Atitudinea noastră faţă de scopul final, starea dorită, este influenţată de doi factori. Primul, este un sentiment al măreţiei şi importanţei Creatorului, proprietatea daruirii. Al doilea, este măreţia şi importanţa creaturii care este capabila să realizeze această proprietate. Din aceşti doi factori vin tulburările pe care le simţim pe calea atingerii scopului.

Uneori, dorinţa mea egoista spune: „Cine este acest Creator, pe care ar trebui să-l ascult,” aratandu-mi că nu există nicio valoare în acest scop, proprietatea daruirii. Astfel, asta mă ajută să câştig un punct de sprijin pe drumul meu, pentru că voi fi capabil să cer Luminii să mă ajute şi sa ma influenţeze. La urma urmei, toata dezvoltarea la gradul uman se întâmplă datorita cererii noastre pentru ca Lumina sa ne afecteze.

Astfel, ne construim propria noastră formă spirituală. Într-adevăr, toate formele anterioare: minerala, vegetativă şi animala nu apartin omului spiritual. Aceste forţe numite ingeri, spirite şi diavoli sunt destinate să ne ajute. Asa cum în lumea fizică din jurul nostru există forţe ale naturii care asigură existenţa noastră. În mod similar, în lumea spirituală, există forţe care ajută sufletul nostru sa existe.

Prima perturbare este îndreptata împotriva maretiei Creatorului, împotriva proprietatii sale de a darui, iar a doua este îndreptată împotriva formei mele de a darui. Uneori, mi se pare că Creatorul nu este important, dar în alte momente, mi se pare că eu nu sunt.

Desconsiderarea Creatorului este sarcina lui Faraon care ni-L prezintă ca lipsit de valoare şi strigă: „Eu voi conduce! De ce ar trebui să-l ascult pe El?”  Astfel, Faraonul diminuează măreţia scopului, măreţia adeziunii, în ochii omului.

Există munca împotriva altor tulburări atunci când mi se pare că Creatorul este mare şi important, dar eu nu pot face nimic. Creatorul este cel drept, iar eu sunt un păcătos. În acest moment, Faraonul isi paraseste scena, iar locul lui este luat de către alţi conducători ce trăiesc în afara Egiptului, care pornesc război împotriva omului.

Există, de asemenea, forţe superioare, îngerii din mâinile Creatorului, cum ar fi Faraon. Cu toate acestea, ei vorbesc despre măreţia scopului şi, în acelaşi timp, despre slăbiciunea persoanei. Ei sunt ca cercetaşii care au fost trimisi pentru a verifica ţara lui Israel şi se întors spunând că scopul este mare, terenul este frumos şi fructe incredibile cresc acolo, dar cine eşti tu s-o cuceresti? Vino-ti in simturi, acest lucru nu este pentru tine!

O persoană începe să se framante, deoarece aceste forţe ii arată cât de mică şi nesemnificativă este şi cât de multe rele a comis. Apoi, ea fie se scufunda în trecutul său şi începe să sape în el, fie rămâne în prezent şi îşi pierde toată puterea, incapabila să mişte un deget. Ea nu se poate forţa să vină la grup şi sa participe într-un fel. Asa functioneaza aceste tulburări.

Noi trebuie să înţelegem că aceste limitări modeleaza in noi forma umană, un dăruitor. Este ca o statuie din care un sculptor ia o bucată de marmură şi face o sculptura, iar din cealalta taie tot ceea ce inutil, până ce forma dorită rămâne.

La fel, trebuie sa privim din ambele părţi. Dintr-o parte, ar trebui să privim forma completă, şi din cealalta trebuie să învăţăm ce lipseşte. Uneori, trebuie sa lucram cu Lumina interioară şi în alte momente, cu Lumina inconjuratoare, sau cu dorinţele interioare şi exterioare. Astfel, o persoana „isi sculpteaza” ea însaşi, forma sa, care este similara cu Creatorul.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 16/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut (Garantia reciprocă)” (versiune prescurtată): Arvut-ul este precum doi oameni intr-o barca, atunci când unul dintre ei începe să faca o gaură în barcă, se vor îneca împreună, aceasta impiedica observatorii Torei inca de la început să ţină pe deplin măsura de „iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, care este scara pentru a ajunge la Dvekut (adeziunea) cu El şi astfel acestia se vor ineca împreună!

