Daily Archives: 12 ianuarie 2012

Când suntem depăşiţi de un somn de moarte

Dacă nu există nicio dorinţă în inima unei persoane, ea adoarme şi este considerată moartă în spiritualitate. De fapt, spiritualitatea începe atunci când se o trezeşte dorinţa. Dorinţa nu vine niciodată ea însăşi.

Chiar dacă o persoană este trezită de Sus şi simte deodată o lipsă în inimă, o dorinţă străină – totul este pe seama Celui Superior.  Nimic altceva nu vine la noi de Sus. Cu toate că unei persoane i se pare că avansează cu dorinţa care i-a fost dată ca un cadou de Sus, ea nu poate avansa de una singură. Dorinţa va dispărea în acelaşi fel în care a apărut, nelăsând aproape nicio urmă.

Trebuie să încercăm şi să ne clarificăm cu acurateţe de unde vin dorinţele. Ele pot veni de la grup, de la un prieten, de la o impresie, de la un anumit eveniment sau dintr-o anumită amintire. O persoană atribuie toate acestea ei însăşi, pentru că nu ştie şi nu poate simţii că ele vin din afară. Dar ea trebuie să calculeze şi să verifice dacă le-a căutat, cu un moment înainte, în tensiune, dacă a încercat să obţină acea dorinţă? Dacă nu este nimic care să lege momentul anterior cu apariţia dorinţei, înseamnă că nu este a ei şi că a trecut pur şi simplu prin ea şi nu i-a fost înregistrată în cont.

Dorinţa nu îi aduce corecţie ci mai degrabă este ca un exerciţiu dat unui copil, pentru ca acesta să înveţe. Dar nu este considerată ca fiind parte din avansarea personală a cuiva. În timp ce un exemplu, împreună cu participarea lui, este suficient pentru un copil, pentru noi nu este. Toate avansările sunt doar datorită propriilor noastre dorinţe.

Asta înseamnă că trebuie să depun efort eu însumi în relaţie cu mediul şi cu cărţile,  în situaţiile în care nu pot face asta şi nu am nicio dorinţă anterioară. Exact din aceste situaţii trebuie să încerc să mă trezesc cumva.

Aici, obiceiul de a lucra conform unui program clar este foarte important, astfel încât să ştiu ce am de făcut. Apoi îmi voi aminti şi voi fi obligat să îl urmez. Asta poate fi şi datorită garanţiei reciproce din grup, care îmi aduce aminte întotdeauna de obligaţiile mele faţă de mine şi de ceilalţi.

Pot obţine un sprijin adiţional dacă îmi construiesc în jurul meu un sistem care îmi aduce aminte în mod constant cât de importantă este spiritualitatea şi mă face să caut din nou.

Dar chiar dacă mi se aduce aminte de Sus într-un fel pe care nu îl înţeleg, prin influenţa directă şi indirectă a Creatorului, în căile ascunse pe care lucrează Creatorul – tot trebuie să continui eu însumi mai departe până când descopăr propria dorinţă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, The Zohar

Pe undele Cărţii Zohar

Întrebare: Deja de ceva timp, pe parcursul lecţiei de Zohar, mă simt ca şi cum aş încerca să găsesc unda corectă a unei staţii radio, dar aud doar zgomot. Vorbim în mod constant de faptul că, atunci când citim Cartea Zohar, trebuie să ne acordăm pe un anumit scop, iar eu nu pot sa fac asta deloc… îmi scapă ceva sau trebuie să continui aşa şi în final se va întâmpla?

Răspuns: Chestia este că, dacă vorbim despre primirea unei unde şi nu despre Lumina care Reformează, atunci, din toate zgomotele, eu trebuie să găsesc frecvenţa exactă pe care voi auzi liniştea; liniştea este ceea ce trebuie să aud. Aceasta este frecvenţa exactă a staţiei. Conform înţelepciunii Cabala, această direcţie precisă arată că sunt gata să primesc Lumina Interioară.

Aici, totuşi, noi vorbim despre Lumina Înconjurătoare, de Lumina Reformatoare, pe care nu o recunoaşteţi atunci când ajunge la voi. Nu munciţi aici pentru a primi o anumită înţelepciune, pentru a găsi o anumită staţie şi a auzi ceva nou.

Sunteţi aici pentru a activa dorinţa maximă şi, în ea, veţi primi puterea de a depăşi, nu înţelegere. De fapt, nu căutaţi cunoştinţe aici,  ci dorinţa de a dărui, căutaţi să vă anulaţi înaintea Celui Superior, să aderaţi la El, la atributele Lui de dăruire, la puterea dăruirii, să atingeţi sacrificiul de sine şi abilitatea de a vă încorpora cu adevărat în grup, pentru a primi de la acesta puterea de a găsi aceste mecanism superior spiritual în el.

Nu vă acordaţi la staţia înţelepciunii. Nu vă aşteptaţi să vi se arate ceva, la fel ca pe un ecran TV. Acesta nu este canalul prin care vine Lumina care Reformează. Ea vine în locul în care tânjiţi cel mai mult după dăruire şi sunteţi gata să vă anulaţi şi să dezvoltaţi conexiuni cu alţii. Acesta este rezultatul Luminii care Reformează pe care trebuie să îl aşteptăm.

