Daily Archives: 9 aprilie 2012

În mijloc, între Creator și lume

Întrebare: De ce este așa de greu să înțelegem ce este de fapt conexiunea?

Răspuns: Ne este greu să facem aceste acțiuni, pentru că le abordăm inițial în mod egoist. Nu îmi pot anula mintea pentru a percepe lumea, pentru a percepe grupul și a mă percepe pe mine însumi și pentru a începe să clarific situația folosind o minte externă.

Mai întâi trebuie să înțelegem motivul acțiunilor noastre și ce mi se cere să fac. Creatorul vrea ca eu să aduc corecția lumii. Lumea este toată realitatea care apare în fața mea. Asta înseamnă că trebuie să mă refer la ea în consecință și să fiu inclus în public, cu oamenii care la nivelul lor de dezvoltare sunt și ei în exilul din Egipt; chiar dacă ei nu sunt la etapele finale, sunt în etape foarte avansate. Oameni simt deja că au ajuns la un capăt de linie; simt că ăsta este sfârșitul lumii; întâmpină probleme ecologice, războaie, sinucideri, disperare, etc. Acesta este exilul în Egipt pentru ei, un exil din prosperitatea pe care au cunoscut-o înainte.

În trecut, omul obișnuia să facă schimbări în viață și găsea ușurare în asta. Astăzi nu mai are unde și ce să schimbe; nu mai găsește confort nicăieri. Nu mai este confort acasă, în familie și nicăieri. Copii nu mai au nicio speranță pentru ceva bun; la muncă este imposibil să te odihnești și să te simți bine împreună cu alții pentru că nu este nimic bun. Speranța să te odihnești la pensie a devenit imaginară, și nu putem fii siguri că atunci când vom ajunge bătrâni vom avea hrană și adăpost. Oamenii trăiesc în incertitudine: Toate economiile pe care le-au salvat în vreun fond sunt sub semnul incertitudinii. Iar astea sunt numai o parte din probleme.

Deci, atunci când ne apropiem de Creator, luăm în calcul ce vrea El și nu ceea ce vrem noi? Creatorul vrea corecția lumii. Așa apropiem oamenii, luând disperarea lor și să ne facem griji pentru ei? Nu sunt sigur. Ieșim noi în lume suficient, noi cei care, apropo, simțim exilul mai mult decât ei? Suntem incluși în exilul lor, în necazurile lor corporale? Schimbăm noi problemele lor în probleme spirituale la nivelul nostru?

Dacă Lumina influențează oamenii prin noi, oamenii se vor simții bine. Asta trebuie să facă partea lumii numită ”Israel”, să devină ”Lumină pentru națiuni”. Pentru cei care nu au niciun contact cu Lumin, eu trebuie să fiu un ”adaptor”. Pornesc de la asta?

Creatorul vrea să le aducem Lumina și avansarea, în timp ce eu sunt doar un link. Trebuie să iau deficiența lor și să o schimb într-o necesitate de a mă conecta la nivelul meu, necesitatea pentru Lumina Reformatoare și să transmit această cerere în sus, nu să trimit dorințele mele personale. Asta înseamnă să dărui.

Facem noi asta? Dăm suficientă atenție diseminării pentru a absorbi dorințele oamenilor? Suma începe de la nivelel inferioare și nu de la mijloc. Adevărata deficiență este ascunsă în lume, în timp ce noi primim deficiența noastră de la Creator și trebuie doar să fim parte din întreg.

Absorbind deficiența de la oameni, trebuie să vă conectați cu prietenii. Altfel, de ce aveți nevoie de această conexiune? Pentru ce? Pentru cine este viitoare voastră dăruire? Fără lume nu este nicio cale de a o obține. Creatorul nu are nevoie de dăruirea voastră; nu are nevoie de favoruri de la voi. Poți să îi aduci mulțumire dacă treci Lumina Lui în jos, dacă reușești să convingi oamenii că trebuie să se schimbe. Apoi, această ușoara schimbare din ei, o veți crește și o veți ridica la Creator, iar astfel veți face conexiunea de jos în sus. Veți crește de la mic în sus la nivelul Lui și vă veți lua locul în mijloc. Fără conexiune între două capete, vă jucați cu ceva care este bazat pe nimic altceva decât ego.

