Baal HaSulam: „Arvut, (Garantia Reciproca)”: Si de indata ce intreaga natiune a consimtit in unanimitate si a spus, „Vom face si vom auzi,” fiecare membru al Israel a devenit responsabil de faptul ca nimic nu va lipsi unui membru al natiunii. Doar atunci au devenit demni de a primi Tora.

Ni se cere sa corectam vasul general, dorintele care acum par a fi detasate, straine si chiar opuse una alteia. Inainte, Lumina i-a dus catre corectie si unitate insa, acum, datorita spargerii, ii separa, ii duce catre opozitie, cearta, violenta, etc. Noi avem nevoie ca Lumina sa vina sa corecteze si sa conecteze aceste dorinte.

Noi nu stim cum sa le corectam, cum sa punem la un loc partile sparte ale vasului, pentru ca nu stim dinainte cum ar trebui sa arate vasul si nu putem face decat presupuneri. Noi cerem, intrebam, si Il evocam pentru ca El sa faca corectia.

Un om nu se poate corecta pe sine. Noi ne ridicam permanent la un nivel mai inalt, insa poate fi copilul mai destept decat mama sa? Prin urmare fiecare ascensiune este insotita de o cerere, iar superiorul face in schimb actiunile necesare si ne ajuta sa ajungem la urmatoarea stare.

Exista o cerere din partea noastra si o munca din partea superiorului. De aceea este numita „munca Domnului.” El este cel care munceste iar munca mea este sa cer.

Daca suntem in permanenta atenti la aceasta diviziune, economisim multa energie si nu suntem confuzi. Trebuie sa fim siguri ca facem si sa nu uitam asta. De obicei vrem sa actionam noi insine, in timp ce de fapt actiunea noastra este de a ne pregati pentru munca Sa, de a face actiuni si apoi a constata ca suntem neputiinciosi. Baal HaSulam spune: „Nu exista un moment mai fericit in munca persoanei decat acela in care persoana constata, disperata, care sunt de fapt propriile puteri.” O persoana ar trebui sa inteleaga faptul ca Creatorul, Forta superioara, il poate corecta, iar asa se intampla mereu.

Misiunea noastra este dificila, dar nu intamplator: sa devenim ca „un om cu o singura inima”, sa ne unim; cum se poate face acest lucru? Acestea sunt iluzii care ne pot duce doar la criza si dezamagire, la un colaps chiar mai mare decat acela pe care l-am vazut de exemplu in URSS. Chiar asa este, daca ne folosim de mijloacele gresite, de programul gresit. Insa metoda Cabalei ne furnizeaza un plan natural care este condus de natura insasi: Viata voastra nu trebuie sa fie rea, trebuie doar sa descoperiti, sa identificati ca sunteti intr-o stare rea. Este suficient pentru a cere o schimbare si veti primi starea urmatoare.

Deci munca noastra este simpla. Daca noi ne adunam si muncim in conformitate cu legea garantiei reciproce, misiunea devine mai usoara. Noi descoperim raul si in acelasi timp noi descoperim binele, adica sursa si mijloacele pentru a face schimbarea. Tensiunea dintre acesti doi poli ne ajuta sa avansam spre corectie; noi ne predam Luminii care Reformeaza si care face aceasta munca.

Viata reala, ascensiunea reala, va fi revelata prin permanenta apropiere de oameni, in cercuri comune, in discutii, impresii, entuziasm si in ajutorul reciproc. Astfel noi vom descoperi eficacitatea maretiei starii daruirii reciproce, si vom activa Forta superioara care face aceasta munca. Se spune: „Acela care este in pace cu Cerurul, este in pace cu noi.” Aceasta este ordinea actiunilor.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 30/05/2012, “Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Prefata la Cartea Zohar”, Paragraful 33 : Deci iata care este problema: Toate aceste imagini şi schimbari incep si se sfarsesc cu impresia sufletelor. Insa, prin voia Domnului, ele apar pe masura ce se afla in el insusi. El face asta pentru a spori si extinde posibilitatea sufletelor in cea mai mare masura, in  conformitate cu Gandul Creatorului, pentru a incanta creaturile Sale.”

Distanta dintre mine si imaginea dorita, pe care mi-o imaginez, ar trebui sa fie umpluta de  cunoastere. Noi trebuie sa facem eforturi pentru a intelege si clarifica si in acest mod sa ne extindem vasele.

In cele din urma, noi dobandim realitatea care este de 620 de ori mai mare decat realitatea initiala, iar aceasta adaugare vine din capatul Partzuf-ului. Dorinta care a fost creata de Creator ramane aceeasi, insa primeste un plus de intelegere si recunoastere, iar prin asta creste in cantitate. Astfel eu dobandesc nu ceea ce am primit de la Creator, ci pe Creatorul Insusi.

Intrebare: Daca umplu aceasta lipsa prin cunoastere, care este rolul sentimentului?

Raspuns: Creatorul doreste de la noi un singur lucru, ca noi sa construim o minte deasupra simturilor astfel incat sa intelegem, sa dobandim si sa il revelam pe El. Prin asta vasele simturilor noastre se extind si ele, pentru ca mintea actioneaza asupra acestora; daca stiu de la care primesc placere, atunci este de 620 de ori mai mare.

Inainte mi s-a oferit o bomboana, pe care nu am vrut sa o gust. Deodata am descoperit ca bomboana mi-a fost oferita de catre o persoana pe care o respect si astfel aceasta capata imediat un alt gust.

