În Ştiri (de la 7kanal) „Prim-ministrul Benjamin Netanyahu, a făcut apel la tinerii israelieni să ia parte la „Guvernul Generatiei Urmatoare „, un proiect supravegheat de către Oficiul Primului Ministru. Aceasta este o platformă virtuală care permite utilizatorilor Facebook sa faca sugestii cu privire la gestionarea statului şi a guvernului şi de a le discuta.

„Cei care doresc să participe la” Guvernul Urmatoarei Generatii „, trebuie să se înregistreze pe pagina proiectului de pe Facebook.”

Comentariul meu: Fără îndoială, mişcarea Garantiei Reciproce ar trebui să utilizeze acest apel ca pe o platformă solidă şi sa trimita o opinie cu privire la toate aspectele publice, ale statului şi ale lumii. Pregătiţi un document si trimite-ti-l ca o propunere la adresa menţionată.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Joan Chiao, profesor asistent de psihologie la Colegiul Weinberg de Arte si Stiinte de la Universitatea Northwestern) „O tendinta genetica la depresie este mult mai puţin probabil să fie realizata într-o cultură centrată pe colectivism, mai degrabă decât pe valorile individualiste, potrivit unui nou studiu al Universitatii Northwestern.

„Studiul ce vine din domeniul in creştere al neurostiintei culturale arunca o privire globala la sănătatea mintală în cadrul grupurilor sociale şi al naţiunilor.

„” Oamenii din culturi foarte individualiste, cum ar fi Statele Unite şi Europa de Vest sunt mai susceptibili de a pretui unicitatea deasupra armoniei, expresia deaspura intelegerii şi să se definească pe ei insisi ca unici sau diferiti de grup „, a spus Joan Chiao …

„In contrast, oamenii provenind din culturi colectiviste este mai probabil sa aprecieze armonia sociala mai presus de individualitate. „Comparativ cu oamenii dintr-o cultura individualista, ei sunt mai aproape să adopte comportamente care cresc coeziunea de grup şi interdependenţa”, a spus Chiao.

„Culturile colectiviste pot oferi persoanelor care sunt genetic predispuse la depresie o incredere tacita sau explicita in asistenţa socială. „Un astfel de sprijin pare să separe persoanele vulnerabile de riscurile mediului sau de factorii de stres care servesc ca declansatori ai episoadelor depresive”, a spus Chiao. ”

Comentariul meu: Fără îndoială, în procesul de unificare, binele şi răul sunt distribuite în grup; în plus, răul este reciproc diminuat, iar binele comun se mareste. Aceasta este legea naturii, deoarece unificarea intervine împotriva egoismului natural. Cabalistii o cunosc ca unul dintre principiile fundamentale ale naturii.

Acesta este motivul pentru care Cabala susţine că unificarea oamenilor rezolvă toate problemele, atât private cât şi publice, şi ridică individul şi societatea la nivelul evolutiv următor. Este deoarece unitatea atrage similitudinea de proprietăţi cu forţa superioară şi-i aduce, astfel, pe cei care se unesc sub influenţa acesteia.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este principala lege a naturii integrale în societatea umană. Observând această lege, observăm de fapt toate legile naturii sau, spus altfel, toate legile naturii sunt incluse în această lege. Înseamnă că nu ne mai rămâne nimic de făcut decât asta?

Scopul Naturii este de a aduce toate părţile ei într-o armonie totală şi în echilibru. Asta îi permite unei persoane să obţină cea mai confortabilă stare. Toate întâmplările prin care trebuie să trecem se petrec doar pentru ca noi să obţinem în mod conştient această stare.

Trebuie să cercetăm şi să urmăm scopul şi drumul naturii pentru a-l obţine. Asta este garanţia unei vieţi de succes pentru noi. Sprijinind în mod constant acest principiu ştiinţific, vom câştiga confidenţă pe drum şi în faptul că avem spijin de la legile naturii. Această ne duce la conştientizarea succesului în cazul în care urmăm legea naturii, sau a necazurilor în cazul în care nu o facem, trebuie să fie simţită de noi ca veneraţie şi frică. Asta ne garantează un drum bun.

