Daily Archives: 17 iunie 2012

Descurcandu-ne in punctul de bifurcatie

Intrebare: Daca calea spre punctul de bifurcatie este inevitabila, atunci care este sarcina noastra, care este scopul?

Raspuns: Sarcina noastra este sa avansam spre acest punct inainte de a aparea in mod natural. Asta poate fi facut daca explicam si demonstram raul spre care ne indreptam, starea fortata in care ne aflam si cum aceasta stare fortata poate fi corectata spre o buna  dezvoltare constienta. Asta nu este doar recunoasterea raului ci este o corectie.

Aici, noi trebuie sa ne jucam cartea pe un foarte simplu, de baza, sentiment uman: atitudinea noastra fata de copii. Inca ne-a mai ramas o urma de predispozitie in acest sens, desi e departe de ceea ce a fost, sa zicem in urma cu 50 de ani. Azi, exista o anumita raceala si lipsa de consistenta a relatiilor dintre parinti si copii, dar o anumita baza a ei a ramas inca.

 In plus, noi putem lucra prin intermediul mass media si a celebritatilor. Avem nevoie sa prezentam lumii dezvoltarea integrala si autoeducatia/autodezvoltarea, ca o miscare la moda asa incat ea ar fi respectabila, ar darui onoare persoanei, exaltare, respect, stima de sine si un sens de apartenenta la o miscare de elita .   

 Din „Discutie despre Dezvoltarea integrala” 23.06.12

Este omul o fiinta rationala?

IntrebareLa urma urmei, omul este o fiinta rationala?

Raspuns: Asta e marea intrebare. In vremurile noastre, constiinta fiintei umane este directionata spre autodistrugere. Azi nu suntem rationali din nicio privinta.

Noi numim asta o „criza„, dar as putea sa o numesc si altfel. Acestea sunt treptele secventiale catre autodistrugere, exact ca un soarece care se misca direct spre falcile sarpelui ca si cum ar fi hipnotizat si nu este nimic ce ar putea face in acest sens. Hipnoza il impinge inainte si el trebuie sa o faca. Eu nu consider asta ca un mod rational de a aborda viata.

Azi suntem pur si simplu sclavii propriului egoism.  Acesta a atins maximum si ne guverneaza fara nicio subtilitate sau alte calcule si ne conducespre autodistrugere asa incat am putea in final sa ajungem  sa realizam raul.

Nu pot sa spun daca  se va ajunge acolo printr-o enorma suferinta. Asta depinde de oameni, de diseminarea metodei dezvoltarii si educatiei integrale.

Dar dezvoltarea noastra curenta nu e rationala. Nu vedem nimic rational nici in consumul nostru, comunicatii, arta, stiinte si nici in folosirea lor.

Vedem ca banul guverneaza totul. Mass media este deasupra politicii, guvernului sistemului judiciar, recompense si pedepse: totul este guvernat de bani. Iar asta este absolut nerational! Asta este o categorie pur egoista care nu exista in natura!

Am putea intelege asta daca ar fi facuta pentru putere, cunoastere si faima. Daca bunastarea este similara cu puterea, faima si cunoasterea, atunci ar putea fi o alta poveste, dar este pur si simplu o bunastare  in numele bunastarii. Este dincolo de limitele valorilor si categoriilor corporale. Ea devine ceva virtual.

 Din „Discutie despre Dezvoltarea integrala” 21.05.12

Renașterea rutinei în muncă

Pentru a atinge scopul avem nevoie de mijloace, adică de efort. Cu cât ne străduim mai mult și cu cât efortul nostru este mai concentrat, mai clar și mai orientat către scopul final, cu atât atragem mai puternic Lumina care Corectează, aceea care ne face să avansăm.

