Întrebare: În psihologie, o criză este descrisă ca un fenomen dureros, dar dacă o persoană o depăşeşte şi nu renunţă, tranzitează la un nou nivel, unde o mare cantitatea de energie este descătuşată şi persoană începe să trăiască o nouă viaţă.

Răspuns: Chiar mai mult, orice boală este, de asemenea, un act de vindecare. Să presupunem că apare o disfuncţionalitate. Acum este corectată, compensată într-un anume fel. Iar în timpul când este compensată şi corectată, o considerăm o boală. În realitate, totuşi, este deja o corectare.

În mod intenţionat avem vaccinuri; injectăm mici boli în organism pentru a simula o reacţie pozitivă, pentru a preveni ameninţările externe.

Dacă colectăm împreună toate aceste simptome critice, dureroase, vom descoperi că ar trebui să ne referim la ele ca la o naştere a unei noi stări, o îmbunătăţire a sănătăţii, o corectare, ajustarea noastră şi ridicarea la un nou nivel.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că în procesul de interacţiune cu o persoană, simt o senzaţie neplăcută de la ea. Poate fi asta o invitaţie de a face un efort pentru a mă conecta cu ea?

Răspuns: Trebuie să te conectezi cu ea. Pune-o în faţa ta şi apoi te gândeşti la ea ca şi cum ai fi tu. Asta este munca ta internă. Din nou, ea depinde de nivelul la care este făcută. Câteodată, trebuie să ne opunem unul altuia pentru a săpa mai adânc, pentru a veni într-un contact mai mare. În esenţă, avem nevoie de contradicţie pentru a ne simţii mai bine unul pe altul.

Contact nu înseamnă să învolburăm imaginea. Din contra, această imagine trebuie să devină mai clară. Trebuie să văd într-o persoană totul opus mie şi, în acelaşi timp, dorinţa ei de a fi cu mine. Când punem aceste două lucruri una peste alta, obţinem un dipol: calităţile opuse cu calităţile pozitive deasupra lor. Această structură tip dipol ne dă perfecţiunea şi ne ascute simţurile, percepţia şi adeziunea.

Acestă contradicţie este opusă reacţiilor normale ale lumii noastre, pentru că adăugăm aici un nivel pozitiv. Asta nu există în lumea noastră.

În lumea noastră suntem dispuşi să acceptăm anumite înţelegeri şi concesii, dar ele sunt duse la un singur nivel: cel egoist. Aici, noi încercăm să facem totul pentru a ne lua pe noi şi pe altul la nivelul următor, coordonându-ne şi în nici un caz îndepărtând sau ştergând calităţile noastre negative iniţiale. Ele continuă să se dezvolte între noi în mod rapid.

Reiese faptul că grupul în care membrii au o bună conexiune între ei, avansează, se dezvoltă şi descoperă în ei calităţile sălbatice şi instinctele primitive: ura, invidia şi gelozia şi totul este pentru nimic, aşa cum spun. Înţelegem că totul este pentru ca noi să ne ridicăm deasupra şi să le folosim în mod corect. Astfel, natura ne ajută în dezvoltarea noastră interioară.

Invers, grupul care prind materialele mai greu şi pune puţin efort în conexiunea dintre ei, nu descoperă rezistenţa şi calităţile negative în eforturile lor de a se uni. Astfel, dipolul lor este mic.

Din  “Discuţie asupra educaţiei integrale” 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Informaţia despre criză, că acum a intrat în faza activă a dezvoltării, este negativă sau nu?

Răspuns: Am trecut prin perioada de dezvoltare fetală intrauterină. Acum, urmează perioada naşterii: contracţii, evenimente dramatice şi chiar riscuri pentru mamă şi copilul ei. Totuşi, credem că sunt necesare pentru naştere, pentru apariţia unui nou om în lume, ce pare din altă lume, dintr-o stare care este complet opusă nouă. Cum trebuie să considerăm acestă criză?

Dacă ar fi să arăţi unei creaturi de pe altă planetă ce i se întâmplă unei femei însărcinate, cum se naşte ceva din ea, cu ţipetele şi durerile naşterii iar oamenii invărtindu-se în jurul ei, ar crede că femeia moare, că ceva i se întâmplă şi că nu are nicio bucurie din asta. Totuşi, un soţ cu flori şi rudele stau în spatele uşii. Este ceva straniu în această imagine.

