Monthly Archives: ianuarie 2012

Echipa arhitectilor etapei

Intrebare: Care ar trebui sa fie cel mai mic lucru de care sa ne apucam in munca in grup si care e cel mai important ?

Raspuns: Exista multe feluri de munca si relatii in grup: cand prietenii sunt mai mici fata de mine, mai mari fata decat mine, sau egali mie, saudaca ma raportez lor ca revelatia Creatorului sau ii folosesc ca un scut. Grupul este totul. Este o dorinta pe care o pot dirija, cu care ma pot juca si prin ea determin atitudinea mea fata de Creator. Prin grup dobandesc Masach ( ecran ). Toate cererile mele, rugaciunile mele, definitiile si clarificarile merg prin grup catre Creator.

Grupul este busola cu care ma pot concentra pe Creator, forta superioara. Daca ma pot conecta cu prietenii si pot fi incorporat in ei, voi fi mai concentrat si mai precis focalizat pe Creator. In lumea corporala vad pe cineva si ma pot apropia de el. Dar in lumea spirituala, nu –L vad pe Creator, nu stiu ce este atributul daruirii, sau unde este, pe ce lungime de unda. Este ca si cum as avea un radio, dar nu stiu cum sa gasesc postul si caut dintre milioane de alte posturi.

Asa ca am o problema pentru ca pana la urma nu stiu ce e spiritualitatea si mi-o imaginez intr-un mod total eronat. Daca ar fi fost simplu opusul, ar fi fost bine, cel putin mi-ar fi dat o directie. La urma urmei nu stiu unde sa o caut. Stau in mijlocul unui cerc si pot merge in orice directie in cele 360°, si conform naturii mele niciodata nu voi fi capabil sa ghicesc directia corecta.

De aceea, exista un singur mijloc: grupul, prin care pot oarecum sa imi imaginez proprietatea daruirii. Daca tajnesc a ma conecta cu ei intern, atunci in acea conexiune, in aspiratia mea pentru ei, voi incepe sa simt ce este acest atribut de daruire al Creatorului. Asadar pot stabili in interiorul meu atitudinea indreptata catre El.

Astfel, grupul devine cel mai pretios lucru pentru mine, un mijloc prin care dobandesc singurul si cel mai important scop al meu. Incep sa simt ca atunci cand sunt cu grupul si intemeiem conexiunea intre noi, atunci il pot descoperi pe Creator. Creatorul este revelat doar in acea stare, in deficienta colectiva, in trairea colectiva care se naste intre mine si grup. Altfel El nu are unde sa fie revelat.

Este ca si cum am construi o scena impreuna unde Creatorul poate aparea si se poate manifesta, in interiorul sentimentului nostru de conectare comuna, a garantiei reciproce, si adeziunii noastre. Daca asta nu ar exista, nu ar fi nici atributul daruirii in care Creatorul ar putea fi revelat, deoarece o echivalenta de forma este necesara pentru asta.

 Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 25/1/2012, Shamati #175

Spune-mi cum vezi grupul si iti voi spune cine esti

Intrebare: Unde ar trebui fiecare dintre noi sa inceapa sa isi creeze propriul nostru mediu?

Raspuns: Incepeti cu nevoia de a trezi inspiratia si de a impresiona pe toata lumea prin dorinta voastra de a crea mediul. Incearca sa ii indemni pe toti fara cuvinte, ca ar trebui cu toti sa tanjim sa cream un mediu, care ne va obliga, ne va schimba si ne va aduce mai aproape asa incat ne vom conecta. Asta e obligatoriu. Fara o asemenea societate, fara conexiunile potrivite intre noi nu e nici un alt loc in care spiritualitatea poate fi revelata. Spiritualitatea este revelata doar in conexiunea  dintre noi.

Forma conexiunii dintre noi este forma lumii spirituale, forma nivelului la care este o persoana. In momentul in care ma  influenteaza si doresc sa il descopar, nivelul conexiunii va depinde de mine. In acelasi grup sunt aceia care il vad la nivelul  50 si ceilalti care il vad la nivelul 5 si altii care il pot vedea absolut perfect, in Gmar Tikkun ( Corectia Finala).

Realitatea spirituala nu are o forma predeterminata; totul depinde de o persoana. De aceea am nevoie de mediu asa de mult, pentru ca astfel voi fi obligat sa il abordez corect. Asta e tot ceea ce avem nevoie.

