Daily Archives: 3 iulie 2012

O Aventura Pentru Adulti

Intrebare: In ce fel este diferit congresul din Nord de cel care a avut loc in desertul Arava?

Raspuns: Noi am vorbit deja despre asta in workshop-ul de ieri, atunci cand am discutat despre cum se schimba sentimentele noastre ca rezultat al workshop-urilor si cand am discutat despre atitudinea noastra fata de ele. Noi am vazut ca de fiecare data inceputul este mai dificil- este mai greu sa vii la workshop- insa intrarea si conexiunea vin mult mai repede si impresiile noastre cresc si devin mai clare si mai stabile.

La fel se intampla la congrese, deoarece un congres este un fel de workshop, insa mult mai complex deoarece este facut din mai multe parti si noi trebuie sa ne acordam cu acesta.

Desigur, este mai greu sa ne pregatim pentru congresul care urmeaza si impresiei pe care ar trebui sa o primim de la acesta in comparatie cu congresul de la Arava, la care ne-am simtit ca si cum paraseam Egiptul si ne apropiam de muntele Sinai. Exista o legenda aici, un fel de aventura. Astazi ne aflam in fata unei munci de rutina: ajungem la un alt loc, constatam ce este necesar, avem lecturile….prima impresie lipseste, a fost schimbata cu o „procedura standard”, cu rutina.

Si asta este bine pentru ca este modul in care natura ne da o atitudine mai matura astfel incat sa incercam sa penetram sentimentele noastre si sa fim impresionati de lucruri mai profunde.

Noi spunem ca in Arava am ajuns la nivelul Shoresh (nivelul radacina) al vaselor noastre. Focul a ars in noi si noi ne-am simtit ca niste eroi cautand aventura. Acum ne-am mutat la nivelul unu sau doi, dorinta este de asemenea mai „densa” si atitudinea noastra ar trebui sa fie mai serioasa. Nu exista spatiu aici pentru euforia aeriana, pentru impresiile copilaresti; ar trebui sa cautam toate acestea in interiorul nostru, in adancimea sentimentelor si intelegerii noastre. Asta este important.

Astazi noi trebuie sa atingem conexiunea in conditii dificile,  fara prima impresie,  cu o dorinta care este mai densa. Noi trebuie sa fim recunoscatori pentru ca am primit o dorinta mai densa. Aparent am reusit sa facem ceva in trecut si acum trebuie sa ajungem la o impresie mult mai puternica decat inainte si care nu mai este copilareasca ci mult mai matura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 02/07/2012, “Intrebari despre Congresul de Consolidare din Nordul Israelului”

Ati Comandat Un Film Al Vietii Voastre?

Intrebare: La workshop-ul de ieri m-am simtit inspirat de sperantele tuturor prietenilor care au venit la congresul care va avea loc in cateva zile in partea de nord a Israelului. In urmatoarele cateva zile, vom incerca sa pastram motto-ul „insistati in mod repetat!” Astazi, insa, simt ca ma aflu intr-o stare complet opusa, si nu mai cer ca ieri. Ma simt ca si cum mi-ar fi fost tras presul de sub picioare.

Raspuns: Cred ca asemenea schimbari ar trebui sa aiba loc de la un moment la altul nu de la o zi la alta. Acum cateva clipe am simtit adeziunea cu scopul si mi-am dorit asta cu multa intensitate si energie pentru ca un moment mai tarziu sa ma simt in stare total opusa, ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata.

Ce se intampla? Ce inseamna asta? De ce se schimba dorintele noastre? Nu este nici o problema; asta este creatia. Suntem asemeni unui ecran TV unde ni se arata ce vedem si nu vedem ce nu ni se arata. Nu eu sunt cel care proiecteaza filmul, si oricare ar fi proiectul acesta nu depinde de mine.

Intrebarea este cum pot deveni cel care proiecteaza filmul daca vreau sa vad si nu cel caruia i se arata? Nu vreau ca in viata obisnuita sa fiu cel pe care il vad in film. Vreau alt film!

