Daily Archives: 3 aprilie 2012

Nu exista nicun loc mai sigur decat in bratele mamei

Un embrion se anuleaza pe sine, aceasta fiind singura lui responsabilitate. Accepta cu recunostinta tot ce i se intampla si il percepe intotdeauna pe cel de sus la fel de bun si binevoitor.

Munca mea este doar de a ma anula pe mine indiferent de ce se intampla, indiferent de ce schimbari au loc de la un capat al lumii la celalalt. Ma pastrez intr-o stare de daruire, Hafetz Hesed, indiferent de ce se intampla. Acest lucru inseamna ca exist in partea superioara,  imi anulez personalitatea, independenta si nu il deranjez pe cel de sus in timp ce El ma influenteaza pe mine – Il las sa faca din mine ceea ce vrea. Sunt ca un copil in bratele mamei lui, ce nu se gandeste la nimic.

Daca ai fi purtat in bratele cuiva, cum te-ai simiti? Imagineaza-ti ca zece oameni te sustin acum si te ridica sus in aer. Desi acestia vor fi, fara indoiala, suficient de puternici pentru a te sustine, vei tremura si vei simiti frica de a te gasi in bratele altora. Iti va fi teama  ca ai putea cadea si vei pune la indoiala daca ei au sificienta putere sa te sustina.

Un copil nu are astfel de dubii.  Ai vazut cat de linistit doarme un copil in bratele mamei lui?

Acesta este atributul de auto-anulare in raport cu cel de sus. Copilul o face in mod natural. Dar datorita acestor forte un embrion creste in pantecele mamei sale. Acest lucru inseamna ca fiind in AHP fata de cel de sus, se anuleaza pe sine indiferent ce se intampla: la bine si la rau, indiferent de starea in care se afla. Unui embrion doar ii creste gradul de loialitate si anulare.

Acesta este numit nivelul radacina al dorintei (Aviut Shoresh), iar acest lucru nu este simplu deloc, ba dimpotriva este foarte greu. Prin acest prim nivel se sculpteaza prima forma. Indiferent de ce Lumina vine, tu doar  te anulezi pe tine,  nu conteaza ce simti: durere sau placere,  lipsa sau abundenta. In acest fel te formezi pe tine si devii similar cu Creatorul in prima ta forma numita „embrion”.

Un embrion este in apele mamei lui si se formeaza in spiritualul Partzuf :  cei 10 Sefiroti plini de Lumina Nefesh. Cand se finalizeaza auto-anularea si nu mai exista nimic ceea ce se poate face in acel nivel, la nivelul radacina de dorinta, trebuie sa se miste inainte, si acest lucru se numeste nastere.

Diferenta dintre aceste ste stadi este imensa de cand  s-a nascut, un embrion spirirtual incepe sa lucreze cu vasele de primire.El simte ca este detasat de cel superior. Nasterea este cea mai importanta schimbare dintre toate schimbarile de pe drumul nostru.

Un embrion este fiecare din noi ce se anuleaza inaintea celorlalti, ce devine ca pantecele mamei pentru el. Embrionul nostru colectiv  este elementul care ne conecteaza, si pe care dorim sa il cream intre noi. Daca toti ne conectam, acel pantece devine revelatia generala a fortei de sus in care toti existam.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de Cabala 3/29/2012, TES

Inlocuirea educatiei invechite

Abordarea noastra de a inlocui metoda curenta de educatie include atat dezvoltarea teoretica cat si lucrul practic efectiv si se refera atat la copii cat si la adulti.

In prezent sunt multi altii in lume care se concentreaza pe studii similare si lucru practic, sau in paralel cu noi, ori au la baza munca noastra.

Situatia curenta in scoli a devenit atat de complicata incat este periculos pentru copii sa se afle acolo. Prea de multe ori ei devin victime ale presiunii de grup, agresiunii, cruzimii si violentei. Se pare ca singurul motiv pentur care copiii merg la scoala este pentru a invata exemple negative.

In contrast,  noi implementam un nou  sistem de educatie si crestere. Metoda integrala deriva dintr-o formă de invăţământ atunci cand copiii stau alaturi de un instructor, care stă în faţa lor si le cere anumite cunostinte, care în cele din urmă duce la examene. In primul rand, transformam  studiul intr-un joc, o discutie sau o conversatie. Copiii stau in cerc cu un instructor , in conditii de egalitate,  si nu ca indivizi mai mici fata de cineva mai mare de cat ei, si discuta despre un anumit subiect. Prin aceasta discutie reciproca incep sa inteleaga materialul  si in mod natutal si usor il absorb.

