Întrebare: Scopul cursului de educaţie integrală este dezvoltarea unei aşa zise vieţi bune pentru cei fără loc de muncă?

Răspuns: În general, vrem să creăm o viaţă bună pentru toată lumea.

Vrem să o facem într-o asemenea măsură încât oamenii fără loc de muncă (să spunem un miliard de oameni) să aibă ceva de făcut. Vrem să distribuim munca printre toţi oamenii conform cu deprinderile lor, astfel încât toată lumea să muncească două sau trei ore pe zi şi să se simtă obligată şi capabilă să dăruie societăţii. Dar în restul timpului să rămână în sistemul de educaţie integrală.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Presupunând că devin integral şi că mai târziu o altă etapă a dezvoltării devine revelată în natură. Trebuie să reajustez din nou sau asta este ultima etapă a dezvoltării?

Răspuns: Nimeni nu ştie. Nu îţi pot spune asta.

Ce personă serioasă poate vorbi de ceva care nu se încadrează în studiul şi sentimentele ei? Să ne imaginăm ceva? Asta nu este serios. Numai filozofii şi mistici sunt capabili de asta.

Noi ne ocupăm cu ştiinţa şi ne bazăm numai pe date ştiinţifice. Nu discutăm şi nu luăm în considerare altceva ce nu descoperim în natură. Astfel, există loc doar  pentru experimente.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Putem vorbi de avansarea noastră şi de noi şi la fel să ne imaginăm perspectiva de Sus, de la sursa realităţii. Revelăm munca noastră de jos, în timp ce cauza ei este de Sus.

Care a fost scopul creaţiei? Se spune că dorinţa celui de Sus a fost să creeze o creatură la fel de perfectă ca El. Astfel, în toate intenţiile şi acţiunile noastre, în timp ce cercetăm ce ni se întâmplă, ar trebui întotdeauna să ne amintim că scopul final este de fapt să îl revelăm pe Creator, să îl descoperim în mod precis pe El.

Orice simt, gândesc sau aspir este corect; asta este calea analizei. Dar ce descopăr pe această cale, eul meu? Nu, descopăr opoziţia mea faţă de Creator. Asta este, de fapt îl descopăr pe El.

Ştim din înţelepciunea Cabala că în lumea Infinitului nu există nicio deficienţă în nimc ci numai realizarea Dăruitorului. Creatura, numită Malhut al lumii Infinitului, trebuie să Îl înţeleagă, să Îl simtă şi să Îl reveleze pe El.

De aceea este necesară această etapă a creaţiei pe care trebuie să o parcurgem: coborârea în lumea noastră şi ascensiunea înapoi în Malhut al Infinitului. Acest drum de sus în jos se face doar în scopul ascensiunii, în realizarea Dăruitorului.

Îl obţinem pe El conform echivalenţei de formă: cu cât mai mult ne asemănăm cu El, cu atât îl înţelegem şi Îl simţim şi cu atât suntem mai aproape de El. Rezultatul final este în gândul iniţial: deci, mai întâi de toate, trebuie să ne stabilim intenţia, asta este, ce vreau să obţin prin toate acţiunile mele? Ce este făcut este făcut, dar de ce am nevoie de asta?

Totuşi, chiar înainte de a-mi clarifica intenţia, îmi trebuie gândul iniţial al sursei primare a acestor intenţii, deoarece idea este să îl revelăm pe Dăruitor, Creatorul. Acesta este scopul nostru.

Descopăr în mine gânduri, intenţii, dorinţe şi atitudini, dar în principal, prin aceste acţiuni îl caut pe El. Cum să fac asta? Ce să gândesc? Ce vreau? Cum interacţionez cu ceva şi cu cineva? Înainte de fiecare asemenea discernământ mă pregătesc cu atitudinea corectă: Tot ceea ce fac este îndreptat spre revelearea Creatorului.

Trebuie să trag anumite conexiuni aici:

–          Oricine sunt, El a pregătit asta pentru mine;

–          Orice gândesc în fiecare secundă, El îmi dă asta;

–          Orice se întâmplă cu mine chiar acum, în timpul acestei analize, se întâmplă conform voinţei Lui;

–          Oricum reacţionez la ceea ce simt, El, de asemenea, îmi dă asta.

Există doar un singur gând care trebuie să fie întotdeaun cu mine: Tot ce mi se întâmplă vine de la Creator. Primul articol din Shamati vorbeşte despre asta: Nu există nimeni în afară de El.

