Baal HaSulam, „Introducere la TES, art. 120: De fapt, dacă cineva adaugă o singură poruncă, poruncă iubirii, se consideră că este merituos şi că judecă totul pe o scală de merit. Atfel, scala păcatelor devine şi ea o scară a meritelor.

Reiese că şi dacă cineva are o scală întregă de păcate, ele devin toate merite. Apoi, el este cineva care nu păcătuit niciodată şi este considerat „complet drept”. Acesta este înţelesul a: lumea şi individul sunt judecaţi de majoritate.

Pe nivelele scării spirituale ne judecăm noi înşine şi pe alţii, conform stării curente şi nu conform a ceea ce a fost sau va fi. Se spune, „ Nu există niciun om drept pe pământ care face bine şi nu păcătuieşte.” Cum poate cineva deveni drept dacă nu şi-a corectat atributele interne egoiste? Toată lumea porneşte pe calea spirituală de la spargerea care ne-a fost pregătit în avans.

De aceea, totul depinde numai pe ce nivel al scării se află omul. Asta înseamnă că noi evaluăm acest nivel nu conform unei scale absolute ci relativ: dacă o personă a avut o oportunitate aici şi atitudinea ei pentru aceasta. De fapt, nu pot judeca niciodată pe altcineva, pentru că nu am ajuns în locul lui încă. Problema nu este pe ce nivel se află acum, ci ce oportunităţi a avut şi cum le împlineşte. Nimeni nu ştie asta decât persoana însăşi.

Ca întreg, toată lumea poate fi benefică sau poate dăuna vasului general. Suntem într-un sistem integral şi chiar dacă o persoană sau acţiunea ei lipseşte, sistemul nu lucrează. Acest defect este suficient pentru a împiedica conexiunea din sistem. Este fie corectat fie corupt şi nu există stări intermediare sau aproximative în asta.

De aceea, toată lumea trebuie să participe conform situaţiei care îi este dată. Aşa este judecată o persoană şi nu există jumătate de verdict. Este la fel ca atunci când trebuie să iubeşti şi urăsşit, dăruieşti şi primeşti. Există doar două valori, ca în sistemele de calclu: zero şi unu. Din aceste două perspective poţi să pui împreună ceea ce vre, chiar şi cea mai înaltă şi fină stare.

Schema este simplă: Ai împlinit oportunitatea care ţi s-a dat? Sistemul superior lucrează conform aceleaişi legi pe care ne bazăm sistemul numeric. În fiecare situaţie există două opţiuni: Este fie un click, o conexiune, fie nu. Chiar şi cea mai complicată situaţia poate fi spartă în aceste două componente elementare.

Asta înseamnă că lumea spirituală este un sistem numeric şi nu unul analog? Nu. Pur şi simplu nu îl putem percepe altfel. Un lanţ de corecţii vin din asta, care pas cu pas conduc prin multe grade. Ne putem gândi cum este posibil să avansăm la integralitate în cele mai mici detalii care altcătuiesc imaginea lumii noastre. Nu putem lucra cu egoul numai împărţindu-l în părţi mici. Atunci când sunt aşa multe părţi, o integrală se formează din ele.

Exact aşa ne folosim atributele lumii noastre şi tehnologia. Apar din natura noastră. Aici putem vedea clar conexiunea dintre ştiinţa normală tradiţională şi ştiinţa spirituală: Au aceaşi abordare faţă de lumea această şi de cea spirituală.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi care există jos, trebuie să fie acoperită total de Lumina Hassadim, prin dăruire reciprocă. Apoi dorinţa (asta este, primirea) şi dăruirea se vor potrivi una cu alta şi, împreună, se vor transforma într-un vas pentru Lumină.

Dorinţa crează atragerea, trăgând forţa fără de care Lumina Hochma nu ar fi revelată. Asta pentru că este Lumina plăcerii, iar pentru a o face să apară este necesară o cerere. Pe de altă parte, trebuie să fie şi similaritate, corespondenţă nu cu Lumina ci cu sursa ei. Apoi descoperim atributul ei bun al dăruirii care vine de la Dăruitor şi astfel îl obţinem pe Dăruitor.

Asta înseamnă că nu am primit doar un cadou, dar şi că ştiu de la cine l-am primit. Cadoul în sine îmi spune despre iubirea Lui, dar în vasul meu există Lumina Hassidim şi astfel eu încep să simt cine este El de fapt şi în ce măsură atributul milei (Hesed) îi este tipic Lui.

Îmi creez asemenea „elemente emoţionale” în dorinţele mele de a primi, care îl revelează pe Dăruitorul cadoului, pe Creator, în plus la cadoul însuşi. Asta este toată înţelepciunea Cabala: cum să revelezi în vas abilitatea de a-l înţelege şi a-l simţii pe El. O ştiinţă specială, o înţelepciune specială, este necesară aici: Primesc o „bomboană” şi prin dulceaţa ei obţin mintea şi sentimentele Lui, până când îi obţin planul Lui.