Intrebare: Insa pot proiecta eu acest film, cum ma pot pregati in mod corect de acum incolo?

Raspuns: Problema este ca imi pot schimba sentimentele fata de filmul care mi se arata doar daca ajung la forma sa reala. Mi se trimit in mod constant noi Reshimot-uri (reminiscente), semnale, noi imagini, care vin in mod constant la mine din Ein Sof (Inifinitatea). Este o cale foarte lunga si intre timp eu reactionez ca un animal tanjind dupa sentimente bune si scapand de cele rele.

Daca nu vreau sa avansez ca un animal, ca in imaginile si sentimentele care vin spre mine in care ma aflu in acest spatiu tri-dimensional care determina viata mea, daca vreau sa avansez repede si usor, trebuie sa ma identific cu Cel care imi proiecteaza filmul. Trebuie sa ma conectez cu El, cu planul Sau, sa fiu alaturi de procesul care se desfasoara, sa fiu de acord cu ce imi trimite El si sa inteleg ca ceea ce imi trimite si ce vad sunt doua lucruri opuse.

Exista de exemplu o imagine pe care o puteti vedea alb pe negru sau negru pe alb, negativ si pozitiv. Si aici trebuie sa imi schimb perceptia, insa pentru noi nu este doar alb si negru, ci forme care sunt opuse in multe si diferite proprietati ale perceptiei. Trebuie sa vreau sa percep imaginea in modul in care Cel care o trimite o vede. Imaginea vine de la ecranul tridimensional in care ma aflu, si pe care il pot simti asa cum El mi-l descrie, de modul in care El mi-l trimite. El imi trimite o imagine care este plina de bunatate si incantare, pentru ca El este bun si binevoitor, in timp ce eu vad totul absolut opus in perceptia mea, in dorintele mele si in gandurile mele.

Pentru a vedea forma reala, trebuie sa imi schimb perceptia, atributele si dorintele mele in sens opus. Acest lucru este posibil. Am o alta conexiune cu El in afara de aceasta imagine si prin imagine ma pot conecta cu El.

Daca iau aceasta imagine, ca intreg, tot ce se afla in fata mea si vreau sa ma conectez cu aceasta si sa ii atribui acest lucru Unicului, celui care proiecteaza acest film, ma conectez cu El si ii pot cere sa imi schimbe atributele.

Astfel, cu ajutorul lumii, aranjand-o in corecta concordanta cu aceasta metoda, ma conectez cu Creatorul si El face aceasta schimbare in mine. Apoi vad ca aceasta imagine se schimba si inteleg ce am de facut. Principalul lucru este sa accept pentru prima data aceasta schimbare. De acum stiti deja cum sa procedati, aveti o cale; aveti abordarea potrivita. Sa speram ca vom fi capabili sa implinim aceasta prima actiune.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/07/2012, Zohar

Masa rotunda in Toronto

Pe 28 Iunie 2012 grupul de Responsabilitate Reciproca din Toronto a organizat cu succes in Toronto prima masa rotunda. Subiectul mesei rotunde a fost „Relatia din

Discutia a inceput la centrul mesei rotunde care a fost sustinuta de:

Ryan Dyment (miscarea Zeitgeist, Toronto), Directorul Executiv al Institutului de Economie Bazata pe Resurse, care distribuie materiale care ajuta persoana sa inteleaga natura dependenta a economiei moderne, o viziune holistica a viitorului umanitatii si a relatiilor sale cu mediul.

