Avem nevoie de o schimbare foarte mare, o adevărată revoluţie interioară, precum şi de o transformare externa, o organizare absolut nouă a societăţii umane. Vom avea nevoie sa trecem prin ea, fie într-o manieră forţată, sub presiune şi lipsă de speranţă, fie vom înţelege unde ne indreptam şi că nu avem nici o altă alegere, înainte sa fim obligaţi s-o facem.

La urma urmei, nu avem de-a face cu oameni fara loc de munca. Avem de-a face cu oameni care nu au nevoie sa faca munca inutila, toti împreună şi fiecare în parte. Pe lângă necesităţile vieţii pe care avem nevoie sa le asiguram pentru noi înşine, orice altceva ar trebui să fie dedicat scopului existenţei noastre.

 Aceasta este întrebarea esenţială: Pentru ce traim? Acum ocupa centrul atenţiei. Toată viaţa noastră va fi organizata în conformitate cu această problema principală şi vom dedica cea mai mare parte a timpului nostru acesteia, în afară de a face lucrurile esenţiale pentru asigurarea existenţei noastre.

Cu alte cuvinte, problema nu este cum să păstrez ocupati oamenii concediati. Avem nevoie sa vedem lumea într-o stare opusă. Deci, abordarea noastră la aceasta problema trebuie să se schimbe complet. Totul din trecut se va destrăma. Noi ar trebui să începem să construim un mediu, toate organizaţiile, structurile, şi relaţiile umane într-un alt mod.

Când mă întâlnesc cu un prieten, nu ar mai trebui sa-l întreb unde lucreaza, referindu-ma la stapanul căruia îi aparţine, cum ar fi o mare companie, o bancă, un garaj, sau orice alt loc unde isi petrece intreaga lui zi muncind. Munca cuiva nu va mai fi la fel de importanta. Munca va deveni o simpla necesitate pentru furnizarea nevoilor societăţii. Omul isi va dedica cateva ore pe zi pentru asta şi va primi tot ce are nevoie, la fel ca oricine altcineva. Acest lucru este cu condiţia ca el va avansa şi-si va umple orele principale din timpul sau cu obtinerea unui scop care este demn pentru om.

În schimb, l-aş întreba unde studiaza, în ce grup şi la ce nivel. L-as trata ca pe o persoană, nu ca pe un sclav al stapanului pe care îl serveşte. Mai întâi de toate, avem nevoie sa dezvoltam această noţiune, să adoptam această viitoare imagine şi tranziţia de la starea actuală la starea pe care am pictat-o pe scurt.

 Acest lucru va necesita o foarte puternica rasucire în percepţie, senzaţie şi atitudine. Trebuie să ne schimbam din interior, iar acest lucru nu va fi uşor. Trebuie sa distrugem modul nostru de gândire anterior şi inima noastra. Nu poate fi o reformare mai mare şi mai importantă decât aceasta pentru o persoană obisnuita care traieste în această lume, deoarece aceasta se referă la esenţa vieţii.

Ea determină cu ce se trezeste o persoană, cu ce se duce la culcare, cum isi petrece intreaga sa zi, ce face, modul in care societatea îl tratează, ce trebuie să facă în raport cu fiecare persoană şi cum să dezvolte sistemele de educaţie şi creştere. Toate acestea trebuie să se schimbe.

Trebuie să ne imaginăm această imagine viitoare şi să înţelegem care sunt primele schimbări pe care trebuie să le facem, în conformitate cu aceasta. Chiar dacă lumea nu înţelege încă acest lucru, acesta este viitorul. Orice pas pe care il facem acum, chiar şi cei foarte iniţiali, vor conduce în această direcţie.

Acest lucru este similar cu modul în care un copil mic nu înţelege de ce a aterizat intr-o îngrijire zilnica unde va fi educat şi crescut cu scopul de a fi trimis la o şcoală. În acelaşi fel, oamenii nu trebuie sa stie despre toate schimbările globale care ii aşteaptă astăzi. Treptat, pe masura ce fac primii pasi şi se schimba, vor putea vedea un pic mai departe şi înţeleg mai bine şi le acceptă ca dezirabile.

