Întrebare: De ce următorul nivel al muncii va fi unitatea dintre grupuri? Cum este aceasta legată de unitatea din cadrul fiecărui grup și de munca individuală a unei persoane?

Răspuns: De fapt unitatea începe cu un grup de zece oameni. Un om este astfel construit, încât să poată percepe exact acest număr de oameni. Zece este un număr convenabil, ”rotund”, nici prea mare și nici prea mic. Este numit ”Minian”, adică acel ce poate fi ”numărat” (Limnot). Percepția noastră este structurată într-un asemenea mod, încât poate înțelege doar acest fel de sistem, care îmbracă în întregime structura noastră internă (cei zece Sefirot).

Cu toate acestea, la lecții, când nu discutăm despre impresiile noastre, ci, în general, citim articole și discutăm pe marginea materialului, poate participa un grup foarte mare de oameni, chiar întreaga lume. Din acest motiv, în timpul atelierelor, stăm în grupuri de zece, în timp ce la lecții pot participa oricât de mulți oameni capabili să înțeleagă și să discute cu ajutorul limbajului Cabalist.

Trebuie, doar, să avem grijă ca munca să nu se transforme într-o rutină și, în acest scop, trebuie să ne creștem dorința interioară, în permanență, și să ne subliniem importanța scopului. De fiecare dată vom vorbi despre o altă, nouă caracteristică a revelării Creatorului.

Unindu-ne cu grupul, noi creăm ”Unul”, partea comună pentru toți, care nu aparține nici unuia dintre dintre noi ci doar nouă, împreună. Este esența superioară, ”amalgamarea”. Nu este doar însumarea noastră ci un fel de creștere a acesteia. Deoarece, pentru a ajunge la această sumă, fiecare dintre noi a fost nevoit să-și cedeze egoismul. Conceptul de Unul, de a fi mai presus decât noi, se compune din toate aceste anulări personale ale egoismului. Astfel noi construim nivelul nostru superior.

Dacă ne-am uni ca niște egoiști, pur și simplu, pentru un profit comun, pentru a construi ceva împreună sau pentru a câștiga, așa ca o echipă de fotbal, atunci rezultatul ar fi o simplă sumă a eforturilor noastre. Dar, dacă ne anulăm ego-ul, atunci construim un vas nou, comun, mai presus de noi.

El aparține tuturor; cei zece, care stau în cerc, purtând discuții, se anulează pe ei înșiși și exaltează grupul și pe prieteni. Cea mai de sus Sefira, Keter, este definită de modul în care îi ascult pe toți ceilalți și cum plasez grupul, pe Creator și scopul, mai presus de mine însumi. Iar pe mine mă socotesc inferior și mă cobor în fața prietenilor mei. Astfel este definit Malhutul meu.

După ce fiecare și-a clarificat aceste două puncte, Keter și Malhut, ne unim toate aceste Keteruri și Malhuturi, împreună. Și, dacă fiecare dintre noi face aceasta cu suficient de multă putere pentru primul nivel de revelare a Luminii, atunci ea se va revela în acest gol dintre Keterurile, unite într-unul, și Malhuturile unite. Apare o iluminare internă, între ei, deoarece ei și-au anulat eurile.

Deși nu este, încă, restrângerea sau ecranul, Lumina este deja revelată și începe să lucreze pe măsura opoziției noastre față de propriul egoism și a dorinței de unitate. Deoarece aceste două principii sunt deja spirituale. Ne exaltăm spiritualul, dăruirea și neglijăm total materialul, primirea; facem acțiunile de care suntem capabili, ca niște copii mici.

Apoi, cei zece oameni, completându-se unii pe ceilalți și gata de unire, creează o mare tensiune, o distanță între Keterul unit și Malhutul unit, construind, astfel, vasul spiritual comun. Și, după ce am construit vasul între noi, înțelegem că restul prietenilor din întreaga lume, fac aceleași eforturi, în același timp. Toate eforturile noastre unite sunt combinate indiferent de mărimea fiecărui grup.

Dacă, după eforturile noastre de a ne uni în cercul nostru, dorim să includem restul grupurilor în interiorul nostru, atunci îi vom uni pe toți, împreună. Și atunci, se formează un vas cu adevărat uriaș și puternic, capabil să reveleze primul nivel al Luminii, corespunzător cu similaritatea calităților. Cu cât distanța dintre Keterul comun și Malhutul comun este mai mare, cu atât vasul este mai mare și este posibil să fie suficient pentru a prima revelare a Luminii.

Lumina este revelată în formă discretă, în porțiuni: Nefeș, Ruah, Neșama și așa mai departe. Și, dacă noi o revelăm, atunci ea va fi revelată în fiecare grup și în fiecare persoană, în funcție de efortul său personal, mai mult în unii și mai puțin în alții, după efortul investit în muncă.

Din acest motiv, noi trebuie să dorim fierbinte să conectăm toate grupurile și pe prietenii separați de noi și chiar întreaga lume, care are un vas uriaș. Acolo rezidă adevărata dorință de delectare și, dacă aceasta ni se va alătura, chiar și în formă pasivă, atunci va adăuga mult material la munca noastră. Iar noi, cu aspirația noastră către spiritual, dacă vom lucra asupra acestui material, atunci vom primi o capacitate suplimentare uriașă.
Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 5/17/12, “Discuție despre congresele trecute”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Aflându-ne de partea aceasta a Mahsomului (a barierei), noi nu înțelegem motivele acțiunilor noastre și credem că suntem independenți. Însă rezultatul este, în fapt, predeterminat și provoacă acțiunile care conduc la el.