Trey Winney, organizator senior al Occupy Toronto;

Barbara Elizabeth Mercer, autor, poet si artist vizual care din 1962 a lucrat printre altele la TV Ontario, CBC, Compania Canadiana de Opera si baletul National al Canadei;

Julian Edwards, membru activ si vorbitor pentru Responsabilitate Reciproca;

Eric Hellman, coach comunicator, scriitor si consultant, ale carui proiecte trecute includ coordonarea Sustenabilitatii Mesei Rotunde la UN- Forumul Mondial de Habitat Urban (Vancouver), co-organizator al primei conferinte Spiritualitatea in Lucru din Toronto, organizator al evenimenyului Ziua Internationala a Pacii la Expozitia Mondiala si co-fondator al primului program de reciclare Cutia Albastra si al Consiliului de Reciclare din Ontario;

Tom Cooper, Director al Hamilton, Directorul Masa Rotunda Hamilton pentru Reducerea Saraciei.

Patrick Legault, reprezentantul Responsabilitatii Reciproce, Toronto.

Dupa ce au fost purtate discutii si au avut loc raspunsuri la intrebarile audientei, toti participantii la masa rotunda au participat la discutii pentru a raspunde la urmatoarele intrebari:

  1. Care sunt principalele valori care credeti ca ar trebui sa se afle in fruntea societatii noastre in secolul 21?
  2. Ce vreau eu personal sa fac pentru a incepe acesasta tranzitie catre un mediul nou, pozitiv?

Impresiile participantilor de la masa rotunda au vizat:

  • A existat un sentiment ca aceia care au fost prezenti nu numai ca erau pregatiti pentru acest eveniment, ci chiar asteptasera acest lucru de mult timp. Participantii la masa rotunda au spus ca este singura platforma globala care da posibilitatea unei persoane de a fi auzita si de a auzi pe altii, de a concentra tot ceea ce avem la aceasta masa rotunda. Oamenii au fost foarte multumiti la sfarsit si au intrebat cand va avea loc urmatoarea intalnire. La masa rotunda, a existat un sentiment foarte precis cu privire la modul in care lumea devine unita si tot ceea ce am auzit si am invatat pana acum devine dintr-o data foarte practic.
  • Cum pot explica ce sta si ce se ascunde dincolo de cuvinte? Cum imi pot converti gandurile si sentimentele, care sunt mult mai profunde decat cele mai profunde discutii sociale si subiecte? Este imposibil sa convertim, este necesar sa simtim. Raspunsurile noastre sunt la radacina relatiilor noastre cu ceilalti.
  • Multumiri tuturor celor care au depus atat de mult efort in organizarea mesei rotunde de ieri! Totul a fost gandit, incepand de la hartia si instrumentele de scris de pe mese, apa si prajiturile, logistica, clipurile, moderatorii… Ca urmare, toti participantii au simtit intentia unita. A fost frumos sa privim fetele si sa ascultam vocile vorbitorilor care au vrut sa isi exprime sentimentele pe care am dorit sa le transmitem tturor.

tre oameni in lumina crizei globale.”

Contact Cu Viitorul

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, paragraful 15: Cand examinati cele trei stari, veti constatata ca persoana are nevoie de una in asa fel incat, daca de exemplu una ar fi anulata si celelalte vor fi anulate de asemenea.

Daca, de exemplu, starea trei- conversia de la forma primirii la forma daruirii- nu s-a materializat, atunci cu siguranta, acea prima stare din Ein Sof nu va putea niciodata sa apara.

Asta pentru ca perfectiunea s- a materializat acolo doar pentru ca starea trei era deja acolo, asa cume este si in prezent. Si toata perfectiunea care a fost imaginata in acea stare este ca o reflectie din viitor in prezent. Insa daca viitorul ar putea fi anulat, nu ar exista nici un prezent. Astfel, starea trei a necesitat existenta primei.

Intregul plan, inclusiv partea initiala, de mjloc si cea finala nu ar exista fara forma viitoare. Se spune: „Sfarsitul actiunii este gandul initial”, ceea ce este adevarat pentru orice plan si orice actiune- forma viitoare este obligatorie si in sine determina toate detaliile.

