Întrebare: Ce pot primi din cuvintele prietenilor din timpul lucrului în grupuri, în plus față de lecția cu profesorul?

Răspuns: Când vorbește profesorul toată lumea tace, ei sunt de acord cu ceea ce spune acesta. Iar aici apare un plus și un minus.

În tot acest timp nu are loc nici o muncă interioară pentru că ești suprimat, în mod involuntar, ești adus la tăcere de știința și de înălțimea învățătorului, căci el este, la început, mai mare ca tine.

Când te afli împreună cu prietenii, muncești alături de cineva care poate fi mai mare, mai mic sau pe același nivel cu tine. Și aici ai mult de lucru în a te coborî, în a-ți da deoparte ”eul”, anulându-te. În plus, trebuie să consideri că toți prietenii tăi sunt mai mari decât tine. În acest fel te ”ajustezi” la Creator, te pregătești să treci, prin dăruire mai presus de recepție, la credința mai presus de rațiune.
Din lectura pentru Ziua unitatii in lume, “Pregatire pentru congres” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă singura forță care guvernează, menține și însuflețește totul este Creatorul, atunci chiar și vorbele pe care le rostesc, gândurile și dorințele care se trezesc în mine acum, toate acestea sunt, de asemenea, El. Prin urmare eu trebuie să mă unesc cu ceea ce trece prin mine acum și iese, dinspre mine, către ceilalți. Toate aceste fapte sunt munca Lui, în egală măsură; El este cel care îndeplinește totul. Eu nu sunt aici. Eu sunt doar percepția în sine, plină de puterea, forța, intenția și dorința Creatorului, care, în acest mod, se adresează altora.

Eu trebuie să mă conectez și să devin unuI cu ceea ce se petrece în interiorul meu acum, pentru a simți că sunt, în întregime, saturat de El, pentru că nu există nici o altă forță în afara Lui. Iar atunci când încerc să elimin propria mea ”identitate” din interiorul meu, deorece totul este doar El, exact atunci descopăr noua mea ”Identitate”, bazată pe ”nu există nimic în afară de El”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce gândesc, este tot El.

Din Congresul de la VIlnius 3/23/2012, Workshop 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum, ne dorim doar un singur lucru: Ne dorim ca toată creaţia, adică noi, să nu prezentăm niciun obstacol pentru manifestarea Luminii superioare, pentru ca astfel să ne umple fără nicio rezistenţă din partea noastră. Vrem să facem asupra noastră o asemenea restricţie încât să Îi dăm Lui tot spaţiul pentru a se revela. În acelaşi timp, noi nu existăm, suntem doar transparenţi, pentru ca o singură forţă să treacă prin noi şi să ne umple.

Aceasta este prima condiţie, restricţie (Tzimtzum Aleph), de unde începem întâlnirea noastră cu Creatorul, unde pentru prima data vom simţii cu adevărat că „Nu există nimeni în afară de El”.

Suntem transparenţi; nu existăm pentru că trebuie să ne anulăm „Eul”, egoismul nostru, iar astfel Creatorul poate umple totul.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot crea femeile o dorinţă comună puternică pentru a mării abilitatea de a sprijini bărbaţii în timpul congresului?

Răspuns: Până în prezent, nu le-am putut explica femeilor că ele fac munca spirituală exact aşa cum o fac bărbaţii, singura diferenţă fiind în modalitatea de interconexiune, care este cumva diferită de conexiunea dintre bărbaţi.

Cu bărbaţii, totul porneşte de la o simplă prietenie, cu activităţi în comun. Înoată împreună în mare, stau împreună la mese, la studiu. În ceea ce priveşte femeile, conexeiunea este mult mai complicată. Dar atunci când îşi propun un scop înalt şi înţeleg că de dragul acestui scop trebuie să se unească, atunci o pot realiza şi pot obţine scopul. Adică, scopul le devine ca un stăpân şi atunci sunt gata să se unească pentru asta.

