Cabaliştii au fost întotdeauna împotriva memorarii, impotriva învăţarii pe de rost şi împotriva scrierii în timpul studiului şi la fel  au fost primii oameni de stiinta si învăţaţi. După memorare, esti limitat de aceasta. Pui pe hârtie sau intr-un computer ceea ce ar fi trebuit pus în tine însuti şi utilizat în scopul de a te schimba pe plan intern.

Dacă doresti să percepi mesajul cabalistic, filozofic sau chiar ştiinţific, trebuie să te schimbi. Trebuie să te schimbi, astfel incat acea idee va trăi în tine, nu în minte, ci în emoţiile tale.

Mintea ar trebui doar să ajute emoţiile. Este nevoie să clarificam toate datele, atât cele interne, cat şi cele externe şi să le prelucram şi sa evocam dorinţa de a ne schimba, astfel incat datele vor deveni Reshimot noastre (gene informaţionale), în dorinţa şi nu într-o caseta de memorie.

Prin urmare, trebuie să facem un efort pentru ca materialul de studiu sa intre in natura noastra si nu doar în minte. Este posibil sa citim prea mult, sa auzim prea mult şi sa descărcam prea multe materiale de pe Internet, cu toate enciclopediile care sunt acolo.

Rabash, profesorul meu, a fost împotriva scrisului în timpul lecţiei, chiar dacă asta ne-a ajutat sa ne amintim textul pe care l-am citit; atunci de asemenea a trebuit să facem un efort, astfel încât acesta sa pătrunda mai adânc, iar prin intermediul reţelei de celule din memorie, s-a picure şi sa pătrunda inima. Acesta trece prin filtrele mele interne, dar, într-un fel sau altul, în cele din urmă ar trebui să ma facă sa mă schimb. Informaţiile pe care le primesc şi clarificarile pe care le fac ar trebui să mă schimbe, nu intelectual, ci pe plan intern.

Dacă mintea ar putea fi golita şi as putea fi nou în fiecare zi, începand de la o pagină goală, fără nicio adăugare din ziua precedentă, aş putea studia acelaşi material pe care l-am studiat ieri ca si cum l-as vedea pentru prima dată. De ce? Pentru că m-am schimbat în dorinţele mele şi cu noile dorinţe văd ceva complet nou in „familiarul” text.

In ansamblu, este greu de spus dacă cineva ar trebui să scrie ceva în timpul lecţiei. Dar este important să se înţeleagă că scrisul poate încetini şi împiedica în mod serios şi poate influenţa mintea sa opreasca senzaţia.

Dacă scriu, mă face să mă relaxez ca si cum am pus ceva în seif. Este suficient să găsim pe Internet un fişier cu o carte bună şi sa-l punem intr-un raft virtual: „Gata, il am.” Toată lumea este familiarizata cu asta, şi aceasta este o abordare greşită.

Tora orală precede Tora scrisa. Pentru o lungă perioadă de timp în istoria Cabalei, a fost interzis să se scrie multe lucruri, şi nu din cauza lipsei de hartie si a materialului scris. Oamenii au fost pur şi simplu încorporati în ea pe plan intern. Nu este întâmplător faptul că se spune: „Sa le scrii in inima ta.” Toata Tora ar trebui să fie scrisa in dorinta, ceea ce înseamnă că acestea sunt toate corecţiile dorintei. Dar dacă le pun pe hârtie, la ce sunt bune?

Prin urmare, scrierea Cartii Zohar a fost o excepţie şi astfel au ascuns-o de lume. Motivul a fost începutul exilului. Daca nu ar fi fost pentru exil, nu ar fi fost nici macar un singur rand scris în limba Cabalei.

Nu este întâmplător faptul că dezvoltarea instrumentelor de scris a fost graduală. A avut loc în funcţie de creşterea egoismului. La inceput manuscrisele şi cărţile au fost păstrate doar de câtiva, apoi, în mănăstiri, în biblioteci regale şi în universităţi, iar atunci la fel, au fost doar pentru elita. Doar mai târziu, în Epoca Luminilor (Iluminismul) a fost inventata si dezvoltata imprimarea. În consecinţă, mijloacele pentru a stoca informatiile ca un substitut pentru schimbările interne s-au dezvoltat, de asemenea.

În cele din urmă am ajuns la distrugerea spirituală totală: Astazi, miriade de informaţii sunt disponibile, la îndemână, în timp ce nu este nimic în interiorul sufletului unei persoane. Oamenii nu înţeleg de ce au nevoie sa se schimbe pe plan intern, daca este posibil sa acţioneze pe plan extern.

În acest sens, înţelepciunea Cabalei este foarte diferită de gândirea convenţională. Aceasta nu necesită stocarea de cunoştinţe. Care este importanta în a avea toate cărţile cabalistice pe raftul tău? Până cu aproximativ 200-300 ani în urmă, savanţii au avut doar trei pana la cinci cărţi. Nu a fost un tratat de Gemara suficient pentru un Cabalist? Cantitatea conduce la calitate? După ce ar citi mai multe pagini, el le-ar îngropa în profunzimea inimii, adâncimea intelepciunii spirituale, asta-i tot.