Trecand prin acest tip de educatie, copiii ajung in universitati la varsata timpurie de 13-14 ani. Ei concep materiile complet diferit: in mod liber si usor. Ei recunosc toate elementele specifice care studiaza  părţi ale unui întreg coerent.

In plus, avem mare succes cu copiii cei mici ce sunt invatati de catre cei mai mari, de exemplu cand cei de 12-13 ani ii invata pe cei de 9-10 ani. Aceasta metoda s-a dovedit a fi foarte eficienta pentru ambele parti.. Copiii mai mai sunt mandri de a fi capabili sa ii invete pe cei mai mici, si aceasta mandrie le creste increderea in sine. Iar copii cei mici sunt mandri ca cei mai mari le acorda atentie.

In acest fel rezolvam mai multe probleme psihologice si de alta natura prin inlaturarea tuturor conflictelor si tensiunilor din clasa si din scoala.

Dintr-un discurs de la Siauliai University 3.22.2012

O cutie neagră care navighează pe valurile Luminii

Este foarte greu să explic ce reprezintă spiritualitatea pentru că este o chestiune de sentimente. Dacă o persoană împărtăşeşte şi ea aceste sentimente, va înţelege ce îi este descris. Dacă nu este pe acelaşi nivel şi nu simte ceea ce descrie autorul, nu va înţelege nimic.

Toată munca noastră are loc în Egipt, în exil, unde nu îl simţim încă pe Creator, forţa superioară care ne poate ajuta să ne ridicăm deasupra dorinţei de a primi. Acesta este timpul alegerii şi este cel mai bun timp pentru că atunci învăţăm cum să lucrăm cu dorinţa noastră.

Trebuie să îmi imaginez în mod constant că sunt deja în dăruire, în lumea spirituală, în sanctitate şi nu îmi creez nicio barieră în calea Luminii care umple întreaga realitate. Îmi anulez personalitatea mea, „sinele” meu egoist şi, cu toate că simt diferite stări prin care trec şi care dau naştere la diferite reacţii în egoul meu, trebuie să încerc să fiu doar în pură dăruire.

Este ca şi cum sunt deja în lumea spirituală, sunt scufundat în marea de Lumină, fiind în echivalenţă de formă totală cu Ea. Asta pentru că tot ceea ce de fapt mă separă de Lumina este dorinţa mea de a primii, egoul meu, care seamănă ca o cutie care nu lasă Lumina să intre în ea. Îmi pun obstacole, eu sunt singurul care stă împotriva Luminii, cu egoul meu. Cu excepţia mea, totul este corectat şi gata.

Numai eu văd că această realitate este distorsionată, că sunt corupt  şi că Creatorul este rău şi mă tratează rău. În plus, mi se pare că mai există şi altă autoritate în afară de Creator.

Toată munca noastră este să ne imaginăm starea noastră în mod corect, aşa cum este ea de fap şi nu cum o vedem prin egoul nostru. Nu există nimc decât Creatorul, dar egoul meu îmi spune că exist multe forţe diferite care iau decizii şi că sunt şi eu.

Mi se pare că simt şi că decid ceva eu însumi, dar nici măcar asta nu este adevărat. Creatorul este cel care îmi trimite toate aceste sentimente pentru ca, pe baza impresiilor pe care le primesc de la El în fiecare moment, să fiu în stare să muncesc şi să mă anulez eu însumi, gândurile mele care mi se pare că sunt independente, că primesc ceva de la mediu, grup şi întreaga lume externă. În loc de asta, trebuie să îmi imaginez că sunt sub totalul control al Luminii superioare care umple întreaga realitate.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/2012, Shamati nr.59

Evadarea către unitate

Întrebarea: Sărbătoarea de Paşte se apropie. La ce ar trebui să ne concentrăm? Cum putem folosi acest timp pentru unitate?

Răspuns: Paştele este un timp foarte special, când descopăr că sunt în exil. Este începutul scalviei egiptene. Fără să simt că sunt în exil, nu sunt încă în Egipt, nu sunt încă sclavul Faraonului. Spus altfel, dacă nu mă străduiesc către unitate, nu am început încă procesul. Dar când sunt atras de unitate şi simt că nu mă pot unii pentru că egoul meu mă împiedică şi îmi blochează calea, atunci egoul mi se revelează ca fiind Faraonul. Mă controlează şi nu mă lasă să obţin unitatea, să îl descopăr pe Creator.