Deci, ne referim la criză ca la soţul cu flori. Alţi se referă la criză ca la un extraterestru.

Comentariu: Atunci când începi să revelezi adevărul unei persoane, este dureros să primească informaţii.

Răspuns: Totuşi, nu este accidental faptul că natura şterge amintirile femei de la naştere şi cât de greu a fost. Femeile sunt gata să treacă prin asta din nou.

Vedem că există un proces prin care trebuie să trecem şi nu este nimic de făcut. Deci, conform cu ceea ce experimentăm, ar trebui să exaltăm noul grad: ce obţinem prin criză.

Chiar cuvântul „criză” înseamnă naştere, ascensiune. Deci, ar trebui să o tratăm ca atare.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Înteţelepciunea Cabala este metoda care este acum revelată pentru realizarea noastră, pentru a înţelege sistemul unit al guvernării, programului şi structurii universului, care ne va ajuta să depăşim toate problemele şi necazurile. Programul Naturii ne influenţează în mod intenţionat, în aşa fel încât noi vom realiza şi adopta tot volumul în care ne aflăm.Acestea este motivul pentru care studiem înţelepciunea Cabala. În principiu, natura ne împinge către această stare de multe milioane de ani.

Cu toate că nu simţim încă acest volum al universului, astăzi avem materiale care ne vorbesc de asta şi despre grupurile înăuntrul cărora putem începe acestă realizare. Înăuntrul unui grup, putem construi o anumită similaritate cu universul, un micro-cosmos.

Dacă ne unim unul cu altul, în aşa fel încât înăuntrul nostru, înăuntrul unităţii noastre, ar fi forţe de interacţiune deasupra egoismului nostru, apoi, gradual, vom fi în stare să ajungem la o stare în care vom crea o zonă distinctivă de test, un loc ca într-un laborator de cercetare. Studiindu-ne noi înşine şi studiind conexiunea dintre noi, derivată din acţiunile corecte dintre noi, vom începe să simţim manifestarea forţei superioare şi, gradual, să o revelăm în acest laborator, în această conexiune dintre noi.

O vom descoperi în acelaşi fel în care un fizician descoperă secretele naturii cu ajutorul unor imense echipamente, instrumente şi acceleratoare. Numai că acest accelerator, acest instrument, trebuie să fim noi, unitatea noastră, grupul nostru, în care creăm condiţiile petnru ca forţa superioară să se manifeste şi de la o stare ascunsă să devină revelată.

În principiu, asta facem şi suntem pionieri în asta. Restul lumii simte că ceva trebuie să li se întâmple, că trebuie să ajungă la ceva, că sunt în faţa a ceva care nu are o soluţie raţională în calităţile şi instrumentele noastre obişnuite.

Astăzi, nu putem rezolva orice problemă din lume sau chiar o problemă particulară, personală. Atât de interconectate au ajuns problemele. Asta pe de o parte. Pe de alta, ele nu sunt rezolvabile la nivel pământesc.

De aceea, este foarte important pentru noi să adoptăm înţelepciunea Cabala mai repede, să o realizăm în grupuri separate, iar în grupul nostru comun să revelăm forţa superioară, să începem să interacţionăm în mod clar cu aceasta şi să „împingem” această metodologie în lume. Apoi, vom ştii cum să o introducem mai bine, să o prezentăm şi să o revelăm lumii astfel încât să nu o facem fără dovezi.

Simţim şi înţelegem cumva cum să face asta, pentru că avem o predispoziţie particulară, internă. Am dezvoltat-o deja. Ne-am născut cu o asemenea predispoziţie, cu punctul în inimă. Restul umanităţii nu îl are. De aceea trebuie să le demonstră metoda Cabala la nivelul lor.

Numai atunci vom fi în stare să purtăm întreaga lume cu noi, altfel va fi un dramatic drum al suferinţei. De aceea aspiraţia noastră către unitate este o aplicaţie practică a studiului nostru.

Din KabTV “Fundamentele societăţii integrale” 2/5/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Congresul European care urmeză este o mare speranţă pentru conexiune şi pentru a putea simţi revelaţia Creatorului în conexiunea dintre noi, revelaţia lumii spirituale. Mai întâi, Lumina Reformatoare care operează asupra noastră ne va conecta şi vom simţi adeziunea dintre noi, pe care o obţinem pentru a aduce mulţumire Creatorului. Apoi, conform echivalenţei de formă, se va revela în noi şi vom simţi faptul că „Israel (aceia care tînjesc după Tora), Tora (Lumina Reformatoare) şi Creatorul, sunt unul.”

