Monthly Archives: mai 2012

Sistemul zecimal al cercurilor

Întrebare: De ce următorul nivel al muncii va fi unitatea dintre grupuri? Cum este aceasta legată de unitatea din cadrul fiecărui grup și de munca individuală a unei persoane?

Răspuns: De fapt unitatea începe cu un grup de zece oameni. Un om este astfel construit, încât să poată percepe exact acest număr de oameni. Zece este un număr convenabil, ”rotund”, nici prea mare și nici prea mic. Este numit ”Minian”, adică acel ce poate fi ”numărat” (Limnot). Percepția noastră este structurată într-un asemenea mod, încât poate înțelege doar acest fel de sistem, care îmbracă în întregime structura noastră internă (cei zece Sefirot).

Cu toate acestea, la lecții, când nu discutăm despre impresiile noastre, ci, în general, citim articole și discutăm pe marginea materialului, poate participa un grup foarte mare de oameni, chiar întreaga lume. Din acest motiv, în timpul atelierelor, stăm în grupuri de zece, în timp ce la lecții pot participa oricât de mulți oameni capabili să înțeleagă și să discute cu ajutorul limbajului Cabalist.

Trebuie, doar, să avem grijă ca munca să nu se transforme într-o rutină și, în acest scop, trebuie să ne creștem dorința interioară, în permanență, și să ne subliniem importanța scopului. De fiecare dată vom vorbi despre o altă, nouă caracteristică a revelării Creatorului.

Unindu-ne cu grupul, noi creăm ”Unul”, partea comună pentru toți, care nu aparține nici unuia dintre dintre noi ci doar nouă, împreună. Este esența superioară, ”amalgamarea”. Nu este doar însumarea noastră ci un fel de creștere a acesteia. Deoarece, pentru a ajunge la această sumă, fiecare dintre noi a fost nevoit să-și cedeze egoismul. Conceptul de Unul, de a fi mai presus decât noi, se compune din toate aceste anulări personale ale egoismului. Astfel noi construim nivelul nostru superior.

Dacă ne-am uni ca niște egoiști, pur și simplu, pentru un profit comun, pentru a construi ceva împreună sau pentru a câștiga, așa ca o echipă de fotbal, atunci rezultatul ar fi o simplă sumă a eforturilor noastre. Dar, dacă ne anulăm ego-ul, atunci construim un vas nou, comun, mai presus de noi.

El aparține tuturor; cei zece, care stau în cerc, purtând discuții, se anulează pe ei înșiși și exaltează grupul și pe prieteni. Cea mai de sus Sefira, Keter, este definită de modul în care îi ascult pe toți ceilalți și cum plasez grupul, pe Creator și scopul, mai presus de mine însumi. Iar pe mine mă socotesc inferior și mă cobor în fața prietenilor mei. Astfel este definit Malhutul meu.

După ce fiecare și-a clarificat aceste două puncte, Keter și Malhut, ne unim toate aceste Keteruri și Malhuturi, împreună. Și, dacă fiecare dintre noi face aceasta cu suficient de multă putere pentru primul nivel de revelare a Luminii, atunci ea se va revela în acest gol dintre Keterurile, unite într-unul, și Malhuturile unite. Apare o iluminare internă, între ei, deoarece ei și-au anulat eurile.

Deși nu este, încă, restrângerea sau ecranul, Lumina este deja revelată și începe să lucreze pe măsura opoziției noastre față de propriul egoism și a dorinței de unitate. Deoarece aceste două principii sunt deja spirituale. Ne exaltăm spiritualul, dăruirea și neglijăm total materialul, primirea; facem acțiunile de care suntem capabili, ca niște copii mici.

Apoi, cei zece oameni, completându-se unii pe ceilalți și gata de unire, creează o mare tensiune, o distanță între Keterul unit și Malhutul unit, construind, astfel, vasul spiritual comun. Și, după ce am construit vasul între noi, înțelegem că restul prietenilor din întreaga lume, fac aceleași eforturi, în același timp. Toate eforturile noastre unite sunt combinate indiferent de mărimea fiecărui grup.

