Monthly Archives: iunie 2012

Nu Judecati Ceea Ce Se Coace Inca

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Paragraful 4: Pentru a intelege aceste probleme si intrebari, singura modalitatea este de a examina procesului actiunii, adica, scopul Creatiei. Pentru ca nimic nu poate fi inteles in mijlocul procesului, ci doar prin finalul sau.

Pana acum, intrebarile noastre au ramas intrebari. La inceputul muncii nu intelegem si nu stim de unde vine. Persoana trebuie mai intai sa inteleaga in totalitate creatia, si cel mai important sa vada finalul. Doar atunci putem intelege inceputul.

Noi intr-adevar nu determinam munca; ci mai degraba o actualizam si suntem consecintele sale. Prin urmare vom cunoaste inceputul doar prin sfarsit.

In comparatie cu noi, Creatorul nu are nevoie de un proces care sa aiba inceput si sfarsit. Penru El, inceputul caii, calea in sine, si sfarsitul sau cuprind o realitate indivizibila. In timp ce noi trebuie sa parcurgem toate stadiile dezvoltarii, si doar dupa ce am completat munca intelegem calea pe care am strabatut-o si scopul din spatele ei.

De aceea Baal HaSulam a scris ca noi trebuie sa studiem intregul proces pana la final. In timp ce pe calea fructului dorit totul pare corupt, necopt, alterat, la fel ca oricare alt lucru care nu a ajuns la starea sa finala.

Noi nu primi adevaratele raspusuri la intrebari pana cand nu atingem scopul, sfarsitul corectiei. Fiecare intrebare pe care o avem est un vid, un vas, in care trebuie sa primim implinire, care este cu adevarat raspunsul. Prin urmare, intrebarile referitoare la sensul si scopul existentei noastre se umplu cu raspunsuri doar dupa ce am ajuns la scopul final.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 14/06/2012, Zohar

Goana dupa miraj

La inceputul cartii „Prefata cartii Zohar” , Baal Hasulam pune cinci intrebari:

1.Care este esenta noastra ?

2.Care este rolul nostru in lungul lant al realitatii, unde noi santem o mica zala ?

3.Daca ne simtim stricati si decazuti, oare Creatorul care ne-a creat nu trebuia sa construiasca numai perfectiune ?

4.Cum a putut Creatorul sa dea creaturilor lui asemenea chinuri ?

5.Cum se poate ca din eternitate, care nu are inceput si sfarsit, sa iasa creaturi nocive, lipsite de valoare, stricate ?

Multi s-au gandit si au scris despre aceste lucruri de-a lungul generatiilor, de atunci de cand omenirea se cunoaste. Si iata ca si in generatia noastra raman aceleasi intrebari. Nu am ajuns la o intelegere si deocamdata intrebarile sunt esentiale, intrebari despre esenta vietii noastre. Pentru ce traim? Care este sensul vietii? Care este motivul pentru care traim? Prin ce proces trecem in viata? Oare noi putem sau nu alege? La ce tinta trebuie sa ajungem? Oare natura este oarba sau lucreaza dupa un anumit program? Oare se poate sau nu schimba acest program ?

In afara de acestea, sunt si intrebari care sant legate de cartile sfinte. Daca creatorul este bun si ne vrea binele si a creat totul doar pentru a da binele, atunci unde este acest bine? Oare este in cealalta lume? Dar cine a vazut si cunoaste cealalta lume?

In afara de etapa (rangul) „hai” (viu=animal) in care noi trebuie sa ne aprovizionam cu „ohel nefes”(mancare spirituala) – toate aceste intrebari cuprind toata realitatea .

Intrebare: Putini oameni pun aceste intrebari …

Raspuns: Asta pentru ca oamenii nu stiu sa intrebe si sa gandeasca la ce este mai important, asta fiind o alta problema. Dar in subconstient aceste subiecte, fara indoiala, ii deranjeaza in special in timpurile noastre.

Si in definitiv, oare in toata istoria nu a fost un om care sa nu se fi intrebat :

De ce sufar eu ?