Ca atare, fiecare moment al vieții ne este dat pentru a căuta și a clarifica acel lucru, cel mai eficient, pe care ar trebui să îl fac și care mă ajută să atrag Lumina care Corectează, așa după cum se spune: “Eu am creat înclinația rea, Eu am creat Tora ca pe un condiment pentru ea, căci Lumina din ea corectează,” ceea ce înseamnă că tu vei corecta înclinația către rău și o vei transforma într-o înclinație către bine. În această înclinație către bine, ca într-un vas bun, vei primi senzația vieții spirituale.

Aceasta este formula corecției. Deci, efortul nostru constă din a încerca să descoperim cele mai eficiente mijloace, la fiecare moment dat.

O persoană plutește, de obicei, o dată cu curentul vieții, crezând că avansează în acest fel. Dar plutirea pasivă îi permite acestuia să avanseze la nivelul ”neanimat”. Să presupunem că el se află într-un grup, studiind și luând parte la diferite evenimente și toate acestea devin o rutină pentru el. El se găsește sub influența câmpului general de forțe care îi împinge înainte, ca pe un curent general, pe toți aceia care doresc să atingă scopul final, dar această situație este numită „sfânt neanimat”, și, nici în acest caz, nu există o avansare personală. Avansarea personală depinde de efortul personal, zilnic, pentru a ne îndemna și a adăuga aromă și iuțeală acestui fel de mâncare, de unul singur: sare, piper și alte condimente.

El trebuie să înțeleagă că nu are de ales, și că este posibil să fie îndemnat doar de aceste situații pe muchie de cuțit, în care este aruncat, fără milă, arătându-i-se cât de diferit și depărtat de spiritualitate este de fapt. Dacă persoanei nu îi este teamă de creșterea apetitului pentru aceste condimente, nu prea plăcute, el este îmboldit și poate, deja, să îndeplinească anumite acțiuni independente și nu doar să plutească în curentul general al societății sale. Deci, noi trebuie, în mod constant, să ne dăm silința, așa cum se spune, ”Ai muncit și ai găsit – crede” ceea ce înseamnă că, după aceea se petrece faptul, iar Creatorul este revelat unei persoane. Dar aceasta doar dacă o persoană se silește mai mult decât rutina zilnică. Aceasta este problema noastră, căci este foarte greu să spargi rutina. Noi suntem obișnuiți cu programul nostru zilnic, cu aceleași ore și aceeași împlinire pe care o primim conform unui program obișnuit, depunând același efort; ”obișnuința devine a doua natură”.

Am depus eforturi timp de mai mulți ani și mi se pare că mă aflu, mereu, pe calea cea bună. Astfel încât mă simt mai puțin satisfăcut și încep să mă plâng: Ce mi se întâmplă, de ce nu obțin nici un rezultat? Nu observ că am plutit în curentul general. În ceea ce privește nivelul spiritual, este acela al unui corp neanimat, un corp mort care nu se mișcă. Aceasta deoarece nu m-am străduit eu însumi. Spiritualitatea este revelată unei persoane în funcție de efortul personal, de pregătirea propriului vas, a dorinței sale. Desigur, mă mișc totuși și avansez puțin, deoarece iau parte la anumite activități, dar, lucrul important este acela că, dincolo de rutina zilnică și curentul general, ar trebui să existe clarificarea mea personală, prin care o persoană își trezește constant, apetitul său intern, prin condimente iuți și întrebări neplăcute.

El trebuie, în mod constant, să se controleze și să se impulsioneze încercând să grăbească timpul și trebuie să depună eforturi serioase pentru a îndeplini vorbele: ”Ai muncit și ai găsit, crede!”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/15/12, Shamati 117

Totul se gasește în interiorul dorinței

Există o singură ființă creată și aceasta este dorința de a primi. Această dorință de a primi recepționează diferite impresii de la Lumina care a creat-o ca pe „ceva din nimic”. Aceasta înseamnă că, în dorință, sunt impregnate diverse fenomene care o împart în cinci părți: rădăcina, prima parte, a doua, a treia și a patra. Dorința simte doar ceea ce se întâmplă în interiorul acestor părți și în relațiile dintre ele, nimic mai mult.

