Intrebare: Este adevarat ca trebuie sa facem doar anumite actiuni- o intentie interna de a umple dorintele prietenilor si nu actiuni fizice?

Raspuns: Da, dar cum pot fi sigur ca am facut totul corect si ca nu ma deceptionez pe mine? Daca sprijin actiunile fizice din aceasta lume, pot fi sigur ca intentiile mele sunt corecte.

Altfel spus, va pot spune cat de mult va iubesc, dar cum puteti sti daca este adevarat sau nu? Si nu pentru ca v-as deceptiona, nu sunt sigur daca nu cumva ma deceptionez pe mine. Ce pot face ca sa fie adevarul?

De aceea ne aflam in grup, in lumea fizica. Daca actiunea si intentia merg mana in mana, asta inseamna ca actionam corect, onest si ca nu mintim.

Daca nu pot face nici un fel de actiuni si doar intentionez sa daruiesc prietenilor, inseamna ca intentia mea este falsa. Daca doar actionez fara intentia corecta si nu intentionez sa ajung la Creator prin prieteni, actiunea este falsa si atunci o facem doar in beneficiul nostru. Deci trebuie sa existe o stare in lumea noastra in care trebuie sa facem actiuni fizice care pot fi acompaniate de intentia spirituala a daruirii.

Atunci cand suntem intr-un grup, avem sansa sa ne verificam. Prin urmare, aceasta lume a fost creata la cel mai jos nivel la care putem face o falsa actiune: sa zambim unii altora, sa ne ajutam pe masura ce daruim, insa totul este spre beneficiul nostru. Daca incepem sa lucram la intentia noastra in grup si incepem sa atragem Lumina, pe masura ce vrem sa ajungem la daruire pentru Creator prin grup, incepem sa ne vedem adevaratele intentii. Trebuie sa existe aici o combinatie a celor doua lumi, aceasta lume si cea spirituala.

Ajungem deci la lumea Ein Sof (Infinitatii) atunci cand urcam cele 125 de grade, doar daca existam in aceasta lume intr-un corp fizic pe masura ce facem asta. Daca nu am reusit in timpul acestei vieti, ne reintoarcem in aceasta lume. In fond, noi trebuie sa existam in mod constant in cele doua lumi: in intentie- lumea spirituala si in actiuni fizice- in lumea materiala.

De aceea astazi situatia este atat de speciala. Am ajuns la o asemenea stare in lumea materiala care ne impinge sa ne dezvoltam intentia de a darui. Altfel, nu vom fi capabili sa supravietuim. Oamenii ii spun criza si noi o denumim o cale noua, o noua faza in dezvoltarea umana, in care trebuie sa descoperim lumea spirituala si sa ne conectam la cea materiala.

Doar o persoana care studiaza Cabala poate face asta. De aceea trebuie sa o dezvoltam cat de repede putem, pentru a invata lumea. Lumea nu va putea sa ajunga independent acolo deoarece se poate ajunge la conexiune cu lumea superioara doar daca ai „punctul din inima”, aspiratia de a te ridica la spiritualitate. Deci, trebuie sa ne gandim la intreaga lume si sa ne grabim dezvoltarea.

Din Congresul de la Miami 23/06/2012, Lectia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca devin confuz, cum pot verifica daca avansez corect?

Raspuns: Este imposibil sa devii confuz in actiuni: Este evident daca fac ceva in beneficiul altora sau al meu. Toate clarificarile sunt in intentie si sunt realizate cu ajutorul grupului.

Daca te afli in grup si faci actiuni dupa cum este spus: „ Sa iti faci un profesor, sa iti cumperi un prieten si sa inceci sa justifici pe fiecare” si toate acestea cu intentia de a ajunge la Creator, atunci nu poti da gres. Daca te separi de grup, atunci cu siguranta nu mai esti de mult pe calea corecta.

De aceea toata libertatea de vointa este doar de a alege cel mai bun si mai puternic mediu. Altfel, toate actiunile noastre vor fi facute la nivelul subconstientului animal si nu va exista libertate in ele, ca si cum nu ai exista ca o persoana independenta, ci doar iti asculti impulsurile si instinctele interioare.

Doar daca te daruiesti grupului si esti de acord cu influenta sa asupra ta, poti avansa in aceasta forma.

Din Congresul de la Miami 23/06/2012, Lectia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem avansa in fericire?

Raspuns: Daca persoana este adancita in propriul ego, in dorinta sa de a primi, atunci cu siguranta nu poate fi fericita pentru ca acest lucru ii va aduce doar durere. Dar daca se inalta deasupra ego-ului sau astfel incat sa nu se ingrijoreze despre ce se intampla in interiorul sau, ci sa traiasca la un nivel mai inalt si sa se identifice cu atributul daruirii, cu lumea, cu tot ce il inconjoara, poate fi in mod constant fericita.

In asa masura incat nu va simti deloc ce se intampla cu propriul sau corp. Corpul poate muri, insa persoana nu va simti ca apartine acestui corp.

Acum ne identificam in totalitate cu corpul nostru. Insa daca daca ne putem dezvolta astfel incat sa ne indepartam treptat de el, vom simti in final ca nu mai suntem legati de el. Este ca si cum as plana deasupra acestui corp si, este asa, pentru ca ma identific cu atributul daruirii si traiesc in el, si aceasta este cheia de avansare in fericire.

Pot ajunge acolo daca sunt integrat in mediu si impreuna cu ceilalti formez o forta generala a grupului care nu este egoista, care este insa formata din toate scanteile spirituale care sunt conectate deasupra ego-ului nostru. Ego-ul nostru isi pierde valoarea iar noi ridicam aceste scantei si le vedem ca prioritate imediata. Ca urmare incepem sa traim in aceste scantei care sunt conectate si creaza un grup armonios de forte.

