Nu contează ce capitol sau ce parte din Cartea Zohar studiem. Rabaş obişnuia să facă aşa: închidea ochii, deschidea cartea la o oarecare pagină şi începea să citească din mijlocul rândului. Citea câteva rânduri, şi îi era deajuns. Apoi, continua să gândească.

Cartea conectează omul la sursa care îi explică despre binele şi corectarea stării viitoare. Până la urmă, tu nu ştii ce este de fapt această sursă. Tu doar ştii că făcând asta, deschizi un fel de robinet prin care vine forţă şi aceasta te va influenţa. Este ca atunci când deschizi robinetul de apa şi curge pe tine.

În acest fel trebuie să ne raportăm la Cartea Zohar. „Apa” curge cu condiţia ca noi „să deschidem robinetul”. „Să stăm sub robinet” înseamnă împreună, să aspirăm cât de mult se poate la unitate fiindcă aceasta este natura apelor superioare care curg dintr-un vas unit. De aceea, după cât de mult ne unim, dorim să ne conectăm, şi luptăm să devenim un om cu o singură inimă, în aceeaşi măsură Lumina din Tora vine la noi, iar noi merităm să primim Tora, primirea Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 10/31/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Când noi ne unim şi simţim forţa generală, dorinţa, planul, inteligenţa generală care ne guvernează şi căreia noi trebuie să ne conformăm, şi când vom fi la unison, în armonie şi în mişcare conştientă cu ea, atunci vom simţi mintea Universului sau “noosphere” despre care vorbea  Vernadsky. Cu alte cuvinte, vom simţi forţa universului, forţa naturii, planul ei cel mai înalt, începuturile şi scopul ei. Noi ne vom înălţa la nivelul de om care a devenit vârful naturii, egalul ei şi va înţelege Gândul Creaţiei.

Ni se cere să devenim conştienţi de această stare, să o înţelegem, să profităm de această minte, de această dorinţă de acest plan. Cum putem să o descoperim? Când începem să ne mişcăm la unison, ăn armonie, ca un banc de peşti care percepe mişcările câmpului înconjurător, şi astfel, prin propria noastră dorinţă, nu instinctiv ca păsările sau ca peştii, atunci vom începe să recunoaştem acest câmp, acest mare gând al naturii.

Toată problema este cum să găsim acest câmp, cum să începem să ne conectăm la el şi să găsim ritmul comun al mişcării noastre. Pentru a face asta, trebuie să ne schimbăm pe noi înşine.

Un om se poate schimba numai sub influenţa mediului, după cum vedem noi înşine prin copiii noştri. Altfel, natura ne va schimba cu duritate, forţându-ne prin lovituri, punându-ne sub „compresorul dezvoltării”.

Pentru a evita acest lucru, trebuie să fim activi şi creativi, în avans, să construim mediul nostru înconjurător care ne va duce la o mai mare asemănare cu această unică forţă a naturii. Astfel, ne vom schimba. Trebuie să ne înconjurăm cu un simulator care să ne înalţe tot timpul, sa ne unească şi să ne ducă mai aproape de forţa naturii, care azi ne obligă să fim conectaţi integral.

Din programul TV „Lumea integrală” 10/16/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trăim într-o lume egoistă şi fiecare om vede asta bazat pe cât de multă împlinire şi plăcere poate primi de la ea, cât de mult pot beneficia, personal şi în comparaţie cu alţii. Omul se măsoară constant pe sine în raport cu ceilalţi. Uneori este bine să primeşti mai puţin, dar, într-un fel, mai mult decât ceilalţi, şi apoi să primeşti mult când ceilalţi primesc şi mai mult. Ne-am obişnuit să acţionăm în acest fel în lumea noastră, şi totdeauna ne-am dezvoltat în acest mod.

Dar acum, în faţa noastră stă o lume complet diferită. Ea ne forţează să acţionăm într-un anume fel, de exemplu, ca furnicile care muncesc totdeauna împreună ca un singur organism, sau ca păsările care se simt una pe cealaltă când zboară. Cân păsările călătoresc, întregul stol se întoarce în acelaşi timp, ca un singur întreg; nu este prima pasăre cea care se întoarce cu toate celelalte păsări după ea, ci se întorc toate odată.