Întrebare: Atunci ce facem greșit? De fapt, noi încercăm să aducem mesajul nostru către lume.

Răspuns: Se pare că noi nu suntem impresionați suficient de dorințele lumii, pentru a acționa prin ele. Eventual, suntem lăsați doar cu o impresie formală a muncii care este făcută. Totul reiese ca fiind opus: Vrem să avansăm și astfel folosim oamenii ca mijloc, în loc ca noi să fim mijlocul pentru avansarea lor și să aducem oamenilor ceea ce vrea Creatorul să le aducem. Întoarcem totul invers: În loc să fim servitori, vrem să devenim proprietarii situației. Creatorul depinde de noi, națiunile depind de noi, în timp ce noi ne uităm la ele stând în mijloc.

Problema nu este în acțiunile noastre ci în atitudinea interioară. Deficiența Creatorului și deficiența lumii sunt ceea ce ar trebui să fie important pentru noi. Din aceste deficiențe trebuie să stabilizăm propria deficiența, astfel încât ne vor conduce către rezultatul dorit. ”Israel” aparține nivelului Bina și nu are nimic propriu. Partea sa superioară este în Keter iar partea inferioară în Malchut. În mijloc există numai o tăietură. Atunci cum pot două părți să fie conectate? Noi suntem cei care trebuie să devenim această conexiune și asta este singura noastră proprietate.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Scrierile lui Rabash

Rolul conectorilor

Întrebare: Spui că dorințele maselor trebuie să fie pe primul loc și nu aspirațiile noastre spirituale. Dar astăzi eu sunt îngrijorat de avansarea mea spirituală și acesta este motivul pentru care diseminez. Cum pot sa fac această tranziție internă?

Răspuns: Trebuie să înțeleg că tot ce se va întâmpla cu mine depinde de alții, în măsura în care îi aduc mai aproape de sursă. Pentru a face asta, trebuie să îi aduc mai aproape de mine, iar apoi ei îmi vor furniza deficiența potrivită pentru a mă întoarce la Cretor. De aceea ei îmi sunt deodată așa de importanți.

Descopăr în continuare că ei sunt părți din mine iar apoi voi descoperi că ei de fapt sunt părți ale sufletului meu. Nevoia pentru ”sine” dispare: să ardă, vreau doar să le furnizez lor, asta este cel mai important. Conșiința de sine anterioară dispare: Partea mea superioară aparține Creatorului, partea mea inferioară aparține ființeor create, iar eu sunt în miloc, în zona neutră din treimea din mijloc a lui Tifferet, care există doar pentru a conecta cele două jumătăți. Nu trebuie să facem nimic cu ee.

Întrebare: Înseamnă că atunci când mă conectez cu masele pentru a le absorbi dorințele lor și pentru a-i servi, facem muncă între noi și primim răspunsul undeva de Sus. Este cumva un sistem complicat…

Răspuns: Sistemul este simplu: Sus este plus iar jos este minus, iar tu permiți intrare în mijloc și deschizi calea.

Se poate desena diferit, ca un robinet. În stânga este presiunea pozitivă (+P), în dreapta cea negativă (-P), iar tu determini ce va ieși afară. Pe de o parte, există națiunea, iar pe de alta este Lumina, iar în mijloc Bnei Baruch (BB).

Exact așa este construită natura. Acest sistem este normal și natural. Să îl desenăm în termeni Cabaliști. Deasupra sunt Keter și Hochma, în mijloc este Bina împărțită GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Awzen, Hotem, Peh). Jos se află ZON (Zeir Anpin and Nukva). În vârf, până la jumătatea Binei, există un sistem al Creatorului, în jos sunt cei inferiori, iar între ei este Bnei Baruch. Este la fel: deasupra plus, jos minus, voi sunteți între ei iar robinetul este în mâna voastră.

