Programul nostru de azi constă în clarificarea unui element primar în dezvoltarea noastră: căutarea pentru a simţi forţa superioară. O mare parte din această căutare aparţine psihologiei omului, pentru că începem de la cel mai de bază nivel psihologic, la fel ca orice persoană din lumea noastră. Dar apoi, de la acest nivel de bază, începem să ascedem mai sus. De ce? Pentru că aspiraţia pe care o avem în noi şi cu care muncim se numeşte punctul în inimă.

Asta trebuie să dezvoltăm; asta trebuie să extindem. Acest punct trebuie să devină masiv pentru noi, mai mare decât orice altceva, să umple întregul orizont. Prin el trebuie să încep să simt natura, eternitatea şi perfecţiunea ei, armonia, forţa superioară, informaţia – totul! Asta se poate întâmpla numai dacă îmi cultiv punctul din inimă.

Acest punct din inimă nu mai aparţine psihologiei simple. Apare numai în indivizi speciale, după un mare număr de vieţi în întreg cursul evoluţiei lor, care au ajuns la o stare în care apare în ei dorinţa pentru un nivel  nou, numit nivelul „Om”. S-au dezvoltat prin nivelele mineral, vegetal şi animal ale materiei şi au trăit numeroase încarnări ca oameni în lumea noastră, dar acum o nouă dorinţă apare în ei, care începe gradual să îi dezvolte către a percepe forţa superioară a Naturii.

Astăzi, această dorinţă apare în milionae de oamenii din toată lumea. Iar noi avem metoda pentru a o actualiza.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a găsi în noi înşine oportunitatea de a simţii forţa care umple lumea, controlează lumea şi destinele noastre, ne conduce prin viaţă şi determină toate evenimentele din ea – ce se va întâmpla cu fiecare din noi, în fiecare minut.

Pentru a face asta, trebuie să ne adâncim în mod constant în noi, mai ales prin noi înşine. Nu vom fi în stare să găsim nimic în lumea mecanică care ne înconjoară. Numai rafinându-ne simţurile, crescându-le sensibilitatea internă, vom începe să simţim straturile fine ale naturii, ca şi stratul informaţional. Acest strat ne va revela întregul program al creaţiei, tot ce ar trebui să ni se întâmple şi ce s-a întâmplat deja şi ne va ridica deasupra senzaţiei de timp, spaţiu şi mişcări mecanice, într-o zonă diferită total.

Astfel, trebuie să ne adâncim constant şi să căutăm în noi înşine pentru a simţii acest strat informaţional, această forţă care controlează totul. Poate fi numită forţa de bază a naturii, forţa superioară sau natura, sau Creatorul pentru că el crează totul şi conţine întregul program al creaţiei. Pentru a îndeplini asta, ne adunăm împreună pentru a creşte impactul nostru asupra fiecăruia şi astfel a ne ajuta să ne unim împreună.

Începem să creăm un nou organ de simţ în sentimentul colectiv, care este capabil să ne reveleze forţa care ne înconjoară şi penetrează totul. Fiind într-o asemena conexiune constantă şi corectă dintre mine şi ceilalţi, mă ridică deasupra mea, ies din mine şi încep să simt ceea ce este între noi. Aste devine foarte important.

Dar restul este al meu, ca şi corpul meu animal. Când doresc să ies din mine complet, să simt ce este în afara mea, atunci găsesc această forţă a naturii.

Să ne conectăm cu ea este scopul existenţei noastre. Şi vrem cu toţii să obţinem asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O nouă poartă ni s-a deschis la congresul de la Vilnius. Cum pot pune piciorul în prag şi să nu o mai las să se închidă?

Răspuns: Mai întâi, ar trebui să ne fie frică să o pierdem, să fim încântaţi de măreţia stării pe care am obţinut-o şi să ne întărim impresiile cât de mult putem.

Nu vom trece dintr-odată prin această poartă. Ne va lua luni să o facem. De fapt, intrăm într-o perioadă de muncă iar naşterea se petrece prin metode diferite: Câteodată sunt necesare câteva zile iar altădată câteva săptămâni. Oricum, oricât timp ar dura, vorbim despre un proces care include chinurile naşterii, nu despre un eveniment care durează un moment.