De fapt cand vad ca este corectat, vad ca a fost asa dintodeauna, si doar mie mi-a lipsit dorinta sa descopar asta, mi-a lipsit sensibilitatea. Acum de asemenea suntem intr-un grup si intr-un mediu care este Gmar Tikkun, in lumea Infinitului. Dar nu ma indeamna sa descopar asta. Prin trezirea prietenilor, creez un efect care ma ajuta sa descopar ca ei sunt absolut corectati.

Ca un rezultat al acestui ciclu, care se intoarce la mine, eu ma corectez. Asta se numeste a ma ruga, a ma judeca pe mine insumi, cum sa ma intorc catre atitudinea corecta prin mediu. Trebuie sa ii acordam o gramada de atentie pentru ca totul incepe si se termina aici.

 Din parte a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 20/1/2012, Introducere la Cartea Zohar

Construind aparatul care ma va produce

Intreaga noastra munca este construirea mediului. La urma urmei nu te poti crea pe tine prin tine insuti. Asta e ceea ce trebuie sa cream pentru umanitate  in zilele noastre. Daca ar fi sa ma corectez, cum as putea face asta? Trebuie foarte simplu sa creez in jurul meu un asemenea mediu, media si un sistem de educare astfel incat eu voi fi produsul acestui mediu.

Dar prin crearea lui eu ma corectez. Este asa deoarece prin procesul crearii lui eu deja incep sa simt cum ar trebui construit si cum ar trebui sa exist eu, si conform  tipului de mediu care ar trebui sa fie astfel incat sa ma afecteze pe mine. Simt cum ar trebui sa il construiesc acum asa incat va lua o asemenea forma care ma va influenta.

In insusi procesul de creare noi ne alaturam mintii care opereaza si intelegem  ce a dorit Creatorul sa faca prin spargere, de ce a pregatit asemenea elemente de baza, lemn si materiale de constructie pentru noi, si de ce ar trebui noi sa construim aceasta casa. Multumita acesteia noi vom incepe sa-L descoperim pe El. Arata ca si cum daca construiesc mediul acesta ma va corecta, asa incat, eu corectat, voi fi incorporat in el, si apoi……dar inca nu este asa.

 Prin construirea mediului ajung sa il cunosc pe Creator.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 20/1/2012, Zohar

Cu cine trebuie sa facem atacul nostru?

Întrebare: Ce pot descoperi la convenţia Arava?

Răspuns: Vei descoperi ceea ce vrei; vei descoperi acel lucru pentru care te-ai pregătit. Poate că te-ai pregătit pentru a afla ca orezul si carnea sunt delicioase?

În legatura noastra dorim sa obtinem un deficit adevărat şi trebuie să mergem la convenţie cu dorinta corecta. Ea trebuie să fie atât de clara, incat sa o simţim în oasele noastre.

Întrebare: Ar trebui să stabilim condiţiile care trebuie ţinute înainte de convenţie? Ne va ajuta asta sa descoperim deficitul corect?

Răspuns: Da, desigur. Cum este posibil fără condiţii prealabile? Noi nu putem sări examinarea vizuală. Dacă cineva nu se pregăteşte, nu există nici un rost in venirea sa. Prin asta se împiedica pe el şi prietenii şi va primi o pedeapsă spirituală pentru asta, ca nebunul care a facut o gaura in barca colectiva. Fiecare ar trebui să fie responsabil pentru ceea ce se întâmplă cu el. Este timp pentru toată lumea sa se corecteze în funcţie de condiţiile pe care le decideti.

Ar trebui să prezentati aceste condiţii pentru oricine credeţi că este pregătit pentru atac. Deci, ganditi-va, pe cine veti lua cu voi si pe cine nu? Faceti o lista de nume. Criteriul aici nu este cât de mult ştie, sau numărul de ani in care a studiat, ci nivelul dorinţei lui: Cât de mult vrea şi este capabil sa ajute.

Fiecare ar trebui să efectueze munca sa pe barca, de la căpitan pana la cel mai tanar ucenic. Singura întrebare este: Cat de concentrat este fiecare pe scop?

Întrebare: Ce este aceasta pedeapsa spirituală?

Răspuns: Dacă impiedic prietenii prin participarea mea greşita, atunci voi fi cu siguranţă pedepsit pentru asta. Daunele pe care le provoc vor veni înapoi la mine ca un bumerang.