Trebuie să ne amintim: Creatorul cere schimbări în inima şi nu se raporteaza la materialul studiat. Nu contează cât de plin eşti cu informaţii, cantitatea nu va duce la nimic. Este vorba despre calitate.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In ultima vreme observam ca exista multe probleme in lume, crize la diferite niveluri si care se manifesta in moduri diferite. Indiferent ce face, omul vede ca nu reuseste nicaieri – nici cu copiii sai, nici in familia sa, la lucru, cu el insusi sau in problema climatului. La sfarsitul zilei, si cel mai important aspect, sistemul de securitate si alimentare, adica sistemul financiar, ecomonia este distrusa si, cine poate sti daca omul va putea sa-si asigure singur necesitatile vietii.

Toate aceste situatii sunt destinate sa ne aduca la realizarea faptului ca exista un motiv care cauzeaza toate aceste probleme. Asa cum invatam din stiinta cabalei, nu exista nici o alta ratiune in afara fortei superioare, “Nu exista nimic in afara de El.” Dar aceasta forta singulara ne este revelata in diferite forme, datorita carora avansam.

Fie avansam pe calea cea bune, cu inspiratie, dorinta si aspiratie catre scop sau avansam pe calea suferintei, neaspirand catre scop ci alergand de nevoie catre el doar pentru a scapa din starea curenta.

De aceea, tot ceea ce se reveleaza in interiorul nostru si intre noi, tot ceea ce nu suntem capabili sa realizam in conexiunea dintre noi, in atingerea scopului, in unitate, in tot – noi trebuie sa unim toate acestea intr-o rugaminte comuna, puternica, de a fi corectati. Apoi, prin studiu si, in special, prin citirea Cartii Zoharului, Lumina va patrunde si ne va corecta.

Daca aspiram catre scop, atat cat putem sa il identificam in functie de nivelul nostru, atunci Lumina isi va face lucrarea ei. De aceea noi trebuie sa incercam sa ne rugam pentru corectarea a tot ceea ce ni se pare gresit in societatea noastra, in diseminare, in fiecare dintre noi, in intelegerea caii, in conectarea cu ceilalti, ca fiind ceva care ne este comun noua, tuturor.  
Din partea a doua a lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Omul  parcurge un lung drum până când descoperă în ce constă munca lui. Ajunge la studiu căutând menirea vieţii, căutând o împlinire egoistă. Rămâne cu aceeaşi intenţie iniţială pentru un timp îndelungat, până când ajunge să audă că este absolut interzis, adică imposibil, să umple aceste dorinţe egoiste. Deci, ce poate să facă?

Ei spun că este posibil să te bucuri numai atunci când eşti în echivalenţă de formă cu Creatorul. Vrei să te bucuri? Învaţă de la El cum să te bucuri de dăruire, dar nu dăruirea aşa cum o vezi tu, nu dăruirea pentru satisfacţie personală egoistă. Adevărata dăruire este cea care aduce plăcere Creatorului, acesta este singurul lucru de care te poţi bucura.

Asta înseamnă că există o dublă incompatibilitate: trebuie să ne schimbăm atât dorinţele cât şi intenţiile – locul în care plăcerea este simţită. Atunci când omul ajunge la aceste noi dorinţe, pe care nu le înţelege deloc, i se spune: Iată-te aici, acum bucură-te. Este total diferit de ceea ce îşi imaginează astăzi, în această stare egoistă din prezent. Trebuie să îşi schimbe percepţia de câteva ori.

Trecând prin asta, se poate agăţa de grup, de mediu. De fapt, de fiecare dată când avansează un pic, simte că este chiar mai mult ca un copil, chiar mai confuz şi că îşi pierde mai mult din putere. Este atât de diferite de modul familiar, normal, în care avansăm, – primind mai mult, înţelegând mai mult şi simţind mai mult – încât omul nu poate îndura un asemenea progres care pare că se îndreaptă în direcţia opusă.

Nu înţelege cum este posibil să muncească şi să simtă un gol în creştere şi o lipsă de înţelegere, pur şi simplu o stare de moarte, de totală neajutorare, când nu există nicio lumină la capătul tunelului miez întunecat, Marea Roşie. Toate acestea se numesc avansare?

Omul se simte pierdut total, dar dacă continuă în ciuda a tot, începe să descopere că fără a trece prin aceste stări este imposibil de obţinut dorinţele reale: a primi pentru a dărui. Nu mai rămâne nimic din starea anterioară, nici senzaţia nici înţelegerea, nici abordarea anterioară nici intenţia sau scopul avansării normale. Totul pare nou şi atât de diferit faţă de experienţa anterioară, încât este pur şi simplu imposibil de prezis.

Singurul lucru care îl poate ajuta este să îşi organizeze un sprijin în jurul lui şi să devină inclus în activităţi, studii, munca în grup şi diseminarea, astfel încât se va dezvolta în mod gradual, ca un copil care se joacă şi în acelaşi timp creşte. Astfel, pas după pas, va avansa gradual către starea în care poate suporta ideea spirituală.

Începe să înţeleagă că sunt multe metode mistice şi spirituale în lume, dar aici a ajuns la o metodă care îl va duce la o nouă realitate prin schimbarea percepţiei. Şi numai atunci va înţelege ce i se întâmplă.

De aceea, este imposibil să explicăm asta la toată lumea. De aceea este spus: O mie intră în cameră şi unul iese afară să înveţe. De fapt, dacă sufletul unei persoane este gata să obţină adevărul cu orice preţ, el se menţine pe drum.

Dacă este cu adevărat gata pentru asta, atunci mediul îl poate ajuta să treacă repede prin aceste faze şi, cât timp este în această viaţă, să obţină lumea adevărului!

Din prima partea a  Lecţiei zillnice de Cabala 1/16/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→