Un banc de peşti se mişcă de asemenea simultan etc. Există o conexiune precisă între ei, un câmp comun care îi controlează. Fiecare, absolut, simte pe toţi ceilalţi, fără să aibă importanţă dacă e primul sau ultimul în banc, şi de aceea se întorc simultan. Într-o stare de comunitate, în loc să te percepi pe tine, individual, fiecare individ percepe întregul şi execută dorinţa comună, planul comun.

Natura ne obligă azi şi pe noi să acţionăm la fel, dar în loc să acţionăm instinctiv ca furnicile sau ca peştii şi păsările, noi trebuie să acţionăm conştient. Această stare este absolut confuză pentru noi. Cum pot eu să percep întreaga lume ca pe un singur stol enorm în care mă întorc şi interacţionez ca într-un întreg cu un singur cap şi o singură inimă? Însă acum, introducem această stare împotriva voinţei noastre şi indiferent de dorinţa noastră. Existăm deja în ea ca într-un stol imens de păsări, sau banc de peşti sau colonie de furnici, numai că încă nu înţelegem această stare.

Dar încet, începem să o observăm. Vedem că deja nu mai putem controla şi influenţa lucrurile aşa cum o făceam înainte fiindcă acum, o muncă mutuală complet diferită se dezvăluie, şi în ea, tu trebuie să-i simţi pe toţi ceilalţi, şi toţi oamenii împreună trebuia să simtă mişcarea comună, întoarcerea, şi mişcarea în aceeaşi direcţie.

Noi trebuie să distribuim totul între noi în funcţie de principiul de consum şi gestionare a  chestiunilor aparent personale, devenite deodată publice. Omul nu mai are nimic personal. Tot ceea ce face el este parte a colectivului. La sfârşit, puţina lui muncă este inclusă în planul general. El trebuie să se simtă ca parte a stolului, care acţionează după gândul comun, după planul general.

Din programul TV „Lumea integrală” 10/16/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este teama care trebuie să se facă simţită înainte viitoarea mare Convenţie?

Răspuns: Neliniştea dinainte de Convenţie este anxietatea şi teama că nu voi putea îndeplini ceea ce trebuie în funcţie de programul creaţiei, şi cum pot să particip şi să investesc cel mai mult din mine însămi pentru a accelera dezvoltarea întregului vas spiritual.

Fiecare om trebuie să se simtă responsabil pentru dezvoltarea întregului vas comun, adică, măsura dăruirii mele Creatorului. Trebuie să avem grijă de asta şi să înţelegem că totul depinde numai de mine.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/30/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

“Poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine” Inteleptul Hillel a formulat aceasta regula pentru cei care doreau sa renunte la intentiile lor egoiste, sa vina mai aproape de lumea spirituala si sa inteleaga revelarea Creatorului si beneficiile pe care le aduce ea.

Omul este confuz. Nu stie cum sa abordeze problema si, de obicei, se bazeaza pe faptul ca este capabil sa-si foloseasca dorintele si calitatile sale normale, care apartin lumii noastre. In fond, el a invatat multe lucruri, a primit o educatie si a realizat ceva in viata. El crede ca ridicarea la nivelul urmator se realizeaza urmarind acelasi tipic. Si asta este problema.

Ne-am obisnuit cu mecanismele relationarii care ne sunt familiare din frageda copilarie, sunt legi si traditii recunoscute. Corpul, in mod subconstient, ne conduce catre ganduri, actiuni, miscari si solutii stabilite de catre sistem. Nu intelegem ca lumea spirituala necesita o absoluta reevaluare a tuturor fundatiilor. Nu voi continua pe calea cea veche. In schimb, ii pun capat si ma ridic spre un alt drum, o noua dimensiune pe care, inainte, nici nu mi-o puteam imagina. Si aceasta nu este doar o cotitura, este un salt in necunoscut.

A fost odata un om care dorea sa dobandeasca daruirea, sa treaca de la intentii egoiste la intentii altruiste, de la lumea fizica la cea spirituala. El a venit la Hillel. Acel om intelesese deja ca nu este capabil sa faca trecerea de unul singur si ca nu poate sa avanseze prin propria sa intelegere. In fond, invatarea spirituala nu este un curs universitar. Nu poate fi stapanita cu ajutorul cartilor sau al cursurilor de invatare fara profesor.