Toate schimbările pot avea loc doar în interiorul acestei dorințe de a primi, în funcție de modul în care își simte ea părțile componente: în ce măsură sunt ele conectate, cât de mari sau cât de cuprinzătoare sunt ele, etc. În mod corespunzător, realitatea percepută de către dorință este stabilizată și este alcătuită din ceea ce intră în interiorul dorinței.

Dorința poate exista chiar și atunci când ea însăși nu se percepe, ca și cum, doar subconștientul este activ la ea. Această situație se poate datora faptului că dorința se percepe deja ca fiind o realitate care simte. Se poate datora faptului că se percepe și pe ea și pe ceilalți ca pe o realitate care simte.

În plus, dorința se poate percepe pe ea însăși și pe ceilalți, iar ceilalți se pot simți pe ei și pe alții. Prin urmare, ea atribuie acestora o parte din propria sa percepție și simțire. Copiii mici și oamenii neevoluați nu pot vorbi despre asta.

Dar, într-un mod sau altul, totul se petrece în interiorul dorinței de a primi, iar această dorință are mai multe niveluri de simțire.

La nivelul “acestei lumi,” ea simte propria ei existență și, deasemenea, apropierea sau depărtarea de ceilalți. Imaginea este creată în interiorul ei de către cele cinci simțuri: vedere, auz, gust, miros și pipăit. Dacă restricționăm aceste simțuri, dorința nu va mai simți nimic.

Acum ar trebui să subliniem simțul tactil – nu este vorba doar de a atinge ceva, ci despre perceperea fizică a eului, care este alcătuită din anumite părți care vin în contact cu aerul, etc. Așadar, dacă separăm aceste cinci simțuri, ființa creată dispare. Din afară, pare că dorința există, dar nu simte nimic, ceea ce înseamnă că ea nu are nici un sentiment, realizare și, în fapt, nici o existență.

Prin urmare, munca noastră se desfășoară în interiorul dorinței. Nu putem dobândi nimic mai mult, decât cele cinci părți ale sale, dar le putem îmbunătăți. Principalul lucru este să înțelegem – ceea ce simțim este propria noastră emoție precum și fenomenele care trec prin noi.
Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 6/15/12, “Esenta intelepciunii Cabala”

O familie armonioasa într-o societate egoista

Întrebare: Cum este posibil ca într-o societate egoistă să schimbăm sistemul relaţiilor economice ale unei familii, intr-un sistem integral de relaţii? În ce fel este posibil să te uiti la această situaţie?

Răspuns: Dacă societatea rămâne individualistă, atunci persoanele aflate sub influenţa educaţiei integrale şi sistemului de formare se vor schimba; ele vor percepe lumea într-un mod nou. Deci, cum această persoană schimbă lumea ei mică?

Cred că oamenii dintr-o familie vor începe să se raporteze la tot ceea ce fac, interacţionând între ei şi consumând informaţii pentru mica lor casă reciprocă, din punctul de vedere al consumului economic corect. Aceasta  înseamnă că vor avea tot ceea ce au nevoie pentru viata. Şi tot restul, sentimentul de împlinire, armonie, fericire, bogatie, tot ceea ce o persoană îşi doreşte, va veni la ea în mod special din sentimentul relaţiei ei armonioase cu lumea.

Desigur, împreună cu asta, influenţa lumii egoiste şi nearmonioase nu o vor trece cu vederea, ci ei de fapt, în orice caz, vor fi umpluţi pe plan intern cu fericire şi armonie pe care în mod constant o vor dobândi pentru ei înşişi.

Economia domestică se va schimba. Din necesitate, oamenii vor fi mulţumiţi cu hrana simplă, îmbrăcamintea simplă, mobilierul simplu, şi aşa mai departe. Cautarea plăcerii şi-a depăşit limitele intereselor corporale, prin urmare, aceste nevoi, nu vor fi găsite la nivelul auto-blocării, ci la nivelul natural, necesar şi corect pentru existenţă.