Obiectivul nostru este de a dezvolta un sistem de învăţământ unde o persoană se va schimba în direcţia unei noi stari pe care ea trebuie s-o atingă, în orice caz. Cu cat este mai activa în acest proces propus, cu atat mai line şi mai uşoare vor fi schimbarile.

Este clar că ea nu va fi capabila sa se schimbe într-o clipă şi să devină o persoană nouă, sarind de la o stare la alta. Acest lucru necesită o adevărată şi foarte dificila revoluţie interioara. Cu toate acestea, avem nevoie sa propunem un proces de dezvoltare in care persoana se va schimba treptat, în direcţia lumii noi, fără a avea o înţelegere completă a ceea ce se întâmplă cu ea de-a lungul drumului.

Treptat, timpul pe care il petrecem muncind şi valorile cu care ne-am obişnuit, nu vor fi singurele lucruri care sa se schimbe. In timpul orelor dedicate pentru studiu şi unitate, o persoana va incepe sa se construiasca, pregătindu-se pentru noua lume, astfel încât mintea şi inima sa vor deveni „umane”, în locul mintii şi inimii actuale de sclav.

Din Discutia „Lecţii despre Lumea Nouă”,  01/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

 Am devenit atât de implicati în jocul susţinut de opinia întregii societăţi, incat ne-a înrobit complet. Am ajuns la un punct în care întreaga noastră minte şi abordare a vieţii este conectată la locul de muncă. Unei persoane ii este frică să se pensioneze. Se întreabă ce va face de dimineaţa până seara, cu atât de mult timp liber. Ea nu este obisnuita sa se gestioneze in mod liber si nu vrea să fie libera.

Chiar şi atunci când ajunge acasa de la locul de muncă, ea continuă să lucreze pe acelaşi computer. Atunci când se duce în vacanţă, nu se va desparti de telefonul său sau de Internet, in mod constant rămanand conectata la acelasi sistem ca o micuta roata dintata inrobita, una dintre multe altele.

Acest stil, format în ultimele decenii, a determinat o astfel de direcţie în viaţa unei persoane, incat nu este în măsură să se simtă libera. Imaginaţi-vă dacă ea ar fi fost ocupata trei ore pe zi, facand munca esenţiala pentru societate, asigurandu-si astfel existenta . Ea si-ar putea petrece restul timpului odihnindu-se şi facand lucruri de care se bucură. Cu toate acestea, noi nici nu putem sa ne imaginam că acest lucru ar fi posibil. Suntem atat de inrobiti incat nu ne mai putem macar imagina ce altceva am putea face în viaţă în afară de muncă.

Trebuie să experimentam o revoluţie foarte mare, deoarece natura stabileste acum noi condiţii pentru noi, schimband atât interiorul nostru, cat şi mediul din jurul nostru. Ne distruge stapanul : această întreaga si enorma societate umana, care ne-a înrobit. În felul său, ne forţează sa ne schimbam şi sa dobândim o nouă perspectivă asupra vieţii.

Viaţa va deveni complet diferita. Vom fi nevoiţi să ne dezvoltam ca oameni. În loc de zece ore de muncă (şi restul timpului, atunci când continui să te gândesti la asta), vei lucra trei ore si-ti vei petrece restul timpului facand lucruri complet diferite.

Cu toate acestea, trebuie să înţelegi ce să faci. La urma urmei, nu vom trandavi la soare ca niste animale intretinute leneşe, ce se odihnesc după ce au mâncat şi nu fac nimic până când nu le va fi din nou foame. Vom avea nevoie sa găsim activităţi „umane” pe care omul trebuie să le facă în această lume.