În acelaşi mod, pot primi si recompensa prin prieteni, când avansez impreuna cu ei şi primesc de la ei puteri, ghidare şi asistenţă; eu adăug doar un pic din mine. În lumea noastră este la fel ca atunci cand muncesc într-un anumit domeniu şi sunt capabil să schimb salariul meu pentru numeroase bunuri şi servicii pe care altii mi le ofera. Când ma unesc cu ei, imi furnizez tot ceea ce am nevoie pentru a trăi o viaţă bună. Este la fel în spiritualitate: Lucrez in locul meu pe barca si-mi fac treaba cu credinţă şi, împreună cu toţi ceilalţi, ajung la destinatie. Aş putea traversa oceanul de unul singur?

Întrebare: Cum pot verifica dacă sunt gata pentru convenţie?

Răspuns: Intreaba-ti prietenii din toată lumea ce cred ca este pregatirea. Ar trebui să scrieti despre asta voi înşivă, astfel încât fiecare va putea să se verifice pe el insusi dacă va veni fizic sau dacă are de gând să participe virtual. Femeile şi bărbaţii ar trebui să scrie separat, iar apoi sa discute problema şi îndeaproape să lipească deciziile care sunt obtinute.

Principalul lucru este deficienta; nu avem nevoie de mai mult. Deci, este vorba despre clarificarea deficientei, sau despre clarificarea obstacolelor de pe cale pentru a ajunge la ea, ce întreruperi ar trebui să iau cu mine, în scopul de a accentua lucrurile şi de a aduce spre corecţie?

Întrebare: Pentru cine ar trebui să cer deficienta în timpul lecţiei: eu sau ceilalţi?

Răspuns: Este scris, „Cel care se roagă pentru prietenul său primeste primul răspuns.” Dar dacă ceri pentru prieteni doar pentru ca astfel să poti fi primul, rugăciunea ta nu va fi ascultata. Aceasta nu este o rugăciune pentru prieten.

Întrebare: Ultima dată înainte de a merge in deşert, ni s-a dat şansa de a depăşi multe obstacole. Acum, cu toate acestea, trebuie sa aprindem această dorinţă noi înşine. Este acesta minimum cu care trebuie să venim în deşert?

Răspuns: Astăzi, se cere mult mai mult  de la tine. La acel moment v-aţi aşteptat la o revelaţie, dar nu am spus ce anume ar trebui să fie dezvăluit. Acum spunem: Trebuie să dezvăluim dorinţa, deficienta. Nu am nevoie de nimic, decat de această dorinţă.

Ce mai exact vizează aceasta? Dezvaluirea Creatorului? Nu. Vizeaza daruirea. Nici unul dintre noi are dorinţa de daruire si vrem ca acesta să fie descoperita în noi toţi. La urma urmei, dorinta de a darui care mă implineste este de fapt Lumina. Sunt fericit pentru că vreau să dăruiesc şi nu am nevoie de nimic altceva, doar asta. Chiar daca Creatorul nu ma lasa sa daruiesc-dorinţa în sine mă umple şi-mi aduce placere.

Apoi, vom începe să înţelegem detaliile şi să urcam pe munte la palatul Regelui.

Nu este nimic de adăugat aici. Avem posibilitatea de a obtine deficienta corecta, care va fi umpluta. Nu avem nevoie de nimic altceva.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 29/01/12  „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Ce înseamnă „să gasesti un răspuns” ?

Dacă de la început nu vrei să mergi de la Lo Lișma (nu pentru numele Ei), la Lișma (pentru numele Ei), in daruire, atunci este de preferat să nu faci absolut nimic. Cel puţin nu cere Creatorului de dragul ego-ului. La urma urmei, este de acord cu un parteneriat cu El, doar pentru a obţine mai mult de la El.

Cum ar trebui să acţionam pentru a nu ne transforma în lipitori care cer „Dă-mi atât ​​lumea aceasta, cat şi lumea cealaltă!” Dar, în schimb, să învatam de la Creator despre atributul sau de a darui, fara „sa clădim” pe bogăţiile lui?

Astfel, starea de Lo Lișma este foarte delicata, serioasa, dramatica şi schimbatoare de viaţă. La urma urmei, din acest punct, pot merge în două direcţii complet diferite şi am nevoie sa fac o alegere.

Cautarea dupa sensul vieţii, sursa şi scopul sau, mă aduce in acest punct, la profesor, grup, cărţi, sistem şi încep să-l clarific. De aici, pot să mă întorc în toate direcţiile şi pot merge mai departe.

Dar cum pot descoperi unde sunt  „înainte” şi „înapoi” ? La urma urmei, nu văd direcţia. Mi se poate spune despre acest lucru de o mie de ori, dar încă nu văd. Am nevoie sa clarific asta eu insumi.