Asta este munca noastră. Conectăm grupul pentru a corespunde Luminii, iar jos construim sistemul de diseminarea care transpune mesajul iubirii pentru alții și al unității. Așa ne conectăm cu oamenii pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Din partea a treia a  Lecției zilnice de Cabala 4/6/12, Scrierile lui  Rabash

Chemarea catre Creator

Înainte de fiecare lecţie, este foarte important pentru noi să formulam intenţia corecta: „Pentru ce studiem?” Eu nu vin pur şi simplu, stau si ascult la lucruri inteligente despre structura lumii superioare sau la pasajele din Cartea Zohar, articole şi alte materiale. Acest lucru nu este esenta. Acestea sunt doar mijloace pentru atragerea Luminii superioare.

Deci, ce studiez? Stau împreună cu prietenii. O legătură specială este formată între noi şi trebuie să fie astfel încât să ne ridice până la tărâmul Luminii superioare, spre nivelul superior catre care ne directionam dorinţele noastre comune, numai pe cele comune! Dorintele individuale înseamnă dorinţe egoiste. Dorinţele comune sunt deja dorinţele pentru daruirea spre unitate.

De îndată ce ridic aceste dorinţe, MAN (dacă într-adevăr le pot ridica, împreună cu grupul), Lumina superioara coboară la noi de deasupra imediat, care ne corecteaza si ne atrage un pic mai aproape.

Şi de fiecare dată ne ridicam, ne apropiem, mai mult şi mai mult. Şi aşa este, până când ne vom uni într-un singur punct. Cu toate acestea, nu mai este un punct, deoarece a deschis egoismul nostru.

Noi pur şi simplu l-am adunat împreună şi de aceea aratam ca un singur punct, dar în realitate există egoism mare sub noi, peste care am crescut. Şi apoi dezvăluim Lumina superioară în interiorul nostru, nu în forma Luminii inconjuratoare (OHR Makif), care ne schimbă prin influenţa sa, ci în forma Luminii Interioare (OHR Pnimi).

Deci, de ce avem nevoie de cărţi? Deoarece în timp ce noi ne adunăm împreună, citim despre ceea ce se întâmplă în lumea superioara.

De fapt, nu ştim ce se întâmplă acolo, din moment ce nu ghicim şi nu ştim de fapt ce acţiuni sunt acestea. Dar, facand asta, evocam Lumina superioara asupra noastră. Acesta este motivul pentru care este „eu+ grupul + cartea”, şi acestea sunt condiţii esenţiale pentru munca noastră.

Între grup şi mine trebuie să existe interferenţe, intrebari diverse şi probleme. Cu toate acestea, între carte şi mine nu există obstacole şi întrebări şi nu este important dacă înţeleg ceva sau nu.

În orice caz, eu nu înţeleg nimic, deoarece în carte se vorbeste despre ceea ce se întâmplă la nivelul următor din lumea spirituală despre care nu am nici cea mai mica idee. Eu citesc doar cuvinte, dar acest lucru este suficient pentru a convoca Lumina superioara asupra mea.

În final, studiul cu cărţile şi cu noi este pur formal. Este absolut lipsit de importanţă cât de mult ştie o persoană şi cât de mult înţelege! Ceea ce este important este cat de mult unitatea sa cu grupul şi cartea trezeşte dorinţa in interiorul sau, ii ridică tensiunea. Către ce? Catre calitatea de a darui.

Dacă cere pentru calitatea de a darui, aspira catre ea, încercând să nu se înşele şi clarificand împreună cu grupul ca si-ar dori exact acest lucru, atunci tot mai clar descoperă în interiorul sau ce este Creatorul, calitatea de a darui, ceea ce înseamnă sa devina mai apropiat de ea, sa ajunga mai aproape de calitate în ea insasi şi s-o descopere în ea însaşi. Când este angajata cu această dorinţă, deşi este mica şi înşelătoare, ea insasi nu înţelege ce cere. Cum poate cere într-adevăr ceva care este opus naturii sale?

