Întrebare: Ce pot descoperi la convenţia Arava?

Răspuns: Vei descoperi ceea ce vrei; vei descoperi acel lucru pentru care te-ai pregătit. Poate că te-ai pregătit pentru a afla ca orezul si carnea sunt delicioase?

În legatura noastra dorim sa obtinem un deficit adevărat şi trebuie să mergem la convenţie cu dorinta corecta. Ea trebuie să fie atât de clara, incat sa o simţim în oasele noastre.

Întrebare: Ar trebui să stabilim condiţiile care trebuie ţinute înainte de convenţie? Ne va ajuta asta sa descoperim deficitul corect?

Răspuns: Da, desigur. Cum este posibil fără condiţii prealabile? Noi nu putem sări examinarea vizuală. Dacă cineva nu se pregăteşte, nu există nici un rost in venirea sa. Prin asta se împiedica pe el şi prietenii şi va primi o pedeapsă spirituală pentru asta, ca nebunul care a facut o gaura in barca colectiva. Fiecare ar trebui să fie responsabil pentru ceea ce se întâmplă cu el. Este timp pentru toată lumea sa se corecteze în funcţie de condiţiile pe care le decideti.

Ar trebui să prezentati aceste condiţii pentru oricine credeţi că este pregătit pentru atac. Deci, ganditi-va, pe cine veti lua cu voi si pe cine nu? Faceti o lista de nume. Criteriul aici nu este cât de mult ştie, sau numărul de ani in care a studiat, ci nivelul dorinţei lui: Cât de mult vrea şi este capabil sa ajute.

Fiecare ar trebui să efectueze munca sa pe barca, de la căpitan pana la cel mai tanar ucenic. Singura întrebare este: Cat de concentrat este fiecare pe scop?

Întrebare: Ce este aceasta pedeapsa spirituală?

Răspuns: Dacă impiedic prietenii prin participarea mea greşita, atunci voi fi cu siguranţă pedepsit pentru asta. Daunele pe care le provoc vor veni înapoi la mine ca un bumerang.

În acelaşi mod, pot primi si recompensa prin prieteni, când avansez impreuna cu ei şi primesc de la ei puteri, ghidare şi asistenţă; eu adăug doar un pic din mine. În lumea noastră este la fel ca atunci cand muncesc într-un anumit domeniu şi sunt capabil să schimb salariul meu pentru numeroase bunuri şi servicii pe care altii mi le ofera. Când ma unesc cu ei, imi furnizez tot ceea ce am nevoie pentru a trăi o viaţă bună. Este la fel în spiritualitate: Lucrez in locul meu pe barca si-mi fac treaba cu credinţă şi, împreună cu toţi ceilalţi, ajung la destinatie. Aş putea traversa oceanul de unul singur?

Întrebare: Cum pot verifica dacă sunt gata pentru convenţie?

Răspuns: Intreaba-ti prietenii din toată lumea ce cred ca este pregatirea. Ar trebui să scrieti despre asta voi înşivă, astfel încât fiecare va putea să se verifice pe el insusi dacă va veni fizic sau dacă are de gând să participe virtual. Femeile şi bărbaţii ar trebui să scrie separat, iar apoi sa discute problema şi îndeaproape să lipească deciziile care sunt obtinute.

Principalul lucru este deficienta; nu avem nevoie de mai mult. Deci, este vorba despre clarificarea deficientei, sau despre clarificarea obstacolelor de pe cale pentru a ajunge la ea, ce întreruperi ar trebui să iau cu mine, în scopul de a accentua lucrurile şi de a aduce spre corecţie?

Întrebare: Pentru cine ar trebui să cer deficienta în timpul lecţiei: eu sau ceilalţi?

Răspuns: Este scris, „Cel care se roagă pentru prietenul său primeste primul răspuns.” Dar dacă ceri pentru prieteni doar pentru ca astfel să poti fi primul, rugăciunea ta nu va fi ascultata. Aceasta nu este o rugăciune pentru prieten.

Întrebare: Ultima dată înainte de a merge in deşert, ni s-a dat şansa de a depăşi multe obstacole. Acum, cu toate acestea, trebuie sa aprindem această dorinţă noi înşine. Este acesta minimum cu care trebuie să venim în deşert?

Răspuns: Astăzi, se cere mult mai mult  de la tine. La acel moment v-aţi aşteptat la o revelaţie, dar nu am spus ce anume ar trebui să fie dezvăluit. Acum spunem: Trebuie să dezvăluim dorinţa, deficienta. Nu am nevoie de nimic, decat de această dorinţă.