Pentru asta trebuie să fim conştienţi de legile naturii ca fiind obiective şi că ne constrâng să le executăm conştient. Chiar acest lucru, executarea conştientă a acestor legi, este caracteristica distinctivă a nivelului „uman” al dezvoltării, opus celui „animal”.  De fapt, am trecut prin toate nivelurile anterioare ale dezvoltării în mod inconştient, conduşi de dezvoltarea egoismului din noi. Dar astăzi, natura ne constrânge să ne dezvoltăm independent, conştient, deasupra egoismului, obţinând calitatea dăruirii şi a iubirii, care sunt opuse egoismului.

Cum poate o persoană să obţină această nouă calitate, dorinţa de a dărui, şi în acelaşi timp să înţeleagă că dorinţa de a primi pentru ea însăşi îi este foarte dăunătoare? De fapt, asta contrazice natura umană, în sensul că nu pot face nimic care nu aduce profit personal.

Există doar o singură soluţie: pentru anumiţi oameni care au aspiraţia de a ieşi din puterea egoismului şi a se aduna împreună într-un singur grup. Deoarece fiecare membru din acest grup are aspiraţia de a obţine calitatea dăruirii şi pe cea a iubirii, şi tot ceea ce le lipseşte este forţa de a o realiza, unindu-se într-un grup şi suprimându-şi egoismul în relaţia cu prietenii, ei crează o nouă substanţă. De exemplu, dacă sunt zece membri în grup, această substanţă va avea o forţă de zece ori mai mare decât o avea fiecare persoană în mod individual.

Totuşi, asta se va întâmpla numai daca cei care s-au adunat într-un grup se gândesc la cum să îşi suprime egoismul şi nu la cum să îl satisfacă. Şi datorită simţiri iubirii pentru prieteni, fiecare persoană va putea să simtă o aspiraţie la a îndeplini legea naturii, pentru că astfel el aduce toată natura la echilibru şi armonie.

Pe baza articolului lui Rabash „Iubirea de prieteni”

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În Stiri (din Poşta zilnică ): Copiii sunt adesea mai fericiţi cu viaţa lor online decât sunt în realitate, a revelat un studiu.

„Ei spun că pot fi exact cine vor să fie – şi de îndată ce ceva nu mai este distractiv pot sa apese pur şi simplu butonul de ieşire.”

„Peste 47% dintre copii spun că s-au comportat diferit online faţă de cum se comportă în vieţile normale, pretinzând că i—a făcut să se simtă mai puternici şi mai încrezători.

„Psihoterapeutul Peter Bradley spune: Aceste descoperiri sugerează că tinerii văd ciberspaţiul ca detaşat de lumea reală, un loc în care ei explorează parţi ale comportamentului şi personalităţii lor pe care nu le-ar putea explora în viaţa reală. Nu putem permite lumilor cibernetice să fie locuri mai vesele decât comunităţile noastre reale, deoarece astfel creăm o generaţie de oameni tineri care nu funcţionează în mod adecvat în societate.

„Suntem alarmaţi de numărul de riscuri la care se supun adolescenţii în timp ce sunt online”, a spus. „Siguranţa comportamentului online se ţine în şcoli, dar adolescenţii par să nu fie în stare să asocieze riscul lor însăşi.

Comentariul meu: Dezvoltarea nu poate fi oprită şi, astfel, numai prin corectarea unei persoane putem face ciberspaţiul sigur. Totul se regăseşte în educaţia integrală.

În general, umanitatea este în tranziţie spre spaţiul virtual. Se îndepărtează de senzaţiile fizice, energie şi informaţie şi intră în spaţiul forţelor şi calităţilor. Materia îşi va pierde soliditatea în senzaţiile noastre până când va dispărea, ca o iluzie.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Haideţi să ne imaginăm că există o poartă care se deschide şi se închide automat atunci când în preajmă ajunge o persoană. Această poartă cercetează deficienţele persoanei şi, dacă nu sunt suficiente, nu îi permite să intre.

Totul este gata pentru masă iar gazda aşteaptă invitaţii. Dar El îi aşteaptă conform cu dorinţele lor de a se uni, numai dacă ei vor să se unească cu El. Asta se verifică conform cu dorinţa lor de a se conecta unul cu altul, astfel încât conexiunea să fie cu adevărat cu intenţia de a dărui.

Dacă ai dorinţa şi deficienţa necesară, ţi se va permite să intri. Aici pot fi două nivele. Primul este atunci când o persoană are succes, dar nu şi-a dezvoltat suficient apetitul, nu are dorinţa suficientă pentru mâncare, ceea ce însemă o dorinţă de a se bucura când dăruieşte Creatorului.

