Întrebare: Există o diferenţă între a urmari Convenţia de acasa, de pe monitorul calculatorului si a veni acolo în persoană? Primeste o persoană ceva suplimentar prin a fi acolo fizic?

Raspuns: Probabil ştiţi că în secolul al 18-lea, a fost popular în rândul clasei bogate să-si cumpere propriul loc sau loja la operă sau la teatru. Dacă o persoană vroia să-si audă aria favorită într-o operă, putea veni doar pentru acele 15 minute, se bucura de ea, iar apoi se ducea înapoi acasă. Pe atunci nu existau magnetofoane sau înregistrări, astfel încât oamenii trebuiau să vină acolo în persoană pentru a auzi o simfonie sau o opera.

Mai târziu, magnetofoanele şi televizoarele au fost inventate, asa ca de ce nu s-au închis teatrele astazi? De exemplu, un bilet la un spectacol de operă italian efectuat de o cantareata faimoasa costă o mulţime de bani. O dată am mers la o operă la Londra şi cel mai ieftin loc in partea de sus a galeriei costa 40 de lire sterline. Dar oamenii încă mai merg acolo, pentru că este imposibil să se transfere o impresie prin intermediul ecranului.

Pentru a obţine o impresie completă, trebuie să fii în acel loc, în persoană. „Un loc” este o noţiune spirituală, care, de asemenea, există în lumea noastră.

Şi acest lucru este chiar şi mai adevărat pentru o convenţie cabalistica pentru că venim impreuna pentru a ne uni! Şi pentru asta nu este suficient să vezi pe ecran sau sa auzi prin microfon. Daca nici macar o operă înregistrata nu-ti da impresia unui spectacol viu, atunci este asa cu atât mai mult in ceea ce priveste sentimentul de unitate.

Întregul scop al convenţiei este unitatea. Toate evenimentele, seminariile şi discuţiile sunt dedicate pentru acest lucru. Acesta este un proces unic, viu, care nu poate fi transmis în orice formă. Pentru aceasta eu sunt dispus să călătoresc în orice grup, in orice punct din lume, chiar dacă acest lucru este destul de împovărător pentru mine. Dar nu există nici o alegere;  nu pot îndeplini misiunea mea în nici o altă formă şi voi nu puteti atinge scopul în nici un alt mod.

Numai daca cineva trăieşte într-o locaţie foarte indepartata şi nu are nici o posibilitate de a participa, şi chiar nu poate(şi va trebui să dovedeasca asta Creatorului, nu noua), atunci se pare că există un calcul personal, special cu el. Dar nu as lăsa posibilitatea de a lua parte la o convenţie sa treaca pe langa mine pentru nimic.

Există un exemplu celebru despre o persoană care a trăit cu mii de ani în urmă în deşertul Negev şi lucra în agricultură, iar o dată pe an, ea călătorea pe jos pentru a studia în Ierusalim. Putea sa rămâna şi sa studieze acolo doar o zi, deoarece drumul era atât de lung incat trebuia imediat sa stabileasca sa mearga înapoi, astfel incat sa poata reveni la timp pentru a începe să lucreze la camp. Dar pentru aceasta zi, există o zi specială în cursul anului, care a fost numita în onoarea lui („un student pentru o zi”), in care toată lumea sta şi studiaza.

Este imposibil sa transferi energie de la o persoană la alta fara contact personal, fizic, atunci când suntem toti împreună. Acesta este motivul pentru care existam in aceasta lume! Această lume este speciala, deoarece noi toţi suntem egoişti şi , prin urmare, avem posibilitatea de a începe conexiunea noastra numai în acest fel.

Pana la urma, nu suntem uniti printr-o conexiune spirituala încă. Şi de aceea, un alt nivel, mai mic ne-a fost dat, numit „aceasta lume” – o realitate imaginară, în care conexiunea noastra se naşte. Şi după aceea deja începe să crească în spiritualitate.

Este precum o floare care nu creste până ce samanta nu putrezeste în pământ şi o rasada creşte din ea, care apoi se dezvolta pentru a deveni o floare. Acesta este modul în care trebuie să plantam începutul conexiunii noastre. Şi chiar dacă suntem în lumea egoista, samanta noastra trebuie să putrezească în acest sol egoist şi un nou rasad va iesi din ea.

Cu toate acestea, această fază preliminară, această conexiune fizică între noi este necesara, şi de aceea există această intreaga lume.

