Întrebare: Toți oamenii care s-au adunat aici și întregul Kli mondial sunt de fapt reprezentate înăuntrul meu. Vor cu toți un singur lucru: ca eu să ajung la Creator. Atunci de ce eu nu vreau asta?! Reise că eu am tras această barieră, dar există ea cu adevărat?

Răspuns: Bariera este în inima mea; este o barieră psihologică. Despre ce Machsom (barieră) vorbim? Trebuie să îmi schimb viziunea de la a privi la mine însumi la a privi la prieteni. Această comutare, inversiune, pe care trebuie să o fac, se numește Machsom.

Dar dacă facem eforturi comune pentru a începe să tratăm societatea în acest fel, pentru a o vedea mai importantă decât propria persoană și a o lăsa să intre în inima mea, atunci acest gând colectiv mă ajută. Asta se numește ”fiecare om trebuie să își ajute prietenul”, iar acest gând colectiv dă tuturor puterea de a-l îndeplini. Este așa cum a spus Rabash că în fiecare din noi există o foarte mică putere spirituală, această inversiune are o foarte mică putere, dar împreună, atunci când toată lumea primește puterea de la toată lumea, voi fi în stare să o fac.

Vom face eforturi colective, toată lumea pe cont propriu și toți împreună, în Kli-ul mondial, în toate părțile lui, toți împreună. Așa se face. Și cu siguranță că vom avea succes. Nimic nu ne împiedică. Este singura noastră acțiune liberă. Creatorul așteaptă asta de la noi; lumea așteapta asta de la noi, cu toate că nu realizează încă asta.

Nu este nimic aici decât faptul că toată lumea trebuie să se incorporeze în altții sau să lase pe toată lumea să intre în inima sa. Dacă ne gândim cu toți la asta, veți vedea ce rezultate vor fi. Am venit să transcedem Machsom-ul, deci haideți să facem un efort. Asta facem aici și acum.

Din Lecția 3 a Congresului Arava Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am jucat baschet când am fost tânăr şi îmi amintesc că echipa noastră a avut rezultate mai bune atunci când fetele s-au aşezat pe o bancă, sprijinindu-ne în linişte. Dar atunci când băieţii s-au aşezat, inspiratia nu a fost acolo. În grupurile educaţiei integrale, cum vor observa femeile pe barbati: prin camere video?

Răspuns: Din când în când vom organiza picnicuri reciproce, excursii şi întâlniri. Ne cunoastem, dar, în principiu, această cunoaştere este inutilă. Nu am nevoie să ştiu faţa nimanui.

Este pur şi simplu greutatea femeilor cea care-mi arată că depinde de mine şi aşteaptă manifestarea înclinatiei mele masculine; acest lucru este suficient. Ele nu se amesteca în munca noastră, ci la fel ca jucatorii de pe teren, noi trebuie să simtim această presiune.

Trebuie să simt in spatele meu privirea partii feminine, care evoca toate aceste acţiuni în mine, nu mandrie sau orice alte impulsuri egoiste, ci responsabilitatea pentru speranţa că vom intra intr-un nou nivel. Acest lucru este necesar.

Femeile nu ne imping spre acte individuale de eroism, ci în special pentru a ne ridica peste noi înşine şi pentru unitate. În acelaşi timp, fiecare dintre noi se pierde pe sine, dar împreună vom ajunge la forma de „Adam”.
Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală” # 10, 16/12/11

Filed under: Educatie integrala, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Munca bărbaţilor pentru unitate integrală durează 7-8 ore pe zi. O femeie ar trebui să-şi petreacă atat de mult timp studiind?

Raspuns: Femeile au mult mai puţine probleme decât bărbaţii, deoarece munca lor începe atunci când se alatura muncii în jurul grupului de barbati.

Înainte de aceasta, activitatea lor este în studii teoretice şi nu pot fi niciun fel de legături acolo. Aceasta include discuţii, jocuri de rol si dedicarea de mult timp pentru educarea copiilor din perspectiva integrală, şi aşa mai departe, dar nu cu privire la relaţiile dintre femei, pe care ele o vor simti doar ca o încălcare a naturii lor.

Un grup de femei începe să observe barbatii şi munca lor comuna doar o dată ce sunt pregătiţi şi grupul de bărbaţi este suficient de instruit în teorie şi deja parcurge integrarea practică între ei. Vom începe treptat să le învaţam bazele ajutorului necesar din partea lor pentru a atinge starea următoare: starea de unitate, armonie şi percepţie a naturii la nivelul următor de „Adam” („Om”), pe care-l putem atinge prin acest tip de unitate.

