Întrebare: La ce ar trebui să ne gândim atunci când citim Cartea Zohar? Să ne concentrăm asupra unui anumit gând?

Răspuns: Pe parcursul întregii zile trebuie să cauţi ceea ce vrei să ceri. Să presupunem că ai 20 de cereri. Alege una dintre ele, cea mai importantă, şi verifică dacă restul sunt incluse în ea. Nu alegi doar una din 20 iar pe celelalte le laşi deoparte. Nu aşa vine cineva la Rege, care este capabil să îndeplinească toate cererile noastre.

Trebuie să fie doar o cerere, dar care să includă toate dorinţele noastre. Trebuie să fii încrezător că dacă I te adresezi cu această cerere şi primeşti ceea ce doreşti, atunci nu vei mai avea nevoie niciodată de nimic. Ai venit odată la Rege cu o cerere şi, dacă primeşti un răspuns, atunci eşti complet satisfăcut. Altfel înjoseşti demnitatea şi perfecţiunea Regelui.

Dar dacă vii cu multe cereri, înseamnă că ele nu includ una singură, adevărată şi eşti ca un copil mic care ajunge într-un magazin de jucării şi îşi pierde capul, neştiind ce să apuce pentru că vrea totul. Dacă eşti în această stare acum, atunci nu vei primi permisiunea de a veni la Rege, pentru că nu ai o cerere serioasă. Ţi se permite să intri doar cu o singură cerere.

Totuşi, trebuie să fie o cerere care apare temporar în tine acum, dar trebuie să fie în aşa fel încât probabil că nu vei mai cere altceva niciodată. Ai găsit cel mai important lucru de care ai nevoie şi asta nu se va  mai schimba niciodată.

Aceasta este cererea pe care ar trebui să o scrii şi să o verifici – ai 24 de ore să o faci, până la următoarea citire a Cărţii Zohar de mâine! Iar apoi verific-o pentru câteva zile – dacă este cererea corectă sau nu.

Este de dorit să te verifici singur şi să îţi schimbi astfel întreaga viaţa, dacă este necesar… Apoi vei vedea cum se schimbă dorinţele tale şi vei învăţa cine eşti. Toată ştiinţa Cabala este un studiul al propriei persoane, înţelegerea realităţii şi a Creatorului prin propria realizare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/24/12, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Suntem într-o stare de ascundere şi trebuie să înţelegem că suntem în ascundere. O persoană se naşte şi trăieşte în această lume într-o stare de totală detaşare faţă de adevărata realitate. Nu ştie unde se află şi dacă mai există ceva în afară de asta. Dacă este aşa, se poate vedea?

Atunci când simţim prezenţa a ceva, se poate ca acesta să fie ascuns sau revelat. Deci, ascunderea este parte a revelaţiei pentru că eu ştiu deja de existenţa a ceva care este ascuns. Asta înseamnă că omul care este în starea de ascundere este deja pe drumul adevărului, cu toate că aceste îi este pe moment ascuns.

Este deja o stare avansată pentru că oamenii obişnuiţi nu simt că ceva le este ascuns.

Trecem prin patru faze: dubla ascundere, singura ascundere, Providenţa recompensei şi pedepsei şi Providenţa eternă.

Cât timp sunt implicate cele două ascunderi, nu mai este detaşare, nici stare de inconştienţă. În dubla ascundere, ştiu că sunt detaşat de realitate şi că nu Îl văd pe Creatorul care determină tot ceea ce mi se întâmplă.  În singura ascundere simt că viaţa depinde de faptul de a fi în faţa Creatorului. Dar ceea ce m-a adus la ascundere în loc de  revelaţie depinde de mine.

Deci, în dubla ascundere eu determin faptul că sunt detaşat de Creator, iar în singura ascundere există un contact, dar eu nu execut dorinţa Lui.

În următoarea faza, faza revelaţiei, primesc recompensă şi pedeapsa conform cu măsura în care eu execut dorinţa Lui. Pedeapsa este de fapt tot o recompensă, pentru că mulţumită ei eu avansez.  Îmi arată unde trebuie încă să mă corectez, asta este, unde sunt în spatele nivelului din prezent, pentru că unei persoane nu i se cere să facă ceva de care nu este în stare.

Până la urmă ajung la Providenţa eternă, după ce mi-am corecta toate atributele şi ajung la o înţelegere totală, reciprocă, cu Creatorul.

Toate aceste faze ne fac să înţelegem Providenţa Creatorului. Această înţelegere este un semn, mijlocul, baza pentru toate succesele noastre, pentru starea noastră de bine. Dacă ştiu că primesc lovituri pentru un anumit motiv, nu mai este o suferinţă fără de folos ci o pedeapsă care îmi face bine, sau chiar binele însuşi. Totul depinde de nivelul pe care sunt şi de atitudinea mea faţă de pedeapsă.

Se poate ca datorită loviturilor egoismului meu să mă simt atât de fericit încât să mă ridic deasupra acestor senzaţii şi să intru în starea Hafetz Chesed. Nu am nimic, dar nu sufăr. Aparent, este acest lucru posibil? Unde sunt invidia, poftele trupeşti, onoarea? Totul rămâne jos, dar este necesară multă muncă pentru a obţine asta.

Deci noi trecem gradual prin fazele ascunderii şi revelaţiei şi mergem în sus  pe treptele lumilor spirituale. Este vorba de discernămintele individuale, despre stările interne ale unei persoane, dar este clar ca acestea le realizeze numai dacă încerc din răsputeri să mă încorporez în mediul corect. Altfel nu sunt în stare să mă ridic.

Câteodată este greu să legi toată munca internă de munca în grup. Dar de fapt, nu este o problemă, trebuie doar să verific şi să leg aceste două componente mai cu grijă. Toată munca este în grup, toate senzaţiile sunt în mine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/12, “Introducere  la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→