Acelaşi lucru, de asemenea, se referă si la nivelul venitului. Atunci când o persoană înţelege că nu are cerinţe speciale, când priveşte lumea în acest mod, atunci desigur,  va fi simplu, uşor şi gratuit.

În plus, nevoile oamenilor de comunicare vor fi, natural, la nivelul mediului care li se aseamănă în funcţie de structura lor, în conformitate cu integralitatea. În acest fel, aceste societăţi şi grupuri se vor dezvolta.

Dintr-o „Discuţie despre cresterea integrală” 5/21/12

Pe creasta miscarilor de protest

Întrebare: Ce trebuie să facem astfel încât vocea noastră liniştită, picătura din ocean, să fie auzită cât mai tare posibil, aşa încât picăturile să devină fluxuri şi oamenii în sfârşit să ne audă?

Răspuns: Cred că trebuie să fim pe creasta mişcărilor de protest, deoarece guvernul le studiază şi se teme de ele. Dacă ne ocupăm locul în această mişcare de protest şi creştem mai presus de toata lumea, arătându-le şi convingându-i că soluţia nu este în a distruge, jefui, sparge vitrine şi incendia magazine, atunci, în primul rând, guvernul ne va vedea ca pe un factor pozitiv, iar in al doilea rând, psihologii, sociologii, politologii şi alţii vor studia acest fenomen. Trebuie să intrăm în aceste mişcări de protest şi să acţionăm în paralel, arătând tuturor ideologia noastră, metoda noastră.

Sper că prin puterea marilor mişcări de protest şi a milioanelor acesteia, vom deveni cunoscuţi.

Desigur, mişcările de protest în sine, nu doresc să folosească metodele blânde pe care le oferim, dar pe de altă parte, ei nu au nici o metodă a lor- jefuind banci ca bolşevicii sau francezii în timpul revoluţiilor?

Deci, cum putem acţiona? Dacă acestea sunt ţări libere democratice, ar trebui să folosim sistemele parlamentare şi să le cerem să voteze pentru un membru sau altul, deoarece protestele de pe stradă nu au condus niciodata la nimic cu adevărat.

Ideea este că există o imagine total diferită aici. Dacă cândva mişcările de protest au fost un fel de catalizator al proceselor sociale, economice şi socio-politice, azi nu pot face nimic, deoarece am ajuns la o stare care nu are niciun loc pentru a fi catalizat.

Guvernul nu poate face nimic. Nu-l poţi împinge să ia nicio decizie. Poate taia placinta politică un pic diferit pentru a-ţi arunca niste mici bucăţi, pentru a cumpăra liderii mişcărilor de protest, sau alte astfel de acţiuni; există multe metode pe care le pot folosi aici.

Principalul lucru este că nici guvernul, nici mişcările de protest nu pot oferi nimic real, chiar dacă nu s-a copt încă, astfel încât mişcările să ne ducă mai repede la un punct în care ceva nou se naşte. Aici nimic nu se poate naşte. Astfel, ei înţeleg că, cu excepţia strigatelor „Dă-mi!”, nu este nimic ce se poate face si guvernul nu are nimic să ia şi să dea.

Am ajuns la o stare în care toate ţările sunt adâncite în datorii. De unde vor lua? Nu sunt fonduri suficiente pentru a da la toată lumea. Ce înseamnă a împărtăşi? Înseamnă să reduci cheltuielile pentru alte necesităţi. Să presupunem că oficialii fură, bine, aşa ca dau înapoi ceea ce fură; Chiar dacă îi puneţi în închisoare, le luaţi ceea ce au furat, şi să presupunem că, de acum încolo nimeni nu va fura; nu va schimba nimic. Nu vorbesc despre corupţia în anumite ţări, ci despre ţările democratice normale. Indiferent de modul în care calculează bugetul, nimic nu va ajuta, pentru că suntem într-o astfel de stare în care oamenii sunt concediaţi de la locurile lor de muncă, deoarece nu sunt necesari. Nu este nevoie de ei!