Nu aspir deloc să înţeleg şi să simt materialul pe care îl studiem. Îmi doresc să înţeleg şi să simt acţiunile dăruirii însăşi. De fapt, a ştii materialul studiat, aşa cum spune Baal HaSulam în art.155 din Introducere la TES, înseamnă a ştii ce înseamnă Superiorul şi nu a obţine cunoaştere. Cunoaştere în spiritualitate este cunoaşterea dăruirii şi se găseşte în Lumina pe care o studiez cum lucrează instrumentele spirituale. Nu o văd dacă nu am această abordare.

 De fapt, ce ne aduce Lumina care Reformează? Ne permite să ne referim la lumea ascunsă în care locuim prin atributul dăruirii. Atunci când încep să mă refer la lume folosind atributul dăruirii, lumea devine transparentă şi prin ea eu văd reţeaua de conexiuni. Este vorba despre aceste reţele pe care le studiez, reţelele în care sunt încorporat, în care încep să mă simt ca un păianjen pe pânza sa.

Atunci când simt tot sistemul de conexiuni încep să îl corectez, să trag firele care sunt departe de mine şi să văd asupra a ce dăruiesc. Eventual, acesta este întregul nostru studiu: cum să mut tot sistemul şi cum, cu ajutorul lui, îmi corectez acţiunile şi lucrez pentru acest sistem şi cum tot acest sistem se mişcă până când Creatorul, forţa generală, este revelat.

De aceea nu caut staţia care ar trebuie să fie revelată de către Cartea Zohar. Dar zgomotul, paraziţi te fac ca, gradual, să cauţi o altă staţie şi  o vei găsi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, The Zohar

Un înger scormonind în gunoi

Trebuie să ne imaginăm din ce în ce mai corect ceea ce vedem şi, în loc de externalitate să vedem internalitatea. Obişnuiam să am discuţii împreună cu învăţătorul meu Rabash, legate de ceea ce vedeam în spatele imaginii acestei lumi.

Odată, am văzut un cal pe stradă care mânca dintr-o pubelă de gunoi şi, brusc, Rabash mi-a spus: Uite, acesta este un înger! Am fost surprins pentru că nu am văzut nimic altceva decât un cal care mânca resturile meselor noastre. În ziua următoare i-am cerut mai multe informaţii despre ceea ce a spus, încercând să înţeleg cum să ajung să văd forţele interne din spatele acestei lumi.

Dacă văd o imagine care este proiectată în retina sau în spatele creierului, atunci acesta este modul în care forţele mi se arată, la fel ca pe un ecran de calculator, alcătuind împreună o formă. Dar această formă nu există de fapt. Am nevoie de asta doar că să mă pot referi la ceva. Ea este o expresie a atitudinii celui care îmi dă, care îmi dăruieşte cu ajutorul unor anumite obiecte.

Există trei componente: cel care dăruie, ceea ce dăruie şi impactul asupra mea a faptului că acest lucru creează o anumită formă. Prin această formă, eu trebuie să mă întorc la cel care îmi dăruie, pentru a înţelege ce vrea de la mine arătându-mi această formă. Dacă văd un cal, ce vrea Creatorul să îmi spună arătându-mi-l; care este combinaţia de forţe, care este atitudinea Lui faţă de mine, ce fel de reacţii aşteaptă El de la mine? Cum trebuie să tratez acest cal şi, prin el, pe cel care dăruie, cel care îmi arată acest film? Trebuie să învăţăm toate acestea.

Acum vedem lumea în forma ei externă şi nu conţinutul interior. Acest lucru este de mare ajutor şi nu este menit să ne inducă în confuzie în mod intenţionat, aşa cum credem de obicei. De fapt, ne ajută să obţinem percepţia spirituală! Asta se întâmplă pentru că trebuie să depunem efort pentru a comuta de la forma externă la cea internă.

Vă promit că dacă începeţi să penetraţi în prieteni şi să vedeţi punctele din inimă care sunt legate împreună, veţi începe să observaţi că întreaga lume este aranjată în acelaşi fel. Veţi înţelege că oamenii nu sunt imagini externe şi dorinţe, pachete de energie. Sunt toate aşezate într-un anumit fel de relaţie şi le puteţi influenţa şi ele vă pot influenţa. Veţi vedea forţe şi nu corpuri!

Chiar şi astăzi tratăm deja o persoană ca un fel de forţă şi vorbim de esenţa ei, dar trebuie să penetrăm mai adânc. Faptul că nu vedem lumea în forma ei spirituală ci în forma externă şi diferenţa dintre cele două, ne arată întotdeauna că nu am obţinut adeziunea cu mediul.

În momentul în care aderăm la mediu şi obţinem primul contact, toate aceste confuzii vor dispărea imediat. Vedeţi oameni dar vă veţi raporta la esenţa lor şi nu la figurile lor externe. La fel ca un bun psiholog care, atunci când se uită la oameni, vede imediat esenţa lor, dorinţele, gândurile, tendinţele şi deviaţiile.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/12, “Study of the Ten Sefirot