Întrebare: Să presupunem că eram obisnuit să lucrez 8-9 ore pe zi şi eram plătit pentru orele suplimentare. Gândurile mele în mod constant se învârteau în jurul muncii, a mândriei realizărilor mele profesionale şi a venitului meu. Asta a fost lumea mea. Mi-am petrecut foarte putin timp acasa. Am fost într-adevăr cu familia doar la sfârşit de săptămână şi de sărbători. Şi apoi, brusc, am fost concediat şi lipsit de toata rutina care a fost în viaţa mea.

Raspuns: Ei au revocat-o, deoarece nu au mai rămas bani în lume. Cu alte cuvinte, toată lumea are nevoie sa scoata aerul din „balonul umflat” şi sa coboare la nivelul necesităţilor de bază.

Să presupunem că avem nevoie sa avem grijă de 5 lucruri esentiale: adăpost, hrană, căldură, siguranţă şi sănătate. Aceasta este misiunea noastră, sa furnizam asta pentru toată lumea. Sunt mulţi în Europa, care au economisit toată viaţa lor pentru pensie şi au fost siguri că la bătrâneţe ar putea trăi ca toţi ceilalţi, iar în cele din urmă au găsit cu greu bani pentru mâncare şi medicamente.

Deci, avem nevoie sa aratam unei persoane ca va primi un bonus real în schimb pentru participarea sa la programul de educaţie integrala pe care societatea i-l oferă. De exemplu, societatea te trimite să lucrezi pentru o tura de trei ore şi pentru cinci ore la cursuri in universitate, iar altcineva este trimis la universitate pentru toate cele opt ore.

Ca rezultat, umplem zilele unui om, fără să atingem cadrul pe care il avea deja. El simte că este ocupat exact ca înainte. Este bine pentru el să continue în acelaşi sens. Nu contează că tipul de sarcini sunt diferite sau că visele sale şi multele planuri s-au risipit, el vede totuşi că acelaşi lucru se întâmplă peste tot în lume. Necazurile celor multi sunt în sine o consolare parţială, în special deoarece vede, de asemenea, ca nu există alte opţiuni.

În consecinţă, studiul şi învăţarea devin o condiţie esenţială pentru furnizarea nevoilor sale de bază.

Întrebare: O persoană care îşi pierde slujba, nu isi pierde doar veniturile. El îşi pierde auto-definitia, stima de sine, poziţia socială şi prietenii. El este lăsat izolat de societate şi simte ca şi cum „demonii” au izbucnit afara din sticla, deschizand uşi interioare in interiorul sau, de a caror existenta nici nu ştia anterior.

Răspuns: Pentru a evita acest lucru, l-am sfătui să-si facă un trai onorabil ca şi ceilalţi. Dar, de asemenea, in momentul în care vine să studieze educaţia integrală, va începe imediat să înţeleagă situaţia sa personală şi situaţia din întreaga lume, iar această înţelegere va deveni un fel de propunere pentru el.

Acum, omul a înţeles unde este şi de ce totul se întâmplă mai ales în acest mod. Educaţia îi dă o nouă viziune, o nouă abordare a lumii. El devine un barbat adevarat (Adam – om/ uman), în sensul deplin al cuvântului, educat şi orientat spre ceea ce se întâmplă. El nu este detaşat de societate, isi mentine relatiile cu ceilalti, participă la diferite activităţi, iar în cele din urmă prosperă social.

La urma urmei, o persoană care îşi pierde slujba vrea să se înţeleagă, să se restabilească. Ea si-a pierdut calea şi vrea să clarifice ce se întâmplă cu ea. Când vede că este o parte a procesului de dezvoltare care actioneaza cu toată lumea, şi nu doar cu el, asta ii va aduce deja o oarecare uşurare. Astfel, este nevoie ca materialele noastre sa ofere unei persoane un sprijin prietenos şi tandru, cu ajutorul căruia isi va lumina spiritele.

Din „Lecţii despre o lume nouă” 1 01/12/11

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Societate - Niciun comentariu→

Incepem sa studiem articolul lui Baal HaSulam “Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” care mie mi se pare a fi cea mai importanta introducere dintre toate. El include, partial, fragmente din Cartea Oracolelor a lui ARI, scrisa de catre discipolul sau Chaim Vital. De fapt, aceasta introducere contine intreaga cale pe care trebuie sa o urmam pentru a ne atinge telul.

Desi avem destule alte materiale, nici unul nu explica calea, pe care trebuie sa o urmam pentru a avansa si a ne schimba, la fel de consistent, treapta cu treapta, metodic si deliberat. Alte articole si introduceri ne dau o vedere generala a intelepciunii Cabalei sau o privire din anumite unghiuri particulare.

Dar aceasta introducere selecteaza o linie foarte subtire, bine tintita pentru a arata persoanei, fie ea religioasa sau seculara, care incepe prin a intreba despre scopul vietii sale, cum sa ajunga sa realizeze acest scop, toate dificultatile si observatiile din calea sa.

De aceea aceasta introducere este neobisnuit de adanca si nu este usoara pentru incepatori. Sunt necesari ani de zile pentru a incepe sa asimilezi, sa intelegi si sa te regasesti in ea. Trebuie studiata in portiuni mici, cu grija, pana cand persoana creste si poate fi capabila sa inteleaga mai mult. Trebuie sa intelegem ca aceasta introducere a fost scrisa de omul care s-a aflat la inceputul unei noi ere, cel din urma stagiu in dezvoltarea umana, care trebuie sa treaca de la dezvoltarea inconstienta la cea constienta.

Acum trebuie sa ne ridicam la un nou nivel, de la nivelul la care nu putem fi numiti nici macar fiinte umane ci doar animale super-dezvolatate care actioneaza in concordanta cu instinctele si conduse doar de fortele naturii. Ceva destinat sa fie similar cu Creatorul incepe sa se dezvolte in interiorul acestei creaturi.

Trebuie sa-l intelegem pe omul care s-a aflat la inceputul acestui proces, abordarea si viziunea  sa, si sa incercam sa il emulam. 
From the 3rd part of the Daily Kabbalah Lesson 12/18/11, “Introduction to The Study of the Ten Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei.  Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.  

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.  

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop. 

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cbala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→