Exilul nu înseamnă să îl simţi pe Creator; înseamnă să simt că El îmi lispeşte. Apoi continui să mă îndrept către unitate, iar egoul, Faraonul, apare din ce în ce mai puternic. La un moment dat nu mai ştiu ce să fac, nu mai văd nicio ieşire şi atunci se revelează în mine punctul în inimă, numit „Moise”. Începe să mă tragă afară, către necunoscut, în timp ce eu sunt confuz şi nu ştiu în ce fel acest punct este diferit faţă de Faraon. Astfel, Moise creşte în palatul Faraonului, în ego, fie separându-se de Faraon fie contopindu-se cu el în ochii mei. El aspiră direct către Creator, dar este hrănit cu iubire de sine.

Şi astfel avansez: Vreau să îmi construiesc un vas dar, în loc de asta construiesc „oraşe sărace”, Pithom şi Ramses. De fiecare dată vreau să mă apropii mai mult de alţii, să mă unesc, dar apar noi probleme: dispute şi separări, detaşări şi indiferenţă. Egoul are putere şi nu mă lasă liber, nu mă lasă să fac nimic. Nu contează cât de mult încerc să atrag conexiunea, ea nu există. Eforturile mele sunt pentru binele „Faraonului” şi pentru a-i face rău lui „Israel”.

Astfel, ajung la cele zece plăgi din Egipt, sufăr pentru că dorinţa mea egoistă nu mă lasă să mă unesc cu prietenii. Ca răspuns la toate încercările mele, iau naştere în mine mari suferinţe, care mă trag în diferite direcţii. Îi dau „animalului” tot ceea ce vrea, dar blochează calea către unire pentru că altfel aş evada din Egipt.

Apoi Moise merge la Faraon: „Lasă poporul meu să plece”. Încercăm să ne unim chiar mai mult şi vrem să scăpăm de sub controlul Faraonului. Asta este deja o adevărată revelaţie. Dar ce ce putem face? Creatorul îmi îngreunează în mod constant inima.

Astfel, trec prin cele zece plăgi, până când reuşesc să scap de egoul meu. În întuneric, evadez către unitate, către muntele urii (Sinai), care mi se revelează şi către garanţie reciprocă, ca un mijloc esenţial de luptă împotriva egoului. Nu îmi suprim ura, nu o anulez ci, mai degrabă, construiesc garanţia reciprocă în jurul ei. La urma urmei această ură este o achiziţie de nepreţuit: mulţumită garanţiei reciproce, voi fi în stare să schimb acest munte de ură în piscul Sfinţeniei, muntele Domnului.

Astăzi nu este vorba numai de noi. Întreaga lume a început acest proces, descoperind că egoul distructiv care o controlează ameninţă să şteargă întreaga umanitate de pe faţa pământului…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/2012, “Introducere la TES

Către Brazilia cu întreaga lume

Întrebare: Cum trebuie să ne pregătim, în cel mai bun mod posibil, pentru congresul din Brazilia,?

Răspuns: Mai întâi, vreau să vă spun ca la început voi avea mici întâlniri cu grupurile din Columbia şi Chile.Dar asta nu înlocuieşte în niciun fel congresul. De aceea, invit toţi prietenii din America de Sud şi, în general, din întreaga lume, la acest congres. Vă recomand să veniţi în Brazilia. Cred că vom avea un minunat „carnaval”.

Este foarte important să participaţi cel puţin odată la un congres. Nu ştiu când voi mai vizita America de Sud din nou, deci haideţi să ne întâlnim. Nu este doar o întâlnire ci un alt tip de contact, nu ca prin Internet. Dacă nu se poate, ne vom întâlni în Columbia şi Chile, dar daca puteţi, veniţi în Brazilia.

Congresul va fi pentru multe limbi. Poate va fi mai uşor pentru cei care trăiesc în Australia sau Estul îndepărtat să vină în Brazilia decât la alte congrese şi merită să o facă. Este o problemă dacă o persoană nu a participat niciodată „fizic” la un congres. De fapt, în lumea noastră existăm într-un corp şi avem nevoie de acest tip de interacţiune. Nu putem încă forma o conexiune virtuală care să lase o asemenea puternică impresie.