Oaspetele se opreşte de la a primi ceva pentru că se restricţionează el însuşi. Mai întâi trebuie să atingem nivelul la care oaspetele este rusinat să primească masa pe gratis de la gazdă. Este gata să o primească dacă poate transforma ruşinea în onoare şi o va face pentru gazdă. Apoi îşi foloseşte toate dorinţele şi atributele bucuros, pentru că poate dărui.

Astfel, gazda descoperă cu bucurie că are un apetit mare, împreună cu nevoia de a-l folosi corect: să se bucure de felurile de mâncare pentru a-i produce gazdei plăcere.

Dacă o persoană avansează în mod corect şi caută constant sprijin pentru asta, are nevoie de Lumina care Reformează. Începe să se gândească: Cum este posibil să evoc Lumina? În ce fel? Se face numai prin rugăciunea celor mulţi, împreună cu prietenii. Aşa avansează.

Dar la fiecare pas pe această cale există probleme. Dorinţe adiţionale de a primi plăcere care trebuie revelate la fiecare nou nivel, necesită corecţie. La fiecare nivel este o nevoie pentru corecţie, pentru că  nu este o schimbare minoră a dorinţei, ci o ascensiune la un nou nivel. Fiecare schimbare minoră necesită transecenţa tuturo celor zece nivele de dezvoltare, zece Sefirot întregi.

Deci, o persoană trebuie să repete toate acţiunile pe care le-a făcut la nivelul anterior. Dacă între timp nu simte nicio diferenţă semnificativă între nivele, atunci crede că repetă aceleaşi stări. Şi cât poate face asta? Este obosit să repete acelaşi lucru din nou şi din nou.

Vrea să vadă un anumit progres, chiar dacă există şi o anumită decădere. Ca o roată care se învârteşte, vrea totuşi să simă mişcarea înainte. Dacă nu o vede, este o problemă.

Se poate să nu observe avansarea înăuntrul ei, dar o vede în alţii şi ar trebui să se bucure de asta. Dar egoul ei corupt nu o lasă să se bucure de succesul altora. Nu este încă liberă de propriul interes.

Este acopoerită de o umbră şi încetează să mai simtă vreo avansare. În aceste condiţii, îşi pierde apetitul pentru mâncare. Îşi pierde deodată puterea şi începe să critice toate avantajele anterioare şi să le vadă ca nerealiste şi neserioase.

În ceea ce priveşte realitatea în care este, realitatea acestei lumi, toate par insuficient de serioase şi încă nu solide. Ceilalţi oameni se ocupă cu lucruri care sunt de înţeles, care aduc profit real pe care îl poţi simţi cu adevărat, îl poţi pune în bancă; poţi să aduci salariu zilnic familiei seara şi să te simţi mândru de asta.

Dar aici nu este nimic, totul dispare, ca apa care se scurge prin nisip! Şi nu este nimeni pe care să dai vina. Asta se numeşte o umbră.

De aceea, mulţi eroi cad în această bătălie. Auzim deseori asemnea cazuri în diferite grupuri. Pe de o parte, ar trebui să ne pară rău pentru aceşti oameni, la fel cum ne pare pentru cineva care moare, pentru că ne pare rău că au murit. Dar pe de altă parte, în viitor ei se vor alătura corecţiei, pentru că cei îndepărtaţi nu vor fi respinşi şi totul se întoarce la rădăcină.

Nu depinde de noi. Singurul lucru pe care îl avem de făcut este să încercă să creştem mai puternici, să construim sprijinul corect şi  balustrada corectă, care ne va sprijini, să postăm poliţişti şi gărzi. Dacă înţelegem că umbra vine pentru ca noi să devenim mai puternici, pentru numai în ascundere este posibil să descoperim dorinţa adiţională necesară pentru revelaţie – atunci înţelegem că nu există altă cale şi că trebuie să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - 3 Comentarii →

Un grup ar trebuie să dea un exemplu bun tuturor. Joacă un joc a ceea ce ar vrea să fie, ca un copil care se joacă de-a mama şi tata pentru că visează să crească.

În viaţa noastră de zi cu zi, atunci când avansăm instinctiv prin evoluţie, natura ne forţează să avansăm împingându-ne din spate prin suferinţă şi momindu-ne din faţă prin plăceri, arătându-ne exemple din mediu, evodcându-ne mândria noastră, pasiunea, dorinţa de a controla şi alte plăceri, făcându-ne să tânjim să creştem şi să obţinem mai mult.