Si intre timp de ce te miri:

Suferi pentru ca ti-e rau

Dar de ce ti-e rau ?

Si de ce trebuie sa-ti fie bine? Tu crezi ca „bine” este o situatie normala si ce este mai putin decat bine anormal? De unde vine asta? Tu crezi ca Creatorul e bun, crezi in El ? De unde stii ca e bun si iti vrea binele? Atunci pe ce te bazezi, te miri ca-ti este rau? Poate „rau” este situatia normala a lumii.

In acest fel, orice intrebare pe care o pune omul, peste cele de zi cu zi, precis ca se afla acolo, poate intr-o forma ascunsa –  hai sa incercam sa le deschidem un pic.

1. Bineinteles ca omul nu intreaba care e esenta vietii, dar intreaba altfel: Cine sunt eu? Pentru ce si de ce? Copiii intreaba asta si dupa aia uita. Dar intrebarile raman. Care este rolul nostru? Unde ne duce procesul de dezvoltare al istoriei? Oare avem un scop?  Evolutia este oarba sau are un anume plan?

2. Noi descoperim ca toate particelele din natura sunt legate strans unele de altele, nu intr-o forma spontana ci intr-o forma inteleapta si intelepciunea asta ne este superioara. Noi suntem in definitiv produsul Naturii si cu greu intelegem o particica aproape egala cu zero din tot intregul.

Si din aceasta cauza omul isi pune intrebari: oare exista un proces stabil legat de intelepciunea adanca a Naturii care se pare ca duce spre o anumita tinta, atunci cine sunt eu si ce sunt eu? Incotro merg? In ce parte trebuie sa merg? De unde s-a creat viata mea, de pe o alta planeta? Si acolo de unde s-au creat ei? Sunt unii care sunt ingrijorati ca peste cateva miliarde de ani soarele o sa se stinga, sau ca vreo planeta o sa se ciocneasca cu Pamantul. „Chiar daca nu o sa mi se intample mie, dar ce o sa se intample cu umanitatea ?” Nu trebuie sa razi de asemenea griji.

3. Noi suntem foarte marginiti si cu toate astea vrem sa stim totul. Pe de alta parte, cand ne uitam la noi ne simtim stricati si lipsiti de valoare. Si este adevarat, facand comparatie cu maretia Naturii, cu puterea ei, frumusetea si perfectiunea, splendidele peisaje care inca nu au fost stricate de oameni, cu universul si stelele de deasupra noastra. Priveste minunatia universului, intra in interiorul atomilor, in costructia ADN-ului si o sa te miri de ce se intampla acolo. Noi suntem niste mici si increzuti prosti.Tot ceea ce ne preocupa si tot ce cunoastem este doar o mica firmitura din intreaga Natura.

De aceea, cand ne uitam la toate, vedem o imensa intelepciune si totul este legat reciproc. Este o minune cum toate partile din natura se sustin una pe alta, iar doar noi ducem la distrugerea lor si nici macar nu intelegem ca prin asta ne omoram. Caci, cu toata  mandria noastra, Natura ne hraneste – nimic nu se produce din aer. Mancarea, apa, hainele, tot ceea ce primim este de la Natura si raspundem bunului din partea Naturei cu distrugerea din partea noastra-si asta dovedeste prostia noastra.

De aceea se vede ca totul in lumea noastra e perfect doar noi suntem stricati. Cum se poate ca din toate formele din Natura noi santem cei mai stricati? Noi nu doar distrugem lumea ci ne distrugem viitor apropiat si nu vrem sa ne gandim la asta. Chiar daca omul stie ca maine o sa moara, el nu se opreste, nu se abține, merge inainte spre autodistrugerea de neinlaturat.

Natura guverneaza total deasupra lucrurilor, plantelor si animalelor, dar de ce atunci noua ne-a lasat libera alegere? De ce noi ne folosim de aceasta libertate ca sa ne stricam si mai mult? In loc sa ne folosim de independenta pentru bine, sa ne transformam in „Adam” (om) in tot intelesul cuvantului, sa fim buni si sa actionam pentru binele altora, eu din contra distrg tot ce se poate  Pentru ce imi trebuie aceasta libertate ?