Suntem pe drum şi dacă vreţi ca procesul să continuie să se dezvolte, trebuie să îl acceptaţi în mod corect. Continuaţi calea nu pentru că este plăcută şi excitantă. Nu vă pasă de starea însăşi – principalul lucru este să ştiţi că ea aduce plăcere maximă Creatorului. Trebuie să vă schimbaţi vectorul de la primire la dăruire.

Dacă adăugaţi această intenţie, veţi avansa. Adevărat, va lăsa imediat un gust fad în gura voastră, dar vă va asigura progresul. Mai târziu, veţi gusta adevărata aromă, dar asta deja în contact cu Creatorul, în dăruire. Iar acum atrageţi Lumina pentru a realiza asta.

Dar dacă sunteţi inspiraţi de senzaţii plăcute, dacă sunteţi bucuroşi că în sfârşit aţi gustat unitatea cu prietenii, acest sentiment are un gust amar al egoismului şi astfel nu va rămâne în voi. De fapt, trebuie să avansaţi, deci starea vă va fi luată. Veţi primi o porţie corectă, o veţi uita, o veţi căuta şi din nou vă veţi apropia de ea, dar veţi fi mai pregătiţi să fiţi pătrunşi de intenţie, nu de senzaţie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/26/2012, Întrebări despre congres

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Natura nu se va schimba. Ne-a ghidat timp de mii de ani în dezvoltarea egoismului nostru până în punctul în care egoismul a devenit integral. Nu putem face nimic în legătura cu asta.

Acest lucru este ilustrat de evenimentele recente din Europa. Au fost o mulţime de gânduri şi agende de cum să fie împărţită Europa, piaţa europeană – de a o separa pentru ca problemele economice să fie mai uşoare pentru fiecare ţară.

Totuşi, s-a dovedit imposibil şi, ca rezultat, Europa a luat o direcţie către o integrare mai adâncă, o adâncire a relaţiilor reciproce. Această decizie a venit în ultimele luni, deoarece nimeni nu a vrut-o înainte. Este pur şi simplu imposibil de separat chiar şi o singură ţară. Separarea Europei de Grecia, Spania sau Portugalia, va costa mult mai mult; este mult mai benefic să menţină unitatea. A fost calculat şi decis la nivelele cele mai înalte.

Reiese că am ajuns la o asemenea stare în care suntem obligaţi să fim interconectaţi corect şi integral. Cum să obţinem asta însă, nu ştim. Dar, poate, dacă aflăm cum să o rezolvăm, vom depăşi toate crizele: cele din familie, economice, de educaţie, sociale, guvernamentale şi crizele globale.

Deci, problema se află în om: Cum ne schimbăm pentru a fi în homeostază, în echilibru cu Natura? Problema este că principala lege a Naturii este legea echilibrului. Natura gravitează constant către echilibru. Este legea fizicii.

Echilibrul este suportat de Natură la toate nivelele: mineral, vegetal şi animal. Numai omul poate sparge această lege cu egoismul lui excesiv: Consumă mai mult decât contribuie, poluează mai mult decât natura poate suporta, etc.

Violarea legii echilibrului este de fapt problema crizei noastre de azi.

Cum ajungem la echilibru? Se poate face numai dacă corectăm omul însuşi. De aceea, problema se află în om – în corectarea lui. Mai mult, această problemă este largă şi globală. Dacă nu ne dorim să fim similari cu natura, dacă nu vrem să consumăm numai în măsura în care contribuim, natura ne va forţa spre asta prin crize.

Vedem că în fiecare zi sute de mii de oameni devin şomeri, pentru că nu mai avem nevoie de majoritatea producţiilor; au fost excesive. Producem lucruri care nu sunt necesare sau le facem demodate mai repede pentru le produce, vinde şi a profita mai mult.

În final, dacă noi nu îndreptăm producţia către necesităţi, la un nivel rezonabil, natura ne va forţa prin crize să o facem.