Dacă, după eforturile noastre de a ne uni în cercul nostru, dorim să includem restul grupurilor în interiorul nostru, atunci îi vom uni pe toți, împreună. Și atunci, se formează un vas cu adevărat uriaș și puternic, capabil să reveleze primul nivel al Luminii, corespunzător cu similaritatea calităților. Cu cât distanța dintre Keterul comun și Malhutul comun este mai mare, cu atât vasul este mai mare și este posibil să fie suficient pentru a prima revelare a Luminii.

Lumina este revelată în formă discretă, în porțiuni: Nefeș, Ruah, Neșama și așa mai departe. Și, dacă noi o revelăm, atunci ea va fi revelată în fiecare grup și în fiecare persoană, în funcție de efortul său personal, mai mult în unii și mai puțin în alții, după efortul investit în muncă.

Din acest motiv, noi trebuie să dorim fierbinte să conectăm toate grupurile și pe prietenii separați de noi și chiar întreaga lume, care are un vas uriaș. Acolo rezidă adevărata dorință de delectare și, dacă aceasta ni se va alătura, chiar și în formă pasivă, atunci va adăuga mult material la munca noastră. Iar noi, cu aspirația noastră către spiritual, dacă vom lucra asupra acestui material, atunci vom primi o capacitate suplimentare uriașă.
Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 5/17/12, “Discuție despre congresele trecute”

Detalii despre portretul Creatorului

Aflându-ne de partea aceasta a Mahsomului (a barierei), noi nu înțelegem motivele acțiunilor noastre și credem că suntem independenți. Însă rezultatul este, în fapt, predeterminat și provoacă acțiunile care conduc la el.

Întrebare: Dar se spune că, deși răsplata este garantată, tot mai avem de lucrat partea noastră. Așadar aceasta este independența noastră, liberul nostru arbitru?

Răspuns: Aș dori să ajungem la a vedea că întreaga lume a Ein Sof-ului (Infinitului) este așternută înaintea noastră. Indiferent de ceea ce faci, Creatorul îți dă tot ceea ce este bun, dar, la fel ca un musafir care stă în fața gazdei, tu ești pregătit să primești de la El, doar printr-o ”restricție” și un Masah (ecran).

Întrebare: Și, de fiecare dată, o persoană trebuie să decidă: “Fac eu, oare, acum, ceea ce trebuie făcut?”

Răspuns: Desigur. Apoi descoperi dăruirea din partea Creatorului.

El vrea să te învețe să primești pentru a dărui. Dinspre partea Creatorului nu există limitări, dar el face acest lucru pentru a te aduce la nivelul Lui, acolo unde vei primi înțelegerea și recunoașterea și nu doar împlinirea, care este doar un mijloc. Fie că primești mai mult, fie că primești mai puțin, aceasta este doar mijlocirea, în timp ce scopul este acela de a realiza adeziunea.

Adeziunea nu este împlinirea ci plăcerea de a fi similar cu Creatorul. Este mai presus de jocul “Luminile și vasele” și anume este realizarea “punctului din inimă,” este plăcerea supremă.

Pe de o parte, spunem că scopul dezvoltării noastre este adeziunea. Pe de altă parte, spunem că scopul creației este plăcerea și încântarea. Rezultă că adeziunea este egală cu plăcerea.

De fapt, întotdeauna este vorba despre niveluri ale plăcerii, din moment ce dorința, adică vasul, nu simte decât asta. Plăcerea se află în spatele fiecărui detalui al percepției mele. De exemplu, eu fac diferența între culori în funcție de gradul de plăcere pe care mi-o provoacă.

Noi măsurăm plăcerile în fiecare situație și, de obicei, ne conectăm în funcție de formele lor, căci noi avem o formă similară cu a lor. Urcări și coborâri, putere și slăbiciune, căldură și frig, verificăm fiecare lucru conform acestui principiu și totul rezultă din impresia lăsată asupra  dorinței, influențată de împlinire sau de lipsa împlinirii.