In afara de asta, prin dezvoltarea fortei de daruire reciproca, care inseamna ca putem cere aceasta forta a daruirii de la campul de forta superior, de la Creator, ne vom simti in mod constant fericiti. Totul depinde de modul in care o persoana doreste sa se alature grupului, si de modul in care grupul doreste acelasi lucru fata de Creator, cu privire la campul daruirii si iubirii.

Acesta este singurul factor care determina totul. Eu trebuie sa ma detasez de „sinele” meu si sa ma ridic la nivelul de „noi”; astfel totul va fi acceptat cu bucurie! Nu este simplu, si exista urcari si coborari, insa asa avansam. De fiecare data primim un ego aditional, o dorinta aditionala de a ne bucura, astfel incat vom putea creste mai puternici si conectati mai mult la campul daruirii. Aceasta este singura modalitate de a avansa.

Daca o persoana identifica scopul, accepta bucuroasa tot ce se intampla pe cale pentru ca intelege ce inseamna sa vrei sa atingi un scop.

Daca insa o persoana se gandeste doar la propriul stomac- este absorbita de acesta, incapabila sa se ridice deasupra sa, va umbla cu o fata acra, va suferi in viata, si se va plange tot timpul de mediu, de grup, de prieteni, de Creator si de profesor- totul depinde de modul in care o persoana se urmareste pe sine.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 21/06/2012, Shamati #30

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ne intalnim frecvent cu urmatoarea situatie: daca o persoana are chef sa lucreze, lucreaza, daca nu, inceteaza si asta este. Ar trebui ca persoana sa isi planifice activitatile pentru ziua urmatoare sau chiar pentru saptamana urmatoare si sa o respecte sau ar trebui sa lucreze asa cum are chef?

Raspuns: Nu, ar trebui sa ne uitam mai intai la psihologie care a inceput sa se dezvolte inainte ca actuala criza sociala cu care ne confruntam acum pentru a servi drept ghid, sistem de informatie, care invata persoana noi comportamente pentru a o aduce la cooperare integrala, la starea in care va putea sa accepte noua paradigma. Acum, cand noi dam posibilitatea persoanei sa continue sa avanseze, aceasta intelege cum poate folosi fiecare minut din timpul sau pentru a ajunge la rezultatul dorit si pentru a-si largi granitele propriei realizari.

Realizarea in „cerc” difera de cea in „linie dreapta”, deoarece in linie simt ca totul este in „bagajul” mei, intr-un „sac”, in „portofel”, pentru ca aceasta realizare are loc in concordanta cu dezvoltarea, in conformitate cu zona care se extinde.

Eu nu aduc toate acestea in interior. Dimpotriva, aceasta sfera este bogata si imi ingaduie sa simt dimensiuni infinite deoarece se extinde in mod constant in functie de sentimentele persoanei. Aceste extinderi sunt calitative prin atributiile lor. Ele nu sunt percepute teoretic, insa sunt simtite ca si calitati in interiorul dorintelor noastre, si aceasta este noua dimensiune.

Noi incepem sa intelegem ca toate datele, coordonatele in functie de care ne evaluam- timpul, distanta si miscarea- exista doar in sentimentele noastre, si totul este relativ. Aici, noi incepem sa simtim mai clar aceasta relativitate raportata la noi, ceea ce inseamna ca intram intr-un spatiu care este dincolo de limitele masuratorilor liniare, si conform lui Einstei si a altor oameni de stiinta, acest intreg spatiu devine treptat rotund si se inchide intr-un cerc.

Acest cerc ma aduce la sfera si eu incep sa simt ce se extinde, ceea ce ma face sa simt si sa dobandesc. Eu incep sa ma vad pe mine ca parte a lumii in care nu exista limite. Sentimentul direct al existentei corpului meu dispare si asa face si dependenta mea de aceasta masa de carne care, pentru un anumit motiv, este ceva aditional care imi apartine, precum un animal de casa care traieste langa mine. Eu incep sa simt umanul din mine ca pe ceva care exista intr-o noua sfera. Apoi, sentimentul vietii si mortii cu privire la acest corp dispare.

Simtind intregul, societatea integrala ridica persoana deasupra a ceea ce priveste corpul sau alcatuit din proteine, si astfel il ridica la urmatorul nivel al existentei. Persoana incepe sa inteleaga ca moartea acestui corp nu inseamna de fapt propria moarte. Exista o reevaluare mai mare aici a tuturor valorilor si parametrilor deoarece in conformitate cu ceea ce a zicea Freud si alti oameni de stiinta, frica de moarte este baza tuturor sectiunilor, dimensiunilor, si a linearelor elemente psihologice.

Deci, in momentul in care persoana poate simti ca este plina si ca se dezvolta multumita acestei mari conexiuni cu societatea din jurul sau de la care primeste in mod constant noi dorinte si imediat le implineste, apar noi oportunitati si nevoi.

De altfel, aici incepe noua revolutie tehnologica despre care vorbesc multi; ea va avea loc nu in elementele fizice sau biologice etc, ci prin conexiunea dintre persoana si societate.

O persoana va crea instrumentele pamantesti de care are nevoie, dar acestea vor fi foarte simple pentru ca toata atentia sa, dorintele si implinirile vor fi legate de aceia asemanatori lui in acest cerc. Prin urmare, vom acorda atentie acestui corp ca unui anumal de casa, adiac exact atat cat ii trebuie sa supravietuiasca. Apoi, vom ajunge la un corect echilibru cu natura intr- economie de consum rezonabil.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 23/05/2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→