Daily Archives: 8 februarie 2012

Scopul care-ti da putere

Intrebare: Care este diferenta intre un mediu inconjurator integral bun si unul incorect?

Raspuns: Doar dorinta de a ne asigura ca obtinem nivelul perfect al starii noastre si nimic mai mult.

Cu alte cuvinte, oameni care inteleg ca nu exista alta alegere si ca noi trebuie sa iesim din criza, de preferat fara razboi si evenimentele dramatice si oribile care-l insotesc. Este mai bine daca noi ne directionam in mod voit spre aceasta si sa incepem sa o si facem. Studiem sistemul, incercam sa-l realizam si asta ne influenteaza pe fiecare. Nu exista altceva. In acelasi timp noi intesificam puterea scopului spre care nazuiesc ei, care este tainuit in natura, iar acest scop li se pare ca le straluceste de departe. Isi emana puterea, perfectiunea sa si acesta este viata lor. Si de aici ei dobandesc noi puteri.

Orice scop are puterea sa. Si cei conectati cu acesta pot munci peste masura.

Intrebare: Este aceasta aspiratie spre scop „ascensiunea”?

Raspuns: Da, de fiecare data noi ascedem in mod specific in relatia cu scopul. Dar cand suntem in grup, in aceasta mica comunitate, ne putem coordona corect.

Cum pot eu sti ca acest scop este, unde este, ceea ce reprezinta participarea benevola a rotilor dintate intr-un mecanism, etc? Si vad calea de a ma raporta corect la grup: daca ma comport corect in interiorul acestei mici comunitati cu maxima integrare si amabilitate fata de tot. Eu trebuie sa studiez consecintele tuturor gandurilor mele: ganduri, nu doar fapte. Gandul este actiune.

Gandurile noastre si dorintele joaca acelasi rol la urmatorul nivel al existentei noastre (nivelul uman – Adam, nivelul integrat) ca si actiunile ce le intreprindem la nivelul corporal curent.

De aceea trebuie sa castigam controlul asupra dorintelor si gandurilor noastre. Acesta este principalul lucru. Actiunile pot ramane la fel de taioase si crude precum intr-o sala de operatii dar ele vor fi directionate spre binele celorlalti. Principala transformare are loc in ganduri si dorinte.

Din “Lectie despre noua Lume” 7, 12/14/122

Ridicandu-ne deasupra egoismului nostru

Intrebare: Ce presupune actiunea de a te ridica deasupra egoismului? E un proces mental de activare  a unei anume intentii? Cum este ?

Raspuns: Poti incerca sa iti descoperi esenta fie independent sau cu ajutorul psihologilor. Doar te descoperi; e precum o operatie, iti asterni esenta in fata cu toate calitatile ei, dorintele si gandurile.

Calitatile ne sunt date de natura, dorintele se formeaza sub influenta mediului, iar gandurile se alcatuiesc pentru a executa si realiza aceste dorinte, pentru a obtine dorintele. Asta e modul in care suntem alcatuiti.

Cand vezi intregul tablou al lumii tale psihologice interioare, poti fi obiectiv fata de asta ca si cum nu ai fi tu si sa lucrezi cu tine insuti.

Daca in acelasi timp te conectezi la un scop special, pe care il doresti si pe care il poti atinge; incepi sa lucrezi corect cu informatiile tale interioare, calitatile obtinute de la parintii si inaintasii tai; munca cu dorintele acumulate din mediu pe parcursul procesului de dezvoltare si iti indrepti gandurile pentru scopul realizarii acestor dorinte si calitati pe cat de mult posibil. Iar daca vezi un anumit scop mare si serios inaintea ta – asta inseamna ca incepi sa lucrezi obiectiv cu proprietatile tale cu scopul de a atinge acest tel.

Acest tel este sprijinit de societatea inconjuratoare. Poti incepe sa lucrezi cu sprijinul societatii, cu judecata si aprobarea ei; asta e „ inima” care furnizeaza putere si energie ca sa incepi aceasta munca. Si aceasta  societate intotdeauna iti va arata directia exacta catre scop, pentru ca scopul este in interiorul actualei societati, in includerea ta in aceasta societate ca un element armonios.