Dorința noastră este divizată în multe discernăminte și grade care sunt determinate de cele cinci simțuri pe care le avem, conform unor niveluri și gradații paralele. În orice caz, nu există decât dorință. Totul este măsurat de ceea ce simt, chiar și cele mai indiferente lucruri. Nu simt și nu identific nimic din ceea ce nu-mi atinge simțurile.  Fiecare discernământ pe care îl descopăr primește ”un semn emoțional” pe care eu îl măsor. În spatele tuturor cuvintelor și numelor există emoții, starea în care se găsește dorința mea. Pe aceasta se bazează limbajul nostru.

Întrebare: Cunosc plăcerile care mă inundă. Știu după ce tânjesc. Dar ce înseamnă ”să semăn cu Creatorul”? Ce fel de împlinire este aceasta? Să simți că aparții de ceva măreț?

Răspuns: Dacă iei internalitatea inimii tale, ceva atât de adânc și de personal, și încerci să conectezi această scânteie ascunsă cu centrul grupului, atunci îți vei împlini ”punctul din inimă”.

Întrebare: Și aceasta înseamnă să semeni cu Creatorul?

Răspuns: Da. Pentru că acest centru al grupului este imaginea Creatorului. Aceasta este imaginea prezentă în vasele voastre. Nu puteți cunoaște ceea ce este Lumina în sine. Pentru voi Lumina este un fenomen pe care îl descoperiți în vas. Când vasele noastre se conectează, când fiecare se anulează și dorește să realizeze conexiunea tuturor punctelor într-unul, aceasta este reprezentarea Creatorului. Aceasta înseamnă că am aderat la El.

Prin urmare, dacă am aderat la grup, am aderat la Creator. Acolo, în interior, printre prieteni, se găsesc toate discernămintele portretului Său.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/12, Introducere la studiul celor zece Sefirot

Suntem pierduți? Nu,deloc!

Întrebare: Unii oameni consumă alcool, alții au nevoie de droguri, alții sunt fanatici, unii nu acceptă decât propriile lor idei, sau simt ură și frică, unii se gândesc doar la sex, unii sunt bolnavi și se preocupă doar de sănătatea lor și alții sunt conduși doar de bani sau de putere. Cu toate acestea, există cei puțini, cei rari, care sunt concentrați pe ceea ce se găsește în afara lor și trăiesc cu intenția de a face bine. Viața se clădește pe aceștia.

Spune-i unei persoane care se îngrijește doar de sănătatea sa, sau de sex, să se gândească la lume. Știi ce răspuns îți va da? Încearcă.

Umanitatea se află în pragul luării unei decizii. Fie va pieri, fie va începe să corecteze, treptat, situația. Într-un timp scurt vom trece dincolo de punctul din care nu ne mai putem întoarce. Putem noi oare trimite, pământului și umanității, dragostea noastră și dorințele noastre de însănătoșire și atât?

Răspuns: Nu ții cont de două circumstanțe:

  1. Lumea este guvernată de forța superioară, conform planului și a scopului său, iar noi putem influența această forță. Ea ne conduce spre țel, spre corecția noastră, echivalența de formă cu ea, fie prin suferință, fie conștient, cu binele, în funcție de comportamentul nostru.
  2. Noi, cei unu la sută, corespunzător cu comportamentul nostru, avem o influență de multe ori mai puternică decât influența negativă a meselor, cei nouăzeci și nouă la sută. Cu toate acestea, este astfel doar cu condiția ca noi să acționăm corect, în cooperare.

Congresul nu se termină niciodată

Întrebare: Cum păstrăm, de acum încolo, starea permanentă de congres?

Răspuns: Un congres este un salt către unitate. Dacă facem un asemenea exerciţiu odată pe săptămână, printr-un workshop numit „întâlnirea prietenilor”, s-ar putea să nu mai avem nevoie de congrese mari pentru a avansa. Vom creşte de la o săptămână la alta, pregătindu-ne de la o întălnire la următoarea.