Aceasta nu este doar o altă criză care poate fi depăşită, ca şi în trecut, prin introducerea de noi tehnologii sau prin război. Înţelegem că astăzi, aceasta nu este soluţia la problemă. Prin urmare, noi nu luam rolul de susţinere a reducerii de personal, ci rolul profesorilor, predând sursa soluţiei pe care nu o are nimeni.

Acest lucru înseamnă că ar trebui să aratăm populaţiei că nu are o soluţie. Vedem ce se întâmplă cu mişcările de protest: incercarile lor de a face schimbări aparent pozitive conduc la rezultate opuse dupa un timp. Ce este mai mult, se întâmplă de fiecare dată. Deci, e mai bine să nu facă nimic. Atunci când statul încearcă să ajute şi începe să caute rezerve şi să să dea mai mult oamenilor, în cele din urmă conduce la preţuri mai mari şi la dezechilibru şi mai mare.

Nimeni nu are o solutie şi avem nevoie doar ca în mod constant, persistent şi cu încăpăţânare să oferim metoda noastră până când este auzită- metoda în conformitate cu care o persoană se va schimba prin ea însăşi şi va deveni o parte integrală a societăţii integrale. Atunci vom fi capabili să ne echilibrăm pe noi înşine, societatea şi natura şi vom ajunge la armonia generală.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 21/05/12

Prevenirea ameninţării iminente

Întrebare: Să presupunem că avem informaţii despre viitoarele ameninţări care ne îngrijorează. Am auzit şi suntem de acord cu asta. Ce putem face pentru a le preveni?

Răspuns: Avem multe opţiuni şi multe moduri de a disemina. În primul rând trebuie să folosim toate diferitele mişcări de protest, deoarece acestea sunt de fapt un protest intern împotriva a tot ce se întâmplă în lume în aceste zile: împotriva creşterii preţurilor, cotei inegale a bogăţiei, precum şi alte fenomene asemănătoare. Acest protest este împotriva stării actuale a societăţii. Putem folosi cu succes acţiunile de protest, pentru a transmite mesajul la mase. Putem folosi grija pe care o persoană o are pentru copii. Vedem modul urât în care copiii sunt educaţi în aceste zile. Ei nu primesc nici o formă de educaţie, ci doar informaţii şi nu doresc nici macar acest lucru. Este violenţă în şcoli, problemele legate de droguri, abuz sexual, etc, familiile se destramă şi puţini vor să-şi păstreze familia.

Noi trebuie să încercăm cumva să arătăm unei persoane că este cu siguranţă posibil să trăiască altfel, deşi a crescut săturată de toate încercările de a face ceva. Este totul atat de simplu: Ea pur şi simplu are nevoie să navigheze pe net şi să ajungă la cursul de educaţie integrală.

Lucrănd cu copiii de şcoală, folosim o metodă foarte interesantă: în primul rând, profesorii sunt instruiţi şi apoi folosesc metoda integrală în sala de clasă. Putem vedea rezultatele în termen de cateva saptamani în schimbarea copiilor. Părinţii văd brusc copii total diferiţi, care au devenit mai buni, mai plăcuti, ascultători, şi aşa mai departe. Apoi, este nevoie să schimbăm părinţii, deoarece mediul influenţează copiii.  Aceasta înseamnă că ei, de asemenea, trebuie să participe la un curs de educaţie integrală. Nu este nevoie să le spunem despre schimbările viitoare, deoarece în momentul în care încep cursul şi participă la ateliere de lucru, ei descoperă brusc o existenţă cu totul diferită, un mod diferit de a comunica, o altă viaţă.

Astăzi pregătim în mod activ şi intens o intreaga echipa de lectori, profesori, educatori şi organizatori, care se vor ocupa cu acest lucru. Dar între timp, aceasta este doar o picătură în ocean.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 13/06/12