Ce mai exact vizează aceasta? Dezvaluirea Creatorului? Nu. Vizeaza daruirea. Nici unul dintre noi are dorinţa de daruire si vrem ca acesta să fie descoperita în noi toţi. La urma urmei, dorinta de a darui care mă implineste este de fapt Lumina. Sunt fericit pentru că vreau să dăruiesc şi nu am nevoie de nimic altceva, doar asta. Chiar daca Creatorul nu ma lasa sa daruiesc-dorinţa în sine mă umple şi-mi aduce placere.

Apoi, vom începe să înţelegem detaliile şi să urcam pe munte la palatul Regelui.

Nu este nimic de adăugat aici. Avem posibilitatea de a obtine deficienta corecta, care va fi umpluta. Nu avem nevoie de nimic altceva.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 29/01/12  „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Dacă de la început nu vrei să mergi de la Lo Lișma (nu pentru numele Ei), la Lișma (pentru numele Ei), in daruire, atunci este de preferat să nu faci absolut nimic. Cel puţin nu cere Creatorului de dragul ego-ului. La urma urmei, este de acord cu un parteneriat cu El, doar pentru a obţine mai mult de la El.

Cum ar trebui să acţionam pentru a nu ne transforma în lipitori care cer „Dă-mi atât ​​lumea aceasta, cat şi lumea cealaltă!” Dar, în schimb, să învatam de la Creator despre atributul sau de a darui, fara „sa clădim” pe bogăţiile lui?

Astfel, starea de Lo Lișma este foarte delicata, serioasa, dramatica şi schimbatoare de viaţă. La urma urmei, din acest punct, pot merge în două direcţii complet diferite şi am nevoie sa fac o alegere.

Cautarea dupa sensul vieţii, sursa şi scopul sau, mă aduce in acest punct, la profesor, grup, cărţi, sistem şi încep să-l clarific. De aici, pot să mă întorc în toate direcţiile şi pot merge mai departe.

Dar cum pot descoperi unde sunt  „înainte” şi „înapoi” ? La urma urmei, nu văd direcţia. Mi se poate spune despre acest lucru de o mie de ori, dar încă nu văd. Am nevoie sa clarific asta eu insumi.

Înapoi este moartea şi înainte este viata, dar pentru mine pot fi percepute complet diferit. Cum pot verifica, în scopul de a ma dirija în mod constant?

Am parteneri cu privire la acest punct: grupul, profesorul şi, bineînţeles, Creatorul. Acum am nevoie sa organizez toate aceste componente, în scopul de a avansa în direcţia bună.

Dar ce este bun: Este ceea ce este bun pentru mine, pentru ego-ul meu, sau pentru scopurile altcuiva? Există numeroase întrebări aici şi am nevoie să clarific. Se pare că sunt într-o sfera cu 360 de grade de opţiuni ale direcţiei şi pot alege orice direcţie doresc! Unde ar trebui să mă duc? Aceasta este marea întrebare cu care  se confruntă omul.

Este nevoie de o lungă perioadă de timp până când isi clarifică această întrebare, iar această clarificare se termină abia la Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). În acest fel, vom obtine răspunsul la aceeaşi întrebare despre sensul vieţii de la care am pornit. Deşi ti se pare că ai început să simti şi să înţelegi aceasta în prealabil, o vom obține de fapt doar la final. Într-adevăr, în această intrebare sunt incluse toate gândurile şi dorinţele tale, şi toate acestea trebuie să fie corectate şi împlinite, iar atunci înseamnă că ai obtinut răspunsul.

Stăm in fata acestui punct şi trebuie să ne unim: grupul, profesorul, Creatorul şi o altă componentă, Tora.

Creatorul este sursa. Eu, grupul şi profesorul suntem mijloacele. Tora este forţa corecţiei pe care o activez. Astfel, se spune, „Israel, Lumina şi Cel Sfânt, Binecuvântat fie El, sunt Unul.” Şi dacă conectez toate acestea într-un singur loc, calea corectă se deschide înaintea mea.

Această cale nu există de la sine, ea este creata înaintea mea ca o direcţie care a fost deschisa, ca o săgeată dreaptă, ca un vector, cu condiţia ca am ales toate elementele de date corect. Am nevoie de fiecare dată sa organizez în mod corect toate atributele, gândurile şi dorinţele mele, sa clarific directia, si sa avansez din nou şi din nou. În acest fel, ne corectam.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: În conformitate cu metoda educaţiei integrale, unei persoane nu ar trebui să-i fie prezentate exemple rele. Dar în psihologie lucrurile sunt un pic diferite: O persoană vorbeşte despre necazurile sale şi începe să evalueze ceea ce a facut greşit. În esenţă, omul intra în contact cu partea lui rea, proasta, pe care apoi încearcă s-o corecteze.