Totul depinde de pregătire, care determină ce nivel de unitate vom putea obţine în workshop. Avem nevoie de o dorinţă mare, recunoaşterea importanţei scopului şi unicitatea unei asemenea întâlniri ca o acţiune specială, ca singura metodă prin care putem crea un loc al revelării Creatorului.

Vom trăi de la o săptămână la alta cu sentimentul că se apropie „întălnirea prietenilor” şi vom tânji după lecţie, zi după zi. Înainte de lecţie vom putea, de asemenea, să ne simţim aşa cum ne simţim înainte de workshop. Lecţia poate fi la fel de intensivă, pentru că în lecţie vorbim despre aceaşi muncă internă, dar în cuvinte diferite. În general, vorbim despre acelaşi topic – revelarea Creatorului fiinţelor create, unde are loc această revelare şi în ce condiţii.

Toate acţiunile noastre colective trebuie să fie văzute din această perspectivă, orice facem noi. Totul depinde de cât de mult apreciază omul fiecare oportunitate care i se dă. De aceea, nu ar trebui să aşteptăm congresele, dacă nu ne pregătim de la o lecţie la următoarea, de la o întâlnire a prietenilor la alta şi de la un congres la următorul.

Altfel, un congres mare nu va fi folositor – el va face să apară o trezire temporară, dar nu o urcare. Dacă omul nu vine cu impresiile anterioare, nu i se va acorda o ascensiune, o avansare şi o conexiune mai mare. Asta pentru că nu s-a pregătit pentru asat; nu a tânjit la asta şi nu are o deficienţă pentru asta. El va fi impresionat de restul, dar nu va obţine o împlinire anumită.

Deci, reiese că ne simţim cu moralul ridicat de la un congres la altul, dar apoi cădem din nou. Ridicarea moralului ar trebuie să se petreacă înaintea congresului, iar congresul să fie un nivel în sus. În aceste congres am resuşit într-o oarecare măsură să facem asta. După ce ne-am ridicat la următorul nivel şi am simţit că suntem într-o stare de cădere, dezamăgire şi confuzie, ar trebuie să începem imediat să ne pregătim pentru o nouă întâlnire. Această întâlnire poate fi în următoare lecţie, în întâlnirile prietenilor săptămânale, sau într-un mare congres.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/12, “Discuţie asupra Congreselor trecute”

Evitând panica

Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Gustul unor noi senzaţii

Întrebare: Omul trebuie să se deschidă uşor, pentru a simţii gustul ieşirii din el însuşi, gustul integralităţii. Cum putem face asta? De unde să începem?

Răspuns: La început, în procesul de învăţare, foloseam jocuri. Acestea ne arătau cât de mult pierdem în interacţiunile noastre atunci când suntem individualişti şi cât de mult câştigăm când participăm împreună.

Atunci când participăm împreună la întâlnire, nu ne conectăm eforturile noastre sau cunoştinţele ci, mai degrabă, dăm naştere la ceva nou: o forţă nouă, o cunoaştere nouă, oportunităţi noi şi, cel mai important, o senzaţie nouă care există între noi. Şi cu toţi existăm în ea, împreună.

Din această participare nouă, nici măcar nu începem să ne simţim ca „noi”, deoarece asta reprezintă suma individualităţilor care se adună împreună. Atunci când ieşim din noi înşine, din individualitate, ajungem la următoarea stare a integralităţii numită Adam (Om sau Uman). Trebuie să încercăm să îl simţim. Dar acesta este un acord foarte fin.

Întrebare: Care este primul pas pentru a începe să simţim asta?

Răspuns: Cred că se construieşte prin conversaţie, prin comunicare, prin înţelegere şi participare reciprocă. Atunci când oamenii încep să simtă ce îi leagă, ce este comun între ei, se crează un fel de comunalitate, un tip de înţelegere reciprocă, non verbală, internă, adâncă.