4. De ce suferim, daca Natura intreaga (perfecta) ne-a pregatit un minunat  obiectiv pentru noi ?

5. Si, in sfarsit, cum Creatorul cel etern si intreg poate face o creatie lipsita de valoare, nociva,care se nasc din durere, traiesc in chinuri si pareri de rau si mor in agonie? Toata viata omul fuge dupa placeri, pe care nici o data nu le ajunge din urma, caci atunci cand atinge o placere imediat se intreaba din ce o sa se incante in urmatoarea clipa – noi niciodata nu vom avea deplin o placere si chiar daca ceva mic ne-a placut, nimic nu este etern, dupa fiecare umplere vine golul si noi tot timpul alergam dupa miraj……..

In acest fel , intrebarile pe care le pune Baal HaSulam, pe acest nivel sau pe altul , ingrijoreaza pe oricine si noi o sa trebuiasca sa gasim raspunsuri.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 6/14/12, Introdcuere la Cartea Zohar

Etape ale formarii mintii: de la simtire la intelegere

Totul se intampla in dorinta de a primi, singura fiinta creata. Si ea e controlata de Lumina care o educa si invata prin tot ceea ce se intampla cu aceasta dorinta. Procesul incepe din a patra faza a Luminii Directe din care vedem ca in plus fata de sentimentul fiintei create ca a fost creata, dorinta incepe sa simta pe Creator. Eventual, (in faza a patra- Behina Dalet) fiinta creata incepe sa simta ca cineva a creat-o si incepe sa-L simta, ceea ce inseamna ca mai exista altceva pe langa dorinta insasi si implinire/umplere.

Noi nu simtim asta in vietile noastre, cat inca ne simtim pe noi insine ca in faza intai, la inceputul creatiei : eu am o viata si sunt viu. Noi nu simtim ca primim aceasta viata de la cineva si de aceea nu ne dezvoltam deasupra primului nivel, nivelul neanimatului.

Nivelul vegetativ deja simte ca viata sa este determinata de dorinta cuiva, de vreun plan care-l conduce spre un anumit scop. Asta inseamna ca simte ca exista o ratiune care conduce la un proces care duce la un scop. Astfel ambele atitudini se dezvolta in el: fata de conditia sa si fata de cel care confera aceasta conditie.

Fiinta creata poate simti bine sau rau si in acelasi timp poate simti ca acest bine sau rau vine de la cineva. In consecinta, ea dezvolta o atitudine fata de acest „cineva”.

In mod instinctiv, ea iubeste pe cel care ii produce placere si nu-l place pe cel care o face sa sufere.

Dar datorita faptului ca trece prin multe stari, fiinta creata incepe treptat sa accepte discernamintele mentale alaturi de impresiile emotionale. Discernamintele mentale se formeaza in fiinta creata multumita clarificarii proceselor, conexiunii dintre cauza si consecinta (efect) si comparand cele doua.  E ca si cum ar incepe sa puna imbine piesele unui puzzle sau Lego  alaturand diferite piese, diferite stari, comparandu-le si facand legatura dintre ele si diferite motive si rezultate.

Dupa multe stari placute si neplacute simtite si realizand ca ele au legatura intre ele, intelege ca e imposibil sa judeci sau sa reactionezi doar pe baza simtamintelor emotionale initiale deoarece nu exista un astfel de program in daruire. Exista o anumita formula care leaga cauza de consecinta si asa noi putem fi in multe etape neplacute dar care sunt utile si care eventual ne aduc sentimente/trairi mai bune.

Astfel, abilitatea de a gandi incepe sa se dezvolte in noi si apare procesul de gandire. Impreuna cu dorintele, mecanismul mintii incepe sa prinda forma, permitand astfel unei persoane sa se raporteze la procesul prin care trecem , independent de ceea ce simte. Putem deja sa ne detasam de sentimentele noastre si sa verificam aceste sentimente folosindu-ne mintea si raportandu-ne la ele obiectiv, ca din afara. In acest fel incepem sa ne clarificam starile.