Pe langa cele trei ore dedicate muncii şi celor câteva ore dedicate gospodăriei, restul timpului va fi cheltuit facand ceea ce este cel mai important pentru o fiinţă umană şi care aduce împlinire sufletului. O persoană va trata munca şi treburile casnice doar ca lucruri inevitabile care trebuie să fie făcute în această lume; ar fi fericita sa nu faca aceste lucruri. În perioada de şapte-opt ore care au fost eliberate din muncă, ea va trebui să găsească o activitate reală, demnă pentru om, careia sa-si poata dedica întregul suflet.

Din discutia „Lecţii despre Lumea Nouă”, 1/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Vedem în secolul al XXI-lea că lumea s-a schimbat foarte mult. Oamenii obisnuiau sa fie mult mai liberi. Ei au fost trasi intr-un vartej de muncă şi au devenit sclavi. Acest lucru se aplică chiar si la angajatii clasei de mijloc şi cei sus-pusi, politicieni, economişti, oameni de ştiinţă sociala şi politica, precum şi oameni din toate profesiile. Fiecare muncitor este complet vândut locului sau de muncă. Am devenit sclavi.

Întreaga noastră viaţă se învârte în jurul muncii. O persoană modernă nu-si petrece mult timp manancand, beand, sau odihnindu-se în timp ce se aşeaza în faţa unui televizor.Isi iroseste majoritatea timpului la muncă şi petrece o oră sau două mergand sau intorcandu-se de la munca. Astfel, îşi petrece intreaga lui zi la muncă.

Companiile isi aranja propriile lor centre de îngrijire zilnica şi adapost pentru grup. Ele fac tot posibilul pentru a-si ataşa angajaţii, chiar mai puternic la locul lor de muncă. În acest fel, un individ devine un sclav al firmei sale. El nici macar nu intelege faptul că mai există si altceva în afară de locul de muncă. Munca devine cel mai important lucru în viaţă şi ii umple viaţa complet.

Atunci când întâlnim o cunostinta, primul lucru pe care il intrebam este unde lucrezi, ce faci, si cat de mult faci. În esenţă, noi n-o tratam ca pe o persoană, ci ca pe un profesionist. Este ca şi cum nu vedem o persoană în faţa noastră. N-o intrebam ce o interesează, ce a văzut şi a experimentat, sau pe unde a fost. Este ca şi cum locul său de muncă este mai important pentru noi decât persoana. Cel mai important lucru este unde lucrează şi ce face.

 Grijile principale ale unei persoane sunt sa se asigure că nu va fi concediata şi dacă va fi capabila să găsească un alt loc de muncă. Companiile îşi trimit angajaţii la formarea profesională. Totul se invarte doar in jurul muncii. O persoană îşi petrece cel puţin zece ore pe zi în acest sens. Acesta nu este un stil de viaţă sănătos, deloc.

Ne  distrugem fundatia, globul pe care trăim, toate resursele noastre naturale şi ecologia. Suntem ca nişte copii care şi-au pierdut notiunea timpului, jucandu-se. Acum, mama noastră trebuie să ne oprească. Ea a venit sa opreasca jocul, spunându-ne că a sosit momentul sa facem alte lucruri, iar noi nu ne putem opri.

Din discursul „Lecţii despre Lumea Nouă”, 12/1/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Toţi cei care nu pot participa la convenţie încearcă să se unească virtual. Cum ne putem asigura ca facem tot posibilul pentru a ne sprijini prietenii la convenţie şi în jurul lumii? Care este cel mai eficient mod de a desfăşura o convenţie oglindă, astfel încât sa putem împărtăşi puterea aspiraţiei noastre reciproce pentru a descoperi Creatorul?

Raspuns: Fiecare persoană există în separare fata de ceilalţi, în interiorul punctului sau negru individual. Aceasta este starea tuturor oamenilor din lume. Dacă vrem să ne unim, extindem acest punct şi cream un vas spiritual mai presus de noi înşine. Nu sunt corpuri fizice acolo; noi existăm doar în gândurile, dorinţele şi aspiraţiile noastre spre unitate.