În acest fel avansează natura la nivelul mineral, vegetal, animal, dar omul, care este cea mai dezvoltată creatură de pe pământ, avansează mai mult decât celelalte nivele. Nu îi este suficient să se nască şi să obţină forma unui adult în câteva săptămâni, aşa cum face un animal. Trebuie să ia o nouă formă în fiecare generaţie. Natura are grija de asta şi îl face să avanseze.

Dar atunci când trebuie să crească, ca fiinţă umană, într-o formă care este deja diferită de nivelele mineral, vegetal şi animal, totul devine diferit. Nu vedem această diferenţă, pentru că ne referim la corpul uman ca la un corp de animal; dăm atenţie chipului prietenului, felului în care se comportă în lumea corporală, caracterului său. Nu înţelegem că componenta spirituală a lui este detaşată total de corp şi nu îi aparţine acestuia.

Avem nevoie de acest corp pentru a obţine spiritualitatea cu el, pentru a obţine atributele prin care putem să ne conectăm intern cu prietenii. Dar de fapt, forma spirituală este total diferită de cea corporală, ca două nivele diferite. Aşa cum în lumea noastră este o diferenţă absolută între pietre, vegetale şi animale, nivelul uman este şi el tăiat de o graniţă numită Machsom, care ne separă pe noi de nivelul animal. Putem ascede la nivelul uman numai prin îndemnurile pe care le proiectăm noi înşine. Aceste îndemnuri sunt numite: importanţa scopului spiritual, care este o formă opusă nivelului corporal.

Această opoziţie există de fapt şi între nivelele mineral, vegetal şi animal. Trebuie să înţelegem că în acest proces de evoluţie este imposibil să rămânem în starea actuală. Aşa că începi să îţi consolidezi puterile pentru a ieşi din starea curentă şi a trece în următoarea, care este mult mai avansată.

Acelaşi lucru se întâmplă în dezvoltarea noastră. Natura ne aduce în punctul în care simţim nevoia de o dezvoltare spirituală. Atunci când simţim punctul în inimă înăuntrul nostru, ajungem la grup. Dar după aceea, trebuie să găsim noi înşine  puterile pentru dezvoltare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/14/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Organizatorii protestelor sociale din Israel plănuiesc să înceapa o nouă serie de proteste în vară, care vor fi mult mai puternice decât cele anterioare. Profitul pe care îl fac elitele pe cheltuiala nostra este cu adevărat deranjant…

Răspuns: Este adevărat, dar unde este soluţia? Protestatarii nu au nicio soluţie. Toate astea au fost făcute înainte şi ştim ce rezultatea au fost. Atâta timp cât continuă să opereze în sistemul egoist, asemenea încercări vor face numai ca situaţia să se înrăutăţească.

În cirmustanţele actuale, este imposibil de satisfăcut cererile protestatarilor. Există armata, există sistemele de educaţie şi sănătate, sunt sectoarele care primesc fonduri de la stat, iar în cadrul consensului democratic nu mai este loc de jocuri. Există legi în această ţară.

Ce legi! Haideţi să luăm câteva miliarde de shekeli şi să îi aruncăm dintr-un loc în altul, strigaţi voi. Problema este că toată lumea are propria opinie. Aruncăm sloganuri în stradă, punem pancarde, dar nu putem schimba sistemul politic, bugetul naţional.

Ar trebui să luăm bani de la acei oameni! spuneţi voi. Dar cum? De fapt, există legi, iar legiuitorii stau în parlament. Deci mergeţi în politică sau cel puţin faceţi lobby şi începeţi să schimbaţi lucrurile. Dar atunci când începeţi o revoluţie, distrugeţi ceea ce există deja şi lucrurile devin chiar mai rele. Nicio revoluţia nu va conduce la nimic bun, atâta timp cât suntem în acelaşi sistem egoist. Sunt nenumărate exemple în acest sens: Cuba, Rusia, Korea, etc.

Distrugeţi sistemul care, mai mult sau mai puţin, reflectă structura societăţii. În ciuda egoului, în ciuda minciunilor şi decepţiilor, votanţi şi cei aleşi se potrivesc unul altuia. Presiunea socială poate scădea preţul comubstibilului cu zece agoroti, dar nu veţi fi cu capabili să schimbaţi cu adevărat ceva aici.