Înapoi este moartea şi înainte este viata, dar pentru mine pot fi percepute complet diferit. Cum pot verifica, în scopul de a ma dirija în mod constant?

Am parteneri cu privire la acest punct: grupul, profesorul şi, bineînţeles, Creatorul. Acum am nevoie sa organizez toate aceste componente, în scopul de a avansa în direcţia bună.

Dar ce este bun: Este ceea ce este bun pentru mine, pentru ego-ul meu, sau pentru scopurile altcuiva? Există numeroase întrebări aici şi am nevoie să clarific. Se pare că sunt într-o sfera cu 360 de grade de opţiuni ale direcţiei şi pot alege orice direcţie doresc! Unde ar trebui să mă duc? Aceasta este marea întrebare cu care  se confruntă omul.

Este nevoie de o lungă perioadă de timp până când isi clarifică această întrebare, iar această clarificare se termină abia la Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). În acest fel, vom obtine răspunsul la aceeaşi întrebare despre sensul vieţii de la care am pornit. Deşi ti se pare că ai început să simti şi să înţelegi aceasta în prealabil, o vom obține de fapt doar la final. Într-adevăr, în această intrebare sunt incluse toate gândurile şi dorinţele tale, şi toate acestea trebuie să fie corectate şi împlinite, iar atunci înseamnă că ai obtinut răspunsul.

Stăm in fata acestui punct şi trebuie să ne unim: grupul, profesorul, Creatorul şi o altă componentă, Tora.

Creatorul este sursa. Eu, grupul şi profesorul suntem mijloacele. Tora este forţa corecţiei pe care o activez. Astfel, se spune, „Israel, Lumina şi Cel Sfânt, Binecuvântat fie El, sunt Unul.” Şi dacă conectez toate acestea într-un singur loc, calea corectă se deschide înaintea mea.

Această cale nu există de la sine, ea este creata înaintea mea ca o direcţie care a fost deschisa, ca o săgeată dreaptă, ca un vector, cu condiţia ca am ales toate elementele de date corect. Am nevoie de fiecare dată sa organizez în mod corect toate atributele, gândurile şi dorinţele mele, sa clarific directia, si sa avansez din nou şi din nou. În acest fel, ne corectam.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Răul îmbrăcat în bunătate

Întrebare: În conformitate cu metoda educaţiei integrale, unei persoane nu ar trebui să-i fie prezentate exemple rele. Dar în psihologie lucrurile sunt un pic diferite: O persoană vorbeşte despre necazurile sale şi începe să evalueze ceea ce a facut greşit. În esenţă, omul intra în contact cu partea lui rea, proasta, pe care apoi încearcă s-o corecteze.

Răspuns: Abordarea noastră este absolut diferita: Raul nu exista! Nu este nici un rău în lume! Chiar dacă toata natura pare a fi rea pentru noi, este numai pentru că o folosim incorect. Dacă am folosi-o într-un mod diferit, ar fi bunătatea absolută. Şi putem folosi, de asemenea, egoismul pentru bine şi nu pentru rău.

Când merg împotriva egoismului meu, in sensul ca încep să-l evaluez şi să lucrez cu el ca un instrument de ascensiune a mea deasupra lui, acesta devine punctul meu de plecare, orientarea în funcţie de care mă măsor pe mine insumi: cat de mult ma ridic si ma schimb.

Privesc egoismul meu ca pe o esenţă negativa data mie, pe care trebuie în mod corespunzător sa-l imbrac intr-o intenţie complet opusa: să-l folosesc pe tot pentru daruire, dragoste şi conexiune. Apoi egoismul va fi mereu de ajutor pentru mine; ma va împinge tot timpul şi mă va stimula, tragandu-mă undeva deoparte, şi voi lucra în mod constant in compensarea lui prin găsirea unor modalităţi de a ma ridica deasupra lui. În acest fel va fi ajutorul meu „împotriva mea„.

Noi ştim că orice sistem de formare sau orice alt sistem de dezvoltare trebuie să constea din două forţe opuse. Iar aceste forţe reciproce opuse obţin cel mai bun rezultat posibil, numitorul comun prin echilibrarea reciproca.