Este un scop împărtăşit de toţi. Dar nu este un scop individualist, al fiecăruia dintre noi; acest scop este deasupra noastră: armonia cu natura pe care trebuie să o înţelegem, să îi prindem înţelesul, caracteristicile, relaţiile dintre ea şi noi şi felul în care intrăm în ea şi trăim în ea. Totuşi, noi existăm în ea doar datorită conexiunilor dintre noi. Chiar conexiunile dintre noi sunt acelea care crează „alinierea”, background-ul, simţul nostru integral. Cu ajutorul lui simţim natura integrală revelată în senzaţia noastră reciprocă, ca şi cum ar fi înăuntrul nostru.

Apoi, începem să simţim gândurile ei, inteligenţa, scopul, planul şi, gradual, începem să le realizăm. În afara sentimentelor care există, încep să le realizez, să le descopăr, dar le descopăr înăuntru, prin sentimentele noastre împărţite. Împreună cu toată lumea, încep să descopăr asta din ce în ce mai mult.

Începem să ne împărţim impresiile noastre emoţionale şi să le discutăm dintr-un punct de vedere logic. Care este acest plan? Ce este această forţă care ne operează pe noi şi pe alţii? Cum se schimbă percepţia noastră asupra lumii atunci când începem să simţim forţa interioară a naturii care, aparent, există aici înăuntru, iar toată lumea noastră parcă stă pe o platformă a ei, în timp ce ea constă dintr-o reţea de forţe care ţin întreaga lume şi o conduc. Deci, ce este această forţă? Care este energia ei?

Atunci când începem să ne clarificăm asta între noi, între prieteni, mai întâi fiecare dintre noi ajunge la această cunoaştere împărtăşită şi primeşte de la toată lumea sentimente şi inteligenţă adiţională. Iar prin aceste senzaţii şi inteligenţă împărţită, începem să obţinem armonia şi forţa integrală a naturii, care nu poate fi descoperită şi obţinută niciodată în mod individual.

Această discuţie ar trebui să dureze câteva ore într-un grup de zece oameni şi doi instructuri, într-un mediu calm, cu anumite materiale de citit.

Din “Discuţia asupra educaţiei integrale” nr.17, 02/28/12

Secretele inimii

Întrebare: Scopul muncii la workshop este clar: Ne deschidem inimile unii altora, ne apropiem, ne conectăm…

Răspuns: Învăţaţi să înţelegeţi ce înseamnă un grup. Anterior, numai aţi auzit ce înseamnă. Dar aici, sper, începeţi să simţiţi proprietăţile speciale care sunt impregnate în grup, pe care nu puteţi să le cercetaţi de unii singuri. Ascultându-l pe prieten – şi nu contează ce spune pentru că poate  nu ştie nimic (poate fi în grup doar de o lună sau două), vei auzi în cuvintele lui ceea ce trebuie să auzi.

Întrebare: Mai există o altă formă de muncă în grup, atunci când se citeşte pur şi simplu textul şi nu se fac comentarii. Care este diferenţa? Când facem acest timp de muncă?

Răspuns: Este o întrebare foarte serioasă.

În general, cum discutaţi ceva între voi atunci când staţi într-un cerc mare şi spuneţi ceva? Vorbiţi tot despre voi înşivă, din voi înşivă, despre măreţia grupului, măreţia scopului, a adunării, sau de ce aţi venit la congres.

Cel mai important nu este să vorbiţi despre ce este în inima voastră într-un anumit moment.  Nu daţi drumul la ceea ce simţiţi pe moment. Ca în lumea noastră, nu vreţi să spuneţi nimănui despre sentimentele voastre cele mai adânci, despre secretele personale; aşa este şi aici. Adică, nu vorbesc despre relaţia mea cu Creatorul, deoarece asta mă priveşte numai pe mine. Restul – nu fac nicio diferenţă.

Întrebare: Atunci când muncim în mod independent în grup, cine ne va ajuta să ne oprim la timp şi să vorbim din inimă şi nu din minte?

Răspuns: Nu îţi fie frică să greşeşti. Nu este important. Este complet neimportant!