Răspuns: Abordarea noastră este absolut diferita: Raul nu exista! Nu este nici un rău în lume! Chiar dacă toata natura pare a fi rea pentru noi, este numai pentru că o folosim incorect. Dacă am folosi-o într-un mod diferit, ar fi bunătatea absolută. Şi putem folosi, de asemenea, egoismul pentru bine şi nu pentru rău.

Când merg împotriva egoismului meu, in sensul ca încep să-l evaluez şi să lucrez cu el ca un instrument de ascensiune a mea deasupra lui, acesta devine punctul meu de plecare, orientarea în funcţie de care mă măsor pe mine insumi: cat de mult ma ridic si ma schimb.

Privesc egoismul meu ca pe o esenţă negativa data mie, pe care trebuie în mod corespunzător sa-l imbrac intr-o intenţie complet opusa: să-l folosesc pe tot pentru daruire, dragoste şi conexiune. Apoi egoismul va fi mereu de ajutor pentru mine; ma va împinge tot timpul şi mă va stimula, tragandu-mă undeva deoparte, şi voi lucra în mod constant in compensarea lui prin găsirea unor modalităţi de a ma ridica deasupra lui. În acest fel va fi ajutorul meu „împotriva mea„.

Noi ştim că orice sistem de formare sau orice alt sistem de dezvoltare trebuie să constea din două forţe opuse. Iar aceste forţe reciproce opuse obţin cel mai bun rezultat posibil, numitorul comun prin echilibrarea reciproca.

Acesta este motivul pentru care egoismul din mine trebuie să fie echilibrat de dorinţa de a ma ridica deasupra lui, sprijinind mediul, ajutand vecinii, prietenii şi întreaga comunitate, în scopul de a ma ridica deasupra lui. Aceste doua sisteme – societate, mediu, pe de o parte şi egoismul meu pe de altă parte – ma ajută. Şi este ca şi cum as sta intre cele doua si m-as ridica în acest fel.

În cele din urmă, imi examinez egoismul, dezvălui in el calităţile care ma pot ajuta sa cresc deaspura lui, il folosesc pentru daruire, avansare, bucurie şi ajutorarea altora, iar apoi devine forta, masa, problema cu care lucrez . In nici un caz nu il distrug! Continua sa se dezvolte în mine, iar eu intampin cu bucurie toate nuanţele dezvoltarii sale.

O persoană modernă il intampina cu tristeţe şi durere: „Eu din nou! Ce am făcut!?” Dar nu sunt eu. Este natura care se reveleaza pe ea insasi in mine în acest fel – o enorma natură egoista, care se dezvăluie în noi exact în acest fel, astfel încât sa continuam sa ne unim mai presus de asta.

De aceea egoismul este un motor care ne mişcă înainte. Avem nevoie de toate formele sale, de toate manifestările sale, chiar şi de cele mai oribile, astfel incat sa le putem imbraca în haine frumoase.

Aceasta groază rămâne în interior si trebuie lasata sa stea acolo. Dar apoi punem un invelis complet diferit şi opus pe ea, cream un dezacord, un dipol în fiecare dintre calităţile noastre, care ne ajută să crestem puterea egoismului şi sa-l folosim pentru binele altora într-un mod care creează o structura complet diferită numita „Om”.

Acum este pentru prima dată în istorie cand ne apropiem de o stare in care vom fi capabili să ne ridicam deasupra nivelului existenţei noastre corporale (pentru binele corpului fizic), la nivelul la care vom crea o structura spirituala complet diferita: o umanitate comună virtuală, unde toată lumea este interconectata şi se completeaza reciproc. Şi acest mecanism unic integral, aşa-numitul Adam, care este prototipul uman colectiv în lume, ne oferă posibilitatea de a obtine toate forţele naturii, toate adâncimile sale şi sa le folosim in mod corect.

Deci, în nici un caz nu putem distruge sau neutraliza egoismul, dimpotrivă, ne bucurăm de toate manifestările sale negative, ca un sculptor care gaseste un material bun pentru a face o sculptura. Desigur, el depune multa munca pentru a-l transforma într-o formă specifică. Dar este bucuros că acest material a aterizat în mâinile sale.

Este la fel cu noi. Dezvaluirea egoismului este un nou material cu care pot lucra. Şi avem nevoie doar sa schimbam modul în care folosim materialele, si nu actualul material – în loc sa facem ceva în detrimentul altora, trebuie să-l facem pentru binele lor.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală” # 7, 14/12/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→