Acesta este motivul pentru care egoismul din mine trebuie să fie echilibrat de dorinţa de a ma ridica deasupra lui, sprijinind mediul, ajutand vecinii, prietenii şi întreaga comunitate, în scopul de a ma ridica deasupra lui. Aceste doua sisteme – societate, mediu, pe de o parte şi egoismul meu pe de altă parte – ma ajută. Şi este ca şi cum as sta intre cele doua si m-as ridica în acest fel.

În cele din urmă, imi examinez egoismul, dezvălui in el calităţile care ma pot ajuta sa cresc deaspura lui, il folosesc pentru daruire, avansare, bucurie şi ajutorarea altora, iar apoi devine forta, masa, problema cu care lucrez . In nici un caz nu il distrug! Continua sa se dezvolte în mine, iar eu intampin cu bucurie toate nuanţele dezvoltarii sale.

O persoană modernă il intampina cu tristeţe şi durere: „Eu din nou! Ce am făcut!?” Dar nu sunt eu. Este natura care se reveleaza pe ea insasi in mine în acest fel – o enorma natură egoista, care se dezvăluie în noi exact în acest fel, astfel încât sa continuam sa ne unim mai presus de asta.

De aceea egoismul este un motor care ne mişcă înainte. Avem nevoie de toate formele sale, de toate manifestările sale, chiar şi de cele mai oribile, astfel incat sa le putem imbraca în haine frumoase.

Aceasta groază rămâne în interior si trebuie lasata sa stea acolo. Dar apoi punem un invelis complet diferit şi opus pe ea, cream un dezacord, un dipol în fiecare dintre calităţile noastre, care ne ajută să crestem puterea egoismului şi sa-l folosim pentru binele altora într-un mod care creează o structura complet diferită numita „Om”.

Acum este pentru prima dată în istorie cand ne apropiem de o stare in care vom fi capabili să ne ridicam deasupra nivelului existenţei noastre corporale (pentru binele corpului fizic), la nivelul la care vom crea o structura spirituala complet diferita: o umanitate comună virtuală, unde toată lumea este interconectata şi se completeaza reciproc. Şi acest mecanism unic integral, aşa-numitul Adam, care este prototipul uman colectiv în lume, ne oferă posibilitatea de a obtine toate forţele naturii, toate adâncimile sale şi sa le folosim in mod corect.

Deci, în nici un caz nu putem distruge sau neutraliza egoismul, dimpotrivă, ne bucurăm de toate manifestările sale negative, ca un sculptor care gaseste un material bun pentru a face o sculptura. Desigur, el depune multa munca pentru a-l transforma într-o formă specifică. Dar este bucuros că acest material a aterizat în mâinile sale.

Este la fel cu noi. Dezvaluirea egoismului este un nou material cu care pot lucra. Şi avem nevoie doar sa schimbam modul în care folosim materialele, si nu actualul material – în loc sa facem ceva în detrimentul altora, trebuie să-l facem pentru binele lor.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală” # 7, 14/12/11

Fiecare are propria lui jucărie

Întrebare: Ce ne face să creăm „idoli” şi să asociem propietăţile spirituale lucrurilor şi acţiunilor?

Răspuns: Suntem precum copii: fiecare dintre noi poartă o suzetă de bebeluş, o păpuşă sau o jucărie. Cei care nu au crescut mari încă au nevoie de ceva de care să se poată ţine. Ei au nevoie de ceva cu care s-au obişnuit, care este legat de casa părinţilor lor, ceva familiar şi confortabil.

Nimeni nu ştie cum să se comporte, ce să spună şi la ce să se aştepte când ajunge într-un loc nou, necunoscut; se simte neconfortabil, nu se poate relaxa şi devine nervos. Este complet diferit acasă, acolo unde totul este familiar, clar şi uşor. Vorbim aceiaşi limbă cu prietenii noştri şi familiile noastre.

Suntrem construiţi asemenea sferelor spirituale, care sunt originea acestei ordini a lucrurilor. Cum putem îndura situaţia ce ne este opusă ca stare? Pentru a se familiariza cu împrejurimile, o persoană are nevoie de un fel de fundaţie care de obicei este alcătuită din simboluri simple. Cu cât oamenii sunt mai îndepărtaţi de spiritualitate, cu atât sunt mai slabi şi depind mai mult de obiecte exterioare. Publicul general are o nevoie mai mare de a se baza pe ele, pe când individul depind de ele mai puţin.

