”. Va fi ca şi cum fiecare va fi în interiorul meu.

Dar, sunt ei în realitate în interiorul meu? Nu, nu sunt. Eu simt o distanţă de 125 de trepte de ură intre noi. Atât de mare este ura care ni se revelează, după cum e scris „ el, care este mai mare decât prietenul lui, dorinţa lui este mai mare decât a lui”.

De ce ocupă vasele rotunde (kelim igulim) un spaţiu atât de mare? Fiindcă sunt suma urii. Tot spaţiul este ura care va fi descoperită, şi eu trebuie să umplu vasul cu iubire peste această ură.

Ura umflă sferele şi le distanţează în afară („extra”) de punctul central. Acum, eu trebuie să le comprim înapoi înăuntru („intra”) cu iubirea mea dar fac aceasta peste distanţa lor. Vreau să-mi aduc pe cel de lângă mine mai aproape, şi o fac. Simt ca şi cum el este atât de aproape de mine încât e în interiorul meu, dar toate acestea se întâmplă „ca şi cum” ar fi peste întreaga distanţă care rămâne între noi.

Eu numai scurtez distanţa, o corectez, dar nu o elimin. Grosimea dorinţei, Aviut-ul, nu este distrusă şi pentru acest motiv, primesc sfere uriaşe, în loc de puncte fine, crescute din această ură care distanţează toate punctele noastre unul de altul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 8/10/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa este ceea ce a fost creat ca existenţă din absenţă, ca opoziţie la Creator. Dorinţa este vasul care trebuie să se dezvolte pe sine. Această dorinţă este creatura.

La gradul la care cineva construieşte mediul, el îi deschide influenţa acestuia asupra lui. Cu cât omul investşte mai mult în mediu, cu atât acesta devine mai valoros pentru el şi de aceea, el deschide influenţa acestuia înapoi către el. Cu ajutorul mediului, omul construieşte mijloacele de înaintare către scopul creaţiei împotriva dorinţei proprii şi prin asta el îşi completeză efortul.

Nimeni nu poate avansa cu propriul combustibil, eu nu pot fi trezit dacă nu este pentru cei din jurul meu şi, de aceea, am nevoie să-i influenţez pe ei pentru ca ei să mă trezească pe mine. În final, acesta este legat cu ceilalţi atât de mult încât el îi trezeşte pe ei şi ei îl trezesc pe el, fiecare ia meritul tuturor şi niciunul nu pierde nimic. Aceasta este completarea perfectă a efortului.

Dacă cineva are drept scop „Israel, Lumina şi Creatorul sunt unul”, atunci, în acest efort, el descoperă într-adevăr rezistenţa lui la corecţie. Dacă o priveşte în faţă, omul descoperă totuşi un fel de dorinţă de avansare de avansare în zig zag. Aceasta se numeşte construirea mediului care va influenţa avansarea lui spre scop. În el, se descoperă o dorinţă în plus, deasupra dorinţei pe care Creatorul a creat-o în el.

Toată avansarea noastră se adună intr-o conectare mai mare, alipind pe fiecare. Aceasta este starea în care spiritualitatea poate fi atinsă, iar noi trebuie să ne strângem împreună atât de tare că ea va străluci înăuntru presiunii dintre noi. Această presiune este construită ca un rezultat al nostru, al tuturor, muncind împreună împotriva ego-ului şi vrând să mergem împreună împotriva lui. Apoi, aceste două forţe opuse, crează o scânteie, Lumina, focul.

În toată avansarea noastră egoistă atât de deperte, noi ne relaţionăm la mediu numai sub o condiţie: să dăm cât se poate de puţin şi să obţinem cât se poate de mult de la mediu, cu minimum de efort. Dar într-un sistem integral, revelat astăzi în lume, omul are nevoie să trezească întreaga lume pentru întregire, pentru conexiune – şi făcând asta, asigură umplerea pentru toată lumea.

Pregătirea pentru lecţie

Creatorul este revelat în lupta fiecăruia pentru spiritualitate – adunarea lui Israel.