Garanţia reciprocă este mai mult decât a fi responsabil pentru altii. Vasul spiritual este un vas comun. Prin Lumina inconjuratoare, Lumina care reformeaza, Creatorul trezeşte o anumită cantitate de Reshimot (gene informaţionale) şi le aduce la primul nivel de unitate numită „această lume.”:  Acesta este modul în care Reshimot-urile vad realitatea lor: Când încep să se apropie, acestea apar una alteia sub forma prietenilor.

În cele din urmă trebuie să ne unim, iar astfel trebuie sa avem grijă de toată lumea. Noi nu semnam niciun contract strict, efectuat de către avocaţi, şi nu ţinem pe nimeni cu forţa, dar vom încerca să sprijinim pe fiecare prin gânduri şi dorinţe.

În ceea ce priveşte vasul spiritual, trebuie să înţelegem că aceasta este comun. El nu aparţine nimănui, ci este între noi, în unitatea noastră. Nu sunt siruri întinse între noi, deşi acesta este modul în care descriem conexiunea noastra comuna. De fapt nu există niciun tu şi eu separati în spiritualitate. Suntem cu toţii ca niste picaturi de apa, care se îmbina într-o singură picătură mare, iar starea anterioară dispare fără urmă.

Din acest exemplu, putem înţelege cât de diferite sunt două niveluri adiacente în intensitatea lor. Dacă o sută de prieteni de pe primul nivel, inclusiv eu, se unesc într-o singură picătură, apoi la nivelul următor picaturile devin eu. Acelaşi lucru se întâmplă pentru toată lumea: Fiecare dintre noi creşte de o sută de ori mai mare comparativ cu nivelul precedent. Vom începe să se conectam din nou în garanţie reciprocă, şi apoi la nivelul următor vom creste de zece mii de ori mai mari comparativ cu primul nivel, şi aşa mai departe până când vom completa întregul Partzuf  al lui Zeir Anpin.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 14/11/2011, „Arvut (Garantia reciprocă)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut” (Garantia reciprocă) „(versiune prescurtată): Dacă Israelul păstrează Arvut, el poate aduce mulţumire Creatorului lui.

Garanţia reciprocă este vasul daruirii generale. Ne conectam în acest vas, formându-l, definindu-l. El nu există de la sine şi ne aşteaptă să ne conectam la el. Acest lucru înseamnă că dorinţele noastre, dirijate de daruirea asupra altora, ne conecteaza şi, astfel, formeaza vasul numit  garantia reciprocă. Numai din această daruire reciprocă putem ajunge la daruirea pentru Creator.

Descoperim că în lumea noastră nu mai putem exista în dorintele de primire şi că trebuie să ne ridicam la dorinţele de daruire. Astfel, în vasul garanţiei reciproce vom descoperi, de asemenea, că nu putem trăi, fără a darui celui superior, Creatorului. Garantia reciprocă doar intre noi este lipsită de sens. Care a fost scopul spargerii vaselor? De ce am trecut prin acest întreg proces? De ce ne-am conectat? Se pare că munca noastră este inutila. Daruim unul altuia, dar nu împlinim cu adevarat daruirea.

Putem doar s-o împlinim cu adevărat prin atitudinea noastră faţă de Creator. Garanţia reciprocă pe care o obtinem poate fi împlinita doar dacă aspirăm la ceva mai mare, la căutarea sensului daruirii.

De ce? Deoarece Creatorul este sursa realităţii noastre. Atunci când ne unim, vom descoperi sursa superioară a acesteia în legătura reciprocă, care se numeşte, „generalitatea plus unu.”  Ne este descoperita ca si Creatorul, iar apoi începem să înţelegem şi să obtinem Gandul Creatiei: El ne-a creat ca niste fiinţe asa de mici şi de bază, astfel incat trebuie să ne unim pe calea suferinţei şi a necazurilor.