Tînjim după uniunea dintre suflete într-un singur suflet care este umplut cu Lumina Superioară, tânjim să îl simţim, să îl descoperim şi să trăim în el, mai întâi noi, pentru că avem deja dorinţa pentru asta şi apoi să ajutăm întreagă lume să îl descopere. Tot ceea ce se revelează în lumea noastră – toate suferinţele, crizele şi necazurile – nu sunt decât forţe care grăbesc dezvoltarea umanităţii către starea perfectă.

De aceea, atunci când tânjim după această stare perfectă, vrem să obţinem două scopuri: iubirea Creatorului şi iubirea umanităţii. Vrem să dăruim toate bunătăţile pe care le obţinem prin munca şi realizarea noastră atât umanităţii cât şi Creatorului. De fapt, suntem în mijloc, ca în treimea din mijloc a lui Tifferet care nu are nimic şi nu vrea nimic pentru ea însăşi – Hafetz Hessed. Ne bucurăm doar aducând plăcere umanităţii şi, prin asta, prin tot acest suflet general, Creatorului.

Acesta este vasul pe care trebuie să îl pregătim. Aceasta este starea pe care trebuie să o atingem. De aceea, în timp ce citim Zoharul, vrem să ne apropiem de asta. Haideţi să ne gândim la asta!

Dacă o persoană îşi imaginează următoarea stare pe care vrea să o obţină, asta este deja o rugăciune. De fapt, nu ştiu unde este Creatorul, cum să ridic o cerere către El, MAN, prin cine trece această cerere, ce este de fapt MAN sau ce dorinţă este aceasta. La fel este şi în vieţile noastre: dacă vrem ceva, ne imaginăm că îl avem deja şi tînjim după această imagine în care suntem în starea dorită.

Unii spun că dacă vrei să fii slab – nu ţine o dietă, nu asculta tot felul de sfaturi şi nu lua pastile de slăbit, etc., nimic nu va ajuta. Numai gândul constant că eşti deja slab. Apoi vei vedea că nu vei mai simţii foamea şi vei pierde cu adevărat din greutate.

Este cu adevărat aşa, şi este la fel în totul: Trebuie să îţi imaginezi că eşti deja în starea viitoare şi vei avansa cu adevărat către ea. Dorinţa care este îndreptată către scop te va duce acolo.

La fel este şi cu noi. Deci haideţi să ne imaginăm că suntem cu adevărat într-o stare bună. Nu este nevoie să evocăm nicio deficienţă, necazuri şi griji, ci numai dorinţa pentru toată această stare întreagă şi să încercăm cât de mult putem să ne ajutăm între noi să obţinem această stare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Zohar

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul cursului de educaţie integrală este dezvoltarea unei aşa zise vieţi bune pentru cei fără loc de muncă?

Răspuns: În general, vrem să creăm o viaţă bună pentru toată lumea.

Vrem să o facem într-o asemenea măsură încât oamenii fără loc de muncă (să spunem un miliard de oameni) să aibă ceva de făcut. Vrem să distribuim munca printre toţi oamenii conform cu deprinderile lor, astfel încât toată lumea să muncească două sau trei ore pe zi şi să se simtă obligată şi capabilă să dăruie societăţii. Dar în restul timpului să rămână în sistemul de educaţie integrală.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Presupunând că devin integral şi că mai târziu o altă etapă a dezvoltării devine revelată în natură. Trebuie să reajustez din nou sau asta este ultima etapă a dezvoltării?

Răspuns: Nimeni nu ştie. Nu îţi pot spune asta.

Ce personă serioasă poate vorbi de ceva care nu se încadrează în studiul şi sentimentele ei? Să ne imaginăm ceva? Asta nu este serios. Numai filozofii şi mistici sunt capabili de asta.

Noi ne ocupăm cu ştiinţa şi ne bazăm numai pe date ştiinţifice. Nu discutăm şi nu luăm în considerare altceva ce nu descoperim în natură. Astfel, există loc doar  pentru experimente.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Putem vorbi de avansarea noastră şi de noi şi la fel să ne imaginăm perspectiva de Sus, de la sursa realităţii. Revelăm munca noastră de jos, în timp ce cauza ei este de Sus.