Acum, când mi-am clarificat intenţiile – fie de dragul primiri, fie de dragul dărurii – ele vin cu siguranţă de la Creator. Totuşi, ce este important pentru mine în această analiză este faptul că îl descopăr pe El, îmi clarific cine este El.

Din toate aceste discernăminte, mozaicul realităţii prinde formă înăuntrul meu. Prientenii mei, lmea din jurul meu, evenimentele şi circumstanţele, totul ar trebui să se contopească într-o singură imagine a Creatorului. În măsură în care ele îmi apar interne, piese separate ajung împreună: toate creaturile, această întreagă lume şi toate lumile, împreună într-o singură structură a cărei formă internă se numeşte Creatorul. În întregul ei, această structură reprezintă Malchut al lumii Infinitului sau, în alte cuvinte, vasul, dorinţa. Este chiar forma Lui, structura Lui şi interacţiuniile tuturor părţilor Lui: doirnţe, gânduri şi intenţii care au luat forma Dăruitorului.

Creaturul Însuşi, Azmuto, nu are formă. Totuşi, noi facem o neîncetată analiză în noi înşine şi, gradual, creăm o formă similară cu El. Ca rezultat, El poate fi revelat. În aceaşi manieră, pentru a detecta undele pe care nu le cunoaştem, construim echipamente în care ele pot fi duplicate şi reproduse. Astfel, putem să le descoperim şi să le studiem natura.

Cercetarea interioară ne ajută să creăm un loc în care să îl descoperim pe Creator, altfel El rămâne ascuns faţă de noi. De aceea este spus că Creatorul vrea să locuiască în cei de jos, adică să li se reveleze. De aceea a creat lumea Infinitului şi munca noastră constă în revelarea Lui prin propriile noastre eforturi.

Astfel, revelarea Creatorului este rezultatul cercetării noastre interioare. El nu se va revela – eforturile şi munca noastră sunt necesare pentru asta. Depunem propriile eforturi, vrem asta şi nu o vrem, forţele de primire şi de dăruire se ciocnesc în noi şi astfel pregătim în mod constant un loc pentru revelarea Lui.

În cele din urmă, acest loc va deveni suficient de pliabil, astfel încât să putem detecta în el mici valuri, formele Creatorului în materia dorinţei. Cu cât ne înmuiem materialul nostru, cu atât Creatorul se revelează mai mult în el. El însuşi este ascuns; totuşi, materia începe să îşi asume forma Lui. În asta constau toate clarificările noastre: cu ajutorul lor ne pregătim dorinţa noastră de a lua forma Lui, revelaţia Lui.

Deci, cu fiecare acţiune a noastră este necesar să ne amintim că noi, lumea şi totul în general există numai pentru ca noi să îl revelăm pe Creator. Nu este un topic pentru discuţii ci un fapt care coboară de la sursa creaţiei. Dacă aşez fundaţia pentru tot ceea ce gândesc, acţionez sau intenţionez cu faptul că în minte, dacă la început am avut acest curs, dacă sunt direcţionat către revelearea Creatorului deoarece asta este dorinţa Lui, atunci sunt aţintit către Infinit, chiar la scop. Şi tot ceea ce fac mai târziu va intra sigur în depozitul eforturilor mele, depozit pe care trebuie să îl umplu.

Restul va avea loc oriunde. Numai un singur lucru depinde de noi: să ne direcţionăm toate eforturile noastre către revelaţia Creatorului.

Mai târziu, apar următoarele întrebări: Ce reprezintă această revelaţie? Cum o putem actualiza? Ce acţiune se dovedeşte a fi mai eficientă? De cine depinde: de mine, de alţii sau de interacţiunea noastră? Toate ca toate, însă vorbim despre metoda pe care Cabaliştii ne-au descris-o, explicându-ne cum să executăm acţiunile care sunt cele mai benefice pentru revelarea Creatorului.

Astăzi, întreaga umanitate se află la începutul acestei revelaţii. Evoluţia a ajuns la această concluzie: lumea a realizat deja potenţialul progresului materialist. Nu mai avem ce căuta pe alte planete şi nimic ce extrage din pământ;  am încercat totul pe suprafaţa lui şi am văzut că viaţa noastră este limitată şi duce la un sfărşit.

Este începutul revelaţiei Creatorului către creaturi. Din cauza acestui impediment oamenii încep să se întrebe: Pentru ce şi de ce trăim? Care este scopul vieţii noastre?