Altfel, doar m-aş bucur de cadou ca un animal. Suntem cu toţi hrăniţi şi trăim în Lumina Hochma, dar înţelepciunea Cabala este cea prin care începem să îl cunoaştem şi să îl obţinem pe Creator. De aceea, înţelepciunea Cabala este numită „revelaţia Creatorului către fiinţele create.”

Ar trebui să avem dorinţa de a primi, iar deasupra ei atributul dăruirii, o intenţie pentru a dărui. Lumina superioară este revelată conform conexiunii corecte dintre ele. Există două feţe în asta: pe de o parte ea dăruie plăcere dorinţei de a primi, iar pe de alta, permite dorinţei de a primi să perceapă de unde vine, adică din dorinţa de a dărui a Creatorului, din iubirea Lui. Apoi omul, care primeşte pentru a dărui, simte o stare, un fenomen, numit „adeziune.”

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi vom vorbi despre criza care afectează toată umanitatea şi la posibila soluţia pe care o aduce metoda educaţiei integrale.

Umanitatea a intrat într-o perioadă dificilă şi a trecut într-o asemenea stare încât se simte complet pierdută.

Oameni care se îngrijesc de societate, familie, educaţie şi probleme publice, guvernamentale şi sociale, nu găsesc soluţii la problemele care apar în fiecare activitate individuală, a societăţii şi guvernamentală. Ne găsim într-o stare pe care nu o înţelegem.

Totuşi, în anii recenţi (anii 70-80), oamenii de ştiinţă au început să suspecteze ce se întâmplă. Începând cu 1920, primele articole apărute sugerează că lumea a intrat într-o arie complet diferită de dezvoltare, că s-a ridicat la un nivel total diferit: nivelul dezvoltării integrale. Mulţi cercetători au scris despre asta. În 1960, faimosul Club de la Roma a vorbit despre asta, ca şi mulţi cercetători şi organizaţii.

Iar astăzi, în procesul crizei, am ajuns la o stare foarte adâncă, din care nu mai găsim ieşirea.

Anterior, crizele au atins numai problemele creşterii şi educării copiilor. Am fost nefericiţi cu ceea ce s-a întâmplat, dar cumva am rezolvat-o, cu toate că spunem că şcolile nu educă copii, ca aceştia suferă din cauza violenţei şi abuzului din şcoli. Dar am tolerat asta.

Apoi, am început să observăm cum oamenii au început deodată să înceteze să mai aibă grijă de familie, iar familiile au început să se dezintegere, ceea ce nu se întâmpla în urmă cu 100-200 de ani. Prin istoria umanităţii, a fost acceptat faptul că o persoană trăieşte în familie cu părinţi iar apoi îşi crează propria familie; apoi copii ei la fel şi că se unesc într-o casă comună, dar acum totul trece printr-un declin critic. Oamenii au început să divorţeze, copii să se mute de la părinţi, oamenii nu mai vor să se căsătorească sau să crească o familie. Şi aceasta este o criză pentru că acest fenomen nu este natural pentru noi, oamenii.

Şi ce se va întâmplă cu generaţiile viitoare? Suntem deja în faţa unei probleme demografice în care cei în vârstă îi depăşesc pe cei tineri. Şi cine ştie cine va mai produce pentru ei când vor ajunge la vârste înaintate. Ce se va întâmpla cu tine dacă nu ai copii? Cine te va sprijini?

Oamenii nici măcar nu se gândesc că o genereaţie o sprijină pe alta. Cel puţin trei generaţii sunt necesare: cei bătrâni, părinţii şi copiii, pentru a se sprijini, educa unul pe altul, a avea grijă de casă; cei tineri de cei bătrâni iar cei bătrâni să împărtăşească experienţa lor de viaţă. Cauza, rădăcina a majoritatea bolilor din lume este depresia, anxietatea intensă, detaşarea şi dipserarea.

Ultima criza presupune o criză în ştiinţă, ecuaţia, în toate lucrurile. Criza în ştiinţă începe din punctul în care am încetat să mai credem în ştiinţă. Odată, am crezut că prin ştinţă vom obţine o viaţă bună, vom cuceri spaţiul, ne vom stabili pe altă planetă şi vom avea nelimitate posibiliăţi. Şi deodată, am închis toate programele spaţiale;  nu mai suntem interesaţi în explorarea spaţială, nu mai credem că vom găsi ceva acolo. În final, totul se încetineşte. O persoană se simte deprimată; nu mai vrea nimic.