Întrebare: Dar se spune că, deși răsplata este garantată, tot mai avem de lucrat partea noastră. Așadar aceasta este independența noastră, liberul nostru arbitru?

Răspuns: Aș dori să ajungem la a vedea că întreaga lume a Ein Sof-ului (Infinitului) este așternută înaintea noastră. Indiferent de ceea ce faci, Creatorul îți dă tot ceea ce este bun, dar, la fel ca un musafir care stă în fața gazdei, tu ești pregătit să primești de la El, doar printr-o ”restricție” și un Masah (ecran).

Întrebare: Și, de fiecare dată, o persoană trebuie să decidă: “Fac eu, oare, acum, ceea ce trebuie făcut?”

Răspuns: Desigur. Apoi descoperi dăruirea din partea Creatorului.

El vrea să te învețe să primești pentru a dărui. Dinspre partea Creatorului nu există limitări, dar el face acest lucru pentru a te aduce la nivelul Lui, acolo unde vei primi înțelegerea și recunoașterea și nu doar împlinirea, care este doar un mijloc. Fie că primești mai mult, fie că primești mai puțin, aceasta este doar mijlocirea, în timp ce scopul este acela de a realiza adeziunea.

Adeziunea nu este împlinirea ci plăcerea de a fi similar cu Creatorul. Este mai presus de jocul “Luminile și vasele” și anume este realizarea “punctului din inimă,” este plăcerea supremă.

Pe de o parte, spunem că scopul dezvoltării noastre este adeziunea. Pe de altă parte, spunem că scopul creației este plăcerea și încântarea. Rezultă că adeziunea este egală cu plăcerea.

De fapt, întotdeauna este vorba despre niveluri ale plăcerii, din moment ce dorința, adică vasul, nu simte decât asta. Plăcerea se află în spatele fiecărui detalui al percepției mele. De exemplu, eu fac diferența între culori în funcție de gradul de plăcere pe care mi-o provoacă.

Noi măsurăm plăcerile în fiecare situație și, de obicei, ne conectăm în funcție de formele lor, căci noi avem o formă similară cu a lor. Urcări și coborâri, putere și slăbiciune, căldură și frig, verificăm fiecare lucru conform acestui principiu și totul rezultă din impresia lăsată asupra  dorinței, influențată de împlinire sau de lipsa împlinirii.

Dorința noastră este divizată în multe discernăminte și grade care sunt determinate de cele cinci simțuri pe care le avem, conform unor niveluri și gradații paralele. În orice caz, nu există decât dorință. Totul este măsurat de ceea ce simt, chiar și cele mai indiferente lucruri. Nu simt și nu identific nimic din ceea ce nu-mi atinge simțurile.  Fiecare discernământ pe care îl descopăr primește ”un semn emoțional” pe care eu îl măsor. În spatele tuturor cuvintelor și numelor există emoții, starea în care se găsește dorința mea. Pe aceasta se bazează limbajul nostru.

Întrebare: Cunosc plăcerile care mă inundă. Știu după ce tânjesc. Dar ce înseamnă ”să semăn cu Creatorul”? Ce fel de împlinire este aceasta? Să simți că aparții de ceva măreț?

Răspuns: Dacă iei internalitatea inimii tale, ceva atât de adânc și de personal, și încerci să conectezi această scânteie ascunsă cu centrul grupului, atunci îți vei împlini ”punctul din inimă”.

Întrebare: Și aceasta înseamnă să semeni cu Creatorul?

Răspuns: Da. Pentru că acest centru al grupului este imaginea Creatorului. Aceasta este imaginea prezentă în vasele voastre. Nu puteți cunoaște ceea ce este Lumina în sine. Pentru voi Lumina este un fenomen pe care îl descoperiți în vas. Când vasele noastre se conectează, când fiecare se anulează și dorește să realizeze conexiunea tuturor punctelor într-unul, aceasta este reprezentarea Creatorului. Aceasta înseamnă că am aderat la El.

Prin urmare, dacă am aderat la grup, am aderat la Creator. Acolo, în interior, printre prieteni, se găsesc toate discernămintele portretului Său.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/12, Introducere la studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii oameni consumă alcool, alții au nevoie de droguri, alții sunt fanatici, unii nu acceptă decât propriile lor idei, sau simt ură și frică, unii se gândesc doar la sex, unii sunt bolnavi și se preocupă doar de sănătatea lor și alții sunt conduși doar de bani sau de putere. Cu toate acestea, există cei puțini, cei rari, care sunt concentrați pe ceea ce se găsește în afara lor și trăiesc cu intenția de a face bine. Viața se clădește pe aceștia.

Spune-i unei persoane care se îngrijește doar de sănătatea sa, sau de sex, să se gândească la lume. Știi ce răspuns îți va da? Încearcă.

Umanitatea se află în pragul luării unei decizii. Fie va pieri, fie va începe să corecteze, treptat, situația. Într-un timp scurt vom trece dincolo de punctul din care nu ne mai putem întoarce. Putem noi oare trimite, pământului și umanității, dragostea noastră și dorințele noastre de însănătoșire și atât?

Răspuns: Nu ții cont de două circumstanțe:

1. Lumea este guvernată de forța superioară, conform planului și a scopului său, iar noi putem influența această forță. Ea ne conduce spre țel, spre corecția noastră, echivalența de formă cu ea, fie prin suferință, fie conștient, cu binele, în funcție de comportamentul nostru.
2. Noi, cei unu la sută, corespunzător cu comportamentul nostru, avem o influență de multe ori mai puternică decât influența negativă a meselor, cei nouăzeci și nouă la sută. Cu toate acestea, este astfel doar cu condiția ca noi să acționăm corect, în cooperare.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→