Care a fost scopul creaţiei? Se spune că dorinţa celui de Sus a fost să creeze o creatură la fel de perfectă ca El. Astfel, în toate intenţiile şi acţiunile noastre, în timp ce cercetăm ce ni se întâmplă, ar trebui întotdeauna să ne amintim că scopul final este de fapt să îl revelăm pe Creator, să îl descoperim în mod precis pe El.

Orice simt, gândesc sau aspir este corect; asta este calea analizei. Dar ce descopăr pe această cale, eul meu? Nu, descopăr opoziţia mea faţă de Creator. Asta este, de fapt îl descopăr pe El.

Ştim din înţelepciunea Cabala că în lumea Infinitului nu există nicio deficienţă în nimc ci numai realizarea Dăruitorului. Creatura, numită Malhut al lumii Infinitului, trebuie să Îl înţeleagă, să Îl simtă şi să Îl reveleze pe El.

De aceea este necesară această etapă a creaţiei pe care trebuie să o parcurgem: coborârea în lumea noastră şi ascensiunea înapoi în Malhut al Infinitului. Acest drum de sus în jos se face doar în scopul ascensiunii, în realizarea Dăruitorului.

Îl obţinem pe El conform echivalenţei de formă: cu cât mai mult ne asemănăm cu El, cu atât îl înţelegem şi Îl simţim şi cu atât suntem mai aproape de El. Rezultatul final este în gândul iniţial: deci, mai întâi de toate, trebuie să ne stabilim intenţia, asta este, ce vreau să obţin prin toate acţiunile mele? Ce este făcut este făcut, dar de ce am nevoie de asta?

Totuşi, chiar înainte de a-mi clarifica intenţia, îmi trebuie gândul iniţial al sursei primare a acestor intenţii, deoarece idea este să îl revelăm pe Dăruitor, Creatorul. Acesta este scopul nostru.

Descopăr în mine gânduri, intenţii, dorinţe şi atitudini, dar în principal, prin aceste acţiuni îl caut pe El. Cum să fac asta? Ce să gândesc? Ce vreau? Cum interacţionez cu ceva şi cu cineva? Înainte de fiecare asemenea discernământ mă pregătesc cu atitudinea corectă: Tot ceea ce fac este îndreptat spre revelearea Creatorului.

Trebuie să trag anumite conexiuni aici:

–          Oricine sunt, El a pregătit asta pentru mine;

–          Orice gândesc în fiecare secundă, El îmi dă asta;

–          Orice se întâmplă cu mine chiar acum, în timpul acestei analize, se întâmplă conform voinţei Lui;

–          Oricum reacţionez la ceea ce simt, El, de asemenea, îmi dă asta.

Există doar un singur gând care trebuie să fie întotdeaun cu mine: Tot ce mi se întâmplă vine de la Creator. Primul articol din Shamati vorbeşte despre asta: Nu există nimeni în afară de El.

Acum, când mi-am clarificat intenţiile – fie de dragul primiri, fie de dragul dărurii – ele vin cu siguranţă de la Creator. Totuşi, ce este important pentru mine în această analiză este faptul că îl descopăr pe El, îmi clarific cine este El.

Din toate aceste discernăminte, mozaicul realităţii prinde formă înăuntrul meu. Prientenii mei, lmea din jurul meu, evenimentele şi circumstanţele, totul ar trebui să se contopească într-o singură imagine a Creatorului. În măsură în care ele îmi apar interne, piese separate ajung împreună: toate creaturile, această întreagă lume şi toate lumile, împreună într-o singură structură a cărei formă internă se numeşte Creatorul. În întregul ei, această structură reprezintă Malchut al lumii Infinitului sau, în alte cuvinte, vasul, dorinţa. Este chiar forma Lui, structura Lui şi interacţiuniile tuturor părţilor Lui: doirnţe, gânduri şi intenţii care au luat forma Dăruitorului.

Creaturul Însuşi, Azmuto, nu are formă. Totuşi, noi facem o neîncetată analiză în noi înşine şi, gradual, creăm o formă similară cu El. Ca rezultat, El poate fi revelat. În aceaşi manieră, pentru a detecta undele pe care nu le cunoaştem, construim echipamente în care ele pot fi duplicate şi reproduse. Astfel, putem să le descoperim şi să le studiem natura.