Tot ceea ce este descris în Zohar tratează conexiunea dintre noi. O varietate de fenomene sunt dezvăluite în reţeaua conexiunii care se manifestă între noi, şi despre asta vorbeşte Zohar-ul.

Dacă noi încercăm să ne conectăm între noi în timpul studierii Zohar-ului , atunci Zohar ne ajută şi ne aduce în formă corectă, forţa care să facă asta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Niciun om nu s-a născut fără motiv şi, desigur, niciun om nu a primit trezirea spirituală pentru propriile scopuri. În lumea spirituală nu este considerat un om, ci întregul sistem.

De aceea fiecare om trebuie totdeauna să se întrebe pe sine: ”cum pot eu să ajut la fixarea interacţiunii comune? Cum să transmit trezirea mea prietenilor? Cum să particip la căutarea programului comun pentru a-L dezvălui pe Creator între noi? Cum ne conectează El?”

La sfârşit, vom descoperi că suntem într-un singur sistem, într-o singura conectare, o singură funcţie, iar forţa superioară există în interiorul nostru în mod egal în toate condiţiile. Apoi, vom atinge o stare sănătoasă şi perfectă a lumii. Împreună, ne vom uni cu această forţă specifică fiindcă ea ne implică egal şi simultan.

Defectele care sunt descoprite în vieţile noastre sunt defectele programului universului care trebuie acum să se manifeste. Descoperim răul, durerea, confuzia şi dezordinea în întunericul care o acoperă. Acest lucru ne permite să punem un diagnostic corect, ca şi doctorul care diagnostighează o boală. Creatorul dezvăluie simptomele în faţa noastră prin dezastre şi probleme.

Aşa că, haideţi să avem destulă judecată şi simţire, destulă pregătire şi în special suport reciproc să recunoaştem esenţa acestor evenimente. Cand simt durere, când simt supărare pe cineva şi nu vreau să-l vad, când mă justific eu însumi, dovedindu-mi că am dreptate şi toţi ceilalţi greşesc, atunci trebuie să înţeleg că sunt confuz în aceleaşi dorinţe şi gânduri care nu sunt, încă, corectate pentru conexiunea cu sistemul comun.

Nu trebuie să fug de ele. Trebuie să lucrez cu ele în mod adecvat, până când creez o atitudine complet corectată faţă de alţii, începând cu prietenii apropiaţi şi cu rudele şi terminând cu oamenii pe care îi urăsc cel mai mult, aceia care sunt distanţi şi opuşi mie.

Aşa cum e scris: „iubirea acoperă toate greselile”. Strigăm „iubeşe-ţi aproapele” nu fiindcă suntem inimi iubitore. Iubirea adevărată este incluziunea reciprocă între noi, fără nicio diferenţă, cu scopul alăturării la forţa care ne activează, programul care trebuie să reveleze între noi este o formă analogă afară din timp şi spaţiu, care ne conectează pe toţi într-unul singur. Trebuie sa folosim toate metodele disponibile pentru a explica lumii acest lucru. Aceasta este munca noastră în şi în afara congreselor.

Eu sper că vom fi mai mult uniţi în timpul lecţiilor. Recomand din inimă citirea blogului indiferent de repetări. Acolo, eu transmit opiniile multor oameni de ştiinţă şi profesionalişti, şi asta face treaba. Ne permite să ne conectăm la lume. Avem nevoie de asta.

Astăzi noi trebuie să simţim dorinţele şi durerea lumii, părerile şi ceea ce simt despre criză şi să le folosim totdeauna pentru pentru căutarea unor explicaţii, influenţe şi încet, să îndulcim suferinţa lumii, fără să-i sedăm, ci în schimb, să le arătăm felul corect în care să-şi privească problemele. Această muncă va cere mult timp şi noi trebuie să o facem.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

La stiri (din guardian.co.uk) ” Cea mai mare uniune a confederatiei de comert a Italiei, de marti, a numit o zi de greva generala in data de 6 septembrie, ca protest impotriva planului de austeritate a guvernului, pe care il descriu ca fiind „nedrept si gresit”.