Ca rezultat, apare in fiinta creata atributul de Bina, intelegerea ca s-a desprins de prima faza , care este pura simtire. Persoana incepe sa se inalte cu ajutorul mintii deasupra sentimentelor/simtirilor sale, ca un „om destept care vede viitorul”.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala 12.06.12, Shamati #21.

Stadii, Etape ale formarii mintii: Trezind viata in stanca

Faza a 2a, Bina este caracterizata prin intelegerea ei. De aceea, o persoana care tinde spre ea in dezvoltarea sa incepe sa sa se raporteze diferit la ceea ce simte. Chiar si cand simte ca este in intuneric, cand se simte rau in impietrirea inimii, este ca si cum ar fi in ceata sau intr-un nor intunecat, dar in acelasi timp incepe sa capete puteri cu  scopul de a se detasa de sentimentele sale si de a le clarifica independent.

Asta ii permite sa fie de acord cu ceea ce Creatorul face cu el si sa justifice actiunile Creatorului, din moment ce Creatorul vrea sa inalte o persoana deasupra sentimentelor sale si sa-l lase sa le vada  fara implicare, din afara. Asta , pentru ca el e intr-o situatie dificila acum, simte durere, si o va putea clarifica prin „minte deasupra propriilor sentimente”. Dupa aceea el poate accepta starea sa duala bucuros, odata ce pe baza atitudinii sale duale el poate construi o noua stare, care este mai sus decat anterioara si mai sus decat dorinta sa.

Astfel, o persoana ajunge in faza a doua (Behina Bet) in loc de prima faza (Behina Aleph). Se inalta spre nivelul vegetativ si incepe sa se miste independent, nu doar simte binele si raul ce se petrec ca o piatra neinsufletita  care nu poate reactiona de loc, ci incepe sa determine starea in care e prin el insusi.

El justifica actiunile care-l ajuta sa avanseze si stabileste o relatie cu Creatorul, si determina tratamentul Creatorului ca :”bun si binevoitor” in fiecare stare, inclusiv starile in care noi simtim bine sau rau in perceptia noastra egoista. Acum el este in contact cu Creatorul deasupra tuturor acestor stari.

Dar, eu vreau sa dezvolt in continuare si sa ating o semenea stare incat sa ma restrictionez pe mine insami deasupra intunericului. Asta inseamna ca eu ma contopesc cu procesul in care ma pune Lumina,  prin care ma invata sa fiu in mod constant in contact cu ea, cu planurile ei, deasupra a tot ce e bine sau rau. Atunci ader la El deasupra sentimentelor mele.

din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 12.06.12, Shamati#21

Adună recolta şi hrăneşte pe cei flămânzi

Întrebare: Creatorul vrea ca noi să fim un exemplu pentru întreaga lume, aşa că am putut dezvolta metoda şi să fim link-ul de tranziţie. Ce schimbări trebuie să facem în dorinţa noastră de a atinge ceea ce am citit în cărţile cabalistilor şi să devenim cu adevărat un exemplu pentru toată lumea?

Răspuns: Mai întâi de toate, noi trebuie să fim „capul”. Literele cuvântului „Israel” (ישראל) se descompun în expresia „capul meu” (לי ראש). Trebuie să verificăm ce se întâmplă în lume, care este voinţa Creatorului, şi cum putem deveni un „adaptor”, conectând planurile şi dorinţele Lui cu lumea, precum şi modul de a aduce lumea mai aproape de realizare. Să lăsăm Creatorul să determine noua stare a lumii, în timp ce lumea se mişcă înainte, în scopul de a dori să-şi asume această stare. Pentru aceasta trebuie să fiu la mijloc ca un intermediar, mentor, educator, asistent.

Aceasta este munca noastră. Tot ce revine lui Israel este de a oferi un exemplu, să „se joace” cu lumea, ajutând-o să dobândească forma corectă, să-i explice ceea ce se întâmplă, să vorbească despre motivele necazurilor. Până la urmă, în sens spiritual, oamenii sunt „mici copii”, şi noi trebuie cu răbdare să avem grijă de dezvoltarea lor, devenind îmbibaţi cu grijile lor.

