Daily Archives: 29 februarie 2012

O persoana este nascuta in bucurie

Ar trebui sa fim foarte fericiti ca am ajuns la cea mai importanta dintre munci, cea mai importanta analiza care exista in toate lumile chiar si in cea spirituala. Baal HaSulam scrie ca nu este nici un moment mai fericit in viata unui om decat momentul cand el descopera ca este incapabil sa iasa din ego si nici un efort propriu nu il poate ajuta. Apoi ajunge la prima rugaciune, primul sau plans pentru Creator.

Acest prim planset este nasterea. Un bebelus plange imediat ce este nascut in lume. Iar asta inseamna ca o persoana a fost nascuta.

Sa speram ca vom atinge acest planset si vom deveni Oameni. Din acest motiv efortul pe care il depunem catre asta este numit durerea nasterii. Si trebuie sa fim fericiti ca am ajuns la asta. La urma urmei pe cine ating aceste dureri ale nasterii? Trebuie sa fim fericiti si seriosi in acelasi timp. Dar fericirea trebuie sa vina de la statut, de la misiune. Aici incepe viata spirituala.

Cand un bebe este nascut, adultii sunt fericiti chiar daca el plange si tipa. De asemenea, Omul din interiorul nostru ( acela care a facut toata munca si toata analiza) se inveseleste, iar bebelusul, nascut fiind, inca sufera de la presiune, jale si perceptia nelinistii. Ei amandoi trebuie sa fie impreuna.

Din Lectia 1, Conventia Arava 23/2/2012

Un ecran impotriva tuturor dubiilor

Intrebare: In raport cu ratiunea noastra ( „ in interiorul ratiunii” ), noi nu pretuim prietenii: Ii dezaprobam si nu ii suferim. Cu toate acestea prin credinta deasupra ratiunii trebuie sa acceptam opinia societatii ca ar merita sa ii privim ca fiind grandiosi pentru a putea fi inspirati de ei. Deci se dovedeste ca pot obliga coprul meu material sa zambeasca si sa joace, dar inca nu imi patrunde sentimentele. Este asta numita credinta deasupra ratiunii?

Raspuns: Daca simti ura fata de prietenii tai si totusi trebuie sa jungi la starea in care sa simti dragoste fata de ei, asta nu este numita dragoste deasupra ratiunii. Este la fel ca atunci cand cineva imi aduce un preparat culinar cu care nu-s familiarizat iar la inceput nu imi place. Nici macar nu inteleg cum oamenii pot manca asemenea lucruri. Cu toate acestea, daca incerc acel preparat zi de zi, dupa o luna imi va parea ca nu exista nimic mai delicios.

Ca si cum mi-ar fi fost spus: „ Verifica deasupra ratiunii ca acesta este delicios, incearca odata, de doua ori, iar apoi gusta-l pana la capat si vei fi convins. Apoi tu insuti il vei cere.” Oricum,  acesta nu este tipul de credinta deasupra ratiunii despre care Kabbalah vorbeste. Noi nu pretuim acest fel de credinta deloc. Daca pur si simplu urmez sfatul prietenilor; in acest fel actioneaza intreaga umanitate; toate reclamele sunt constuite astfel, convingandu-te sa ccepti aceasta credinta desupra ratiunii ca ai nevoie de acest lucru si trebuie sa il cumperi.

Asta nu este credinta deasupra ratiunii ci e pur si simplu o acomodare cu orice lucru nou care e inca nefamiliar. Il aducem mai aproape de noisi incepem sa il iubim in interiorul ratiunii; dobandim un gust pentru el.

Cu toate acestea, in credinta deasupra ratiunii raportat la Lumina, doresc sa fiu cat se poate de elevat in ochii mei, insemnand deasupra tuturor dubiilor mele. Dar vreau ca toate aceste dubii sa ramana in toata inaltimea lor. Sentimentele si ratiunea mea nu sunt de acord cu asta, dar eu doresc sa fiu similar cu ea,intr-o proportie care este mai mare decat intelegerea mea. Asta inseamna ca sunt conectat la o Lumina superioara.

Sa presupunem ca este un om intelept, cu cat mai mult nu il inteleg dar realizez ca este intelept si decide lucruri intr-un mod total diferit de rationamentul meu, cu atat mai mult sunt impresionat de el. Insemnand ca tebuie sa ne dezvoltam credinta noastra asupra ratiunii relativ  la forma invesmantata in materie, relativ la Lumina, la Creator, si sa o pastram intocmai.

Creatorul, brusc, se invesmanta in mine si spune: „Sa ne imbratisam ca fratii!” Si in momentul in care sunt pe cale sa-L imbratisez, trebuie sa-L ridic deasupra mea, sa-L preamaresc chiar mai mult. Altfel asta este primire in inteirorul ratiunii, receptie de dragul meu, spargere.