Lumea este îmbrăcată într-o criză severă. Dacă nu o luăm sub control, atunci în acest an vom vedea ce teribile consecinţe ni se pot pregăti. Sute de milioane de oameni îşi vor pierde slujbele, iar noi nu suntem gata pentru asta.

Ce vom face cu ei dacă, să spunem, ajungem la o stare în care cu adevărat nu mai avem nevoie de producţia excesivă? Datorită tehnologiei moderne oamenii nu mai trebuie să lucreze atât de mult. Maximum 10% din populaţie poate furniza întregii planete hrană, haine, încălţăminte şi tot ceea ce este necesar, dacă lucreză aproximativ două ore pe zi. Ce vor face oamenii cu restul timpului?

Aici, ajungem la o concluzie interesantă: Omul trebuie să lucreze, dar nu manual şi nu să producă produse materiale ci să producă produse interne şi spirituale. Trebuie să se reformezeel însuşi într-o parte integrală a societăţii şi naturii. Astfel va genera o energie pozitivă şi se va pune el însuşi, societatea şi natura în echilibru. Apoi vom primi de la natură dăruirea corectă şi vom fi interconectaţi cu ea în mod corect.

Multe articole ştiinţifice acoperă acest topic. Mulţi distinţi experţi cu care am stabilit un contact lucrează asupra acestui aspect.

De la Congresul din Vilnius, Lecţia preliminară.

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astăzi suntem încă la nivelul animal de dezvoltare. Am trecut de nivelele mineral, vegetal şi animal al dezvoltării şi încă nu am atins nivelul de „Om”. Nivelul „Om” este imaginea colectivă în care suntem cu toţi legaţi în mod integral.

Ce ne dă conexiunea integrală? De ce ne împinge natura în această direcţie prin legea ei de echilibru, obligându-ne să ne conectăm?

Astăzi noi percepem lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust şi pipăit. Dacă suntem conectaţi în mod integral, vom începe să ne simţim noi înşine şi pe alţii ca un întreg integral, iar o nouă senzaţie de „noi” va apărea în noi.

Această senzaţia integrală nouă, acest nou simţ, ne va permite să simţim natura integrală. Vom începe să simţim forţa naturii care ne înconjoară, ne conduce şi care dă naştere la toate fenomenele. Este forţa care ne determină viitorul, soarta.

Începem să simţim curgerea vieţii – trecutul, prezentul şi viitorul – ca o singură curgere de informaţii. Asta putem simţi atunci când obţinem o conexiune integrală cu alţii. Prin asta, o persoană se ridică la un nivel care este mai înalt decât cel al corpului său animal şi începe să simtă ceea ce există dincolo de materie – forţele, curenţii care există în afară noastră, deasupra noastră.

Acesta se numeşte nivelul de „Om”, nivelul informţiilor adiţionale, cele care determină întrega noastră viaţă.

Natura ne împinge către acest nivel, astfel încât vom ştii menirea vieţii noastre şi scopul ei. Asta ne dă conexiunea integrală dintre noi.

Deci, suntem în faţa unei probleme foarte interesante, care pare a avea o soluţie uşoară. Dar cu toate că soluţie ne stă în mână, ea contrazice total egoul nostru.

De aceea suntem preocupaţi în a împrăştia această înţelepciune care reduce suferinţa: Vrem să începem să simţim această necesitate nu prin suferinţă ci prin recunoaştere; vrem să înţelegem în avans de ce ni se întâmplă toate astea. Atunci când o persoană începe să vadă faptul că lumea este globală, de ce şi cum este interconectată, ea începe deja să prevadă evenimentele şi să înţeleagă ce şi cum trebuie făcut dacă acţionăm într-un fel sau altul.

Sperăm că această metodă va deveni metoda prin care se vor lua noi decizii şi că umanitatea va fi în stare să iasă din criză – nu numai din cea economică dar şi din cea generală.