Nu întâmplător oamenii de afaceri zboară pentru întâlniri peste tot în lume, cu toate că se pot suna unul pe altul sau să folosească Skype. Am putea să ne întrebăm de ce ar vrea o persoană să piardă atât de mult timp pe zboruri? Este mai bine să stea în birou; ar munci mai mult acolo. Dar, să fim oneşti, aceste contacte încă necesită întâlniri personale, „faţă în faţă”.

Deci, credeţi-mă, pentru noi este foarte important. Creând un asemenea contact vom fi în stare să continuăm, iar fără, este foarte greu să avansăm.

Pregătirea colectivă este la fel de importantă. Este un congres colectiv şi aşa trebuie să îl simţim. Nepăsarea ne va produce mult rău, tuturor. Nu trebuie să stăm şi să aşteptăm ca altcineva să organizeze lucrurile. Dacă asta vi se întâmplă, nu veţi beneficia de congres în niciun fel. Fără pregătire nu are rost nici măcar să vă conectaţi prin Internet, pentru că ar fi furt, cu adevărat un furt. Trebuie să faceţi eforturi şi veţi beneficia în consecinţă. Dacă nimeni nu se gândeşte la el, nu îşi face griji, nu îi pasă, congresul va aduce numai rău.

Toată lumea trebuie să ia parte activ, cel puţin într-un fel, conform cu abilităţile fiecăruia. Cel puţin ar trebui să fie îngrijorat în inimă: „Ce am făcut pentru congres?” Fără participare, nu vei avea vas. Atunci cu ce vei putea primi? În ce vei putea primi? Clar, numai prin munca noastră comună putem crea acest vas.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/2012, “Introducere la TES

Scutul protector al ascunderii

Întrebare: De ce noi nu ar trebui să cerem revocarea ascunderii dar, în acelaşi timp, numai revelaţia ne poate corecat şi conecta?

Răspuns: Întrebarea este ce revelaţia cer? Trebuie să cer revelaţia atributului dăruirii, pe care vreau să îl obţin. Creatorul mă lasă să văd că el există, dar ca şi cum ar fi ascuns în spatele unei cortine. Toate aste pentru ca eu să Îl descopăr. Îl pot revela numai dezvoltându-mi în mine atributul dărurii.

Dar ce aş putea cere acum, în dorinţa mea egoistă? Cer ca El să devină revelat pentru a mă împlini şi de asta sunt în ascundere. Această ascundere îmi protejează egoul ca o siguranţă în caz de scurtcircuit.

Ascunderea mă situează la o anumită distanţă, mă ţine într-o anumită zonă şi mă lasă să înţeleg că, dacă mă corectez singur, voi fi în stare să mă apropii.Iar dacă nu, voi sta la distanţă.

Acum, întrebarea este ce îi voi cere când sunt la o asemenea distanţă: Cer ca Creatorul să se descopere şi să mă împlinească pentru plăcerea mea proprie, ca şi cum vreau să mă bucur eu singur, sau vreau mai întâi să obţin dorinţa de dăruire şi, în ea, să primesc împlinirea, asta este, vreau să fiu umplut de acţiunile dăuruirii şi nu de acţiunile primirii?

Ascunderea este menită să îmi permită mie să decid ce vreau.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/2012, “Prefaţa la Cartea  Zohar”

Păstrând direcţia către Creator

Este scris: „Nu există nimeni în afaraă de El (în afară de singura forţă a naturii).” Asta înseamnă că nu mai există o altă forţă în lume… care este opusă sau similară ei, care să existe în afară de ea. Asta este, există numai o singură forţă în lume, Natura, care include totul în ea.

De fapt, nu include totul în ea; nouă ni se pare numai că este împărţită în multe fragmente. Avem impresia că existe multe forţe, motive, rezultate şi diferite întâmplări în lume, dar toate provin dintr-o singură forţă.

Ne aflăm printre oameni, cu probleme mari, griji şi, oameni care îşi schimbă constant acţiunile, în mod intenţiont, astfel încât în ciuda a totul, în ciuda acestor acţiuni, probleme şi întreruperi, ne vom concentra atenţia numai la forţa care a creat totul în jurul nostru.

Tot ceea ce pare întrerupere, care neagă unicitatea acestei forţe, Natura, şi care provine dintr-un plan, un gând, un scop, toate acestea sunt menite să ne îndepărteze de la ea pentru ca să ne întoarcem pe acelaşi drum, ca un proiectil care urmăreşte continuu aceaşi ţintă. Verifică constant când este pe drum şi numai atunci se poate aţinti din nou către scop, ca un sistem normal de supraveghere.