Grupul de bărbaţi atinge unitatea cu propria lor putere, ca un om care obtine bunastare şi mancare.

Grupul de femei ii ajută cu asta, ii inspiră, ii împinge şi serveşte ca un instrument foarte puternic pentru barbati, fără de care nu se pot uni. Femeile trebuie să influenţeze barbatii foarte atent, fără a perturba senzaţia lor de unitate, acestea trebuie să le ofere barbatilor un sentiment ca aşteaptă acest lucru de la ei, sa-i pretuiasca, sa-i inspire si sa-i trateze asa cum o mamă isi trateaza copilul.

Orice femeie se poate raporta la barbati în acest fel, iar barbatii simt influenţa femeii. Acesta este motivul pentru care grupul de femei joaca un rol fundamental în mişcarea grupului de bărbaţi spre unitate, prin influenţarea lui cu inspiraţie şi aşteptare, ca o mama: „Ce aştept de la copilul meu.” Si copilul simte că mama se aşteapta la un anumit rezultat din partea lui.

Toate acestea trebuie să fie făcute cu atenţie şi grijă pentru a evita provocarea sentimentului de indiferenţă in barbati sau a unei reacţii negative. Totul trebuie făcut foarte delicat, într-o anumită măsură şi întotdeauna calculat.
Când ambele grupuri se uita la ele obiectiv din afara, ele simt că au nevoie unul de celălalt. Recunosc grupului de femei ca am nevoie de sprijinul şi influenţa sa, de inspiraţia sa, de aşteptarea a ceva de la mine. Acesta ma va inspira, sprijini şi mă va trezi pentru atingerea unui rezultat.

În general, există o mare varietate de influenţe de sentimente reciproce şi aşteptări. Dacă toate acestea se fac prin contact indirect, de departe, prin intermediul „inducţiei” de la grupul de femei catre grupul de bărbaţi, atunci un rezultat al interacţiunii reciproce corespunzătoare se realizează.

Şi, ca rezultat, grupul de bărbaţi atinge unitatea, cu ajutorul grupului de femei. Iar această unitate este transferata grupului de femei.

Dar aceste grupuri nu se îmbina, nu se amesteca; ele continua sa existe ca două „cercuri”: unul extern – al femeilor, şi unul intern – al bărbaţilor.

Dintr-o „Discutie despre educaţia

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Femeia, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că ne lipseşte bucuria. Cum o putem descoperi împreună, cu inima zdrobită de care avem nevoie pentru a construi vasul spiritual?

Răspuns: Bucuria este dezvăluita din percepţia importanţei scopului, din înţelegerea legăturii cu Cel superior. Chiar dacă încă nu am primit ceea ce doresc, avansez spre asta, sunt în acest proces, lucrez la realizarea scopului, care este important pentru mine. Toate acestea trebuie să evoce bucuria în mine.

Mai mult decât atât, o persoană este produsul mediului său şi când nu simte bucurie, înseamnă că mediul nu o influenţează in modul corect. Este nevoie să ai grijă de asta.

Vine la mine ca un şoc de fiecare dată, este oare atat de greu să fiu bucuros? La urma urmei, ne sunt date toate condiţiile pentru dezvăluirea Creatorului. Şi continuam sa fim nemulţumiti de ceva, dar ce altceva trebuie sa cerem? Nu realizam că revelaţia se poate întâmpla în orice moment.

Numai disponibilitatea noastră lipseşte. Iar bucuria este una dintre condiţiile sale. Aceasta demonstrează pretuirea noastra pentru importanţa spiritualitatii, iar acest lucru lipseşte. Credem că suntem mai importanti decât Creatorul – si acesta este motivul pentru care El nu ni se dezvăluie.

Opreste-te sa-ti stabilesti propriile condiţii şi sa ceri lucruri şi vei vedea că revelaţia se va întâmpla imediat. Dar atunci când ai anumite cereri proprii, cum poţi fi atunci într-o stare de daruire?

Spui ca doresti să dezvălui Creatorul? Dar El dăruieşte, iar tu doresti să dezvălui daruirea Lui, ceea ce înseamnă că tu insuti doresti sa daruiesti. Atunci, ce este acolo pentru tine de cerut? Unul in totalitate nu corespunde celuilalt.