De acum încolo învăţăm că scopul vieţii noastre este de a-l revela pe Creator sau, ca să fiu mai precis, să ne pregătim pentru revelaţia Lui. Obţinem asta prin unitate şi astfel ne uşurăm dorinţa noastră de a primi astfel încât să devină altruistă şi începem să ne asumăm diferite tipuri de dăruire. De fapt, Creatorul este calitatea dăruirii, iar dacă stabilim o asemenea conexiune unul cu altul, îl ajutăm pe El să se reveleze între noi, pregătim solul petnru el, materia care va fi capabilă să îşi asume calităţile Lui, proiecţia Lui.

Astfel ne dezvoltăm într-o echivalenţă precisă cu forma Lui.

Din Congresul Arava 2/23/12, Lecţia  nr. 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce investigăm Universul, descoperim că toate sistemele sunt interdependente. Planetele se învârt în jurul soarelui, în timp ce sateliţii lor se învârt în jurul planetelor. Cu cât investigăm mai mult acest sistem enorm, cu atât mai clar vedem că toate componentele lui există într-o mişcare interdependentă şi se influenţează una pe alta. Luna de deasupra Pământului influenţează tot ce are loc pe suprafaţa Pământului: sănătatea noastră, senzaţiile, curenţi adânci din ocean, etc.

Soarele ne influenţează şi el: percepm chiar şi cea mai mică explozie solară care are loc. Se spune că anumite fenomene care au loc în soare pot chiar pune în pericol însăşi existenţa Pământului, fiind posibil chiar să îl incinereze.

Biologi, zoologi şi botanişti, ne spun că apariţia vieţii pe Pământ a fost posibilă doar datorită unor condiţii speciale care nu există nicăieri în altă parte din Univers. Până în acest moment, ei nu au descoperit nicăieri altundeva viaţă şi este puţin probabil să existe în altă parte. Iar originea vieţii presupune multe condiţii care se referă la parametrii care trebuie să fie  îndepliniţi simultan, cum ar fi: forţa gravitaţiei, cantitatea de apă, presiunea, temperatura, etc, ar însemnaă că toţi aceşti parametrii fac parte de fapt dintr-o forumulă gigant. Şi numai dacă facem un calcul foarte precis, conform acestei formule, vom fi în stare să învăţăm precondiţiile necesare apariţiei vieţii.

La ştiri ni se spune de obicei cum va fi vremea în următoarele câteva zile. Meteorologii pot face o previziune a vremii pentru o săptămână, dar nu mai mult. De ce?

Previziunile pentru temperatură, umiditate sau vânt sunt bazate pe calcule executate folosind formule complexe şi computere puternice şi iau în considerare condiţiile de climă din întreaga planetă, pe scurt, conexiunea dintre aceşti parametrii este aşa de complexă, adâncă şi bogată, încât chiar şi o simplă predicţie pentru temperatura aerului de mâine, înălţimea valurilor sau alţi factori de care avem nevoie pentru a planifica zborurile avioanelor, rutele vaselor şi tot felul de parametrii pentru alte scopuri, vorbesc de interconexiunea dintre toate părţile naturii, de cum natura nemişcată influenţează vegetalul, cea vegetală influenţează animalul şi animală influenţează omul, în timp ce omul le influenţează pe toate.

Viaţa noastră depinde de natura minerală deoarece trăim pe pământ şi ne extragem toate resursele din adâncuri.  Depindem de natura vegetală deoarece pe aceasta se bazează agrigultura şi, de asemenea, de natura animală deoarece sunt produse alimentare necesare existenţei noastre. Pe deasupra, nu vom fi în stare să ne susţinem o viaţă normală cu excepţia unei societăţi în care fiecare îşi ocupă locul îndeplinind o anumită funcţie.

Cu cât am progresat mai mult de-a lungul istoriei, cu atât mai complexă a devenit societatea noastră şi cu atât am devenit mai independenţi unul faţă de altul. Astăzi facem tranzacţii şi transferăm bani de la o bancă la alta, trimitem nave cu diferite încărcături de la un continent l altul. Iar dacă ne referim la hainele pe care le purtăm, putem spune cu încredere că nu este doar o ţară participantă la fabricarea lor. Una produce materialul brut, alta le procesează, alta le pune împreună şi alta se ocupă de marketing şi vânzare. Asta arată cât de dependenţi suntem unul de altul.

