Daily Archives: 2 aprilie 2012

Cum Ii Putem Identifica Pe „Carieristi”?

Intrebare: Eu privesc sistemul educatiei integrale ca pe un grup virtual si fizic, care exista in lume. Este o imensa masa de oameni. Printre acestia pot fi oameni in care punctul din inima a fost trezit. Trebuie sa cream mecanisme de „construire a carierei” pentru acestia, adica tranzitia catre grupuri care studiaza mai intens?

Raspuns: Ei se vor face cunoscuti si vor dori asta. Vor veni ei insisi la instructori, isi vor oferi ajutorul, si isi vor exprima dorinta de a participa la acest proces. Apoi, evident ca ei se vor alatura grupurilor de care apartin. Vor fi multi asemenea oameni. Eu sper ca vor exista sute de milioane.

Fara indoiala ca, majoritatea oamenilor vor ramane la fel de inerti la astazi. Si noi vom fi obligati sa le oferim crestere si educatie. Nu putem face altceva de vreme ce structura este ca o piramida. Majoritatea oamenilor se afla la baza piramidei, pe care ne este foarte greu sa o miscam din locul sau. Datoita insa problemelor legate de criza, ei isi vor dezvolta receptivitatea.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” #14, 18/12/2011

Lumea Prin Prisma Garantiei Reciproce

Intrebare: Spui ca, cheia succesului se afla in concesii.

Raspuns: Da, inclinatia spre concesie este o conditie necesara. Procesul invatarii despre garantia reciproca ar trebui sa fie un proces treptat. In primul rand, trebuie sa studiem psihologia umana si psihologia relatiilor dintre doi prieteni, soti, parinti si copii, vecini, si rude (de exemplu, cu soacrele sau cu persoanele cu care este posibil sa existe conflicte), si apoi ar trebui sa incepem sa studiem relatiile intr-un anumit loc, tara si in toata lumea.

Cu alte cuvinte, incepand cu cele mai apropiate si inteligibile senzatii pe care oricine le poate expermenta dezvoltandu-si perceptia, abilitatile si acuitatea de a simti oamenii, noi trebuie sa ii determinam sa lucreze cu cercuri mai largi ale societatii. In consecinta, noi vom fi capabili sa intelegem care dintre tari, parlamentari, si oameni ai legii se pot uni.

Sa ne imaginam aceste structuri si forma in care acestea pot fi realizate. Atunci cand ne implicam in acest studiu, noi incepem sa intelegem ce schimbari trebuie sa fie aplicate in lume.

Noi vedem ca, liderii de astazi nu sunt capabili sa rezolve ceva; ei nu au fost crescuti in spiritul garantiei reciproce si le lipseste cunoasterea sistemului integral. Ei nu privesc lumea prin „prisma” garantiei reciproce. Ei trebuie sa dobandeasca perceptia, gradul de constientizare, si sa intelega cum sa le dobandeasca, cum sa se conecteze cu ceilalti, pana la punctul in care dobandesc iubirea. Si desigur, dorinta de a face concesii este necesara in acest proces.

Ceea ce nu inseamna ca eu negociez cu voi, si ca in timp ce inchei un contract cu voi includ clauze care imi ingaduie sa ma retrag pentru a va insela. Noi construim relatii oneste de la bun inceput. Si ne este clar de la inceput ca, nu putem incalca nici o linie din aceasta conventie. Noi nu putem fugi unii de altii.

Inseamna ca toate problemele, pe toate nivelurile au ca origine educatia. Garantia reciproca este reteaua conexiunii dintre noi care ne uneste cu intreaga lume. Ea devine revelata astazi. Acum cateva decenii, in anii 60, fondatorii Clubului de la Roma au inceput sa scrie despre asta. La inceputul secolului 20, oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca despre faptul ca suntem conectati prin ceea ce ei numeau noosfera. De atunci o serie de cercetari au avut loc in aceasta arie.

Sistemul garantiei reciproce a devenit revelat, ne tine uniti si nu ne ingaduie sa ne indepartam unii de altii. Daca o incalcam, putem elibera conflicte teribile, atunci insa suferinta ne va forta sa ajungem la aceasta forma a conexiunii, a concesiilor, garantiei si a iubirii reciproce.

Poate cineva obiecteaza, si  spune ca umanitatea s-a gandit deja la acest lucru. Acum cinci sute de ani, diversi utopici au scris despre asta, si apoi comunistii, Kibbutznikii etc. Toate acestea sunt adevarate, si noi trebuie doar sa intelegem ca niciodata pana acum in istorie aceasta nu a fost o conditie obligatorie pentru dezvoltarea noastra. Au existat oameni care au spus ca aceasta este o condiie necesara pentru umanitate, si ca in final se va ajunge acolo. Thomas Mann a inteles asta, si apoi comunistii din Rusia si din alte tari, insa ei erau doar indivizi izolati pe care oamenii nu i-au urmat niciodata. Ei au prevazut acest lucru acum multi ani, si se parea ca ei puteau pune aceste lucruri in aplicare imediat.