Inceputul este doar punctul fiintei create, care este separat de Creator. In forma viitoare, fiinta creata ar trebui sa fie ca si Creatorul, atunci cand se ridica la nivelul Adam, nivelul „uman”, rezulta din lumea Domeh (similar). Ceea ce determina procesul: de la inceput pana la sfarsit, noi trebuie sa incepem dezvoltarea noastra de la sfarsit la inceput. Ceea ce inseamna ca „sfaristul actiuni sta in gandul initial”. O „actiune” este deja sfarsitul sau, forma finala si completa, de la care noi stim cum sa abordam lucrurile. Este singura modalitate prin caree munca spirituala are loc.

In lumea noastra noi presupunem ca actionam diferit, dar nu este asa. Doar pare asa deoarece jumatate din actiunile si gandurile noastre sunt ascunse. Pare ca ceva nou se intampla, ca fac ceva, dar de fapt nu vad ce se intampla in spatele scenei unde totul este aranjat pentru mine, unde forma viitoare determina forma curenta din care se presupune ca apare.

Pare ca si cum as trece prin acelasi proces de dezvoltare si pare ca o pot influenta conform dorintei si planulul meu si sa ascult dorinta celor din jurul meu. Intre timp, eu pur si simplu nu vad ca totul este predeterminat si programat.

Forma viitoare determina acolo totul si tot ce va fi acolo, si doar atitudinea influenteaza sentimentele, maniera in care noi acceptam ce se intampla.

Deci nu trebuie sa ne gandim deloc la actiuni in sine. Intentia este actiunea. Atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla este elementul nou pe are il putem adauga conform principiului „Aceia care m-au inconjurat si in fata si in spate.” Creatorul tine totul in mainile Sale si tot ceea ce fiintele create trebuie sa faca este sa schimbe perceptia realitatii, ca si cum o accepta si el ca fiind buna, in echivalenta de forma, sau in forma suferintei.

Intrebare: Cum se poate ca, desi faza finala exist deja, noi trebuie totusi sa facem eforturi?

Raspuns: Eforturile noastre independente sunt necesare pentru ca sa vrem sa ne formam noi valori interioare pentru noua perceptie. Daca va pierdeti energia pentru a schimba lumea, inseamna ca sunteti nesabuiti. Nu trebuie sa schimbati lumea in prezent ci in viitor. Animalele fac instinctiv asta, iar omul isi dezvolta aceasta abilitate atunci cand coboara din copac.

In fond, este imposibil sa avansam fara sa cunoastem viitorul. Credintele paganilor antici doreau doar sa se conecteze cu viitorul. Astazi noi pur si simplu nu le mai intelegem obiceiurile, dansurile, ritualurile si chiar artele martiale nu aveau ca scop sa dauneze cuiva ci doar sa „blocheze” viitorul deasupra noastra.

Omul s-a confruntat intotdeauna cu problema cunoasterii viitorului si simtirii lui. Daca trag cu sageata din arc, de exemplu, trebuie doar sa prind momentul in care pur si simplu ating tinta, simt momentul viitor in care sageata isi atinge tinta. Este suficient. Aceasta se numeste „a trai in viitor”, a fi in contact cu el. Apoi, prin acel sentiment, imi pot aranja actiunile in calea catre el.

Insa noi nu ne-am dezvoltat in aceasta directie de ceva timp deoarece egoul crescand a fost deprivat de percepria naturala care ne-a fost implementata si noi am pierdut contactul cu aceasta.

Daca nu cunosc forma viitoare si nu ma conectez cu el, nu actionez; este un semn ca dorinta mea nu este inca, clarificata. Deci nu trebuie sa plangem- trebuie sa ne indreptam toate actiunile catre conexiunea cu viitorul.

Viitorul nostru este atributul daruirii si eu trebuie sa il exprim prin diferite forme. Cand imi este clar cum trebuie sa imi determin viitorul, cer corectia sa si apoi il descopar.