Cu toate acestea, o astfel de aspiraţie treptată o mişcă înainte. Ea murmură ca un copil, neştiind cu adevarat cum să vorbească, rosteşte cuvintele incorect şi nimeni n-o înţelege, cu excepţia mamei sale. În acelaşi mod Creatorul ne înţelege. Cu toate acestea, noi insine nu înţelegem. Ne gândim, de fapt, că trebuind sa ne unim împreună, cerem şi intrebam, deci unde este ceea ce ne dorim?

Cu toate acestea, chiar dacă nu vrem nimic, El o percepe în mod corect, ştiind starea noastra, de la care nu putem face nimic, în nici un alt mod. Acesta este cazul in care mama înţelege bolborositul unui copil sau pur şi simplu îl înţelege fără cuvinte. Acest lucru este exact ceea ce avem nevoie. Aceasta este ceea ce se numeşte chemarea către Creator, sau rugăciunea, MAN.
Din Convenţia de la Vilnius 24/03/12, Lectia 4

Un salariu bun pentru munca în Egipt

În Egipt, am avut o multime de beneficii materiale, totul cu excepţia unui singur lucru: daruirea, fara nici un calcul pentru sine, care se numeşte lucrarea spirituală în deşert. Omul nu se lupta pentru acest lucru şi este imposibil să te lupti pentru acest lucru mai presus de ego-ul în continuă creştere. Unul trebuie să lupte în mod constant cu ego-ul, pe masura ce se uneste mai mult şi mai mult cu alţii, până când ei toti devin un singur întreg.

„Ideea este că, într-adevăr, au fost foarte absorbiti de munca în Egipt.” A fost o societate de consum minunata: Ai lucrat, ai câştigat şi ai reuşit. Totul a depins de tine; totul a fost clar, în conformitate cu ordinea, cu legile democraţiei.

Dupa cum se spune: „…’Dar ei s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat muncile lor.’” Asta este, totul a fost gestionat numai de dorinta de a primi la fiecare nivel, la fiecare apel. „Aceasta înseamnă că, dacă Israelul se află sub dominaţia unei anumite naţiuni …”, adica, daca punctul din inimă, direcţia spre daruire, scanteia spirituala, este sub stăpânirea ego-ului unei persoane, atunci dorinţa de spiritualitate numai ajută ego-ului sa se dezvolte in directii diferite. Şi nu există nici o modalitate de a te elibera de această robie, deoarece o persoană vede că nu poate nici macar profita din aspiraţia sa pentru spiritualitate.

Astfel, diferite organizaţii altruiste şi practici mistice, orice care este un pic mai presus de simplul ego şi poate implini o persoana, incepe sa existe. Astfel de oameni simt că sunt împliniti, perfecti şi elevati şi li se pare că nu le lipseste nimic. Acesta este un semn că punctul din inima este sub conducerea lui Faraon şi de aceea totul pare atât de bun: altruism, misticism sau New Age. Aceste persoane nu sufera şi vor doar să facă şi pe altele ca ele.

În timp ce Israelul (cei care tânjesc dupa Creator) suferă, lucrează din greu şi luptă cu probleme. Pana la urma, o persoană lucrează împotriva ego-ului, care devine mai puternic tot timpul. Deci, pe de o parte, el are toate beneficiile materiale, „un vas plin de carne”, aşa cum a fost în Egipt, iar în spiritualitate nu este nimic: un deşert, pamantul uscat, numai credinta. Şi astfel o persoană este în mod constant sfâşiată între cele două puncte, încercând să decidă ceea ce ar trebui să facă.