Aceia care studiază pentru o lună sau două, se pot aduna în grup şi să încerce să discute ceva între ei însăşi, să bolborosească, ca şi copiii – nu este important. Ei vor creşte până la urmă, dacă vor face doar ceea ce este necesar. Nu este nevoie de cunoştinţe preliminarii, de nimic. Cel mai important este să acţioneze simplu, să fie deschişi la inimă şi naivi, iar apoi totul va funcţiona.

Din  Congresul de la Vilnius 3/25/2012, Workshop 4

Urcarea Catre Varful Piramidei

Intrebare: Cum ar trebui sa imi simt grupul in urma work-shop-ului?

Raspuns: Grupul este „unul” pentru ca a fost creat un singur suflet. Si cu cat revelez mai mult structura sufletului unic, cu atat revelz mai mult grupul.

Un grup nu este un concept material, si nici cateva corpuri fizice care stau in cerc. Grupul este ceea ce noi am construit deasupra egoismului nostru prin conexiunea dintre noi, peste egoismul nostru si crescand importanta conexiunii, Creatorul, Lumina. Cu cat ne indepartam de aceste doua puncte opuse, ridicand importanta daruirii, iubirii, si conexiunii, acolo sus, noi incepem sa ne simtim ca unul.

Fiecare dintre noi se simte nu pe sine ci sinele colectiv, in afara corpului sau, a gandurilor si dorintelor sale. Noi ne simtim ca o singura dorinta si un singur gand asemeni unui „om cu o singura inima”. Acesta este grupul.

Daca fiecare actioneaza asa in timpul workshop-ului, noi ne construim un loc comun in grup, care incepe sa adune toate celelalte „unitati”, format din fiecare cerc sau din apropierea sa. Si apoi voi incepe sa simt prin acest senzor toate sufletele dreptilor care exista in lumea spirituala.Acesta devine vasul meu cu care lucrez in lumea spirituala.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 17/05/2012, “Discutii despre Congresele Trecute”

O Precizare Foarte Importanta

Baal HaSulam, Introducere la Studiul Celor Zece Sfere,”, p.137: Din cele mentionate mai sus, veti invata ca Sfanta Tora, care este nesfarsita, nu a emanat sau aparut inainte de El asa cum ne apare in aceasta lume, deoarece se stie ca „Tora si Creatorul sunt una”, si acest lucru nu apare in intregime in Tora lumii noastre.

Intrebare: Daca, Creatorul este ascuns total, cum putem discuta despre adevarata Tora? In fond, „Tora” este corectia.

Raspuns: De aceea noi vorbim despre Tora lumii noastre. „Tora” este esenta, conexiunea cu Creatorul. „Creatorul” este Lumina totala, insa „Tora” este lumina partiala care reveleaza dorinta, o corecteaza si o umple.

In lumea noastra, exista mijloace care ne ingaduie sa ajungem la Lumina, la Creator. Noi nu suntem inchisi in dorinte; noi suntem activati de o usoara iluminare. Sa presupunem ca beau ceai, si asta imi place; cu alte cuvinte, exista o lumina, care corespunde cu dorinta mea, si eu lucrez cu aceasta: O vreau sau nu, o accept sau nu. Noi vorbim despre portiuni mici de Lumina care pot fi obtinute in dorintele egoiste ale acestei lumi.

In afara de asta, exista un grad, care precede lumea spirituala. Asta este ceva total diferit, starea Lo Lishma, atunci cand din disperare, eu incep sa folosesc materialul meu, dorintele egoiste pentru a ajunge la daruire. Si desi motivele mele sunt sub semnul intrebarii, exista deja o conexiune, o posibilitate de a face eforturi pe cale.

Astfel, am ajuns la sfarsitul firului. Ca si cum Cabalistii mi-au lasat un ‚bilet”, si eu il folosesc dupa cum a fost destinat, urmand sfatul lor, si apoi stabilesc conexiunea cu ei, iar ei ma ajuta asa cum cei varstnici ajuta un copil.