Trebuie să mă direcţionez către scop, dar sunt pe drum, neştiind cum să avansez, ca şi cum atârn în aer şi nu există niciun semn în jur. Atunci cum pot face ceva? Aceasta este starea în care suntem: Nu vedem ţinta. Este total ascunsă de noi de ecranul care o acoperă.

Deoarece există un ecran, nu ştim ce se află în spatele lui. Atunci cum putem obţine acest scop?

Pentru a face asta, avem „semne de circulaţie” şi anumite diversiuni, iar noi ne verificăm constant şi astfel avansăm. Deviind de la scop, eu calculez eroarea şi apoi mă întorc la starea normală. Iar asta se întâmplă tot timpul.

Dar care stare este considerată normală? Cum ştiu asta? De fapt, nu am văzut niciodată acest scop măreţ, deci cum pot aspira la el? Aspir la el atunci când îmi îndrept toate gândurile, dorinţele, acţiunile, motivele, rezultatel şi tot ceea ce se întâmplă în lume la o singură sursă. Trebuie să atribui toate minusurile şi plusurile, tot ceea ce mi se întâmplă la un singur lucru – această sursă.

Asta înseamnă că există forţe individuale a unei singure forţe a Naturii, care acţionează intenţiont pentru a devia omul de la scop.

Din lecţia 3 de la Congresul de la Vilnius

O scânteie vie a creaţiei

O scânteie a apărut dintr-o coliziune, dintr-o explozie, ca atunci când lovim o piatră cu cremene. O scânteie este ceva complet nou; este rezultatul unei coliziuni între două lucruri opuse care nu fac compromisuri şi se luptă între ele.

Nu a existat nimic de acest fel înainte; materia a fost întotdeauna sub controlul Creatorului. Dintr-odată, a avut loc o prăbuşire şi s-a produs o scânteie. Această scânteie nu a existat nici în Creator şi nici în materie – nici în proprietatea dăruirii nici în cea a primirii. A rezultat dintr-o lovitură şi a creat fundaţia care ne permite să creştem şi să devenim independenţi.

Numai datorită acestei scântei numim noi forţa superioară „Creatorul”, care a făcut ceva care nu a existat în natura înainte. Scânteia este de fapt creaţia.

Totul a început cu spargerea, coliziunea. Munca noastră este să ne formăm viaţa în jurul ei. Scânteia este un punct independent de unde începe dezvoltarea noastră, la fel cu un fetus în Mama Superioară.

Mama posedă două forţe: Hochma şi Hassadim, dar noi tot avem nevoie de o scânteie pentru a începe să creştem folosind aceste două forţe. Altfel, creaţia nu ar exista. Numai acest tip particular de sămânţă „impregnat” în Mama Superioară.

Credeţi oare că orice bucată de materia pusă în Ea poate eventual creşte într-o fiinţă umană? Nu ar accepta nimic altceva decât asta. Ea constă din două forţe: dăruire şi primire, care sunt separate de un abis, un spaţiu gol: treimea din mijloc a Sefirei Tifferet. Exact acolo trebuie să inserăm scânteia noastră, deoarece şi ea a apărut ca rezultat al coliziunii dintre două forţe contradictorii. Atunci când o plasăm în mamă, chiar în mijlocul celor două forţe opuse Hochma şi Hassadim, în Klipat Noga, începem să creştem acolo, ceea ce se numeşte „sămânţa cuiva este şi ea binecuvântată”.

Dacă aleg dorinţa de a primi plăcere în măsură în care sunt în stare să creez un ecran (intenţia de a dărui) pentru ea şi le conectez împreună, înseamnă că mă creez eu însumi. Desigur, o fac cu ajutorul celui superior: grupul, mediul şi Bina. Apoi, entitatea formată acolo, înăuntru, se numeşte om sau Adam.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 21 martie 2012

Onoare şi demnitate

Întrebare: Personalitatea egoistă modernă are ca bază concepte umane, cum ar fi onoarea şi demnitatea.

Răspuns: Chiar dacă de fapt nu avem demnitatea şi onoare, toată lumea încearcă să arate că deţine o înaltă onoare, încearcă să joace rolul unui gentelmen modern.