Întrebare: Trebuie că femeile să se pregătească într-un anume fel pentru congres? Poate ar trebuie să o facem împreună cumva sau să corespondăm una cu alta? Sau ar trebui să ne unim doar intern?

Răspuns: Importanţa unificării trebuie să fie la fel şi la femei şi la bărbaţi: asta în primul rând. În al doilea rând, trebuie să înţeleagă că şi ele trebuie să obţină unitatea. Femeile se pot uni de dragul unui scop înalt şi trebuie să exploateze şi să cerceteze această posibilitate.

Biblia ne spune despre cum sora lui Moise, Miriam, a unit împreună toate femeile înainte de ieşirea din Egipt, cum femeile au lucrat asupra lor în Egipt şi cum chiar partea feminină a fost cea care l-a hrănit pe Moise, adică, forţa care apoi i-a scos din Egipt.

Întrebare: Ce ar trebui să aştepte femeile de la woorkshp-uri?

Răspuns: Femeile, ca şi bărbaţii, trebuie să discute toate detaliile unificării. Să le lăsăm să încerce; să le lăsăm să descopere ce este pentru ele şi ce nu. În acest fel, îşi vor găsi propria cale într-un mod practic, pentru că altfel nu va merge.

Pe de o parte, femeile întreabă: „De ce nu?” Dar atunci când le oferi munca pentru unificare, ele spun: „Asta nu este pentru noi!” Şi aşa apare o problemă. Şi este neclar ce ce poate face, ce acţiune şi cum să se abordeze această problemă?

Femeile trebuie să se unească pentru o cauză comună, ca în uriaşul număr de organizaţii ale femeilor, unde femeile se pot uni pentru a obţine ceva, nu între ele ci în afara lor înşine. Deci, să le lăsăm să se unească pentru a obţine ceva în afara lor şi pentru asta ele se pot uni – nu împotriva cuiva, ci de dragul îndeplinirii a ceva. O pot face!

Întrebare: Trebuie ca femeile să se unească pentru a obţine scopul sau pentru ca bărbaţii să îl obţină?

Răspuns: Trebuie să se unească pentru a obţine scopul împreună. Să le lăsăm să clarifice asta, iar apoi ele vor vedea punctul din mijloc în care trebuie să se potrivească exact pentru a-i completa pe bărbaţi. Şi în niciun caz, munca lor nu este mai prejos decât cea a bărbaţilor; este de fapt chiar mai mare.

Întrebare: Cum ar trebui să îşi pregătească o femeie, soţul pentru congres?

Răspuns: Îl speli, îl îmbraci şi îl hrăneşti, apoi dă-i ghiozdanul şi lasă-l să plece la şcoală. Vorbesc foarte serios: Pregăteşte-l ca şi cum ar fi un copil. Adică fă-l să înţeleagă că aştepţi realizări mari de la el, că speri că datorită congresului va merge cu adevărat în direcţia corectă. Aşa trebuie să îl faci să fie gata. Când este vorba de asta, o femeie are ceea ce se numeşte înţelepciunea vieţii.

Întrebare: Cum trebuie să muncească bărbaţii corect în timpul workosop-urilor, cu sprijinul femeilor?

Răspuns: Bărbaţii nu ar trebui să dea atenţie la asta, acum. Mai târziu, atunci când devenim cu adevărat corect interconectaţi, vom simţii influenţa femeilor, presiunea asupra noastră.

Este bine când simţim asta; ne obligă. Să sperăm că vom fi în stare să simţim şi asta.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Vedem multe figuri la congres, mulţi oameni noi. Despre ce ar trebui să vorbim? Sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ce vrei să spui cu „multe figuri, mulţi oameni noi”? Sunt oare interesat cu adevărat de cum arată o persoană, dacă este bătrână sau tânără? Sufletul este fără vârstă. Sufletul nu are nicio formă. Sufletul este proprietatea dăruirii. Dacă este aşa, nu mă uit la nimic altceva! De aceea nici nu observ, nici nu îmi amintesc oameni; nu îmi amintesc numele lor pentru că sunt interesat doar de câmpul interior pe care ei îl rezonează în jur, pe care îl emană, dar nu în feţele sau numele lor. Care este diferenţa?