In acest caz te ridici deasupra ta si te privesti dintr-o parte, din punctul de vedere al societatii. Si natural incepi sa te schimbi corect si obiectiv; mai mult de atat, te transformi independent de ceea ce simti in dorintele tale egoiste, in ganduri si calitati. Testul tau principal este in conectarea totala cu societatea, si in venirea cat mai aproape de scopul tau.

Daca este asa, te opresti complet din a face ce faci cu tine insuti. Asta se cheama sa „te ridici.”

O persoana trebuie sa ajunga la acest scop, la acest nivel de unu singur. Asta este asa pentru ca fiecare dintre noi trebuie sa atinga constient starea interactiunii cu ceilalti prin folosirea resurselor sociale interne si externe in acelasi timp. Dar persoana trebuie de fapt sa se schimbe in loc sa popularizeze metoda.

 Din „ Lectii despre o Noua Lume” Nr. 7,  14/12/2012

O necesitate naturala

Intrebare: In anii 1920 si 1930 un psiholog sovietic celebru, Vigotski, introducea conceptul de „zona proximei dezvoltari” care, printre altele, vorbeste de diferenta dintre Eul ideal si Eul real. Daca aceasta zona este prea mare, punctul de contact dintre cele doua concepte se rupe, iar persoana pierde contactul cu realitatea. Apar deceptia si minciunile, ceea ce s-a intamplat in Rusia. Vedeti vreo primejdie in faptul ca exista o diferenta mult prea mare intre tabloul ideal al unei societati integre si adevarata stare de fapt a omenirii?

Raspuns: Intelegeti ce este aceea o „necesitate naturala?” Daca in acest moment aceste idei sunt simple deziderate in Rusia, in statele noastre sunt absolut necesare. Daca a fost posibil candva sa cream o societate capitalista si sa para o lume vestica libera si infloritoare precum paradisul pe pamant pentru cei ce traiau intr-o Rusie demolata, saracita si murdara, in acest moment nu mai este cazul. Astazi o singura imagine apare in fata tuturor: anihilarea absoluta sau munca constructiva la alt nivel.

De aceea eu subliniez ca este necesar sa stimulam constant acest punct intr-o persoana. Alta solutie pur si simplu nu exista.

Spre exemplu, nu exista alta solutie pentru criza europeana curenta. Sunt incercari constante de a evita, de a amana luare deciziilor pana la noi intalniri, promitand ca se vor gandi la ceva pana atunci. Dar bineinteles nu e nimic la care sa te gandesti. Totul incepe cu „ Dumnezeu stie unde” pentru ca nimeni nu poate calcula si prevedea consecintele negative a acestei povesti fara sfarsit si fortei distructive crescande.

Nu exista alta cale. Asta in primul rand.

Si in al doilea, prapastia. Cred ca aici ar trebui sa ne angajam intr-o munca serioasa si, cel mai important, sa dezvoltam in mod progresiv societatea. Avem un singur mecanism de influentare a unui om: mediul inconjurator. Doar mediul inconjurator, nu exista alte posibilitati. Psihologic, sociologic – toate sunt bune, dar fara influenta mediului social asupra persoanei, aceasta nu se va schimba, si nu vom primi din partea societatii un scop pentru a trai impreuna.

Daca unii experti imi vorbesc despre aceasta, ii aud la un moment dat (un el sau o ea) cum se infioara pe moment, sunt surprinsi, ademeniti de un concept, iar eu sunt gata sa ma implic, sa actionez si sa ma straduiesc pt ceva chiar acum si aici. Dar dupa aceea, fara presiunea sociala, fara forta ce ma incojoara si ma obliga – nu o voi face niciodata.

Eu pretind o societate ce poate sustine aceasta idee si o miscare care sa ma oblige la implementarea ei eliberandu-ma de calitati personale precum invidia, gelozia, dorinta de elevare si realizare si sentimentul rusinii: cine sunt eu comparativ cu ei, cum apar eu in ochii copiilor si celor dragi mie. Aici trebuie sa utilizam resurse ce le avem la indemana (si sunt egotice din moment ce in jur exista egoism) pentru a convinge o persoana sa intre progresiv in necesitatea recunoasterii constiente a unificarii integrale cu ceilalti.

Specialistii, psihologii ar trebui sa promoveze asta, iar in spatele lor o cortina sociala – mass media.

Din “Discutie asupra unei educatii integrale nr. 6”, 12/14/11