Se pare că prin parasirea Egiptului ne separăm de el în totalitate. Dar în spiritualitate nu este aşa pentru că atunci când cazi, e ca şi cum ai cădea înapoi. Desigur, nu este aceeaşi stare, deoarece acesta este un nou nivel şi astfel problemele încep deja în deşert: şerpi, scorpioni, certuri, tot felul de probleme şi de boli. Urcarile si coborarile vin una după alta şi sunt combinate într-o singură persoană.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/4/2012, Shamati # 159

In Egipt ca grup, din Egipt ca naţiune

În timpul pregătirii pentru corectare, ordinea muncii interioare este după cum urmează: Dorind sa ma conectez cu prietenii, mă presez pe mine insumi şi fac mari eforturi. Ca răspuns, Lumina, forţa care mă ajută să ma conectez, străluceşte in mine. În cele din urmă, completez conectarea şi imediat AHP al gradului superior, a cărui dorinţă de a primi este chiar mai mica şi mai groasa decât a mea, este revelata. Ca urmare, simt că sunt într-un exil şi mai mare.

Deci, se pare că cu cat mai mult încerc să ajung la bunătate, la daruire, cu atat mai adanc ma scufund în rău. Cu toate acestea, această imersiune în rău este compusă din două părţi: pe de o parte, îmi amintesc încă conexiunea pe care am realizat-o, apropierea de prieteni, iar pe de altă parte, o noua dorinta corupta este acum revelata mie, chiar mai rea decât înainte .

Astfel, în perioada de exil, nu cresc într-un mod liniar, ci pas-cu-pas. Prin realizarea conexiunii eu cad, şi nu cu un grad, ci cu două. Este pentru ca la inceput m-am ridicat catre unificare (+), apoi am căzut in separare (-), si astfel acum simt o dubla coborare (x2). Apoi, totul se repetă din nou şi din nou: ma ridic si cad chiar si mai jos.

Intotdeauna cad, nu la nivelul anterior al ego-ului, ci de la nivelul la care m-am ridicat. Prin urmare, datorita fiecarei urcari, caderea urmatoare este de două ori mai rea. Când ma ridic, ascend in daruire, iar atunci când cad, cobor în primire şi în mizerie.

Astfel, o persoană isi extinde vasele prin clădirea binelui in functie de rău, şi datorită acestui lucru progreseaza de-a lungul celor 400 de ani de exil.

Exilul începe atunci când ne apropiem de unificarea în grup. Se încheie atunci când, dandu-ne toate puterile noastre pentru unificare, vom ajunge la un punct in care nu ne putem uni.

În timpul acestui proces, ne unim şi devenim poporul lui Israel. Nu este acelaşi grup mic, care o dată a coborât în ​​Egipt, din cauza conflictelor interne, cum ar fi conflictul dintre Iosif şi fraţii săi, de exemplu. O naţiune unită iese din Egipt, deşi este încă imposibil sa obtina Sfintenia prin această unificare. În starea actuală, forma unitatii este dezvaluita ca controlul dorintei de a primi. Numai prin efortul nostru trecut evadarea, ieşirea din ego, apare.

În spiritualitate, de asemenea, mergem pe „doua picioare”: de la unitate la separare şi apoi la unitate din nou. Faraonul creşte, asa face si Moise, opus lui, iar Creatorul este revelat …. Toate aceste discernaminte devin mai mari si mai mari, iar noi nu le scapam, ci continuam cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2012, Scrieri de Rabash

Între minus infinit și plus infinit

Suntem parte a unui sistem numit lumea infinitului. În acest Infint, există dorință sub anumite forme și moduri de primire și dăruire, la fel ca și Lumina care este revelată în dorință, în măsura în care dorință acordă importanță atributului de dăruie. Cu cât exprimă mai multă dăruire dorința, cu atât mai multă Lumină este revelată. Dacă dorință nu se îndreaptă către dăruire, Lumina nu este revelată.

Se numește Lumea Infinitului deoarece există în ea toate formele creației, de la cele mai egoiste la cele mai altruiste, de la minus Infinit la plus Infinit.