În trecut, am fost departe de acest lucru şi nu înţelegeam de ce am nevoie de o legătură cu întreaga umanitate. De-a lungul întregii mele vieţi din trecut, am presupus că ar fi bine să fiu închis în mediul ştiinţific care mi-a placut, oferindu-mi în acelaşi timp toate necesităţile materiale. Am vrut să ating, să înţeleg şi să ţes împreună imaginea realităţii, şi nu am planificat să-mi cobor privirea la ceea ce se află sub acest nivel. De ce are nevoie un cercetator al universului de toţi cei care sunt doar confuzi cu privire la această întrebare sau cărora nu le pasa deloc de asta? Aceasta a fost poziţia mea.

Cu toate acestea, după aceea m-am îndepărtat de dispreţul egoist şi mândru faţă de cei din jurul meu şi am atins poziţia opusă în care sunt dispus ” să le schimb scutecele”  în mod constant. La urma urmei, totul depinde de realizarea importanţei, iar pe calea spirituală devine evident că aceasta este munca noastră, că acesta este modul în care facilităm corectarea lumii şi dăruim plăcere Creatorului.

Nu există nicio muncă mai mare decât aceasta. Nu este accidental faptul că este scris că o persoană care işi ară câmpul pentru a hrăni pe cei flămânzi, execută munca spirituală a preoţilor. Noi pur şi simplu nu înţelegem care este sarcina Kohanim (Preoţilor) . Sub externa „măreţie”, ceva cu totul diferit este ascuns – grija pentru cei care sunt mici. Într-o familie, copiii sunt cei mai importanţi şi totul se învârte în jurul lor. Acesta este modul în care noi ar trebui să acţionăm, de asemenea. Aceasta se numeşte „împărăţie de preoţi”, în care nu avem nimic altceva în afară de această muncă. Noi creăm corespondenţa dintre Creator şi creaturi, adaptând dorinţele lor la revelaţia Sa.

Întrebare: Ce ne lipseşte acum pentru acest lucru ?

Răspuns: Avem nevoie de mulţi oameni calificaţi. Toţi prietenii noştri trebuie să treacă prin cursuri pentru profesori şi organizatori. Avem resursele şi trebuie să le realizăm din ce în ce mai mult, mai larg, mai adânc şi mai înalt. Avem nevoie de muncă masivă în educaţie, care va necesita eforturile tuturor, fără excepţie. Şi apoi, odată ce suntem gata, trebuie să ne gândim cum să ieşim către publicul larg.

Va trebui să facem acest lucru imediat, iar noi suntem deja în întârziere. Este o ruşine că nu toată lumea mă aude. Acest lucru mă face să mă tem de ceea ce s-ar putea întâmpla în ţară, în viitorul apropiat. La urma urmei, totul în lume este rigid interconectat şi doar noi suntem capabili să „îndulcim” ceea ce se întamplă, cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 13/6/12,  Arvut

Complexitatea Inexprimabilă

Baal HaSulam, „Esenţa Înţelepciunii Cabalei”:

Această înţelepciune nu este nici mai mult, nici mai puţin decât o succesiune de rădăcini, care atârnă în jos pe calea cauzei şi efectului, prin reguli fixe, determinate, impletindu-se într-un singur scop exaltat descris ca „revelaţia Dumnezeirii Sale către creaturile Sale în acest lume … „

Într-adevăr, dacă luaţi corpul unui animal mic, a cărui singură sarcină este de a se hrani, astfel incât să poată exista în această lume, pentru suficient timp încât să devină tată şi să ducă mai departe specia sa, veţi găsi in el o structură complexă de milioane de fibre şi tendoane, după cum fiziologii si anatomiştii au descoperit. Şi există acolo mai mult decât oamenii au descoperit până acum. Din cele de mai sus, puteţi concluziona marea varietate de aspecte şi canale care trebuie să se conecteze, în scopul de a obţine şi de a descoperi acest scop sublim.