Astazi noi incepem sa discutam despre asta pentru ca aceasta criza atotcuprinzatoare ne arata exact ce ne lipseste: garantia reciproca. Cu alte cuvinte, se intampla nu pentru ca noi vrem asta, ci pentru ca acest lucru este necesar dezvoltarii noastre, si natura ne impinge catre asta.

Din KabTV “O Viata Noua” Episodul 5, 5/1/2012

Clarificarea Relatiei

Intrebare: Cum se vor schimba relatiile interpersonale pe parcursul interactiunii integrale?

Raspuns: Se vor naste in mod natural din schimbarile parcurse de persoana. Nu setam limitari de nici un fel; nu cerem ascultatorilor nostri sa respecte anumite conditii sau conventii cu exceptia celor din timpul lectiilor. Pentru ca persoana sa perceapa corect materialul studiat, noi ne limitam la o singura tema sau mai multe teme care sunt incluse in tema principala a lectiei.

In mare, exista situatii in care participantii traiesc sentimente de la respingere si pana la acceptare, sentimente traite alternativ, in valuri. Toate acestea trebuie studiate si discutate. Noi suntem cu adevarat interesati sa conducem lectiile astfel incat oamenii sa se reveleze pe ei insisi la maxim.

Sa presupunem ca doi oameni care nu se pot uita unul la altul vin la lectie. Ei admit acest lucru si vor sa isi clarifice relatia. Pentru ca altfel ei nu vor avansa si vor tine in loc pe altii, grupul lor. Ei vor fi pedepsiti pentru asta- ca sa spun asa- sub forma unui raspuns mult mai puternic din partea naturii pentru ca ei ranesc unitatea grupului prin faptul ca nu sunt capabili sa lucreze asupra relatiei dintre ei.

Deci sub o anumita presiune din partea membrilor grupului (depinde la ce grad de se afla) incep clarificarile. Suntem foarte fericiti cand intalnim asemenea situatii, care pot fi descifrate, cercetate si corectate.

Din “Discutii asupra Educatiei Integrale” #13, 18/12/011

Pentru a primi plata, mută-te în spiritualitate

Baal HaSulam, Scrisoarea a 12-a: Dar este o prostie să crezi că Creatorul este obligat să binecuvânteze exact locul în care are loc acţiunea. Din contra, în mod normal, acţiunea este într-un loc, iar binecuvântarea în altul, într-un loc în care omul nu face nimic, pentru că fie nu ştie fie nu poate face nimic acolo.

Depunem efort într-un loc iar rezultatul este revelat în altul şi astfel nu înţelegem unde dispare toată munca noastră. De fapt, nu ştim ce tip de muncă facem. Acţiunile noastre sunt bune sau rele? Duc ele la scop sau nu? Cine le face de fapt, eu sau Creatorul? Nu înţelegem nimic din astea pentru că suntem într-o stare foarte confuză.

De ce suntem în ascundere? Nu ştim exact ce să facem cu ea, nu ştim dacă acţionăm corect sau nu… De ce există această ceaţă, lipsa înţelegerii, lipsa orientării… sau lipsa responsabilităţii aduce anumite rezultate, conform principiului „Am muncit şi am găsit?” De ce se numeşte efort? Nu ar fi fost mai bine să ni se spună în scris, exact ceea ce trebuie să facem?

Nu, nu asta este calea. Chiar dacă nu putem fi de acord cu această abordare, ea este descrisă în nenumărate locuri în scrierile Cabaliste, în mii de paragrafe.

Munca noastră este fără rezultate şi este foarte greu de acceptat asta. Trebuie să acţionez ca o „marionetă”, ca un animal, ca un om nebun. Mi se oferă o minciună: să îi îmbrăţişez pe prieteni când eu nu vreau asta, să vorbesc despre iubire în timp ce eu nu simt asta…. Pe scurt, trebuie să fac ceea ce nu înţeleg.

Acest dualism este necesar pentru a ne ridica de la această lume la cea spirituală. Lumea spirituală este opusă acestei lumi, este nefamiliară, neperceptibilă. De aceea, prin aceste acţiuni obţinem vasele care ne ghidează spre locul pe care încă nu l-am atins.

Deci avem nevoie de ordinele de Sus pentru a împlini aceste acţiuni. Vrem să intrăm în dimensiunea care nu funcţionează deloc împreună cu atributele noastre şi, de fapt, nu există nimic care să ne ducă în acea direcţie. Trebuie să acţionăm în mod automat: Cabaliştii spun iar noi facem.