Totul depinde de evaluarea noastra. Sa presupunem ca sunteti serviti cu un vin vechi din depozite speciale si ca vi se spune istoria acestuia, caz in care desigur veti  gusta si va veti bucura de fiecare picatura. Insa daca brusc se dovedeste ca totul a fost o greseala si ca vinul a fost scos dintr-un loc obisnuit si era destinat unui supermarket?

Gusturile si preferintele noastre depind de valorile noastre, totul depinde de propria evaluare. Daca apreciez ceva, ii simt gustul. Apoi, in functie de acest gust, evaluez si alte lucruri. Insa, fara evaluarea initiala, sunt ca un computer fara software, doar o bucata de metal. Exista desigur anumite gusturi predeterminate genetic, insa umplerea dorintelor mele este cea care determina setul de valori.

Prin urmare, plusul de 620 de ori imi ofera o evaluare mentala, recunoasterea a ceea ce imi face placere.

Intrebare: Cum as putea sa evaluez corect daca vad o imagine opusa celei de pe lista corecta de prioritati?

Raspuns: Imginea v-a fost data tocmai pentru a o corecta. Eu trebuie sa vad importanta aceluia care imi trimite aceasta forma corupta si care imi ingaduie sa ma corectez. Fara acest puzzle nu as pune partile separate la un loc si nu as dobandi prin acest proces mintea unui artist.

Eu asez aceste piese impreuna si, ca urmare, prin completarea imaginii initiale, descopar mesajul :”Te iubesc”. Si mai mult, acum stiu cine imi spune asta si ce vrea El sa spuna.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/05/2012, Baal HaSulam “600,000 Sufelte”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce procent din populatia unui oras trebuie sa fie implicata in procesul integral pentru a sustine procesul? Ar trebui sa fie o masa critica? Este imposibil sa implicam 100 din populatie, nu-i asa?

Raspuns: Nu este necesar sa implicati 100% din populatie in procesul integral. Este suficient un procent de 40% din societate care sa imbratiseze aceasta idee pentru ca ea sa devina importanta pentru intreaga masa de oameni.

Deoarece metoda inetgrala este benefica, ea va incepe sa patrunda in mase prin toate straturile societatii precum copiii sau oamenii varstnici. In afara de asta, vor exista puternice structuri de suport public. Eu sper ca inca din primele saptamani, societatea construita astfel isi va arata efectele asupra serviciilor orasenesti si a altor servicii de suport din oras. Insasi viata va promova acest sistem.

Din Kab TV “Orasul Experimental: Educatie” 03/03/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo zonă în creierul nostru unde putem simţi plăcerea de a fi una cu grupul şi de a-L revela pe Creator în el, tot atât de mult cât ne bucurăm de mâncare, sex şi familie?

Răspuns: Creierului, la fel ca şi dorinţei, nu-i pasă de unde obţinem plăcerea, însă Creatorul joacă cu noi un joc „incorect”. Ne pune o condiţie: dacă în această lume, în această viaţă, doreşti să obţii placerea din dulciuri,poţi să o faci, de acum.

La fel cum ne tratăm noi copiii. Ei trebuie să crească ca să devină adulţi. De aceea, zi după zi, în primii 18 ani, le dăm tot ceea ce putem. Un copil sparge jucării, distruge, face lucruri rele, iar noi continuăm să-l tratăm cu blândeţe. Ce alte opţiuni am avea? Tot ceea ce putem face este să continuăm să-i dăm ce are nevoie.

La fel, natura dă de asemenea copiilor ei: dorinţe, putere şi dorinţa de a creşte. Ei aleargă, se joacă, sunt în continuă mişcare. Totul este făcut în aşa fel ca să-i dea omului şansa să crească. Ai crescut? Acum e rândul tău să munceşti şi să faci armata. E atât de diferit de viaţa ta anterioară! Copilăria s-a sfârşit, eşti mare acum.

În lumea spirituală, Creatorul ne pune nouă aceleaşi condiţii. Ţi s-a dat oportunitatea să începi să creşti în spiritualitate dintr-o stare mică (Katnut) şi primeşti tot ce ai nevoie la fel ca şi copiii din lumea noastră. Însă, când ai crescut, eşti pus în condiţii din ce în ce mai dificile. Trebuie să dai mai mult, să plăteşti, să iubeşti să dai ceva în schimb.

Lumina este în repaos absolut. Dorinţa vrea să se bucure de Lumină. Dar pentru asta este o condiţie, aşa cum este pentru adulţii din această lume: dacă îţi doreşti să continui să te bucuri, trebuie să plăteşti, completează-ţi dorinţa, vasul care primeşte Lumina. Plăcerea rămâne aceeaşi, dar din cauza regulii de mai înainte, nu te poţi bucura de ea. Deci, nu avem nicio şansă, trebuie să ajungem la dăruire.

Noi spunem: „Dar vreau să simt plăcerea direct, pune-mă în Malhut de Infinit! Dă-mi plăcerea chiar acum. Umple-mă!” Dar, ni se spune, nu! „Malhut de Infinit? Sigur! Dar tot ce vei găsi acolo va fi un gol oribil” Cum aşa? Din cauza aceleiaşi condiţii, Prima Restricţie. Dacă nu eşti asemenea Luminii în proprietăţile tale, nu vei simţi nimic decât întuneric.

Deci, toate plăcerile se extind de la Lumină. Chiar dacă unul se bucură omorând, asta, de asemenea, vine de la Lumină. Nu există nicio altă sursă de plăcere. Dar, este o condiţie: dacă tu vrei să cunoşti într-adevăr plăcerea veşnică, trebuie să o primeşti în dorinţa de dăruire. Nu ai nicio altă alegere – aceasta este regula.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 Explicaţia articolului „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→