Întrebare: Pentru a genera acest câmp, despre ce sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ar trebui să vorbiţi numai de scop, numai despre topicuri de congres, numai despre menţinerea măreţiei scopului, numai despre pozitiv şi în niciun caz despre negativ – asta scrie Rabaş în articolele lui.

Un congres nu este un loc unde să facem calcule. Facem asta înainte de congres – luaţi exemplu de la  mine.

Adică: congresul începe, iar noi punem deoparte toate problemele; acesta este trecutul şi ar trebui să ne ridicăm deasupra lui. Toate conexiunile, proprietăţile, calităţile negative şi contradicţiile dintre noi, toate aceastea sunt lăsate jos. Acum ne ridicăm deasupra lor şi vorbim numai despre unificare, despre necesitate, despre obţinerea virtuţii unităţii, despre cât de imposibil este să o obţinem în alt fel, de cum nu o putem obţine singuri şi deci nevoia pentru Lumina superioară.

Toată munca noastră este pentru ca noi să realizăm că nu putem obţine nimic noi înşine. Dar asta numai după ce facem un anumit număr de eforturi de unire şi vedem că nu suntem în stare de asta. Iar apoi, forţa superioară se va revela în această uriaşă frustrare şi imensă dorinţă şi va face corectarea asupra noastră, revelându-l pe Creator înăuntrul nostru.

Întrebare: Ce ar trebui să fac, dacă în timpul unui workshop un prieten fie vorbeşte prea mult fie nu vorbeşte deloc? Ce trebuie să fac în mod corect în această privinţă?

Răspuns: Dacă nu vorbeşte, încearcă să îl încurajezi, să îl îmbrăţişezi sau să îl implici în conversaţie astfel încât să participe la discuţie într-un fel, să „spargă” lipsa de contact şi să facă un contact cumva.

Dacă prietenul vorbeşte mult, este necesar să îl limitezi pentru că toată lumea ar trebui să vorbească, adică un om ar trebui să vorbească maxim 2-3 minute. Poate spune câteva fraze, dar ar trebui gândite în avans. Le spune, iar apoi microfonul este dată următoarei persoane.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiecare congres este ca o ascensiune la o nouă treaptă. La congres primeşti primele noţiuni ale unei noi senzaţii pe care trebuie să le dezvolţi. Dacă nu faci asta, ele mor, dispar.

Ai văzut ceva nou la congres, ai auzit sau ai simţit ceva: o idee nouă, o mişcare interioară nouă, o relaţie nouă cu alţii sau cum alţii te ajută. Mai târziu, trebuie să realizezi toate astea în practică.

Trebuie să treci din nou şi poate din nou şi din nou, peste tot ceea ce am făcut în timpul congresului, prin procesul intern, să treci prin tine însuţi, ca printr-o maşină de tocat şi să le realizezi în grup, în diseminare şi în relaţia cu tine însuţi şi cu Creatorul. Trebuie să le aduni pe toate într-o privire generală, o singură imagine a lumii, fiind conştient că astfel îţi formezi referinţa asupra a tot, înclusiv a ta şi a Creatorului. Totul trebuie să devină un întreg unificat în tine.

Cum pot să pun tot ceea ce s-a întâmplat într-un singur întreg? Totul s-a petrecut numai ca eu să le aduc în echilibru, în armonie cu Lumina care există în repaus absolut şi astfel totul trebuie să ajungă în echilibru cu ea. Sunt responsabil pentru aducerea acestui întreg sistem într-o stare de echilibru, armonie şi similaritate cu Lumina.

Trebuie să ne formăm în noi înşine această vedere a lumii, iar apoi să o relizăm.

Din lecţia 5 Congresul de la Vilnius 3/25/12

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→