Din Convenţia Arvut de la Arava – Lecţia # 2 din 23/02/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →

Intrebare: Un embrion, un fat in pantecele mamei sale se rasuceste ca si rezultat al activarii instinctelor psihologice. Dar cum se intampla o schimbare psihologica? Cum functioneaza acest mecanism?

Raspuns: Inainte de toate, cand se naste un fat, este presiune din ambele parti, atat din partea mamei (forta de impingere, asa numitele dureri ale facerii) cat si din partea fatului. Si acesta ajuta acest proces intr-un anumit mod si avanseaza.

Nasterea este un proces foarte complex. As fi vrut chiar sa spun ca e  tragic intr-un fel si plin de pericole atat pentru mama cat si pentru copil. Asemanator, trebuie sa existe o forta de impingere foarte serioasa in cazul nostru, iar natura a avut grija de asta impingandu-ne prin diferite situatii de criza: familie, identitate, social, economic, ecologic, si altele, prin tot ce facem, asta e, toate ne imping afara din matricea noastra.

In lumea noastra curenta, treptat fiecare lucru a fost montat impotriva noastra. Acestea sunt fortele de impingere – contractiile nasterii.

Inca nu sunt atat de puternice pe cat ar putea fi, dar apogeul lor e aproape. Observam acest lucru in toate crizele, si acum in dezvoltarea ultimei crize economice, care pur si simplu ne primejduieste vietile. Deci, pe de o parte noi deja ne apropiem de stadiul final, suntem aproape de a ne naste. Pe de alta parte, nu ne simtim confortabil in starea actuala. Plonjam in droguri, depresie si diferite probleme. Nu suntem calmi si nu ne simtim confortabil in interior. Nu doar lumea din jurul nostru e asa, noi insine nu suntem capabili sa ne gasim pacea interioara.  Nu s-ar schimba nimic nici chiar daca lumea ar deveni de-a dreptul indiferenta pentru o clipa: sunt multe conflicte si presiuni in interiorul nostru de care am vrea sa scapam, dar suntem incapabili sa o facem.

Daca integram si adunam aceste conflicte interioare si presiunile intr-o singura forta intre noi,  vom adauga apoi propriile noastre eforturi la impingerile materne si bineinteles ne vom naste la un nou nivel, acela al „Omului” sau al lui „Adam”. Toate acestea pot fi alinate, usurate fara „moase”, „obstreticieni”, doar folosind forta ajutatoare a societatii:  opinia sociala, influenta sociala si presiune.

Asta se intampla cand  impreuna reunim in aceasta unica imagine unificata ceea ce  trebuie sa se nasca, in timp ce in exterior societatea noastra lucreaza la integrare, conectare, discutand, explicand si identificand toate aceste forte in jurul nostru.  Apoi, o persoana incepe sa inteleaga acest proces din interiorul ei. Acest lucru este legat de asemenea de educatie, cand discutam actiunile noastre, istorie, scop, si scopul tuturor conflictelor; cand examinam nu doar cauzele lor, dar sensul, menirea lor: sa ne duca la un stadiu unde noi toti suntem ca un singur embrion intr-o singura mama natura, care ne impinge afara spre urmatorul nivel. Natura vrea sa nasca acest fat si este nevoie sa o ajutam sa faca asta.

Este fundamental pentru noi sa ajutam natura. Natura separa nasterea noastra fie intr-o nastere tragica, fie intr-una usoara, care se numeste „iesirea cu apele materne”.  Ce sunt „apele”?  Apa – o actiune de usurare. Cand aspiram voluntar la aceasta, putem usor traversa „Rubiconul”- o schimbare firesca psihologica si spirituala.

Intrebare: Participand  activ in grupul educatiei integrale, o persoana isi aduce contributia la procesul nasterii spirituale, ca in cazul unui fat?

Raspuns: Sigur ca trebuie sa fie un grup, pentru ca grupul reprezinta embrionul!  O singura persoana nu este un embrion (nu se poate naste); un embrion este precis o interconexiune integratoare intre oameni cand ii pregatim pentru nastere.  Intai se formeaza grupuri mici, apoi unele mai mari, apoi apar multe grupuri. Cand  incep sa se inteleaga reciproc devin ca o singura  persoana intr-un grup, iar in relatie cu alte grupuri fiecare grup reprezinta un singur individ. Pe acesta  calea ei ajung impreuna: ca si celulele dintr-un organ intr-un singur corp.

Din „Vorbind despre Educatia Integrala” #9, 15.12.2011

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→