Dacă o persoană înţelege că nu există altă şansă, dacă vrea cu adevărat să se ridice la un nivel mai înalt, atunci este conştientă de faptul că acesta este un nivel total diferit şi că nu este deloc ca o cantitatea de adăugat la ceva existent. Nu voi fi mai deştept şi nu voi înţelege mai mult, nu voi obţine mai multe binecuvântări pământeşti. Acţiunez conform presupunerii că această lume este epuizată şi terminată. Nu mai este nimic de adăugat aici.

Sunt gata să adaug cu totul altceva: un grad spiritual. De aceea, trebuie să fiu echipat cu vasele, Lumina, discernămintele şi Reshimot (genele informaţionale) – cu tot ceea ce aparţine lumii spirituale.

Din  congresul de la Arava 2/25/12, Lesson 7

Cel mai bun – pentru prieteni

Baal HaSulam, „Arvut (Garanţie reciprocă): În aceată responsabilitate colectivă, fiecare membru al naţiunii a fost eliberat de grija privind propriile nevoi ale corpului şi poate îndeplini în totalitate poruncă „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi dăruie tot cea a avut oricărei persoane nevoiaşe, deoarece nu mai are grija existenţei propriului corp, deoarece ştie cu siguranţă că este înconjurat de şase sute de mii de iubiţi loiali, care stau gata să îl îngrijească.

Aceasta este condiţia: Forţa superioară se revelează numai dacă noi avem cu adevărat nevoie de ea pentru unificare.

Întrebare: De unde vine această înţelegere?

Răspuns: Vine de la dorinţa generală. Omul nu este în stare să se corecteze el însuşi, unul fără altul. Corecţia este făcută prin unitatea universală. Forţa care corectează trebuie să fie comună tuturor.

Forţa şi mintea, efortul şi abordarea, totul trebuie să coboare de Sus. Totul se acumulează într-un întreg şi este ca şi cum mă „leagă” de alţii.

La asta trebuie să ne gândim. Dacă vrem ca asta să se întâmple, în primul rând avem nevoie de garanţie reciprocă. De fapt, în incluziunea reciprocă generală, fiecare singur punct care este sudat cu ceilaţi conţine tot restul.

Întrebare: Este strigătul nostru către Creator acordul nostru la asta?

Răspuns: Aş spune că da. Numai că de fapt nu este un strigăt forţat. Atingem înţelegerea stării noastre, a neajutorării şi a nevoii de a atinge dăruire reciprocă, garanţie reciprocă, conexiune reciprocă şi asistenţă şi sprijin reciproc. Atunci când începi să conectezi toate aceste lucruri, descoperi că îţi lipseşte forţa superioară. Atunci ai cu adevărat nevoie de ea, în timp ce anterior, nevoile tale erau de natură personală.

Descoperi că ai nevoie de forţa superioară pentru a împlini cu adevărat condiţiile conexiunii în dăruire reciprocă între toată lumea. Dar nu este un idealism al cuiva cu capul în nori, deoarece scopul este de a descoperi adevăratul atribut al dăruirii căre se află deasupra nevoilor tuturor.

Astfel, aici este nevoie de o înţelegere generală: Îndeplinim unificarea, dar nu de dragul beneficiilor corporale. Astfel, asta se întâmplă ca rezultat al căutărilor noastre, a muncii noastre analizând starea.

Întrebare: Prin ce mă completează prietenul?

Răspuns: Unul fără altul, nu suntem în stare să înţelegem de ce avem nevoie pentru a primi Lumina care Reformează. Nu putem descoperii deficienţele reale dacă nu îl ajut eu pe el şi nu mă ajută el pe mine.

Întrebare: Cer pentru prieteni?

Răspuns: Încerc să mă rog pentru prieteni, îmi fac griji ca ei să primească revelaţia spirituală, înţelegerea şi să simtă ce este lumea spirituală. Atunci când toată lumea se sprijină reciproc, fiecare îşi arată dorinţa corectă.

Vrei ceva care ţi se pare ca spiritualitatea. Şi nu contează cât de corect îţi imaginezi asta. Lasă totul să fie artificial, până primim Lumina care Reformează. Şi totuşi, încearcă să te gândeşti la prieteni: „Îmi doresc ca ei să obţina asta înaintea mea.” Dacă iniţial îţi doreşti lucruri măreţe pentru prieteni, asta este deja spiritualitate.

Din lecţia 6 de la Congresul Arava 2/24/12, Lesson 6

Daruire: Totul sau Nimic

Baal HaSulam , „Introducere in studiul celor zece Sfirot”, articolul 130:

Ei, cei care sunt daruiti cu senzatia Providentei Sale in forma primei dezvaluiri a fetei, numita „pocainta din frica”, sunt considerati de mijloc. Asta deoarece emotiile lor sunt impartite in 2 parti, numite „2 cupe ale scarii”. Inca dinainte de a li se acorda pocainta de mai sus, toti raman sa studieze si sunt numiti „o scara pacatului”. Iar scara meritelor este stabilita si garantata lor din momentul pocaintei incolo, momentul pocaintei  sta „intre” merit si pacat si prin urmare ei sunt numiti „de mijloc”.