Dorința însăși a fost creată de Creator, iar toate formele sale sunt revelate conform planului dezvoltării care provine și el de la Creator. Totuși, ca rezultat al tuturor metamorfozelor și schimbărilor pe care trece dorința, prin rotiri şi fierberi în acest cazan, se formează un nou punct al cunoașterii de sine, al independenței. Iar acest punct începe să crească în toate stările prin care trece dorința: să simă mai mult, să înțeleagă mai mult, să se simtă că există și să obțină independență.

Punctul este cel mai important pentru că el crește din linia de mijloc, a treia. El nu există în natura Creatorului nici în natura creaturii, care este opusă Creatorului și îi este complet subordontă. Desigur, este o derivată, rezultatul ciocnirii între două atribute opuse, dar este absolut independent.

Ne este dificil să înțelegm cum este posibilă această independență, dacă totul a fost creat de către Creator. Dar imaginați-vă două câmpuri opuse complet, divizate de o prăpastie pe întreaga distanță de la minus la plus Infinit, în care niciunul nu poate exista. Granița unde aceste două atribute se întâlnesc și se războiesc unul cu altul este locul unde creatura poate exista în mod independent.

Pe de o parte, este încă considerată ființa creată, adică a fost creată de forța superioară. Pe de alta, are un atribut care o face să poata fi în opoziție față de forța superioară, să nu fie sub control său absolut. Dar noi suntem incapabili să înțelegem cum este posibil asta. Omul nu înțelege cum, fiind sub totalul control al Creatorului tot timpul, poate totuși să rămână liber!

Există două atribute opuse, complet diferite, iar creatura poate exista numai în abisul dintre ele. Devine creatura numai în măsura în care face eforturi să obțină conștientizarea. Această conștientizare este ceva numit al treilea, care nu a existat înainte.

Restul a existat în creatura: toate forțele, atributele și caracterul care determină cine voi fi. Pentru toate astea, este scris: „Du-te la Stăpânul care m-a făcut.” Totuşi, deasupra tuturor acestea, creez altceva, al treilea, independent. Este la fel cum creşte un copil şi deodată devine independent, având propria opinie. Normal, este creat sub influenţa eredităţii, educaţiei şi mediului, dar aceasta este manifestarea personalităţii lui, nu doar o simplă sumă de parametrii ficşi, conform cu proiectul înscris în el.

Este la fel ca atunci când gătim o supă, adăugăm toate ingredientele în ea, iar la sfârşti primim o nouă esenţă numită supă. Sau tăiem şi amestecăm cinci ingrediente: roşii, castraveţi,ceapa, sare şi piper. La sfărşit apare o nouă esenţă, numită salată.

Astăzi, trăim în această lume, împlinind în mod inconştient poruncile naturii. De unde poate apărea ceva nou? Numai dacă te poziţionezi între cele două lumi ale primirii şi dăruirii, aşteptând să aparţii amândoura, pentru a nu te detaşa de niciuna dintre el, ci să le foloseşti pe amândouă, iar apoi să creezi o nouă esenţă, ca un nou fel de mâncare, „salata”.

Iei toate dorinţele din lumea primirii şi le dai în lumea dăruirii, care este numită Adam.

Fetusul este compus din materie, dorinţa de a primi plăcere dar, din afară, adoptă forma Creatorului, Lumina. Apoi, substanţa şi forma se numesc împreună om.

Pare că nu este nimic nou aici, deoarece totul exista deja. Dar tu ai făcut munca – ai împrumutat materiei forma Creatorului. Ai luat materia dintr-o zonă, forma din alta şi le-ai combinat împreună. Ca rezultat, a apărut o nouă esenţă. Nu mai este prima sau a doua, ci al treilea. Ca salata care are propriul înţeles; este un nou gust, o nouă existenţă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, TES

Forta care schimba umanul

Intrebare: Istoria ne arata ca evolutia omului de-a lungul a zece mii de ani nu a putut schimba natura umana. Ce forta ne poate ajuta sa facem asta?

Raspuns: Exista o asemenea forta in natura.Atunci cand incerci sa devi o parte integrata a naturii, brusc incepi sa receptionezi un fel de forta, de sprijin. Aceasta este legea naturii. Este ca si cum natura se misca spre tine.