Ultima criză este criza economică. Este cea mai grea şi cea mai dificilă pentru că afectează toate aspectele vieţii noastre. Hrană, sănătate, securitate, totul depinde de economie. Dar economia refuză să muncească; nu mai lucrează şi noi nu înţelegem de ce. Companiile se închid, bule financiare cresc. Şi tot ceea ce se presupunea că se dezvoltă bine, în beneficiul nostru, se schimbă împotriva noastră.

Dar ceea ce este interesant este că nimeni nu se poate pune cu asta, nici cei mai eminenţi economişti, nici politicienii, dar suntem cu toţi dispuşi să îi ajutăm pentru că nu vom putea supravieţui fără economie. Reiese că nu ştim ce să facem. Un mare număr de înalţi politicieni, şefi de state, G8, G20 se adună şi nu pot rezolva nimic. Nu ştiu ce să facă.

De la congresul din Vilnius 3/22/12, Lecţie preliminară

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ştiinţa Cabala descrie stadiile dezvoltării prin care trebuie să trecem pentru a ne apropia mai mult unul de altul pentru a revela Forţa Superioară. Conform aspiraţiilor noastre către unitate, a nulificării egoului nostru, a ascederii asupra lui şi a unirii, atingem primul nivel şi simţim această forţă la nivelul lui Nefesh (nivelul mineral). Începem să simţim că există ceva între noi, dar totuşi nu îl putem percepe exact. Există anumite senzaţii, dar ele nu sunt palpabile sau determinabile încă.

Mai târziu, printr-o dorinţă mai puternică unul către altul, atingem o conexiune mai puternică şi începem să simţim cum să ne „penetrăm” unul pe altul, simţim conexiunea mai mult. De aici, răsare o sensibilitate puternică, abilitatea de a simţii. Şi nu doar de a simţii, dar şi de a înţelege cum o facem. Apare senzaţia de la nivelul Ruach, nivelul mişcării. Conform mişcării noastre unul către altul, putem veni în contact cu aceste forţe cu diferite puteri, mai mari sau mai mici, conform nuanţelor pe care le întâmpinăm. Mişcările noastre şi înţelegerea acestei forţe superioare se petrec într-un fel de dialog: în eforturile noastre şi în răspunsul ei, reacţia forţei superioare.

Avansăm mai mult în stabilirea a unei şi mai mari armonii într noi şi începem să simţim exact cum să ne conectăm şi cum să dăm şi să primim de la altul. Apoi atingem senzaţia forţei superioare şi comunicăm cu ea fie în dăruire fie în primire de la ea. Acest nivel este numit Neşama, nivelul Bina, un nivel extrem de înalt.

Apoi mergem la o şi mai adâncă penetrare a interacţiunilor dintre noi: metoda prin care lucrăm cu ei primind de la altul sau dăruind altora prin propriul sine. Dăruind altora prin noi înşine, atingem nivelul Lumina Hochma sau Haya.

Şi în final, atingem starea în care îi simţim pe toţi ca un singur întreg. Nu mai există diferenţa, comunicare, tranziţii, totul se contopeşte într-o singură picătură de apă şi toate separăriile dispar. Atingem nivelul Yechida (de la cuvântul „unitate”) – unitatea completă dintre noi şi forţa superioară.

Aceste cinci nivele sunt obţinute numai în măsura conexiunii dintre noi; atunci când egosimul nostru personal, protecţionismull şi tot ceea ce este personal este îndepărtat, omul ascede şi trăieşte numai în comun.

Pentru a ne dezvolta această abilitate, un asemenea instrument de percepţie, ne adunăm într-un grup în timpul congreselor, în toate acţiunile noastre şi, gradual, o dezvoltăm în noi înşine.

Timpul acesta este special pentru ne forţează şi ne îndreaptă către asta şi nu numai pe noi dar întreaga umanitate se îndreaptă către stadiile iniţiale, atunci când o persoană încă nu înţelege ce înseamnă să „dezvolte sentimente, să se unească şi conecteze cu alţii.”

Sunt necesari mulţi paşi înainte ca o pesoană să descopere asta: „De ce toate astea? Am asta?” Acţionează în mod automat căutând la alţii. Şi doar mai târziu, ceva începe gradul să se mişte înăuntru, ca şi cum s-ar furişa din interior. Începe să simtă altceva, ceva nou şi absolut necunoscut apare acolo, ca o intrare într-o zonă absolut nouă, care a fost complet ascunsă înainte.

Iar lumea ne ajută cu asta astăzi, rămânând într-o stare absolută de neînţelegere şi confuzie. Toţi oamenii din lume, de la mic la mare, sărac şi bogat, puternic şi slab, nimeni nu ştie unde se află. Toată lumea caută, dar nu ştie unde. Ei acţionează mecanic, încercând să trăiască viaţa aşa cum au fost obişnuiti, dar nu mai este aşa.