Suntem deja obişnuiţi cu această interdependenţă şi o luăm ca atare. Doar ca aceasta este doar o interdependenţă comercială şi financiară şi nu a necesitat niciodată o implicare emoţională. Dar în ultimul timp observăm că conexeiune dintre noi a atins o asemenea proporţie încât aceasta cere o cooperare adâncă, strânsă.

Mai mult, se manifestă într-o aşa măsură încât orice se întâmplă într-o ţară are repercursiuni în afacerile alteia, chiar să schimbe regimul. Un exemplu sunt protestele din Siria, unde reprezentanţi din diferite ţări îşi arată îngrijorarea pentru că mulţi civili sunt ucişi. Iar ambasadorul Siriei nu are nimic de răspuns la asta. Acţionează ca şi cum nu ar fi ţara sa şi nu are nimic de a face cu asta. Astfel, această dependenţă ne obligă pe toţi.

Vedem că suntem aşa de interconectaţi unul cu altul încât acum avem nevoie de variate mecanisme de guvernare internaţională, fără de care nu am exista în mod normal. De fapt, dacă vrem să avem comerţ, dezvoltăm ştiinţa şi cultura, dacă vrem o viaţă prosper, avem nevoie să dezvoltăm un sistem de educaţie similar şi să îl aplicăm în viaţă.

În timpul ultimelor decade, turismul a înflorit în lume. În timp ce vizităm diferite ţări, vedem cum în acest timp ţările s-au apropiat una de alta în termeni ai nivelului calităţii vieţii oamenilor şi a abilităţii lor de a percepe ceea ce îi înconjoară. Privim la televizor, ascultăm ştirile, ne conectăm virtual prin Internet. Iar această conexiune dintre noi ne va ajuta în curând să eliminăm barierele lingvistice: Noi computere vor traduce automat pentru noi, iar cineva care nu ştie să spunem engleza, care astăzi este limba internaţională, va avea abilitatea să se conecteze cu toată lumea.

Conform cercetărilor moderne, se pare că o persoană obişnuită este conectată cu întreaga lume prin patru dintre cunoscuţii lui. Devenim mai apropiaţi unul de altul în aşa măsură încât aproape de ţinem unul pe altul de mână. Astăzi, nicio ţară nu mai poate fora sonde în adâncime, chiar dacă este propriul teritoriu, pentru prin asta ar putea deranja echilibrul din interiorul crustei terestre şi orice se întâmplă într-o ţară va avea consecinţe nu numai pentru vecini ei ci pentru tot restul lumii.

Am semnat tratate internaţionale care privesc diferite sfere ale activităţii umane, care pot face rău altora, de exemplu cele privitoare la pescuit. Fiecare ţară are propriile limite la emisiile de elemente dăunătoare în atmosferă sau în extragerea resurselor naturale din adâncurile pământului. Începem să simţim din ce în ce mai mult că trăim pe o singură planetă şi că ea este casa noastră pe care o locuim împreună. Şi într-adevăr, aici suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi nu putem face tot ceea ce ne place.

Din nefericire ne dezvoltăm încă în mod egoist iar asta nu ne permite să ne luăm în considerare unul pe altul. Am umplut chiar spaţiul trimiţând rachete astfel încât, în acest moment, o mare cantitate de sateliţi, ca şi milione de fragmente ale acestora, mici şi mari, înconjoară pământul. Iar dacă se întâmplă un accident la staţia spaţială, toate fragmentele acesteia pot cădea oriunde şi pe oricine.

Suntem, de asemenea, martorii unor fenomene neplăcute, ca erupţia vulcanilor în Islanda, care au afectat toată Europa până în Siberia, paralizând operaţiile a multor aeroporturi. Iar tsunami din Japonia care a fost provocat de un cutremur şi a produs daune la o centrală nucleară a forţat multe ţări să se gândească că poate merită să suspende dezvoltarea puterii nucleare.

Vedem că nicio o singură naţiune nu poate să îşi construiască politică fără a considera zeci şi chiar sute de factori externi. În fiecare moment trebuie să ia întreaga lume în consideraţie. Iar asta se întâmplă chiar şi celor mai puternice țări care conduc şi care ar părea că nu trebuie să se justifice nimănui. Şi totuşi, ele trebuie să îi considere şi pe alţii, pentru că suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi cine ştie cum cea mai mică schimbare în vreuna dintre ţări va avea impact asupra celorlalte.