Sistemele sunt complicate în această lume, de asemenea, din cauza elementelor infinite care sunt conectate. Nici măcar nu ne putem imagina complexitatea conexiunilor care susţin viaţa într-un corp, deşi pentru o perioadă limitată de timp. Această complexitate nu rezultă din faptul că cineva doar a simtit în acest fel. A inceput de la forma esenţială a atomilor şi moleculelor care s-au conectat, astfel încât alte conexiuni au putut fi formate, prin care sistemele corpului sunt stabilizate: sistemul limfatic, sistemul circulator, sistemul nervos, etc.  În cele din urmă, toate aceste sisteme funcţionează în armonie reciprocă de cooperare.

Astfel, organismul se dezvolta cum ar trebui. În scopul de a susţine viaţa fiziologică la un nivel minim, astfel încât va fi posibil să te ridici de la ea la existenţa spirituală, este nevoie de un sistem complex, elegant.

Este la fel şi în spiritualitate, dar aici complexitatea, încorporarea reciprocă, este infinit mai mare. Ştiinţa convenţională a explorat doar o mică parte din lumea noastră, în timp ce Cabalistii au atins fenomene diferite, prin penetrarea în adâncimea lor, toată calea până la rădăcinile lor, ajungând la Lumina de bază şi la vas.

Deoarece este imposibil să se exprime acest lucru în cuvinte, astfel încât să fii capabil să-ţi imaginezi ceva, Cabalistii se limitează la regulile de bază prin descrierea de Partzufim, linii, cercuri, Lumini, vase, Sefirot, Reshimot, etc. Ei ne spun despre lumi, despre sistemul Sfinţeniei şi al impuritaţii, deoarece ei nu doresc să deruteze oamenii prin a merge în profunzime mare, şi doar ne spun despre conexiunile de bază cu sursele într-un limbaj adecvat, care este înţeles numai de cei care au atins spiritualitatea .

Chiar si fără aceasta, sursele Cabalistice care au fost descoperite au provocat confuzie şi au adus un mare rău, deoarece oamenii le-au citat ieşite din context şi au descris imaginile prin încercarea de a le conecta la lumea noastră. Astfel, diverse cărţi care descriu toate tipurile de farmece au fost publicate, care interferează grav cu înţelegerea corectă, serioasă şi pură a lumii spirituale. În cele din urmă, doar au derutat publicul larg. Cunoştinţele şi înţelegerea pe care Cabalistii a vrut să le transmită unul altuia a ajuns la destinatarii greşiţi, au fost denaturate, şi au devenit tot felul de diferite „surogate”.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 8/6/12  „Esenţa Înţelepciunii Cabalei”

Atelierele de lucru: nu doar dezbateri verbale, ci o ascensiune la unitate

Întrebare: Cum lucrez cu grupul, în scopul de a clarifica în mod corect tot ceea ce se întâmplă cu mine?

Răspuns: În primul rând, încearcă să te conectezi cu prietenii. Lasă clarificările acum, nu ai instrumentele potrivite pentru a clarifica lucrurile. În primul rând trebuie să dobândeşti mijloacele, un vas spiritual cu care poţi clarifica ceea ce se întâmplă. Pentru moment, atitudinea ta faţa de viaţă este distorsionată.

Astăzi trebuie să construieşti un nou vas în grup, deoarece clarificarea şi, de fapt, totul, depinde de relaţia reciprocă pe care o persoană o are cu mediul înconjurător.

Întrebare: Noi încercăm să o facem în ateliere de lucru. Cum putem clarifica în mod corect întrebările pe care ni le prezinţi?

Răspuns: Trebuie să doriţi să vă conectaţi pe baza întrebărilor mele.Întrebarea în sine nu este aşa de importantă, ca de asemenea, tot ceea ce se spuneţi în discuţii. Cuvintele sunt necesare, astfel incât să ne ridicăm deasupra lor şi permanent să ne gândim cum să se conectăm cu prietenii. Indiferent de ce prostii poate spune prietenul, mă ridic deasupra acestui lucru, dorind să mă conectez cu el. Trebuie să văd prietenii ca fiind cei mai mari ai generaţiei noastre, şi pe de altă parte, să le dăruiesc partea mea din dăruirea generală.

