Am ajuns la concluzia ca dezvoltarea egoista a omului ar putea fi infinita, ca am putea continua sa inventam masinarii minunate, ca fiecare persoana va avea propriul avion, si ca dispunem de modalitati nemaiantalnite de a comunica. Se poate intampla insa ca, persoana care se serveste de toate aceste lucruri sa descopere deodata ca nu mai doreste nimic din toate acestea; la ce ii folosesc? Va simti un gol si o lipsa de satisfactie fata de toate acestea.

De ce nu ii mai aduc multumire? Problema este ca intreaga dezvoltare are loc prin intermediul dorintelor, care cresc in mod constant. Si dintr-o data se opresc! Acum simtim dimpotriva ca, multe dorinte regreseaza.

Alta data persoana dorea sa aiba o familie numeroasa- cu cat mai mare cu atat mai bine- multi copii, si chiar mai multe neveste. Apoi, nevoia s-a modificat; o sotie si doi copii a fost suficient, chiar un singur copil. Astazi persoana nu mai vrea nici asta. Viata a devenit atat de grea si complicata incat oamenii nu mai parasesc casa parinteasca- in tarile dezvoltate- pana la varsta de 30-40 de ani.

Persoana munceste si cheltuieste totii banii pentru nevoile sale; de ce ar avea nevoie de o sotie si copii? Poate calatori, se poate odihni, se poate distra si se poate simti libera. Se afla in grija parintilor si se simte bine.

Am construit o societate cu o infrastructura atat de dezvoltata incat putem cumpara mancare pregatita in supermarket-uri; o incalzim doar si masa este gata. Nu este nevoie ca o persoana sa imparta apartamentul cu altcineva; il poate avea pe al sau, si se simte libera. Si dupa ce a imbatranit, are dreptul la pensie, asigurare medicala spital, si un loc la cimitir; ce ar mai trebui? Merita sa isi petreaca intreaga viata muncind din greu?

Ego-ul nostru a devenit atat de urias incat ne simtim incapabili sa ne conectam cu ceilalti, sa investim energie in ei, sa avem grija de ei pentru ca mai tarziu sa aiba ei grija de noi. Nu ne simtim capabili sa ne conectam cu nimeni asa.

Sau avem posibilitatea de a ne uni prin intermediul avantajelor reciproce, eu si sotia mea traim ca doi prieteni, parteneri. Viata noastra inseamna mai mult decat era odata-doi oameni care traiesc impreuna. Eu muncesc, ea munceste. Ea se ocupa de casa si am si eu atributiile mele. Amandoi platim.

Participam in mod egal la totul. Nu este familia de odinioara in care barbatl era stapanul, capul familiei; el muncea si asigura venitul familiei,in timp ce sotia sa , avea grija de copii. Acum amandoi pleaca de acasa devreme, lasa copiii la gradinita, se intorc noaptea acasa, si iau copiii. Si cat timp le mai ramane pentru familie? Aproape ca nu se mai vad unul cu altul. El se uita putin la televizor sau se aseaza la computer, ea sterge putin parful, spala vasele, pune rufele la spalat, si cu asta a trecut ziua.

Acum sunt egali ca parteneri, nu asa cum era inainte unul mai sus si altul mai jos, cand exista un cap al familiei. Cu alte cuvinte, familia si-a pierdut structura initiala si a devenit un simplu parteneriat. Si daca nu este nimic altceva decat un acord in parteneriat, voi incerca sa vad daca este benefic pentru mine. Intru in aceasta asociere daca imi este benefica, si o parasesc daca nu. Si acesta este motivul pentru care oamenii divorteaza si nu mai doresc sa faca parte din asemenea asocieri.

Acesta este un fapt. Si noi studiem cauzele sale. Ego-ul nostru a crescut atat de mult incat ne spune ca nu ar mai trebui sa facem parte din parteneriatul numit casatorie.

Ego-ul persoanei o determina sa nu mai simta ca proprii sai copii se afla aproape, ca partile propriului sau suflet. Copiii au propriile lor vieti; studiaza foarte departe de noi. Diferenta dintre generatii devine atat de mare incat copiii devin complet separati de parintii lor. Au o educatie diferita, ineterese diferite, si sunt atat dedeparte de parinti incat acestia nu mai inteleg ce spun, sau ce fac, si ce conteaza pentru ei.