Cercetarea interioară ne ajută să creăm un loc în care să îl descoperim pe Creator, altfel El rămâne ascuns faţă de noi. De aceea este spus că Creatorul vrea să locuiască în cei de jos, adică să li se reveleze. De aceea a creat lumea Infinitului şi munca noastră constă în revelarea Lui prin propriile noastre eforturi.

Astfel, revelarea Creatorului este rezultatul cercetării noastre interioare. El nu se va revela – eforturile şi munca noastră sunt necesare pentru asta. Depunem propriile eforturi, vrem asta şi nu o vrem, forţele de primire şi de dăruire se ciocnesc în noi şi astfel pregătim în mod constant un loc pentru revelarea Lui.

În cele din urmă, acest loc va deveni suficient de pliabil, astfel încât să putem detecta în el mici valuri, formele Creatorului în materia dorinţei. Cu cât ne înmuiem materialul nostru, cu atât Creatorul se revelează mai mult în el. El însuşi este ascuns; totuşi, materia începe să îşi asume forma Lui. În asta constau toate clarificările noastre: cu ajutorul lor ne pregătim dorinţa noastră de a lua forma Lui, revelaţia Lui.

Deci, cu fiecare acţiune a noastră este necesar să ne amintim că noi, lumea şi totul în general există numai pentru ca noi să îl revelăm pe Creator. Nu este un topic pentru discuţii ci un fapt care coboară de la sursa creaţiei. Dacă aşez fundaţia pentru tot ceea ce gândesc, acţionez sau intenţionez cu faptul că în minte, dacă la început am avut acest curs, dacă sunt direcţionat către revelearea Creatorului deoarece asta este dorinţa Lui, atunci sunt aţintit către Infinit, chiar la scop. Şi tot ceea ce fac mai târziu va intra sigur în depozitul eforturilor mele, depozit pe care trebuie să îl umplu.

Restul va avea loc oriunde. Numai un singur lucru depinde de noi: să ne direcţionăm toate eforturile noastre către revelaţia Creatorului.

Mai târziu, apar următoarele întrebări: Ce reprezintă această revelaţie? Cum o putem actualiza? Ce acţiune se dovedeşte a fi mai eficientă? De cine depinde: de mine, de alţii sau de interacţiunea noastră? Toate ca toate, însă vorbim despre metoda pe care Cabaliştii ne-au descris-o, explicându-ne cum să executăm acţiunile care sunt cele mai benefice pentru revelarea Creatorului.

Astăzi, întreaga umanitate se află la începutul acestei revelaţii. Evoluţia a ajuns la această concluzie: lumea a realizat deja potenţialul progresului materialist. Nu mai avem ce căuta pe alte planete şi nimic ce extrage din pământ;  am încercat totul pe suprafaţa lui şi am văzut că viaţa noastră este limitată şi duce la un sfărşit.

Este începutul revelaţiei Creatorului către creaturi. Din cauza acestui impediment oamenii încep să se întrebe: Pentru ce şi de ce trăim? Care este scopul vieţii noastre?

De acum încolo învăţăm că scopul vieţii noastre este de a-l revela pe Creator sau, ca să fiu mai precis, să ne pregătim pentru revelaţia Lui. Obţinem asta prin unitate şi astfel ne uşurăm dorinţa noastră de a primi astfel încât să devină altruistă şi începem să ne asumăm diferite tipuri de dăruire. De fapt, Creatorul este calitatea dăruirii, iar dacă stabilim o asemenea conexiune unul cu altul, îl ajutăm pe El să se reveleze între noi, pregătim solul petnru el, materia care va fi capabilă să îşi asume calităţile Lui, proiecţia Lui.

Astfel ne dezvoltăm într-o echivalenţă precisă cu forma Lui.

Din Congresul Arava 2/23/12, Lecţia  nr. 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce investigăm Universul, descoperim că toate sistemele sunt interdependente. Planetele se învârt în jurul soarelui, în timp ce sateliţii lor se învârt în jurul planetelor. Cu cât investigăm mai mult acest sistem enorm, cu atât mai clar vedem că toate componentele lui există într-o mişcare interdependentă şi se influenţează una pe alta. Luna de deasupra Pământului influenţează tot ce are loc pe suprafaţa Pământului: sănătatea noastră, senzaţiile, curenţi adânci din ocean, etc.