Munca are loc pe două niveluri: jos- ura şi asprimea, iar sus- iubirea şi puritatea. Dacă aceste două lucruri există, este deja un anumit tip de vas. Dacă atingi un astfel de decalaj mare între asprime şi puritate, atunci Lumina, Creatorul, este dezvăluit.

Până atunci, lucrezi in mod constant  în ateliere, în conexiuni şi în studiere, în scopul de a atinge acest decalaj, care pentru noi este scopul numit „Muntele Sinai”.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 6/08/12, „Esenţa Înţelepciunii Cabalei”

Condiţii pentru cei care cer viaţa

Se spune în Tora că, la poalele Muntelui Sinai, Creatorul a spus poporului lui Israel: „şi acum, dacă mă veţi asculta, şi veţi păstra legământul Meu, veţi fi poporul unic dintre toate popoarele.” Este o conditie aici: „Vă voi da Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie, dacă veţi înţelege că trebuie să împliniţi formula corecţiei, planul corecţiei.”

Creatorul dăruişte totul, instrucţiunile şi împlinirea lor, dar trebuie să ştii unde eşti îndreptat. Aici un anumit angajament este necesar din partea celui mai mic, care se verifică: Este de acord cu asta? Şi dacă nu a atins nivelul de acord încă, atunci exilul din Egipt poate reapărea şi în cele din urmă ne vom găsi din nou la poalele Muntelui Sinai, confruntându-ne cu aceeaşi condiţie.

Acordul din partea celui mai mic simbolizează nevoia de clarificare- el trebuie să afle că doreşte cu adevărat acest lucru şi nimic altceva. Chiar dacă nu i s-ar fi dat o condiţie aşa de strictă, el ar fi acceptat-o incă, cu inima şi sufletul său, cerând acest lucru şi dorindu-l. Condiţia i-a fost dată pentru a-l ajuta să clarifice ceea ce de fapt trebuie să facă.

Deci, de ce o persoană nu ajunge la adunarea de la Muntele Sinai, cu o cerere clara: „Vreau să fiu corectat! Te rog, dă-mi Tora şi o voi păstra, în scopul de a-Ţi aduce mulţumire … „ideea este că o persoană ajunge la acest lucru ca urmare a separării. Ea are o deficienţă, dar nu poate clarifica lucrurile independent, aşa că Lumina trebuie să acţioneze prima. Prin Lumina care este descoperită, o persoană simte întunericul- punctul ei din inimă se ridică la Muntele Sinai şi, în acelaşi timp, la poalele muntelui ea construieşte „viţelul de aur.” Într-adevăr, cum pot toate celelalte dorinţe ale sale să accepte să se ridice la acelaşi nivel, în care ea este gata să lucreze în daruire, făcând munca preoţilor?

O persoană trebuie să descopere domeniul muncii sale viitoare, toată grosimea „muntelui” de sus în jos. Prin urmare, ea se confruntă cu această condiţie. Ea poate refuza şi „muri”, ceea ce înseamnă a sta în dorinta de a primi, a se întoarce în Egipt. Poporul lui Israel a cerut acest lucru lui Moise, mai mult decât o dată în timpul călătoriei în deşert. Ego-ul în mod constant solicită să ne întoarcem în Egipt, deoarece Egiptul este descris ca un pământ fertil, abundent. Totul a fost din abundenţă acolo, deci care a fost problema?

Egiptul umple dorinţele egoiste la maxim. Ei nu aveau nimic care să le lipsească acolo, cu excepţia unui singur lucru: în măsura în care eşti dezvoltat, simti întunericul şi suferinţele, şi intri în cei „şapte ani de foamete”, dar este foame spirituală, o sete spirituală, când nu este nimic care să revigoreze sufletul tău, ci numai stomacul. Dorinta de a primi este plină, dar pentru dorinta de a dărui este exil şi moarte.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/06/12, „Arvut (Garanţia reciprocă)”

O mare lumina, in loc de o scanteie mica

Intrebare: Daca scanteia spirituala are o asa mare putere, atunci de ce omul nu este atras inspre ea complet si tot timpul exista urcusuri si coborari ?