In consecinta, si acum, daca imi imaginez corect grupul, el imi arata viitorul in care sunt total conectat cu el in toate atributele sale. Acesta este primul nivel spiritual. La urmatorul nivel mi se da o dorinta egoista si mai mare, ma voi indeparta iar de prieteni, voi incepe sa nu ii mai respect si sa ii urasc mai mult pentru a ma reuni apoi cu ei dupa ce depasesc aceste intreruperi. Procesul continua pana cand devenim ca elevii lui Rabi Shimon, uniti deasupra cuptorului de ura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 7/1/12, Introducere la Cartea Zohar”

Lumina este intodeauna raspunsul la cerere

Baal Hasulam, articolul „Shofarul(cornul) lui Mesiah”

Si din aceasta cauza si-a permis Rashbi dezvaluirea intelepciunii ascunse in cartile sale Zohar si Tikunim. Oricum a facut asta cu o mare grija, nedand voie nimanui sa-i scrie vorbele in afara de Rabi Abba care a scris astfel ca numai inteleptii fii  ai Israelului sa poata inteleaga- si inteleptii celorlalte natiuni sa nu poata inteleaga.

Motivul a fost ca: daca oamenii care sant condusi de „egoism” o sa descopere ceva din aceasta intelepciune, ei nu vor putea inainta. In alt loc Baal HaSulam da exemplu de un fruct necopt care poate fi daunator omului.Caci raspunsurile pe care le primim fara efort, fara autoinaintare in programul lor doar le blocheaza drumul .

Toata intelepciunea Cabalei este ascunsa in forma treptata, astfel ca omul sa inteleaga din ce in ce mai mult in functie de inaintarea lui spirituala interioara si in acest fel poate inainta. Si invers daca ar fi primit raspunsuri de la capul locului fara marirea si dezvoltarea „kliului” l-ar fi oprit si nu l-ar fi lasat sa inainteze. Si atunci el nu ar fi simtit ca trebuie sa faca o schimbare, sa acumuleze un nou program, si s-ar fi impiedicat de a descoperii drumul pentru a intra in lumea spirituala.

Acesta este motivul pentru care „hamekubalim”(invatatii) au avut mare grija sa nu se descopere lucruri pe care oamenii nu sunt  inca in  stare sa le inteleaga. Intelepciunea se capata in functie de gradul de pregatire, noi invatam ca sa invitam „hamaor hamahzir lemotav” (lumina care ne intoarce spre bine) si in masura in care ea ne repara, noi incepem sa intelegem si sa simtim ceea ce invatam.

Procesul se face astfel: noi ne legam de grup, de exemplu 10 oameni impreuna si atunci cu ajutorul fortei de unire putem sa inaltam (urcam) „MAN” inspre forta superioara. Ca raspuns, ajunge la noi „hamaor hamahzir lemotav” adica lumina inconjuratoare (haor hamakif) si ea ne schimba, unindu-ne intr-o unire adevarata si in acelasi timp ne repara – datorita acestei reparatii descoperim lumea de sus (superioara) in caracteristicele noastre reparate.

Repetam ordinea actiunilor:

1. Ne unim impreuna

2.Urcam „man” inspre tikun

3.Haor hamekif (lumina inconjuratoare) ne corecteaza

4.Descoperim realitatea superioara

Daca noi nu ne unim si nu ridicam „man”, atunci nu se intampla nimic. De aceea hamekubalim (cabalistii) au scris cartile lor in etape, in functie de inaintarea lor in invatatura. La prima citire descoperim egoismul nostru â, dupa aceea intelegem ca avem doar o singura solutie – urcarea spre unire (alia leihud) si dupa asta descoperim ca nici asta nu este de ajuns si trebuie sa urcam „MAN”. Daca facem asta atunci Lumina Superioara (Haor Haelion)-Lumina Inconjuratoare (Haor Hamekif) termina lucrarea.

Cartile cabalistilor (hamekubalim) ni se dezvaluie noua in functie de aceste etape, si toate acestea cu ajutorul invataturii (limud).

In primul stadiu (etapa) eu descopar raul (haraa), in a doua etapa vad ca nu sint in stare sa fac nimic si trebuie sa fiu legat cu prieteni, iar in a treia etapa inteleg ca nu ne putem descurca fara cerere catre lumina ca sa ne uneasca, pentru ca singuri nu putem face asta. Si atunci vine (ajunge) Lumina si termina treaba.