Oaspetele lui Hillel a inteles ca trebuie sa asculte de sfatul inteleptului  si sa il urmeze cu “ochii inchisi”. El a inteles ca doar astfel poate reusi, din moment ce el insusi era incapabil sa vada ce cale trebuie urmata, aceasta cale ne putand fi vazuta cu vederea egoista. Din acest motiv a mers el la Hillel cu intrebarea sa.

Hillel personifica intregul corp de legi, Halacha, cu alte cuvinte, regulile pentru strabaterea completa a caii (Alicha) catre scopul creatiei. Raspunsul sau a fost simplu: “Lasati teoriile. Exista doar o regula principala: Sa te porti cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine.”

Pentru a verifica daca esti pe calea dreapta, trebuie, in mod constant si in fiecare moment, sa te testezi pe tine insuti in relatie cu prietenul tau. Te poti gandi la tine tot atat de mult pe cat te gandesti la el? Poti, de buna voie, sa schimbi locul cu el si sa ai grija de prietenul tau in acelasi mod in care ai grija de tine? Poti sa ai grija de tine in acelasi mod in care ai grija de prietenul tau? Chiar daca il critici in sinea ta, tu trebuie sa te ridici deasupra atitudinii tale negative fata de prietenul tau, in toate manifestarile ei.

Aceasta este prima jumatate a drumului, cand incepi sa stabilesti contactul cu ceilalti si se manifesta prin faptul ca incetezi sa mai fii un factor perturbator. Tu esti pregatit pentru conexiune dar nu esti, inca, in stare sa realizezi asta. In acest mod, invoci Lumina care Corecteaza si astfel avansezi.

In mod evident, indeplinirea principiului “poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine” se imparte in  multe etape. Fiecare etapa este diferita, noua si speciala. Mereu si mereu tu vei continua sa descoperi fragmente mai mari ale imaginii generale. In acest moment crezi ca este suficient doar sa nu interactionezi cu vecinul sau. Totusi, dorinta ta egoista il va atinge in mod constant. Il va atinge destul de mult. Vei vrea sa obiectezi, sa il contrazici, sa il zdrobesti si sa il ucizi.

Vor fi o gramada de optiuni. Apoi, vei incepe sa dobandesti propriul mecanism intern in relatia cu regula “iubeste-ti vecinul ca pe tine insuti”. Vecinul nu constituie o problema prea grea aici, cat este ridicarea ta deasupra egoismului, catre nivelul Bina, in starea Hafetz Hesed (a simti placere in indurare).

“Vecinul” tau este echipamentul tau de antrenament , exemplul, criteriul in relatia cu care tu iti poti controla abordarile, legile si conditiile spirituale chair aici in lumea noastra. In fond, noi trebuie sa revelam lumea spirituala in mod specific in lumea noastra  si nu undeva, departe, dincolo de orizont. Da, dimensiunea spirituala va aduce noi parametri cu ea, dar ei vor fi dezvaluiti in relatiile dintre noi, dintre toti oamenii. De aceea este scris: “ Poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine”.

Acest principiu este limpede pentru toti si oricine il poate realiza. Nu are nici o cerinta preliminara pentru o persoana. Poarta-te asa cum esti. Ai un grup in fata ta si poti lucra asupra acestei conditii impreuna cu prietenii tai. Inceteaza sa cauti alte lucruri. Nu ai nici o alta metoda care sa conduca la revelarea Creatorului. Asa se prezinta prima conditie a drumului tau.

In total exista doua conditii si ambele sunt orientate catre “vecinul” din fata ta. Cea de a doua si ultima conditie este “Iubeste-ti vecinul ca pe tine insuti”.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/30/2011, “Iubirea pentru Creator si iubirea pentru fiintele create”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand citesc Psalmii sau textele cabaliste se intampla sa fiu miscat pana la lacrimi. Cuvintele lor sunt foarte apropiate de inima mea. Inteleg ca este vorba despre mine si emotiile mele, si pot sa ma identific cu textul. De altfel, inteleg aceste texte. Ele imi patrund in inima si imi aduc lacrimi in ochi.