Raspuns: Este pentru ca datoria omului e de a stabilii legatura adevarata intre dorinta de primire si scanteia spirituala. Intr-o parte Creatorul, scanteia spirituala si in partea cealalta creatul,  dorinta de a primi. Si eu trebuie sa fac legatura intre ei, sa-i impletesc unul cu celalalt.

Dorinta de a primi este natura noastra, suntem noi insine. Dar acum imi sclipeste scanteia spirituala si imi ia capul si nu stiu incotro sa continui, inspre ce lume spirituala care nu stiu unde este. Omul care simte pentru prima data aceasta revelatie, isi pierde echilibrul si sensul realitatii. De aceea, in zilele noastre, toata lumea pare fragila si agitata .

De aceea, datoria noastra e de a descoperii toata lumina din NRNHY in locul scanteii, ca dorinta noastra de a primi sa-i descopere toata purerea si sa se  conecteze impreuna. Cind dorinta de a primi va primi forma luminii si o sa se imbrace in ea, atunci o sa se transforme in „Kli” si noi vom descoperii – nu scanteia cea mica ci o lumina mai puternica de 620 de ori.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabalan 6/6/12, Shamati,nr. 21

Sub Controlul Ascunderii

Ne aflăm sub controlul ascunderii, adică nu il simtim pe Cel care actioneaza si ne conduce, pe Cel care ne trezeste gandurile si dorintele. Si astfel simtim ca noi suntem cei care actionam din interior gandurile si dorintele.

Asta inseamna ca daca fac ceva si reusesc, atunci este succesul meu. Si daca nu, este vina mea sau din interiorul ego-ului mei, incep sa imi blamez destinul, sau tot ce ma inconjoara.

Ascunderea ne este data sa o depasim si sa il descoperim pe Cel care actioneaza asupra noastra si nu numai, dar care face acest lucru cu bunatate. Asta inseamna ca ascunderea are anumite nuante, iar noi trebuie sa descoperim forta care actioneaza asupra noastra. Astfel, daca ne dorim in eforturile noastre libertatea de a alege, straduinta si proprietatea actiunilor, acest lucru este posibil doar daca actionam catre dezvaluirea Creatorului.

Iar noi facem restul actiunilor pentru ca aceasta este calea pe care ne indruma Creatorul. Si doar in legatura cu dezvaluirea Sa El ne lasa un anumit spatiu pentru ca El asteapta asta de la noi si vrea sa fie dezvaluit ca singura forta care este buna si face bine.

Astfel, persoana primeste ca fiind corecte si de ajutor pentru dezvaluirea Creatorului, tot ceea ce se intampla in viata sa, bun sau rau, toate situatiile care apar. Si apoi vede ca are posibilitatea de a actiona in fiecare moment.

Si mai mult decat atat, in timp ce simte ca este detasat de Creator, el este de fapt aproape de Acesta. Atunci simte nevoia de a-l revela.

De ce i se da persoanei sentimentul ca ii lipseste adeziunea cu Creatorul? Deoarece este slab si nu se poate trezi singur desi are nevoie de asta. Si cand se intampla asta si Creatorul il trezeste, inseamna ca persoana se apropie de El.

Persoanei care primeste anumite situatii si raspunde ca nu exista nimeni in afara de El trebuie sa ii fie foarte clar si sa inteleaga ca tot ce se afla in interiorul sau si in lumea sa a fost trimis de sus. Si rolul sau este doar de a gasi lipsa pentru dezvaluirea radacinii a tot ce se intampla, ratiunea pentru tot. Asta inseamna a descoperi forta superioara, pe Creator, Keter (Coroana).

Acest tip de rugaciune si cerere trebuie sa existe intotdeauna in persoana astfel incat aceasta sa poata descoperi ratiunea fiecarei stari pe care o are.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 05/06/2012, Shamati #25