Nu este vorba despre perioade de timp ci despre realitatea prezenta. Atingand acest nivel, o persoana descopera in prezentul sau insusiri care sunt partial pacatoase si partial merituoase. Cu alte cuvinte, inca sunt parti necorectate dar si parti corectate in el. Criteriul aici, binenteles, este conexiunea cu altii si cu Creatorul. In acelasi timp, o persoana este scufundata in starea Hafetz Hesed: nu poate face nimic rau altora, dar de asemenea inca nu a facut niciun bine altora. Deci, e ca si cand in mijlocul vietii, a neutralizat raul din ea, dar nu l-a transformat in bunatate inca.

Intrebare: Putem sa ne stabilim ca si scop al nostru, aceasta stare „intermediara”?

Raspuns: De ce sa ne oprim la mijloc? Ar trebui sa va imaginati starea de completa indreptare. Daca cereti ceva, cereti maximum: finalul corectiei. Daca vreti sa va regasiti la finalul corectiei, veti reusi doar sa treceti la nivelul urmator. Asta , pentru ca momentan nu va puteti imagina  mai mult decat reversul ei corupt. Aceasta este limita imaginatiei voastre pentru ca nu aveti un alt model. Prin urmare, dati-i drumul, doriti-va maximum de daruire si astfel veti obtine o minima similaritate cu AHP a unui nivel superior.

Dar daca cereti doar jumatate, asta nu e daruire ci un lucru marunt. In daruire nu exista calcul pentru parte din intreg. In daruire cautati ce altceva mai puteti adauga, cum sa va angajati cu tot ce puteti.

In acest sens legile spirituale sunt simple, tanjesc dupa corectia finala si vreau ca toate dorintele si gandurile mele sa se indrepte spre daruire asupra celorlati. Asta cer. Nu pot exista jumatati de drum in calitatea daruirii. Cerand jumatate, eu imi fac un calcul egoist, iar asta nu mai este daruire. La urma urmei, la fel de bine, un mic, secret beneficiu personal este necesar prezent  in „jumatatea altruista”.

Este imposibil sa limitezi, delimitezi daruirea. De aceea traseul ar trebui intotdeauna directionat spre tinta finala si nu spre faze intermediare.

In tot ceea ce facem, din lumea aceasta spre lumea Infinitului, sunt 10 Sefirot complete, dar in forme minimalizate. Ne aflam intr-o imagine holografica, in care fiecare particica contine intregul. Din acest motiv, un calcul partial este inadecvat aici. Va trebui sa faceti tot ceea ce va sta in putere, tot ceea ce depinde de voi si apoi de abea veti atinge nivelul urmator.

Acum dati fata cu AHP a nivelului superior si asta este singurul lucru pe care vi-l puteti imagina ca ceva infinit. E la fel ca si cu copii mici care nu au un adult de la care sa ia exemplu. Un copil de 5 ani se uita la unul de 8 ani ca la un „Dumnezeu” si vrea sa fie ca si el. Este ceva de care se poate „agata”, cu care sa rezoneze. Rabash dadea acelasi exemplu cu fata care este mai interesata sa se joace cu o papusa decat cu un bebelus real.

Deci, nu incercati sa minimalizati scopul spre dimensiuni „äcceptabile”. Chiar daca tintiti catre maximum, abia veti atinge nivelul superior.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 01.04.2012, „Introducere in cele 10 Sefirot”

Israel: Cei ce aspira spre Creator

Intrebare: Natiunea israeliana (Israel) se presupune care are rolul de a uni si de a fi o lumina pentru natiuni, dar in Israel aveti atat de multe divizari intre oameni incat singura perioada in care ati fost cu adevarat uniti este cea a Razboiului de Independenta (dupa imensa suferinta provocata de Holocaust) si in timpul Razboiului de 6 zile (scapand de marea spaima de a fi distrusi). Nu va mai trebui sa trecem printr-o imensa suferinta pentru a realiza ca trebuie sa ne unim ca unul?

Raspuns: Noi nu vorbim despre evrei prin nastere, ci despre Israel – cei ce aspira spre Creator, fara sa privim la nationalitatea lor. Ei trebuie sa se uneasca si sa conduca intreaga lume spre Creator.

In Cabala, sufletele nu au nationalitate, ci nivelul al dezvoltarii lor. Asa si Abraham candva si-a ales studentii si i-a numit Israel: Cei ce aspira spre Creator.