Soarele ne influenţează şi el: percepm chiar şi cea mai mică explozie solară care are loc. Se spune că anumite fenomene care au loc în soare pot chiar pune în pericol însăşi existenţa Pământului, fiind posibil chiar să îl incinereze.

Biologi, zoologi şi botanişti, ne spun că apariţia vieţii pe Pământ a fost posibilă doar datorită unor condiţii speciale care nu există nicăieri în altă parte din Univers. Până în acest moment, ei nu au descoperit nicăieri altundeva viaţă şi este puţin probabil să existe în altă parte. Iar originea vieţii presupune multe condiţii care se referă la parametrii care trebuie să fie  îndepliniţi simultan, cum ar fi: forţa gravitaţiei, cantitatea de apă, presiunea, temperatura, etc, ar însemnaă că toţi aceşti parametrii fac parte de fapt dintr-o forumulă gigant. Şi numai dacă facem un calcul foarte precis, conform acestei formule, vom fi în stare să învăţăm precondiţiile necesare apariţiei vieţii.

La ştiri ni se spune de obicei cum va fi vremea în următoarele câteva zile. Meteorologii pot face o previziune a vremii pentru o săptămână, dar nu mai mult. De ce?

Previziunile pentru temperatură, umiditate sau vânt sunt bazate pe calcule executate folosind formule complexe şi computere puternice şi iau în considerare condiţiile de climă din întreaga planetă, pe scurt, conexiunea dintre aceşti parametrii este aşa de complexă, adâncă şi bogată, încât chiar şi o simplă predicţie pentru temperatura aerului de mâine, înălţimea valurilor sau alţi factori de care avem nevoie pentru a planifica zborurile avioanelor, rutele vaselor şi tot felul de parametrii pentru alte scopuri, vorbesc de interconexiunea dintre toate părţile naturii, de cum natura nemişcată influenţează vegetalul, cea vegetală influenţează animalul şi animală influenţează omul, în timp ce omul le influenţează pe toate.

Viaţa noastră depinde de natura minerală deoarece trăim pe pământ şi ne extragem toate resursele din adâncuri.  Depindem de natura vegetală deoarece pe aceasta se bazează agrigultura şi, de asemenea, de natura animală deoarece sunt produse alimentare necesare existenţei noastre. Pe deasupra, nu vom fi în stare să ne susţinem o viaţă normală cu excepţia unei societăţi în care fiecare îşi ocupă locul îndeplinind o anumită funcţie.

Cu cât am progresat mai mult de-a lungul istoriei, cu atât mai complexă a devenit societatea noastră şi cu atât am devenit mai independenţi unul faţă de altul. Astăzi facem tranzacţii şi transferăm bani de la o bancă la alta, trimitem nave cu diferite încărcături de la un continent l altul. Iar dacă ne referim la hainele pe care le purtăm, putem spune cu încredere că nu este doar o ţară participantă la fabricarea lor. Una produce materialul brut, alta le procesează, alta le pune împreună şi alta se ocupă de marketing şi vânzare. Asta arată cât de dependenţi suntem unul de altul.

Suntem deja obişnuiţi cu această interdependenţă şi o luăm ca atare. Doar ca aceasta este doar o interdependenţă comercială şi financiară şi nu a necesitat niciodată o implicare emoţională. Dar în ultimul timp observăm că conexeiune dintre noi a atins o asemenea proporţie încât aceasta cere o cooperare adâncă, strânsă.

Mai mult, se manifestă într-o aşa măsură încât orice se întâmplă într-o ţară are repercursiuni în afacerile alteia, chiar să schimbe regimul. Un exemplu sunt protestele din Siria, unde reprezentanţi din diferite ţări îşi arată îngrijorarea pentru că mulţi civili sunt ucişi. Iar ambasadorul Siriei nu are nimic de răspuns la asta. Acţionează ca şi cum nu ar fi ţara sa şi nu are nimic de a face cu asta. Astfel, această dependenţă ne obligă pe toţi.

Vedem că suntem aşa de interconectaţi unul cu altul încât acum avem nevoie de variate mecanisme de guvernare internaţională, fără de care nu am exista în mod normal. De fapt, dacă vrem să avem comerţ, dezvoltăm ştiinţa şi cultura, dacă vrem o viaţă prosper, avem nevoie să dezvoltăm un sistem de educaţie similar şi să îl aplicăm în viaţă.