Cartea Zoharului, totusi, este ceva neclar, lipsit de viata, de culoare si de gust, si nu pot fi sensibilizat de ea. Atunci, de ce este Cartea Zoharului considerata cea mai inalta sursa prin care forta superioara ne afecteaza? Este imposibil sa simt asta.

Raspuns: Asa este intr-adevar. Aici trebuie sa intelegem principiul de baza. Doar atunci cand ating o stare de totala neajutorare in atingerea scopului spiritual si inteleg ca toate rugaciunile, lacrimile si suplicatiile mele nu au fost de ajutor, eu incep sa descopar puterile ascunse in Zohar si sa inteleg de ce a fost scris in acest fel.

Daca anumite surse cabaliste ma misca emotional, aceste emotii se gasesc la nivel animal, nu la nivelul unui om similar cu Creatorul. Aceste simtiri sunt tipic fizice cum ar fi “Ma simt rau”, “Vreau cu adevarat, dar nu pot dobandi asta” si asa mai departe. Acestea sunt simtiri omenesti obisnuite care se afla foarte departe de spiritualitate.

Daca tanjesc dupa daruire, conectare, unitate si dragoste, care sunt contrare tuturor puterilor, motivatiilor si dorintelor mele, si constat ca nu le pot obtine doar citind un text sau fiind impresionat de imagini inchipuite sau de intelegerea mea asupra a ceea ce este scris, abia atunci incep sa simt ca Zoharul este sursa puterii care exista doar in dimensiunea superioara, deasupra emotiilor, motivatiilor si senzatiilor mele obisnuite.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 10/27/2011, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Pentru a ni se permite sa atingem scopul spiritual, noi suntem adusi intr-un loc special, cu carti speciale si un mediu special. Aceasta se intampla deoarece o persoana poate intelege viata doar atunci cand isi depaseste limitele.

Astfel, noi trebuie sa descoperim fortele, capacitatile, atributele si emotiile care se afla dincolo de limitele vietii noaste – dincolo de limitele universului. Aceste atribute, cu totul deosebite, pot fi atinse doar multumita unui mediu special in care toti ceilalti doresc, deasemenea, sa depaseasca senzatia acestei vieti fizice.

Unei persoane ii este data, la inceput, foarte putina putere, o dorinta foarte mica. Pentru a trece peste granitele acestei vieti si a se ridica deasupra ei, el are nevoie de puteri extrem de mari. Acestea nu sunt puteri egoiste ci, mai degraba, capacitati de daruire care sunt opusul a tot ceea ce se gaseste in interiorul lui.

Asa incat, o persoana este adusa intr-un mediu special in care isi construieste o relatie speciala si descopera dorinta sa de a darui. Si chiar daca, la inceput, daruirea nu i se pare atractiva, cu timpul, el primeste impresiile corecte si intelege ca, ajutat de puterea daruirii, el isi poate indeplini dorinta de a simti viata care se gaseste in afara corpului.

O persoana trebuie sa detina o putere mare de daruire pentru a-si putea indeplini visul sau. Tocmai de aceea i se da o sansa: “Te rog, actioneaza! Te gasesti intre oameni, nu vrei sa ai deloc de-a face cu ei si nu vrei sa le daruiesti. Asta e clar. Atunci ar trebui sa-ti para rau ca nu poti face asta, caci, fara daruire, nu vei avea control asupra propriei tale vieti.”

In acest fel, o persoana incepe sa se gandeasca daca asta este o buna afacere sau nu. Uneori este de acord ca da, pentru ca vede ca aceasta cale este unica posibila si, neavand alta alternativa, este silit sa o accepte. El este gata sa accepte daruirea macar pentru a se ridica deasupra acestei vieti.

In cele din urma, totusi, persoana incepe sa inteleaga ca puterea daruirii pe care o primeste de la mediul inconjurator este esenta vietii sale spirituale. Nu este o plata in avans pe care el, in dorinta lui egoista, este gata sa o faca pentru a primi, mai tarziu, viata spirituala. Nu, este insasi puterea daruirii aceea care ii aduce viata inalta, spirituala si noile senzatii.

Din prima parte Lectia zilnica de Cabala 10/27/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→