Chiar dacă aduceţi milione în stradă, nu va ajuta. Singura realizarea posibilă va fi poate distrugerea statului. Asta vor de fapt, iar asta se poate obţine, dar nu corecţia. Corecţia este posibilă numai prin Lumina care Reformează. Magnaţii şi revoluţionarii nu au nimic de a face cu asta.

Sunt împotriva acestei abordări, pentru că îi lipseşte orice fel de ordine. Vreţi să schimbaţi situaţia? Intraţi în politică. Vreţi să schimbaţi lucrurile? Întraţi în parlament şi schimbaţi legile. Dar, în loc de asta, voi sugeraţi să acumulaţi putere şi să distrugeţi ce există deja. Asta nu este construcţie şi nu a dus niciodată la ceva bun, nicăieri în lume.

Protestele în masă nu vor ajuta în niciun fel. Ele costă doar statul miliarde, iar masele care cer acele miliarde vor fi cele care vor trebui să le plătească, în timp ce liderii vor fi sus pe valuri şi îşi vor găsi locuri în parlament. În final, nu este nimic altceva decât un joc politic.

Întrebare: Dar între timp, oamenii suferă. Cum îi putem ajuta?

Răspuns: Imaginează-ţi-l pe Baal HaSulam care a văzut ce s-a întâmplat în timpul celui de al doilea război mondial. Corpul suferă. Nu înţelegem calculul lui şi nu este nicio modalitatea de a face mai uşoara această suferinţă. Din contra, asemenea încercări numai o prelungesc.

Încercăm să atragem oamenii către o durere prelungită decât către un dezastru, dar nimic mai mult. Omul trebuie să ajungă la recunoaştere răului.

Pe de o parte, protestele chiar grăbesc dezvoltarea într-un anume fel, dar pe de alta, această grăbire nu se face de către Lumina care Reformează şi astfel ne va costa scump. Va aduce multe necazuri şi ne va slăbi statul şi societatea.

Trebuie să ne facem munca noastră. Numai unitatea şi corecţia ne pot ajuta, pentru că ele corespund Luminii şi o atrag. Numai ca rezultat al acestui lucru vom aduce schimbări în bine.

Niciun alt mijloc nu va ajuta orice stat Încercările de a rezolva problemele pe cheltuiala altora sunt inutile. Cîteva schimbări de suprfaţa se pot face, dar ca întreg, toate guvernele sunt la fel. Toate vorbesc despre bine şi nu menţionează răul şi nimeni nu va schimba nimic, dor impresia pe care o fac publiculi. De fapt, sunt toţi marionete şi este spus: Inimile miniştrilor şi regilor sunt în mâinile Creatorului.

Trebuie să atragem Lumina care Reformează. Numai Lumina poate aduce schmbările. Prin unitatea dintre noi vom continua să ne dezvoltăm. De aceea, spunem oamenilor că garanţia reciprocă este singura soluţia pentru toate problemele noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/2/2012, Zoharul

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Luând în considerare că toată creaţia este o dorinţă de a primi plăcere, nu pare realist faptul că noi ne putem separa de egoul nostru. Dar această separare se întâmplă numai în calculele noastre, atunci când evaluăm cât de mult datorăm egoului, cât de mult avem nevoie de el, deoarece fără ego nu suntem capabil să facem nicio acţiune, nu putem genera niciun singur gând.

Apoi Lumina care Reformează ne aduce într-o stare de libertate reală. Numai Lumina o poate face, pentru că adaugă dorinţei de a primi plăcere a omului, proprietatea dăruirii, ca şi cum ar face un nou altoi. Este similar cu legile valenţei sau crearea unor noi elemente chimice. Adăugând sau îndepărtând electroni, producem o nouă substanţă. Acestea sunt rezultatele legilor spirituale în lumea noastră materială.

Proprieteatea dăruirii coboară la om şi preia controlul asupra dorinţei lui de a primi plăcere pentru că ea conţine Rădăcina. Întreaga diferenţă dintre starea de Lişma (dăruire) şi starea care precede Lo Lişma, nu constă în prezenţa proprietăţii de dăruire însăşi ci în realizarea noastră a acesteia.