În timpul ultimelor decade, turismul a înflorit în lume. În timp ce vizităm diferite ţări, vedem cum în acest timp ţările s-au apropiat una de alta în termeni ai nivelului calităţii vieţii oamenilor şi a abilităţii lor de a percepe ceea ce îi înconjoară. Privim la televizor, ascultăm ştirile, ne conectăm virtual prin Internet. Iar această conexiune dintre noi ne va ajuta în curând să eliminăm barierele lingvistice: Noi computere vor traduce automat pentru noi, iar cineva care nu ştie să spunem engleza, care astăzi este limba internaţională, va avea abilitatea să se conecteze cu toată lumea.

Conform cercetărilor moderne, se pare că o persoană obişnuită este conectată cu întreaga lume prin patru dintre cunoscuţii lui. Devenim mai apropiaţi unul de altul în aşa măsură încât aproape de ţinem unul pe altul de mână. Astăzi, nicio ţară nu mai poate fora sonde în adâncime, chiar dacă este propriul teritoriu, pentru prin asta ar putea deranja echilibrul din interiorul crustei terestre şi orice se întâmplă într-o ţară va avea consecinţe nu numai pentru vecini ei ci pentru tot restul lumii.

Am semnat tratate internaţionale care privesc diferite sfere ale activităţii umane, care pot face rău altora, de exemplu cele privitoare la pescuit. Fiecare ţară are propriile limite la emisiile de elemente dăunătoare în atmosferă sau în extragerea resurselor naturale din adâncurile pământului. Începem să simţim din ce în ce mai mult că trăim pe o singură planetă şi că ea este casa noastră pe care o locuim împreună. Şi într-adevăr, aici suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi nu putem face tot ceea ce ne place.

Din nefericire ne dezvoltăm încă în mod egoist iar asta nu ne permite să ne luăm în considerare unul pe altul. Am umplut chiar spaţiul trimiţând rachete astfel încât, în acest moment, o mare cantitate de sateliţi, ca şi milione de fragmente ale acestora, mici şi mari, înconjoară pământul. Iar dacă se întâmplă un accident la staţia spaţială, toate fragmentele acesteia pot cădea oriunde şi pe oricine.

Suntem, de asemenea, martorii unor fenomene neplăcute, ca erupţia vulcanilor în Islanda, care au afectat toată Europa până în Siberia, paralizând operaţiile a multor aeroporturi. Iar tsunami din Japonia care a fost provocat de un cutremur şi a produs daune la o centrală nucleară a forţat multe ţări să se gândească că poate merită să suspende dezvoltarea puterii nucleare.

Vedem că nicio o singură naţiune nu poate să îşi construiască politică fără a considera zeci şi chiar sute de factori externi. În fiecare moment trebuie să ia întreaga lume în consideraţie. Iar asta se întâmplă chiar şi celor mai puternice țări care conduc şi care ar părea că nu trebuie să se justifice nimănui. Şi totuşi, ele trebuie să îi considere şi pe alţii, pentru că suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi cine ştie cum cea mai mică schimbare în vreuna dintre ţări va avea impact asupra celorlalte.

Din emisiune de la KabTV „O nouă viaţă”, episodul 5 din 02-01-2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În Ştiri (de la Yahoo News) ” Dezastre legate de clima au deplasat mai mult de 42 de milioane de oameni din Asia, în ultimii doi ani …”, Asia şi Pacific sunt zonele de pe glob cele mai predispuse la dezastre naturale …

„Aproximativ 31.8 milioane de oameni din regiune au fost strămutaţi de dezastrele legate de climă şi de extremele meteorologice, în 2010 – un an deosebit de prost – inclusiv mai mult de 10 milioane în Pakistan din cauza inundaţiilor masive.

„Alti 10.7 milioane au fost nevoiti să îşi părăsească locuinţele anul trecut, s-a spus, avertizându-se că astfel de evenimente vor deveni mai frecvente cu schimbările climatice …

„Asia are sase din cele 10 de ţări cele mai vulnerabile la schimbările climatice, cu Bangladesh şi India în primele două locuri, pe o listă care include, de asemenea, Nepal, Filipine, Afganistan şi Myanmar.”

Comentariul meu: Datorita crizei, este îndoielnic faptul că aceste ţări pot depăşi problemele cu care ne confruntăm din cauza catastrofelor climatice. Apropo, este indicat oriunde ce schimbari climatice ameninta Statele Unite ale Americii şi Europa, dar în special Franţa şi Anglia!

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→