Din emisiune de la KabTV „O nouă viaţă”, episodul 5 din 02-01-2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În Ştiri (de la Yahoo News) ” Dezastre legate de clima au deplasat mai mult de 42 de milioane de oameni din Asia, în ultimii doi ani …”, Asia şi Pacific sunt zonele de pe glob cele mai predispuse la dezastre naturale …

„Aproximativ 31.8 milioane de oameni din regiune au fost strămutaţi de dezastrele legate de climă şi de extremele meteorologice, în 2010 – un an deosebit de prost – inclusiv mai mult de 10 milioane în Pakistan din cauza inundaţiilor masive.

„Alti 10.7 milioane au fost nevoiti să îşi părăsească locuinţele anul trecut, s-a spus, avertizându-se că astfel de evenimente vor deveni mai frecvente cu schimbările climatice …

„Asia are sase din cele 10 de ţări cele mai vulnerabile la schimbările climatice, cu Bangladesh şi India în primele două locuri, pe o listă care include, de asemenea, Nepal, Filipine, Afganistan şi Myanmar.”

Comentariul meu: Datorita crizei, este îndoielnic faptul că aceste ţări pot depăşi problemele cu care ne confruntăm din cauza catastrofelor climatice. Apropo, este indicat oriunde ce schimbari climatice ameninta Statele Unite ale Americii şi Europa, dar în special Franţa şi Anglia!

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În Ştiri (de la 7kanal) „Prim-ministrul Benjamin Netanyahu, a făcut apel la tinerii israelieni să ia parte la „Guvernul Generatiei Urmatoare „, un proiect supravegheat de către Oficiul Primului Ministru. Aceasta este o platformă virtuală care permite utilizatorilor Facebook sa faca sugestii cu privire la gestionarea statului şi a guvernului şi de a le discuta.

„Cei care doresc să participe la” Guvernul Urmatoarei Generatii „, trebuie să se înregistreze pe pagina proiectului de pe Facebook.”

Comentariul meu: Fără îndoială, mişcarea Garantiei Reciproce ar trebui să utilizeze acest apel ca pe o platformă solidă şi sa trimita o opinie cu privire la toate aspectele publice, ale statului şi ale lumii. Pregătiţi un document si trimite-ti-l ca o propunere la adresa menţionată.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Joan Chiao, profesor asistent de psihologie la Colegiul Weinberg de Arte si Stiinte de la Universitatea Northwestern) „O tendinta genetica la depresie este mult mai puţin probabil să fie realizata într-o cultură centrată pe colectivism, mai degrabă decât pe valorile individualiste, potrivit unui nou studiu al Universitatii Northwestern.

„Studiul ce vine din domeniul in creştere al neurostiintei culturale arunca o privire globala la sănătatea mintală în cadrul grupurilor sociale şi al naţiunilor.

„” Oamenii din culturi foarte individualiste, cum ar fi Statele Unite şi Europa de Vest sunt mai susceptibili de a pretui unicitatea deasupra armoniei, expresia deaspura intelegerii şi să se definească pe ei insisi ca unici sau diferiti de grup „, a spus Joan Chiao …

„In contrast, oamenii provenind din culturi colectiviste este mai probabil sa aprecieze armonia sociala mai presus de individualitate. „Comparativ cu oamenii dintr-o cultura individualista, ei sunt mai aproape să adopte comportamente care cresc coeziunea de grup şi interdependenţa”, a spus Chiao.

„Culturile colectiviste pot oferi persoanelor care sunt genetic predispuse la depresie o incredere tacita sau explicita in asistenţa socială. „Un astfel de sprijin pare să separe persoanele vulnerabile de riscurile mediului sau de factorii de stres care servesc ca declansatori ai episoadelor depresive”, a spus Chiao. ”

Comentariul meu: Fără îndoială, în procesul de unificare, binele şi răul sunt distribuite în grup; în plus, răul este reciproc diminuat, iar binele comun se mareste. Aceasta este legea naturii, deoarece unificarea intervine împotriva egoismului natural. Cabalistii o cunosc ca unul dintre principiile fundamentale ale naturii.

Acesta este motivul pentru care Cabala susţine că unificarea oamenilor rezolvă toate problemele, atât private cât şi publice, şi ridică individul şi societatea la nivelul evolutiv următor. Este deoarece unitatea atrage similitudinea de proprietăţi cu forţa superioară şi-i aduce, astfel, pe cei care se unesc sub influenţa acesteia.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→