Simti unde se afla granita aici? Aceasta trebuie intotdeauna sa fie deasupra ratiunii, impotriva dorintei mele. Si sub aceasta forma voi fi pregatit sa ma conectez cu El.

Diferenta intre cum simt pe El in interioul meu, cum ma unesc cu El, cum am contact cu El, si cum il ridic deasupra mea, aceasta diferenta este creata de ecran. Si apoi, chiar daca primesc de la EL, primesc de dragul daruirii> El se reveleaza de fiecare data si imi arata ca este ca si cum El ar fi la fel ca mine, in timp ce, constant, vreau sa-L vad ca fiind superior mie, ridicandu-L chiar mai sus. Asta inseamna ca ma protejez si am grija ca intotdeauna sa am ecran.

Credinta deasupra ratiunii este protectia mea de a primi pentru binele meu. Cineva poate vorbi la nesfarsit despre asta, cand, pe de-o parte nu exista nimic altceva in afara de asta. Trebuie sa te unesti cu toate fiintele create, incepand cu Adam HaRishon, precum  un singur om cu o singura inima, iar Creatorul trebuie sa ramana pentru tine, constant, chiar deasupra varfului muntelui. Daca  intentionez sa ating asta in interiorul meu, sa ne unim ca egali, atunci asta este numita in ratiune. Cu toate acestea, daca aspir sa  il pastrez constant deasupra mea, asta vi fi deasupra ratiunii. Ce este cel mai important aici este tendinta mea, aspiratia mea, astfel incat Creatorul sa fie deasupra mea. Nu ma conectez cu El simplu, in termeni de egalitate, precum doi amici care se simt egali, ci intotdeauna il pastrez fiind superior mie.

Din acest motiv doresc ca intotdeauna sa ramana ceva ce nu simt sau inteleg pe deplin. Asta va insemna ca aspir neincetat la ceva mai mare si mai mare. Atata timp cat  o persoana are intrebari si indoieli, datorita lor continua sa se dezvolte.

Din  prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 15/2/2012, Scrierile lui Rabash

Munca in timpul lectiei

Trebuie sa mentinem intentia fata de unitate. Asta, deoarece intregul beneficiu este ascuns exact in aceasta  intentie. Ceea ce noi auzim in timpul lectiilor nu e atat de important. Ceea ce este important, e ca in timpul lectiilor sa putem munci continuu la unitatea tuturor prietenilor din intreaga lume. In masura eforturilor noastre spre unitate, noi avansam si aici se gaseste beneficiul nostru al tuturor.

Totusi, daca in timpul lectiei noi nu muncim, acest lucru ne poate da un fel de intelegere a lucrurilor, ne va duce inainte putin, dar asta nu va fi o dezvoltare spirituala.

In aceasta saptamana ne uitam la inregistrarile lectiilor de la congresul de la Arava. Se naste o intrebare: in acest timp, putem atinge o unitate chiar mai puternica decat am atins acolo? Daca nu, ar fi mai bine sa ne intoarcem la rutina obisnuita a lectiei. Raspunsul este la latitudinea voastra.

Cel mai important lucru aici este sa muncim constant la unitate. Nu e vorba de cat inteleg (asta e complet neimportant), ci e vorba de cat de mult efort depun pentru realizarea unitatii. Deoarece exact in unitate voi fi capabil sa simt despre ce este vorba.

Din a 2-a parte a lectiei zilnice de Cabala 29.02.2012, „Intrebari si raspunsuri

Dand lumii o solutie

Prin creerea unei retele de interconexiuni noi conducem lumea, noi devenim ”centrul de daruire” al lumii. Umanitatea a experimentat suferinta, dar nu e in stare sa desluseasca motivul din spatele ei si de aceea nu stie cum sa se elibereze de ea. Acest lucru este deja vizibil si se va simti tot mai mult. De aceea, noi trebuie cat mai repede posibil sa explicam si sa spunem oamenilor despre motivul din spatele crizei, despre natura ei, si cum se poate iesi din ea.

Fara asta nu putem spune ca noi transmitem daruire asupra lumii. Trebuie sa ne implicam in nenorocirile oamenilor cu toata forta noastra, sa le simtim durerea si cererile mai mult decat pe ale noastre. Acesta este principalul nostru scop. Pentru asta existam. Acesta este motivul pentru care e necesar ca in cel mai scurt timp posibil sa iesim in lume  cu explicatia despre ce se intampla. Lumea nu va putea sa discearna asupra solutiei, de una singura. Asta ne obliga sa creem retele pentru pregatirea educatorilor, creerea continutului, si altele asemenea.

Aceasta este munca noastra. Gratie ei vom avansa si noi insine, doar prin diseminare si grija fata de cel de alaturi/ vecin.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 28.02.2012, „Intrebari si raspunsuri”