Din Congresul de la Vilniua 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Eforturile noastre pentru unire şi diseminare crează schimbări în restul lumii. Asta în schimb ne afectează pe noi? De exemplu, dacă creăm cursuri pentru mase şi începem să îi conectăm pe aceşti oameni, numărul lor va creşte. Va avea asta vreun efect asupra abilităţii noastre de a ne unii mai repede? Sunt aceste procese interconectate?

Răspuns: Aceste procese sunt cu siguranţă conectate. Am primit oportunitate de a avansa pentru a fi în stare să conducem întreaga umanitate. Din perspectiva naturii nu este nevoie de existenţa noastră. Servim ca un tampon care trebuie să lucreze în coordonare cu natura şi cu restul umanităţii pentru că aceasta nu poate avansa singură.

Din acest motiv trebuie să fim împreună cu şapte miliarde de oameni. Trebuie să încercăm să creăm o metodă care le este comprehensibilă şi să organizăm totul într-un fel care va fi uşor, plăcut, convenabil. Trebuie să trezim interesul lor în a ne urma. Nu trebuie să fie niciodată forţaţi, pentru că avansul lor trebuie să fie volulntar şi conştient.

Trebuie să elevăm în mod constant dezvoltarea lor, astfel încât să realizeze importanţa avansării. Astfel, vor avansa. În principal, educaţia noastră este direcţionată la a aduce oamenii la realizare necesităţii dezvoltării personale.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 14, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înţeleg cum un Parţuf spiritual poate calcula în ce măsură poate primi pentru a dărui, dacă de fiecare dată descoperă o nouă stare în care nu a mai fost niciodată.

Răspuns: Parţuful spiritual trece tot timpul prin noi faze. Aşa cum este spus: „Ei vor fi ca noi pentru tine.” Dar ei pot executa diferite acţiuni pe baza a ceea ce a fost înainte. Mulţumită a ce? Mulţumită cererii lui către cel superior pentru a executa această acţiune!

În lumea noastră, toate acţiunile sunt făcute de către cel superior, dar tu nu te gândeşti la asta şi crezi că tu faci totul, prin propriile puteri. Dar de fapt totul este făcut de Lumina superioară şi tu faci o dublă greseală numită dubla ascundere.

De fapt, nu faci nimic de unul singur. Totul este făcut mulţumită milei Creatorului, iar noi nu suntem la cârma acţiunilor noastre, a deciziilor sau a calculelor. Poţi să te simţi nesigur şi neîncrezător în ceea ce priveşte cum să acţiunezi în lumea spirituală pentru că eşti obişnuit să simţi că tu eşti la conducere în această lume şi că totul depinde de tine. Dar şi aici, nu faci nimic şi nu decizi nimic tu însuţi.

Doar ţi se pare că o faci; tot ceea ce simţi, decizi şi acţionezi, este ficţiune. Înăuntrul tău este o mână, ca într-o păpusă, care te mişcă în mod constant, aşa că, relaxează-te.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/13/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum, noi creăm un nou organ de simţ. Ştiinţa Cabala nu este doar o ştiinţa a primiri; este o metodă de dezvoltare a celui mai înalt organ de simţ din noi.

Acest organ nu există într-o singură personă, ci este revelat între oameni, atunci când ei încearcă să creeze o interacţiune între ei care va revela Forţa Superioară ce va umple întregul spaţiu dintre ei.

Numai noi putem stimula acest detector, acest senzor. Poate apărea numai între noi, nu în fiecare dintre noi, ci între noi. În măsura în care ne străduim să ne apropiem unul de altul şi să ne schimbăm într-un întreg, vom descoperi această forţă care ne umple conform legii echivalenţei de formă, legii similarităţii, echilibrului şi a homeostazei. Această este metoda Cabala.

Îmi aduc aminte că atunci când am început să lucrez cu Rabash şi nu înţelegeam încă nimic, el mi-a spus câteva fraze pe care mi le amintesc, cu toate că nu l-am înţeles atunci ce spunea. El a spus:” Cel mai important lucru este să dezvolţi un simţ pentru Creatorul care umple totul, pentru această forţă a naturii care ne înconjoară.”

„Să dezvolt un simţ?” Nu ştiam ce înseamnă să dezvolt o „senzaţie”. În general, prin natura mea, sunt un om de ştiinţă, vreau să înţeleg în loc să simt.

A trebuit să treacă un timp îndelungat până să realizez că asta se obţine nu prin minte, ci numai prin dezvoltarea unui organ de simţ adiţional.

Dar sentimentul poate fi dezvoltat numai dacă cooperăm între noi, transformându-ne într-un singur întreg, ca această măreaţă forţă care ne înconjoară.

Ne-am adunat aici ca să ne unim, că creăm aceste condiţii între noi ca să se manifeste în ea. În măusra conexiunii noastre, a apropierii noastre unul de altul, acestă forţă se va manifesta.

Din Lecţia 1 de la congresul de la Vilnius

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→