În interacţiunea integrală reciprocă acestea nu există. Aici declarăm că singura valorea adevărată este unificarea noastră. Singurul lucru care contează este dacă o persoană poate sau nu să se unească cu ceilalţi, să îi înţeleagă şi să se deschidă astfel încât şi ei să o înţeleagă şi să se unească cu ea într-un singur întreg. Tot binele care există în lume şi în noi este realizat numai în asta.

Orice altceva care nu este sub semnul unificării este greşit şi noi îl denunţăm pur şi simplu. Ce este important, este că aceste denunţări sunt esenţiale pentru a ne unii. Asta înseamnă că sunt chiar pozitive! Fără ele nu am fi în stare să obţinem nimic.

Toate atributele noastre negative sunt necesare pentru a crea atributele pozitive pentru că iniţial nu este nimic pozitiv în noi. Mulţumită egoului care creşte în noi, putem să ne dezvoltăm în mod constant atibutele dăruirii şi iubirii pentru alţii, atribute care îi sunt opuse.

Întrebare: O persoană cu un simţ „inflamat” al onoarei şi demnităţii, percepe un asemenea grup de oameni ca unul fără şira spinării.

Răspuns: Suntem aşa prin natură. Natura ne conduce în mod instictiv! Primim o educaţia la gradiniţă, apoi la şcoală, nimic nu este al nostru. Instinctele naturale nu sunt ale mele. Atunci cine sunt eu? Instinctele mă conduc, îmi conduc corpul şi mă aruncă în bătălii cu alţii, iar toate acestea nu sunte eu! Eu doar experimentez suferinţă ca rezultat a tot ceea ce natura mea distorsionată face cu mine şi a tot ceea ce am fost învăţat de societate.

De fapt nu am nimic în viaţă. Sunt o sărmană marionetă care suferă pentru că a fost făcută aşa, într-o fabrică coruptă.

Dacă ajungem la această concluzie, atunci nu este nimic de care să fim mândrii. Din contra, haide să ne ajutăm unul pe altul. Iar dacă nu vrem să ne corectăm  noi înşine, dacă nu vrem să ajutăm, şi asta este tot parte din atributele noastre negative.

Natural, este necesar să se asigure o cooperare continuă, ajutor reciproc şi, desigur, un antrenament constant şi serios în grup.

Din Discuţie asupra educaţiei integrael nr. 13

Să te simţi înăuntrul Mamei Bina

Întrebare: De cine depinde abilitatea de a te anula faţă de cel superior: de om sau numai de Lumină?

Răspuns: Nivelul anulării tale depinde de grup. Nu vei fi niciodată capabil să te anulezi faţă de învăţător sau faţă de Creator dacă grupul nu te încurajează, nu te ajută, sprijină şi întărește. Nu poţi să îţi anulezi dorințele tu însuti; nu ai tăria necesară.

Trebuie să lucrezi cu grupul în relaţie cu Creatorul pentru că, fără asta, nu vei putea să te apropii de El. Trebuie să îţi asumi forma corectă care te apropie de El şi faci asta cu ajutorul grupului. Grupul îţi dă această formă de anulare, abordarea, punctul de contact cu cel superior – realizezi toate acestea în grup.

În timpul congresului din Arava ați simțit existenţa acestui punct de contact, acest punct al conectării generale. Nu este încă în cel superior, dar este rezultatul eforturilor colective. Acum trebuie să îl dezvoltăm, pentru ca să simţim că acest punct este în apele lui Bina, în Mama Superioară (Ima Ilaa). Aceasta este starea pe care trebuie să o obţinem.

Ar trebui să ne simţim că suntem în interiorul celui superior şi să ne anulăm din ce în ce mai mult, deasupra egoului care creşte în noi, deasupra conflictelor şi problemelor care apar. Ne anulăm de dragul unităţii, pentru a sta în cel superior, pentru a-i aduce Lui plăcere şi nu pentru a revela dorinţa noastră, pentru că altfel vom deveni un corp străin şi atunci va fi o spargere, un avort.

Trebuie să obținem o mai mare loialitate faţă de cel superior, care va simboliza faptul că creștem şi ne extindem înăuntrul Binei, până când vom umple cu dorinţa noastră întregul spațiu al Binei. Rezultatul este că dorința de a primi plăcere este în el, dar noi ne-am anulat complet deasupra egoului şi astfel am crescut. Acesta se numeşte un embrion spiritual.

Atunci când atingem dimensiunea completă a Binei, tot pântecul spiritual, uşile acestuia se deschid.

Din lecţia a doua de la Congresul intern din 2 martie 2012