Criza această este de fapt naşterea unei noi stări. Este ca duerile naşterii, atunci când copilul face un efort de a ieşi din pântec, în lumea noastră. Şi noi trecem prin acelaşi punct de cotitură în conştientizarea şi înţelegerea lumii şi a nostră însăşi.

Din Congresul de la Vilnius, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Corecţia pe care se presupune că trebuie să o construim deasupra nivelului animal, pentru a obţine nivelul vorbitor, îşi are originea nu numai din corpurile noastre ci şi din fiinţa umană din noi. Totuşi, ne implementăm totuşi procesul de corecţie prin corpurile noastre, deoare corpul este „instrumentul” corecţiei. Ne referim unul la altul (atât negativ cât şi pozitiv) prin vorbire, gând şi acţiuni. Necesitatea de a dărui ne conduce la obţinerea iubirii reciproce; este un proces prin care trebuie să trecem cu toţii prin orice mijloace.

Vorbirea vine de la auto persuasiune. Se poate spune că este un dialog interior, deoarece o persoană vorbeşte în mod constant cu ea însăşi; poate fi şi vorbire „practică”, care se adresează celorlalţi şi exprimă ideea de cum şi în ce direcţie trebuie să ne schimbăm cu toţi.

Gândul vine înaintea vorbirii şi acţiunii. Mai întâi, trebuie să ne formulăm gândul care apare din calculul intern, pe care îl obţinem din noi înşine ca şi din mediul înconjurător, societate şi învăţător. Deci, gândurile trebuie să fie construite înainte a orice altceva; apoi ele trebuie transformate în vorbire. Orice tip de exprimare verbală va rămâne întotdeauna „cuvinte frumoase”, până când le ataşăm „forţă” aplicând acţiunile.

Acţiuni înseamnă dedicarea fiecărei ore care nu este petrecută pentru satisfacerea nevoilor noastre animale către educaţie integrale, diseminare şi muncă de dragul celorlalţi. Sarcina noastră este de a conduce oameni la cel puţin un standard decent de viaţă, să îi facem să trăiască deasupr liniei de sărăcie, să aranjăm o distribuţie justă şi să îi facem pe toţi să simtă că nu sunt deprivaţi de drepturile lor.

Astfel, gândurile şi cuvintele noastre trebuie să fie îndreptate către construirea unei noi societăşi echilibrate, în care fiecare trăieşte la un nivel integral şi rămâne în sistemul analog. În timp ce ne construim noi înşine, permitem gândurilor noastre să fie influenţate de mediul înconjurător; submitem în mod constant la um mediu integral mai puternic. După ce ne formulăm gândurile interne, le implementăm prin cuvinte, adică dăm formă conceptelor noastre şi sistemelor de informaţii. Aici este momentul în care acţiunile apar. Este timpul în care în principal îi influenţăm pe altii prin educaţie şi ridicăm standardele de viaţă astfel încât nimeni să nu mai sufere de foame şi de griji.

Aceasta este esenţa muncii noastre. Aşa ne apropiem de echilibrul cu natura, care este scopul asupra căruia ne concetrăm constant. Echilibrul între noi ne permite să ajungem la o stare de echilibru cu natura şi cu legile ei universale. Ca rezultat, creăm un sistem perfect, „complet”.

Aici, evoluţia noastră se opreşte: Dezvoltarea noastră a început în timpul când viaţa a apărut pe suprafaţ Pământului şi în acest moment a ajuns la echilibrul final. Nu înseamnă că totul se va termina şi că soarele va înceta să mai strălucească. Nu înseamnă că nu putem aştept câteva miliarde de ani înainte ca asta să se întâmple. Vorbim de sfârşitul corecţiei fiinţei umane: Dacă obţinem echilibru cu natura şi atingem armonia perfectă, nu vom mai experimenta nicio presiune de la natură, iar vieţile noastre vor deveni perfecte.

Să sperăm că ne apropiem redepde de o astfel de stare în senzaţiile noastre şi că vom putea să îi pregătim pe copii şi nepoţii noştri să obţină o asemenea stare. Stă în puterea noastră să o facem.

Din Kab Tv „O nouă viaţă” Episodul 11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→