Toate tradiţiile exterioare în Iudaism au început în timpul distrugerii templului. Înainte de acea perioadă, simbolurile materiale nu erau necesare deoarece oamenii trăiau în spiritualitate.

din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala din 1/15/12, “Ontroducere la Studiul celor Zece Sfere”

Propriul sacrificiu deasupra iubirii şi a urii

Toată munca noastră consta in a escalada nivelele, iar fiecare nivel este total separat de cel precedent. O astfel de scară este creată în timpul coborârii în cascadă de sus în jos, acolo unde Malchut a celui de sus devine Keter a celui de jos. În acest mod are loc tranzitul de la o stare la alta, chiar dacă nu este încă o ascensiune a gradelor spirituale.

Este o transformare reală, iar schimbarea pe care materia noastră o suferă este atât de adevărată şi de completă încât nu ne mai putem înţelege pe noi înşine în timpul tranziţiei de la o stare la alta. Iar asta pentru că toate aceste stări sunt făcute de schimbările din cantitatea de lumină care evocă dorinţa noastră de a primi și ambele, Lumina şi dorinţa, dau naştere unui nou nivel, o nouă stare.

Când suntem la noul nivel, nu ne-a rămas nimic din starea precedentă, în afară de Reshimot (genele informaţionale) care au adus această nouă stare şi care sunt de asemenea ascunse. Asta înseamnă că nu este nimic din starea precedentă în noua stare spirituală.

Simţim că se întâmplă astfel chiar înainte de a intra  în lumea spirituală; trebuie să fim de acord cu toate stările prin care trecem, şi să învăţăm din ele ce este tranziţia spirituală cu adevărat, atunci când ne mişcăm dintr-o lume în alta. Fiecare nivel este de fapt o lume în sine.

Problema este că sunt două elemente pe fiecare nivel: dorinţa de a primi şi dorinţa de a dărui, care sunt două lucruri opuse ce se contrazic – linia dreaptă şi linia stângă, fiecare cu propriul înveliş. Noi trebuie să devenim linia de mijloc care le conectează pe cele două în ea, care le controlează şi care este deasupra lor.

Coborârea în cascadă de sus în jos se întâmplă în felul următor: Hochma (pe partea dreaptă), Bina (pe partea stângă) şi Da’at (înţelepciune)(sub ele, pe mijloc). Şi astfel se formează un triunghi cu vertexul îndreptat în jos. În timpul urcării de jos în sus este Hochma (în dreapta), Bina (în stânga) şi Keter (deasupra în mijloc), deoarece noi vrem numai să urcăm. De fiecare dată este rezultatul a Hochma şi Bina, Hassadim şi Gevuruot, frică iubire şi întotdeauna deasupra lor.

Şi astfel este mereu o problemă de cum să combinăm aceste două componente care se contrazic unul pe altul până când al treile vine şi decide. Al treilea component vine de Sus în forma revelaţiei Creatorului, după ce o persoană vede că nu le poate împăca pe cele două.

De aceea sacrificiul de sine este necesar atât în frică cât şi în iubire. În frică este mai greu a fi dobândit decât în iubire, deoarece iubirea absoarbe și sufletul şi ambele acţionează în acelaşi fel. Dacă iubesc pe cineva, îi sunt în totalitate devotat şi doresc să mă conectez cu el. Aşa ne pare nouă în această lume deoarece iubim ceea ce îi place dorinţei noastre de a primi.

Dar în lumea spirituală iubesc ceea ce este urât de egoimul meu, aşa cum este spus: „iubirea va acoperi toate păcatele.” Asta înseamnă că sacrificiul de sine este dificil şi în iubire, dar în ură este absolut imposibil.

Să urăsc şi să îmi dau sufletul se numeşte a folosi vasele de recepţie pentru a dărui. Deci cum îmi pot uni inamicii cei mai urâţi care și ei la rândul lor mă urăsc şi să le dăruiesc tuturor binele pe care îl pot oferi numai oamenilor pe care îi iubesc cel mai mult şi care sunt aproape de mine?

Aceasta poate fi înfăptuită pentru un ţel adiţional care justifică tot restul. Dar dacă scopul este însăşi acţiunea, este pur şi simplu imposibil. Asta înseamnă că o urcare foarte dificilă este de aşteptat aici, deasupra intereselor personale.

Ne apropiem de aceasta treptat, probabil nu din partea Luminii, care este cea mai scurtă şi mai frumoasă cale, ci pe o cale mult mai lungă care include suferinţe şi care se numeşte „Derech Ererz,” (calea pământului). Într-un final, totuşi, ajungem la scop, deoarece Lumina superioară operează asupra fiecărei acţiuni pe care o facem şi decide între cele două părţi rivale.