„Chemarea la greva, desi asteptata extrem de mult, este o alta lovitura pentru Primul Ministru Silvio Berlusconi, a carui popularitate a scazut in ultimele luni si care a fost fortat de Banca Centrala Europeana sa adopte un pachet de austeritate de 45 miliarde de euro.

„Aripa stanga a uniunii a criticat pachetul ca ignora total guvernul local si central, planurile de liberalizare a contractelor de munca si lipsa masurilor de abordare a evaziunii taxelor.”

Comentariul meu: Probabil asemenea presiuni vor forta guvernul sa caute o solutie, in loc de o scuza jalnica si sa ia in considerare parerea noastra:  sa vada in ceea ce se intampla o tendinta spre garantia reciproca, care ar trebui invatat de catre natiune. Numai o astfel de conexiune dintre noi va reconstrui relatiile economice si sociale si nu doar ca vom iesi din criza, dar ne vom ridica la forma unei societati perfecte.

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca - Niciun comentariu→

Opinie (Maxim Lopada,Grupul Financiar BCS Express, de la  bcs-express.ru) „In timp ce politicienii si economistii discuta probleme (financiare), situatia se inrautateste rapid. Bancile isi pierd increderea in abilitatea politicienilor si regulatorilor financiari de a stabiliza situatia.

„Previziunile sumbre devin tot mai reale. Acum accentul s-a mutat de la SUA spre Europa. Adesea in dezvoltare, regiunea este numita „declansatorul” unui nou val de probleme in lume. Multi vorbesc despre dezintegrarea Uniunii Europene si controlul distrugerii valutei europene”.

1. Angela Dorothea Merkel, actualul Cancelar al Germaniei: „Moneda euro este in pericol. Daca nu prevenim acest pericol, atunci consecintele sunt incalculabile si consecintele pentru intreaga Europa sunt, de asemenea, incalculabile.”

2. Herman Van Rompuy, Presedintele Consiliului European: „ Moneda euro nu a avut niciodata infrastructura de care era nevoie.”

3. Josef Ackermann, Deutsche Bank AG (DBK) Chief Executive Officer:” Toate astea imi aduc aminte de caderea din 2008…”

4. Angela Dorothea Merkel, actualul Cancelar al Germaniei: “…avertizeaza asupra consecintelor incalculabile pentru Uniunea Europeana daca ar cadea euro.”

5. Christine Lagarde, conducatorul Fondului Monetar International (FMI):”Cresterile din aceasta vara au indicat faptul ca ne aflam intr-o noua faza, periculoasa. Mizele sunt clare. Riscam sa vedem fragila revenire distrusa. Deci, trebuie sa ctionam acum.”

6. Herman Van Rompuy, Presedintele Consiliului European:”’Suntem intr-o criza de supravietuire’…’Toti trebuie sa muncim,impreuna, ca sa supravietuim cu zona euro, deoarece, daca nu supravietuim cu zona euro, nu vom supravietui cu Uniunea Europeana.’”

7. Jean-Claude Trichet, Presedintele Bancii Centrale Europene:”’Avem un drum plin de hartoape in fata noastra.’”

8. George Soros, Investitor miliardar:’”Sa recunoastem: ne aflam pe marginea unui colaps economic care incepe, sa spunem, in Grecia, dar se poate extinde cu repeziciune. Sistemul financiar ramane extrem de vulnerabil.”’

9. Gerhard Schröder, Ex-Cancelarul Germaniei:’”Si criza pe care o experimentam acum face sa fie extrem de limpede faptul ca nu putem avea o valuta comuna fara o politica fiscala, economica si sociala, comuna.’”

10. Nouriel Roubini, co-fondatorul si presedintele Roubini Global Economics LLC:’”In scurt timp, trebuie sa impulsionam puternic, altfel va fi o alta Mare Depresie. Lucrurile se inrautatesc si marea diferenta dintre acum si ceva ani in urma este ca, de aceasta data, ne indreptam spre politica gloantelor.’”

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→