Cred că după aceste cuvinte, o explozie ar trebui să apară şi toţi cei care nu s-au înregistrat încă se vor grăbi să se înregistreze la convenţie. Dacă as fi o persoană care trăieşte în America, nu aş sta acasă …

Poti plasa un televizor cu cel mai mare ecran în faţa ta, şi sa stabilesti condiţii ideale, cele mai confortabile, sa-ti iei o vacanta de la muncă astfel încât nimeni sa nu te deranjeze din vizionare, dar aceasta tot nu-ti va da un contact real. Vei pierde cel mai important lucru: senzatia interioara, şi vei vedea doar imaginea externă.

Din lecţia de pe 9/5/12 din America, Shamati

Filed under: Congrese, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Michelle M. Duguid, Universitatea Washington, şi Jack A. Goncalo, Universitatea Cornell): „Înălţimea este o metaforă adesea folosita pentru putere: Oamenii puternci se simt precum omul mare în campus” şi „oamenii se uita la ei.” Psihologii de dezvoltare au sugerat că o asociere metaforică dintre putere şi înălţime poate avea rădăcini foarte devreme ca atunci cand, de exemplu, copiii se confruntă cu părinţii mai înalti, care au putere asupra lor şi în timpul adolescenţei cand copiii mai înalti isi folosesc puterea pentru a constrânge fizic pe copiii mai mici. Această asociere continuă să fie consolidată, ca oamenii mai inalti castiga salarii mai mari si sunt mult mai susceptibili de a fi găsiti în functii mai inalte, sa apara ca lideri şi sa câştige alegerile prezidenţiale.

„Acest flux de cercetare sugerează că observatorii sociali ii judeca pe cei înalti ca fiind mult mai puternici decât colegii lor mai scunzi. De exemplu, atunci când oamenii se extind pentru a ocupa mai mult spaţiu, observatori presupun că sunt dominanti, in timp ce, atunci când ei se restrang, sunt perceputi de alţii ca supusi. …

„În concluzie, există dovezi puternice despre o asociere pozitivă bine învăţata dintre putere şi înălţime. O predicţie evidenta pe baza acestei cercetari este ca observatorii ar putea utiliza o inaltime tinta pentru a deduce puterea; nu o presupunere nerezonabilă, având în vedere corelarea puternică dintre înălţime şi putere în setările naturaliste „.

„Aici, avem în vedere o implicare mai contraintuitiva a asociaţiei dintre putere si înălţime; aceea că experienţa psihologică a puterii poate determina indivizii sa se simta de fapt, mai inalti decat un obiectiv de măsurare ar indica ca sunt într-adevăr.”

Comentariul meu: În lumea noastră egoistă totul este măsurat cantitativ, măsura egoismului fiind „cât de mult primesti” (inaltime, greutate, distanta, timp, salariu, etc), în timp ce în lumea spirituală altruista, totul se măsoară calitativ- măsura daruirii. Diferenţa este că primirea în lumea noastră este în dorinţa unei persoane, în timp ce în lumea spirituală este în dorinţele altora. În consecinţă, nu există senzaţii pământeşti din lumea superioară şi de aceea sentimentul de „dispariţie treptată a corpului” se realizează acolo.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie: (Dr. Alexei Yablokov, membru al Academei Sovietice de Stiinte, Centrul pentru Politici de Mediu si Ecologice): “Conceptul Profesorului V. Vernadsky’s asupra biosferei este ca Pamantul este o fiinta vie, care reactioneaza prin consecinte geologice la cale mai mici fluctuatii care au loc in structura sa.

„Mai tarziu, omul de stiinta britanic James Lovelock a vorbit de asemenea despre Pamant ca despre o fiinta vie. El a definit un concept numit „Teoria Gaia” sau „Principiul Gaia” („Gaia” Zeita Pamantului la vechii Greci).

Pamantul (Gaia) ar putea „elimina” umanitatea ca pe o tumoare canceroasa. Populatia Pamantului face tot posibilul sa forteze Pamantul sa scape de noi: folosirea excesiva a resurselor naturale de neinlocuit, exploatarea excesiva a pamantului, a lemnului si apei, poluarea biosferei prin substante chimice si radioactive……

Abordarea pe teremen lung a „ecologistilor” ia in calcul consecintele pe termen lung, in locul „beneficiilor” imediate. Cat priveste economistii, ei fac estimari pe 10 ani. Gandirea politicienilor este limitata la intervalul dintre doua alegeri electorale (4-6 ani). Discrepantele in calcularea timpului dau nastere contradictiilor din multe puncte de vedere. Politicienii nu pot fi de acord cu argumentele ecologistilor ca „ peste 20 de ani va fi mai rau”, deoarece principalul lucru pentru ei este sa obtina voturile alegatorilor in viitorul apropiat.