Mi-a fost data o dorinta initiala, punctul din inima sau grijile, de unde trebuie sa ies. Am fost trezit, si nu sunt un simplu „animal”; mintea si dorinta, Reshimot, starile interioare si situatiile exterioare, frica fata de viitor a lumii, si propriul meu viitor se trezesc in mine. Fundatia a fost stabilita.

Si apoi, indiferent ce se intampla, la un moment dat voi avea nevoie de ajutor de Sus. Si cautarea ma va ajuta sa gasesc adevarul- Lumina care Reformeaza.

Din partea a 3 a  Lectiei Zilnice de Cabala 17/05/2012, Studiul celor Zece Sfere

Fiecare Persoana “Este Pregatita” In Functie De Propria Reteta

Intrebare: La Congres am descoperit ca nu am dorinta de a ma conecta cu ceilalti. Cum pot primi aceasta dorinta?

Raspuns: Este normal sa nu avem dorinta de a ne conecta cu ceilalti. Traim intr-o lume in care lipsa de conexiune si de unitate creste de la o zi la alta. Oamenii se ascund in spatele ecranelor calculatoarelor si a telefoanelor mobile, si a altor mijloace care creaza iluzia conexiunii in locul unitatii reale.

Insa noua ne place mult asta! 99% din dispozitive sunt create si concepute pentru a a juta persoana sa evite sa se conecteze cu ceilalti. Ele creaza iluzia ca nu trebuie sa ne vedem si sa ne privim in ochi, si sa este suficient sa ne privim prin ecran si sa apasam niste butoane. Nimeni nu il priveste pe celalalt. Oamenii merg pe strada ca niste zombi care trebuie sa ajunga undeva, si practic nu vorbesc unii cu altii.

Intreaga lume devine din ce in ce mai distanta. Ego-ul ma forteaza sa imi restrictionez la maxim conexiunile cu ceilalti, asa ca am nevoie de un apartament separat si mancare doar pentru mine. Imi construiesc habitatul astfel incat sa am toate aparatele necesare acasa si sa nu depind de altii. In curand robotii vor face intreaga munca si nu voi mai avea nevoie de nimeni. Persoana se simte mai bine cand este singura. Si daca se plictiseste, atunci telefoneaza cuiva sau trimite un mail.

Cu aceasta forma de dezvoltare a egoismului, aspiratia catre unitate este pur si simplu opusa naturii noastre materiale. Si este clar ca oamenii care vin la Congres sa se uneasca intampina aceasta problema. Mai mult, cu cat este mai dezvoltata persoana, cu atat mai multa rezistenta mainifesta, dupa cum este scris: „Cu cat persoana este mai mare decat prietenul sau, cu atat este mai mare egoismul sau”.

Acest lucru indeparteaza multi oameni noi, elevi vechi, buni si puternici, pe care ii arunca in afara granitelor lor. Noi trebuie sa intelegem ca aceasta este reactia naturala a persoanei. Si daca cineva pleaca, asta nu inseamna ca este pregatita pentru avansare spirituala, ci ca pur si simplu nu primeste suficient sprijin si o atitudine rabdatoare din partea celorlalti.

Fiecare persoana ar trebui sa primeasca oportunitatea de a lucra la Congres si sa participe intr-un fel, si treptat, timpul va actiona. Daca o persoana are o dorinta egoista mare, nu poate imediat sa accepte faptul ca trebuie sa fim conectati.

Persoana obisnuita va accepta fericita sa stea alaturi de ceilalti si sa cante cu ei. Insa pentru un individualist, care are dorinte puternice- egoism, mandrie, si iubirea de putere- acest lucru este inacceptabil, si se indeparteaza. Prin urmare, noi trebuie sa le dam acestor persoane sansa sa se „coaca la focul potrivit”. Este ca atunci cand pregatim un fel de mancare pentru care ingredientele trebuie pregatite separat si in timp diferit, pentru ca apoi toate acestea sa fie combinate. Astfel, exista persoane diferite in grup, si fiecare are timpul sau pentru a fi pregatita! In final insa, toti se vor uni si vor pregati impreuna.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 18/05/2012, “Intrebari si Raspunsuri referitoare la Congresele trecute”