Asta nu este misticism. In activitatea mea, eu sunt foarte distant de diverse explicatii mistice. Noi pur si simplu vedem asta. Avem nevoie sa incercam sa fim integrati in acelasi mod ca si un copil care vrea sa devina adult, pur si simplu se joaca ca un adult.

In ce consta metodologia integrala? Oameni se apropie, la inceput ei asculta un curs despre educatia integrala  si dupa aceea intra in cercul dezvoltarii integrale. In procesul dezvoltarii noi incepem sa creem in mod practic o structura comuna formata din ei.

Cand oamenii ajung impreuna, se clarifica problemele psihologice interne ale unitatii dintre ei si formeaza o dorinta comuna si ganduri comune, dintr-o data ei incep sa simta o forta, un sprijin. Aceasta forta, acest suport se formeaza intr-un grup, in colectivul care practica metodologia conectarii integrale. Cu asta , noi stimulam o forta ascunsa, care exista in natura , dar pe care noi, ca egoisti, nu o remarcam, o ignoram. Oricum, cand ne unim, ea incepe sa se manifeste. Aceasta este forta care este capabila sa ne schimbe.

Dintr-o  Prelegere la Universitatea  Šiauliai 22.03.2012

Saltul in „Marea rosie”

Intrebare: Care este semnificatia actiunii de a  sari in „Marea Rosie” pentru a scapa de „Faraon„?

Raspuns: Este o stare de disperare cand Faraon, egoul vostru, va impinge  de la spate. Nu va paraseste, vrea sa va inghita, sa va manance si incepeti sa simtiti ca fiind in acea stare este mai rau decat moartea.

Cand Turnurile Gemene au ars in New York, oamenii au sarit de la etajul al 50-lea. A fost fara sens, dar oamenii pur si simplu nu stau in foc.

Pentru  el a sta chiar si o secunda in afara focului pare ca o izbavire si astfel sare.

O persoana simte la fel in timpul evadarii din Egipt. Nu poti sta in aceasta situatie nicio secunda in plus si esti gata sa sari in mare, nu conteaza unde, pentru tine este o izbavire. Cand esti coplesit de  aceasta stare, marea se deschide.

Ajungi in punctul de despicare, punctul de ruptura si nu mai e cale de intoarcere. Trebuie sa fi atins/luat deja decizia si prin ea ati ucis complet, ati taiat si rupt conecxiunea cu egoul dvs.

Intrebare: A ajuns  in zilele noastre egoul in aceasta stare incat poti sa-l invingi doar impreuna intr-un grup?

Raspuns: Da, este un punct colectiv in grup care e descris ca Nachshon care a sarit in apa intai. Este punctul lui Moise , care este centrul grupului, dar care isi schimba rolul de fiecare data, in acord cu atributul care este revelat in fiecare moment. Deci punctul lui Nachshon este revelat in grup atunci cand tot grupul este convins  ca unitatea, apropierea si sprijinul reciproc este cel mai important lucru pentru el. In acelasi timp, oamenilor nu le pasa ca sunt in intuneric. Ceea ce este important este sa fie cat mai strans uniti, chiar daca asta inseamna sa moara impreuna. Asta este mult mai important decat sa fi singur in ego si sa existi in el in cea mai confortabila modalitate animala.  Asta este tot liberul nostru arbitru.

Apoi marea se despica, ceea ce inseamna pur si simplu ca descoperi urmatorul nivel, ce semnifica saltul in „Marea Rosie”.

Acesta este sfarsitul perioadei in care traiesti sub controlul egoului tau. Din acest moment in colo tu nu te mai intorci.

Nu te mai intorci niciodata la nivelul anterior. Daca gandesti ca esti in cea mai rea situatie, este numai pentru ca ai fost aruncat la nivelul urmator, care inca nu a fost corectat.

Din Kab Tv’s „Temeliile Societatii Integrale” 01.04.2012