„Societatea bazata pe consum trebuie sa inteleaga ca la un anumit moment se va elimina pe sine. Oamenii dau voturile lor politicienilor care iau decizii ecologice periculoase pentru a atrage votanti. Singura cale de a indeparta amenintarea mediului este de a raspandi informatia ecologica si cunoasterea cat de mult posibil. Cel mai rau lucru care se poate intampla oamenilor este sa nu mai aiba „o cale de intoarcere”.

„Gandirea orientata spre ecologie ar trebui sa conduca aomenii sa actioneze constient, sa pastreze mediul, si sa isi gaseasca locul in imensa biosfera in care ocuim. Ecologia este o stiinta care are ca scop sa pastreze in siguranta propria noastra casa. Pana acum, cea mai mare parte a locuitorilor pamantului nu a inteles ca planeta este casa noastra”.

Comentariul meu: De zeci de ani, ecologistii ne atrag atentia si apeleaza la noi, insa deoarece politicienii si finantistii sunt aceia care ne definesc viata, numic nu se schimba. Ei nu vor investi niciodata in ceva care nu le va aduce beneficii imediate politice sau economice. Exista oare o cale de scapare din acest cerc vicios? Raspunsul este sa educam toate straturile societatii acordand o atentie speciala largirii orizontului oamenilor obisnuiti, deoarece straturile superioare ale societatii nu vor agrea niciodata in mod voluntar educatia integrala, pentru ca scopul lor este de a pastra oamenii in fata Televizoarelor.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Noi speram ca vom ajunge treptat la un nivel acceptabil in societate, in tara, si intre oameni in momentul in care oamenii vor incepe sa inteleaga faptul ca ei insisi se pot schimba si nimeni altcineva, si ca nu vor putea schimba lumea inainte de a se schimba ei insisi, ca lumea este perceptia persoanei, propia sa reflectie, si ca de accea este necesar sa ne inchipuim ca viitorul se intampla deja, astfel incat sa devina prezent. Dupa cum Kozma Prutkov a spus odata ca :” Daca vrei sa fii fericit, fii fericit”. Asa se intampla lucrurile.

De aceea un instructor trebuie sa fie de asemenea un fel de psihoterapeut. El trebuie sa inteleaga oamenii foarte bine si sa stie totul. Instructorii trebuie sa faca anumite cursuri si sa aiba multa experienta. Ei trebuie sa cunoasca modalitatea de manifestare a comportamentelor, schimbarile, si reactiile umane. Cu alte cuvinte, baza experientei lor trebuie sa includa scenarii specifice cu rezultate specifice. Ei trebuie sa inteleaga modul in care procedeaza cu oamenii si reactiile pe care acestia le pot avea, si trebuie sa stie exact de ce anume au nevoie acestia pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Mai mult, atunci cand lucram cu un grup de adulti, trebuie sa ii formam ca instructori pe parcursul lucrului pentru ca fiecare persoana este in general propriul sau instructor. Si atunci cand instructorii interactioneaza cu ceilalti, rezulta ca fiecare ii invata pe ceilalti si pe sine. Altfel spus, munca are loc pe doua planuri, este o munca de parteneriat dintre oameni.

Si chiar daca la inceput, exista educatori, instructori, profesori si metodologisti care lucreaza cu grupul, grupul alege metoda pentru sine, intregul lant de schimbari pe care trebuie sa le experimenteze, intregul program, legile comportamentului, legile influentei si schimburilor dintre oameni. In final, fiecare persoana din grup ajunge la un moment in care poate aplica aceasta metoda asupra sa si asupra celorlalti, si ajunge sa interactioneze in mod activ cu restul, intelegand astfel cum se schimba ea insasi sub influenta grupului.

Altfel spus, atunci cand o persoana se afla intr-un scenariu, chiar unul accidental, ea stie exact cum sa se comporte si cum sa rezolve situatia astfel incat sa o influenteze si sa determine schimbari corecte asupra sa. In acest fel persoana va fi capabila mereu sa lucreze intr-un mod corespunzator cu mediul si simultan sa o transforme pe aceasta intr-un instrument pentru sine si pentru grupul pe care il influenteaza.

Din “Discutii depsre Educatia Integrala” 27/02/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→