Conexiunea dintre generatii a fost rupta. Deci, de ce am nevoi de copii? Ce placere mai am? Ei vor doar sa le dau bani si sa tac. Ne mai bucuram de ei cand sunt mici. Insa pierdem orice legatura cu ei cand ajung la varsta de 12 ani.

Inainte, persoana isi crestea copiii, apoi astepta sa aiba nepoti si ajuta la cresterea lor; se bucura de toti membrii familiei sale. Astazi insa nu mai am aceste lucruri pentru ca, copiii mei nu doresc sa se casatoreasca si sa aiba copii.

Persoana nu face aceste calcule in mod constient, insa lipsa dorintei sale de a avea o familie are loc in mod natural pe baza egoismului nostru care creste.

Ne-am dezvoltat demografic intr-un ritm foarte rapid, exponential, si dintr-o data dezvoltarea noastra incepe sa se uniformizeze. Specialistii in domeniul demografiei, care fac prognoze asupra dezvoltarii umane, previzioneaza ca numarul oamenilor va cunoste o descrestere accentuata in perioada urmatoare Astazi populatia creste inca in anumite regiuni, in special in tarile Arabe, acolo unde s-au pastrat inca puternic traditiile si regulile religioase cu prvire la dezvoltare si natalitate.

Insa in tarile Arabe dezvoltate, oamenii au acum 2-3 copii si nu 10-15 ca in trecut. Asa ca vedem ca, se raliaza foarte rapid restului lumii.

Din KabTV “O Viata Noua” Episodul 1, 27/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Indiferent ce fac, calculele sau propriul beneficiu se afla intotdeauana in spatele actiunilor mele. In acest fel sunt in opozitie cu Creatorul. Inseamna ca nu voi fi capabil sa Îl revelez?

Raspuns: Nu, acum trecem printr-o perioada de pregatire, intr-o stare Lo Lishma (nu in numele Ei) . Deasupra noastra este Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate). Aceasta este o stare unica. Pe de o parte, pe calea catre Machsom, te straduiesti sa identifici: Ce este daruirea? Este buna sau rea? Cine este Creatorul? Si pe de alta parte, te gandesti in mod constant: „Ce castig?”

Aceasta este starea Lo Lishma : Inaintezi si de fiecare data simti ca trebuie sa justifici aceasta avansare fata de tine insuti. Nimeni nu ne obliga sa sarim prea mult. Cooperarea dintre Lumina si vas, care incepe in lumea Ein Sof (Infinitatea), duce la divizarea sistemului in doua parti. Este divizat in suflete si lumi, vase si Lumina, si amandoua aceste linii, in corelatie una cu alta, de desfasoara in jos. Acum trebuie sa le imbin intr-o linie de mijloc, sa le folosesc, ca pe niste fraie pentru a ma intoarce la punctul meu de nastere din Infinitate.

In mod clar, sistemul se potriveste nevoilor si starilor mele prezente, nu imi cere sa blufez. Sunt cu adevarat un egoist care doreste sa profite de intreaga lume pentru sine, sa fure de la ceilalati, sa ii minta, samd. Daca nu as fi revelat acestea, as fi realizat oricum ca lucrurile sunt asa. Trebuie doar sa asez aceste lucruri in mod corect astfel incat  primirea si daruirea sa fie echilibrate in concordanta cu gradul meu actual.

Sunt dispus sa investesc intr-un grup pentru a avea un viitor agreabil, lumea spirituala. Nu tac; mai degraba ma examinez. Vorbim intr-adevar despre reguli permanente.  Natura nu poate fi infasurata in jurul degetului meu. Nu ascundem nimic de noi si de ceilalti; alfel, abordarea noastra nu ar fi serioasa sau practica. Noi invatam despre fortele care actioneaza in natura asupra noastra, forte care sunt destinate sa ne conduca spre scop. Noi trebuie sa conducem acest studiu fara rusine si fara sa ascundem ceva.

Din partea 4 a Lectia Zilnica de Cabala 10/02/2012, “Pacea”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→