Prezenţa proprietăţii de dăruirie nu înseamnă nimic, pentru că noi o putem folosi încă în mod egoiste, adică Lo Lişma! Totuşi, atunci când obţinem Rădăcina, care este inclusă în proprietatea de dăruire şi vine de la Keter mai degrabă decât de la Bina, forţează dorinţa noastre egoistă să se predea. Egoul nostru înţelege că deţine un loc secund, în timp ce primul loc (dorinţa de dăruire) îl precede.

De aceea, egoul nostru capitulează, făcându-ne astfel gata pentru a munci Lişma. Acum obţinem energie şi combustibil să executăm acţiuni de dragul sursei dăruirii, nu de dragul egoului nostru. Dorinţa de a primi plăcere se subordonează – Malhut se înclină deoarece simte prezenţa lui  Keter, Rădăcina care acţionează prin Bina.

De fapt, trebuie să consolidăm această stare şi să ridicăm pe Malchut cât de mult posibil astfel încât să crească în noi. Asta ne permite să cunoaştem pe Keter mai bine, cu toate că nu vom fi conectaţi cu El, mai degrabă vom cunoaşte proprietatea interioară a Lui în proprietate de dăruire care se îmbracă în noi (în dorinţa de a primi plăcere, deoarece materia creaţiei nu dispare niciodată).

Atunci când o persoană se ridică deasupra dorinţei de a primi plăcere şi obţine rădăcina şi proprietatea dăruirii, este umplută cu Lumina Hassadim (Milă) şi astfel obţine propritatea Binei. La acest punct, poate tranzita către Lumina Hochma (Înţelepciune) şi să primească de dragul de a dărui, cu toate că asta este o muncă specială pe care nu ne-o putem imagina încă.

Starea de Lişma începe în momentul în care o persoană devine capabilă să acţioneze de dragul adeziuni cu dăruirea, în timp ce încă reţine dorinţa de a primi plăcere. Simte puterea Creatorului, proprietăţile Lui şi sursa din care provine ca fiind Creatorul şi nu dorinţa de a primi plăcere.

În această etapa, omul încetează să mai fie un aliat credincios şi un sclav al egoului său, de care a fost atât de legat încât nu s-a separat de el şi a considerat că este eul lui autentic. Acum, se deconectează de el şi îşi schimbă materia în mod conştient, voluntar, iar pentru a obţine această stare a muncit din greu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012, Shamati nr. 20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dintr-o lecţie a lui Rabash: Într-un loc în care spiritualitatea nu este suficient de importantă, cojile sunt o închisoare. De exemplu, dacă o persoană intenţionează să se scoale pentru lecţia de dimineaţă, dar în minte îi apar gânduri şi calcule: De ce ar trebui să mă scol? Ce voi învăţa? Care este rostul?

Pe moment, spiritualitatea nu pare importantă, asemenea gânduri apar imediat şi îl ţinutiesc pe om cu haine grele de pat, astfel încât să nu fie în stare să se ridice… De aceea, avem nevoie de forţa care ne acompanizaă care nu ne va permite să eşuăm.

Ceea ce lipseşte tuturor grupurilor şi de fapt fiecărei persoane, este forţa însoţitoare, forţa care  acompaniază. Altfel am eşua unul câte unul, aşa cum este spus: O mie intră în clasă şi unul iese ca învăţător. Asta înseamnă că 999 eşuează.

Se poate să nu cadă fizic, dar sunt slăbiţi intern şi sunt gata să meargă pe acest drum fără să atingă scopul creaţiei, scopul vieţii. Ei nu ripostează la faptul că este necesar să se găsească un răspuns la întrebarea: care este menirea vieţii mele, ci îmbătrânesc şi simt că nu mai au puterea să o facă. Asta se întâmplă pentru că nu şi-au construit un sprijin, o balustradă care îi va sprijini şi îi va ajuta să se ridice şi nu îi va lăsa să cadă. Acest lucru este foarte important.

Este ca şi cum am face un tratat de ajutor reciproc, o asumare a relaţiei dintre prieteni, dintre grupuri. De aceea, este atât de important să ştim ce se întâmplă în fiecare grup şi să ne ajutăm unul pe celălalt.

Aşa cum este scris: Nu există niciun profet în acest oraş, tot aşa prietenii din alte grupuri pot câteodată să ajute un om şi să îl influenţeze mai mult decât cei de lângă acesta. El poate suspectă că cel mai apropiat prieten are un anumit interes propriu şi poate găsi o vină în intenţiile lui egoiste. Dar nu simte acelaşi lucru pentru alte grupuri. Vede că oamenii din alte locuri încep să vorbească despre el şi îi arată cât de important este el pentru ei iar pe de altă parte, înţelege că trebuie să corecteze ceva în el însuşi, aşa cum este spus: Ar trebui să pui judecători şi poliţişti la toate porţile.