Abia atunci întrebarea despre sensul vieţii, de la care vom începe să ne înalţam, devine clara şi ne aduce la Lumină. Apoi, vom descoperi, deasemenea, că nu putem darui pur şi simplu unul altuia, deoarece nu este necesar acest lucru. Neavând nicio alegere, trebuie să dirijam daruirea noastra catre sursa superioara, şi numai în acest fel ne împlinim pe noi insine.

Facand acest lucru, vom descoperi o dimensiune mai mare: adeziunea cu cel superior. Apoi vom primi răspunsul la întrebarea cu privire la sensul vieţii. Deci, garanţia reciprocă este instrumentul care ne conduce la adeziunea cu Creatorul.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14 /11/2011, „Arvut ( Garantia reciprocă)”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Scrieri de Rabash, „Nu există nimic mai sfant decat Creatorul”: Cel mai important este sa obtii gradul de embrion spiritual. Ca şi în corporalitate, in momentul in care o femeie devine gravidă, este cert că ea, de asemenea, va da naştere. Dar toate grijile sunt ca femeia trebuie să devină gravidă. Este acelasi lucru în munca spirituală. Cel mai dificil pentru noi este sa intram în starea de embrion spiritual, care inseamna sa primim în dorinţa noastră de a ne bucura o altă dorinţă, numita dorinta de a darui.

Atunci când omul merita sa devina embrion spiritual, dorinta de a darui intra in dorinta de a primi, ceea ce înseamnă că Creatorul limiteaza o formă în altă formă. Şi aceasta este o mare inovaţie, un miracol real, pentru că este împotriva naturii noastre. Şi numai Creatorul poate să schimbe natura; nu este în puterile omului.

Şi aceasta este într-adevăr o mare inovaţie pentru o persoană care descoperă aceste schimbări în sine însaşi. Precum o persoană trece prin aceste etape în munca spirituală, forţa superioară construieste în ea diferite forme şi forme în forme. Ca urmare, atunci când o persoană descoperă formele care se trezesc în ea, aceasta se construieşte pe sine. 

Forţa superioară actioneaza, iar noi suntem rezultatele acţiunii sale, munca Creatorului. Munca noastră este sa încercam să descoperim lucrarea Lui, insemnand, noile forme care se creează în noi.

O „forma” este o intentie de dragul de a darui. Şi după aceea, o formă suplimentară apare: dorinta de a primi, care adoptă forma daruirii si primeste de dragul de a darui. Din legătura şi includerea dintre diferitele forme, una câte una, vom obtine Creatorul, dupa cum se spune: „Prin acţiunile Tale te vom cunoaste.”

Toate aceste schimbări se întâmplă în substanţa noastră şi le obtinem. Pana la urma, substanţa noastra este dorinta, prin urmare, simţim modificările prin care aceasta trece: bune sau rele, în legătură cu noi sau cu alţii. În acest fel, o persoană construieşte răspunsurile sale la formele prin care trece.

Cu cat mai mult se ridică pe sine mai presus de sentimentul său, cu scopul de a fi un observator care nu depinde de sentimentele sale, cu atât mai repede ea descoperă natura interioară a acestei acţiuni, fără legătură cu substanţa. Acesta este înţelesul „credinţei deasupra raţiunii.”
Dacă ea doar caută noile forme şi se deschide faţă de ele fără a împiedica acest lucru, ci se ridică deasupra sentimentelor ei şi vrea să descopere formele daruirii, atunci devine partener al Creatorului in aceasta lucrare. Şi atunci persoana incepe sa se miste cu Creatorul şi face exact aceleaşi mişcări.

Ea chiar precede Creatorul şi se pregăteşte în avans pentru toate modificările care sunt pe cale să se întâmple cu ea in fiecare moment. Aceasta pregatire accelerează progresul său şi o face să primească cu bucurie fiecare forma care vine la ea, plăcuta sau neplăcuta. Într-adevăr, ea deja s-a ridicat deasupra sentimentelor şi dorinţelor sale egoiste şi acum se identifică numai cu formele daruirii.

Aceasta se numeşte obtinerea Masach-ului (ecranului), forţa cuiva de a depăşi sentimentele neplăcute din dorinţele sale egoiste.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala,13/11//2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→