Într-o asemenea stare, lumea noastră încetează să mai existe. Este ca şi cum suntem suspendati în aer şi locaţia noastră fizică devine irelevantă. Nu contează dacă te afli în Israel sau în Rio de Janeiro, deoarece starea spirituala nu este afectată de distanţă fizică.

Conceptele de timp, spaţiu si mişcare işi pierd semnificaţia. De exemplu, în timp ce citesti articolele din Shamati, il poti simţi pe Baal HaSulam sau Rabash pentru că Rabash le-a scris din cuvintele lui Baal HaSulam. Dacă citesti lucrările lui Ari, il poti simţi sau poti simţi grupul lui Rabbi Shimon în timp ce citesti Zohar-ul. Nu există timp în spiritualitate. Acolo ieşi din limitarea punctului tau negru.

De aceea trebuie să înţelegem că toţi prietenii noştri din această lume, care ocupa un singur punct al realitatii, sunt capabili sa se ridice de mai presus de starea lor actuală şi sa se uneasca unul cu altul. Sper că va veni vremea când nu vom mai avea nevoie de aceste adunări mari. Am putea organiza în continuare aceste evenimente pentru nou-veniţi, dar pentru noi, locaţia fizică nu va mai conta, deoarece fiecare dintre noi vor fi conectati la platforma spirituală, la vasul spiritual. Vom fi conectati cu toată lumea, indiferent dacă acea persoană este vie sau moarta.

Timpul, mişcarea si spaţiul nu ne vor limita, deoarece acestea nu există în vasul spiritual. Noi doar trebuie să ne ridicam la primul nostru nivel spiritual.  Acesta este scopul conexiunii noastre, care este fizica pentru moment. Are menirea de a ne ridica, şi, prin urmare, nu ar trebui să acordam atenţie corpurilor noastre, ci sa ne ridicam deasupra lor.

Lecţia pregătitoare, Convenţia Mondiala ARVUT 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In ultima vreme observam ca exista multe probleme in lume, crize la diferite niveluri si care se manifesta in moduri diferite. Indiferent ce face, omul vede ca nu reuseste nicaieri – nici cu copiii sai, nici in familia sa, la lucru, cu el insusi sau in problema climatului. La sfarsitul zilei, si cel mai important aspect, sistemul de securitate si alimentare, adica sistemul financiar, ecomonia este distrusa si, cine poate sti daca omul va putea sa-si asigure singur necesitatile vietii.

Toate aceste situatii sunt destinate sa ne aduca la realizarea faptului ca exista un motiv care cauzeaza toate aceste probleme. Asa cum invatam din stiinta cabalei, nu exista nici o alta ratiune in afara fortei superioare, “Nu exista nimic in afara de El.” Dar aceasta forta singulara ne este revelata in diferite forme, datorita carora avansam.

Fie avansam pe calea cea bune, cu inspiratie, dorinta si aspiratie catre scop sau avansam pe calea suferintei, neaspirand catre scop ci alergand de nevoie catre el doar pentru a scapa din starea curenta.

De aceea, tot ceea ce se reveleaza in interiorul nostru si intre noi, tot ceea ce nu suntem capabili sa realizam in conexiunea dintre noi, in atingerea scopului, in unitate, in tot – noi trebuie sa unim toate acestea intr-o rugaminte comuna, puternica, de a fi corectati. Apoi, prin studiu si, in special, prin citirea Cartii Zoharului, Lumina va patrunde si ne va corecta.

Daca aspiram catre scop, atat cat putem sa il identificam in functie de nivelul nostru, atunci Lumina isi va face lucrarea ei. De aceea noi trebuie sa incercam sa ne rugam pentru corectarea a tot ceea ce ni se pare gresit in societatea noastra, in diseminare, in fiecare dintre noi, in intelegerea caii, in conectarea cu ceilalti, ca fiind ceva care ne este comun noua, tuturor.
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→