Este foarte important. De obicei, după toate ascensiunile colective, câţiva oameni cad, pentru că după o urcare apare întotdeauna o îngreunare a inimii. Ar trebui să fim de pază!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele scării), „Privind importanţa societăţii”: De aceea, atunci când vine vorba de munca pe calea adevărului, omul trebuie să se separe de alţi oameni. Astea pentru că drumul adevărului neceistă întotdeauna o întărire pentru că este împotriva lumii. Asta înseamnă că fiecare persoană trebuie să fie absorbită numai în gândurile despre „o singură autoritate”, numită „dăruire” şi nu în „autoritatea publică”, care este iubirea de sine. Asta se numeşte „două autorităţi” – autoritatea Creatorului şi propria autoritate.

Este totul clar, dar problema este în implementarea acestui lucru: Fiecare dintre noi este sub propria autoritate şi nu înţelegem ce înseamnă să fim sub autoritatea altcuiva: Deci, trebuie să devin un sclav? Pentru că dacă acolo este o autoritate, există de asemenea şi un stăpân?

De fapt ar trebui să fim sub autoritatea dorinţei altruiste în loc să fim sub autoritatea celei egoiste. Este foarte greu să înţelegem aceste lucruri. Pur şi simplu nu vedem unde şi cum au loc toate acestea.

Dar, în cele din urmă, mulţumită studiului şi participării în viaţa grupului, o persoană trezeşte o mică iluminare asupra ei şi începe gradual să se trezească. Apoi este gata să audă de „autoritatea publică” şi „singura autoritate”, despre autoritatea Creatorului şi autoritatea creaturii, despre atributul dăruirii şi cel al primirii… Este foarte greu să clarificăm aceste detalii, dar atunci când o persoană le identifică, începe să înţeleagă ce i se întâmplă.

Înţelepţii cei vechi ne spun că este un drum lung, dar îl putem scurta daca le ascultăm sfatul. Acesta este simplu: Vrei să simţi că eşti la un nivel înalt, în următoarea dimensiune? Construieşte-l şi formează-l. Conectează-te cu aceia care vor acelaşi lucru şi apoi împreună atrageţi lumina superioară care va construi reţeua care va deveni următorul vostru nivel.

Totul are loc în percepţia persoanei. Creatorul Însuşi este imposibil de conceput. Îl percepem doar în relaţia reciprocă dintre toate părţile realităţii, pe care o putem percepe. Dacă îţi schimbi atitudinea către realitate, această atitudine va deveni Creatorul (Boreh), de la cuvintele vino (Bo) şi vezi (Reh).

Acum Creatorul este pentru tine o forţă egoistă care locuieşte în întreaga realitate pe care o percepi.

Aşa o percepi şi o simţi. Deci, schimb-o cu Lumina care Reformează. Acolo este forţa pe care o evoci şi este următorul nivel.

Toate nivelel există deja în acea dimensiune, în acel canal al informaţiei şi puterii, de la care putem primi totul. Alătură-te lui şi vei primi totul. Vrei să ştii ce îţi va aduce ziua de mâine? Vei şti ce va fi mâine. Vrei să ştii cum să schimbi lucrurile? Vei ştii cum să o faci. Asta este, de fapt, Lumina care Reformează.

Ca întreg, abordarea noastră este de a ne conecta unul cu celălalt şi de a atrage Lumina care va face această conexiune în mod corect. Ar trebui să ne arătăm dorinţa conform cu starea în care care suntem şi să cerem corecţia.

Este foarte simplu să facem asta. De aceea, articolele lui Rabash despre societate sunt aşa de simple şi clare. Nu sunt multe şi toate aceste materiale pot fi printate pe câteva duzini de pagini. Toată metoda este în ele. Restul sunt adăugiri care ne ajută să atragem Lumina, în timp ce pentru a descrie cum să organizăm un grup prin care să o atragem, zece pagini ar fi suficiente.

Iar în ceea ce priveşte ziua de azi, munca noastră constă mai întâi de toate în a ne organiza noi înşine în mod corect şi apoi să cerem corectarea.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala din 15 martie 2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→