Aşadar, deşi trebuie să îmi dau sufletul atât în iubire cât şi în frică, ele ajung alternant până ce ne înălţăm şi suntem capabili să conectăm totul. Atunci poţi fi într-o stare de sacrificiu personal și în frică, la fel ca în iubire.
Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 1/26/12, Shamati 219

Când copilaria se termină

Lumea ne tratează mult mai aspru, mai persistent, mai serios şi cu tenacitate, pe zi ce trece. Voit sau nevoit, oamenii consideră că trebuie să se întâmple ceva sau ca deja se întâmplă. Religiosii atribuie aceasta unei forţe superioare; laicii dau vina pe natură. Intr-un fel sau altul, noi suntem sub presiuni puternice, care ne obligă să ne concentrăm atenţia şi sa începem sa acţionam.

Cabala ne învaţă că există o modalitate de a optimiza şi de a accelera dezvoltarea noastră. Pentru asta trebuie să recunoaştem ceea ce se întâmplă şi să observam procesul în ansamblu. In fiecare moment, avem de ales cum să continuam să crestem. Nu este despre a fi bun sau rau, ci mai degrabă dacă progresele noastre sunt în conformitate cu programul naturii. Cu cat mai aproape suntem de program, cu atât mai repede progresam. Totul depinde de înţelegerea, priceperea şi realizarea noastră şi acordul cu algoritmul pe care natura ni-l cere.

Cum ştim noi despre asta? Astăzi, putem ajunge la această concluzie din propria noastră experienţă.

Oamenii de stiinta, psihologii şi filosofii repetă la unison că suntem dezvoltati de catre două forţe: binele şi răul. Binele ne aduce bunatate şi răul, rău. Nu avem nici o îndoială cu privire la acest lucru, deoarece fiecare dintre noi poate interpreta binele şi răul.

Impactul forţei bune se simte mai ales în copilărie atunci când suntem îngrijiţi, iubiti si protejati în timp ce suntem în creştere. Natura (sau Creatorul) trezeste o atitudine bună şi dragoste în părinţi, rude apropiate şi chiar şi în mediul mai îndepărtat faţă de copii. Nu contează dacă copilul se poarta urat sau rupe lucruri. El este scuzat ca face lucruri pentru care un adult nu ar fi iertat. Toata lumea rasfata un copil şi el foloseşte atitudinea lor buna.

De îndată ce copilul creşte, acea atitudine indulgentă si buna se opreşte brusc. De acum incolo el devine cel care trebuie să aibă grijă de sine si de ceilalti; el începe să „datoreze” altora şi este responsabil pentru acţiunile sale. Ca s-o scurtam, cererile inlocuiesc iubirea.

De ce se întâmplă acest lucru? Noi nu punem sub semnul întrebării copilaria, dar de ce natura este atât de exigentă cu maturitatea, de ce se opreste sa fie la fel buna cum a fost anterior? De ce începe să aplice o atitudine negativă faţă de noi?

Este esenţial să înţelegem că nu are nimic de-a face cu negativitatea, ci mai degrabă ca ne ofera stimulente să crestem. Dacă ne dezvoltam corect, atunci în loc sa simtim influenţele rele, simtim bunăvoinţa. Astfel, trebuie să ne dăm seama că întreaga natură, viaţa şi lumea ne tratează în concordanta cu respectul nostru fata de lume. În cazul în care lumea ne tratează problematic, înseamnă că problema este înrădăcinată în propria noastră atitudine incorecta şi dezechilibrată faţă de lume. Când ne adaptam la lume, începem să re-evaluam forţele pe care le-am considerat anterior rele in bune.

Care este motivul pentru care nu simtim că forţa negativă instiga auto-corecţia noastra? Dacă ne re-conectam cu acea forţă, viaţa ne va părea din nou la fel ca in copilarie, atunci când fiecare zi promitea sa aduca ceva bun.

Totul depinde de pregătirea şi de educaţia noastră. Dacă inca de la inceputul anilor noştri am fi crescuţi în mod corect şi instruiţi sa fim asigurati că fiind adulţi ne maturizam cu intelegerea modului corect de a interacţiona cu mediul pentru a obtine răspunsuri pozitive şi a modului corect de a interacţiona cu natura, societatea, familia şi cu noi înşine, atunci vieţile noastre ar continua perfect, fara probleme.

Dar noi nu primim indicatii corecte în copilăria noastră cu privire la varsta adulta. Este uşor să vorbim despre aceste probleme prin folosirea cuvintelor cabaliste, dar ce putem face dacă nu suntem familiarizaţi cu înţelepciunea Cabalei? Putem găsi ghidarea precisă ascultand informatiile naturii? Putem forma o atitudine corectă la tot ceea ce ne înconjoară? Omenirea se confruntă cu problema de a găsi o modalitate in a evita orice suferinţă şi încearcă să descopere cum să se raporteze la viaţă, în scopul de a experimenta cea mai mică primejdie. Chiar si acum continuam sa suferim si vom suferi chiar si mai mult, deoarece nu am găsit încă răspunsul la această întrebare.

Contradicţia dintre ceea ce vrem şi ceea ce posedam de fapt în realitate ii împinge pe adulţi sa caute în continuare. Ca rezultat, de-a lungul istoriei am dezvoltat mai multe abordari la această problemă. Baal HaSulam scrie despre ele in articolul sau „Pacea”; subliniind că, dacă am observa sincer şi realist natura, umanitatea şi viaţa, am ajunge la aceleaşi rezultate despre care înţelepciunea Cabalei ne învaţă.

Principalul lucru este sa nu fim mituiţi de egoismul nostru, ci mai degrabă să ne ridicam deasupra lui, până la un nivel obiectiv, la care nu depindem de senzaţiile, înclinaţiile şi noţiunile noastre existente. Dacă ne-ar putea ridica mai presus de noi înşine ca cercetători independenţi, am detecta unele date care sunt conţinute în Cabala.

Asta este ceea ce face înţelepciunea: ridică o persoană până la un nivel la care poate privi catre realitate, nu prin prisma ego-ului său. Dacă am putea elimina aceste „lentile” ale egoismului, am obtine cu uşurinţă înţelepciunea Cabalei. Potrivit articolului lui Baal HaSulam, „Pacea”, aceasta este cercetare ştiinţifică, cu baza experimentala, experienţială şi practica, care funcţionează pentru toată lumea, fără excepţie, şi care permite fiecăruia să descopere nevoia de a darui aproapelui sau.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 11/11/11  „Pacea”

Monarhie sau democraţie?

Întrebare: Pot întrebările legate de natura integrala a societăţii sau ştirile despre evenimente curente sa serveasca ca un subiect de discuţie la cursurile privind educaţia integrală pentru adulţi?

Raspuns: Totul depinde de grupul de persoane şi de gradul lor de pregătire: în ce măsură înţelegerea lor s-a copt, de cât de bine stăpânesc instrumentele de analiză şi sinteză a cunoştinţelor şi atitudinilor lor şi de cat de obiectiv se pot ridica deasupra lor înşişi şi se pot distanta de interesele lor personale.

Dar, în general, ar trebui să analizam cu siguranţă astfel de întrebări. Noi ar trebui să „disecam” democraţia in mod deschis fata de toată lumea şi sa demonstram ceea ce este o structură absolut egoista, că nu este nimic de care să fim mândri. La un moment dat, un singur rege a domnit, iar toată lumea s-a supus voinţei unei singure persoane, indiferent de cât de nechibzuita sau inteligenta şi sensibila era, însă doar una. Şi acum este condusa de diferite parti care vor sa „duca” pe oricine altcineva la moarte. Acesta nu este tipul de parlament care ar trebui să existe. Cu alte cuvinte, există, evident, multe probleme aici.

La un moment dat oamenii de ştiinţă şi filozofii au condus oamenii, sau cel puţin erau pretuiti şi au servit în calitate de consilieri la regi. Un rege avea o armată şi bani, toate în mâinile sale. Dar, în scopul de a controla trezoreriea şi armata, a avut câţiva oameni inteligenti. Şi era mult mai simplu şi mai uşor, nu a existat nici o deturnare de fonduri, iar greşelile au fost menţinute la un nivel minim. Totul a fost într-un singur set de mâini, un rege nu a avut pe nimeni care să fure- totul ii aparţinea. Şi pentru a face anumite decizii, el a avut cativa consilieri inteligenti. Asta e tot. Luptele mici, în spatele scenei existau încă, desigur, dar numai în doze minime. De aceea, totul a fost mult mai stabil şi a supravieţuit timp de secole, spre deosebire de parlamentul de astăzi.

Toata libertatea noastră de astăzi este doar libertate maximă fata de responsabilitate. În general, înţelegerea libertăţii este o problemă mare.

Dintr-o „Discutie privind educaţia integrală” # 5, 13/12/11