Prima jumatate a muncii este datoria noastra si a doua jumatate este completata de sus, se numeste „lucrarea Creatorului”(avodat HASEM”

Din lectia despre articolul „Shofarul lui Mesiah” Toronto 20.06.12

Temperament, astrologie, integralitate …

Întrebare: În Grecia antică – locul de nastere al fundaţiilor psihologiei, au fost distinse patru tipuri de oameni în funcţie de caracteristicile lor individuale: sanguin, flegmatic, melancolic şi coleric.

În psihologia modernă, o ramură care se ocupă cu diagnosticul calităţilor individuale, aceste lucru este foarte larg. O persoană vrea să ştie despre sine şi proprietăţile sale, în scopul de a maximiza potenţialul său.

De ce nu folosim, să zicem, 16 tipuri de proprietăţi individuale în metodologia integrală, ci numai patru?

Răspuns: Pentru că acestea sunt calităţi egoiste care corespund la patru tipuri de egoism. Dar există încă una – a cincea, din care toate celelalte provin şi care nu are formă proprie. Într-adevăr, aceasta corespunde structurii de patru nivele ale percepţiei umane şi a sufletului său. Dar toate acestea sunt legate de egoism.

În timp ce egoismul incă acţionează, într-adevăr am putea împărţi oamenii în aceste tipuri, adaugându-i şi calculându-i in funcţie de semnele lor zodiacale. Până astăzi, multe reviste publică toate tipurile de divinatie.

Dar noi vedem că nu este nimic cu care să putem lucra cu adevărat. De ce ne raportăm la un fapt care a supravieţuit încă? Am devenit persoane diferite si nu mai avem acest lucru. Aparent, fiecare temperament corespunzător se manifestă, desigur, dar nu este nimic ce putem face cu el azi.

Dacă înainte puteai alege o pereche în funcţie de semnul zodiacal, încearcă să selectezi un cuplu în funcţie de astrologie astăzi. Vei scoate căsnicii fericite din asta? Nu. Dacă dai cateva sfaturi pentru sanguin şi alte sfaturi pentru coleric, vor fi fericiti? Nu. Deci, de ce avem nevoie de această clasificare veche?

Aceasta clasificare obişnuia să fie corect[ in legătură cu egoismul activ mai vechi, care era liniar, individual şi orientat spre auto-nevoi.

Dar acum nu mai am nevoile mele personale. Nu vreau nimic. Oamenii au mers până la nivelul următor unde simt nevoia de ceva, dar nu pot spune ce este. Nu văd unde să găsesc sursa satisfacerii nevoilor mele. Intru intr-un fel de perversiune sexuală, petrec timpul cumva, în scopul de a uita de mine insumi. În plus, intru în droguri, teroare, sau altceva pentru că nu văd sursa plăcerii.

Şi poate să vină la mine doar prin intermediul societăţii integrale, când mă implic în ea. Astfel, trebuie să intru intr-o societate integrală şi apoi, acolo, în inima ei, voi găsi sursa împlinirii mele. Dar astăzi omul nu este încă la nivelul la care să realizeze asta.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 24/05/12

Şi nu va fi nevoie de sedative

Întrebare: Un membru al organizatiei noastre, un adult foarte emoţional, a dezvoltat probleme de somn. El a mers să vadă un specialist şi i-a fost prescris un medicament numit Ritalin. Am fost pur şi simplu şocat de acest lucru. Problema lui este că nu se exprimă suficient, în acord cu natura lui, iar medicul i-a limitat auto-exprimarea chiar şi mai mult.

Ar trebui să i se dea încă un loc în organizaţie acestei persoane impulsive, vocale in mod natural, pentru ca ea să se realizeze pe ea insăşi?

Răspuns: Dacă vrei să-l ajuti aşa cum trebuie, directionează-i mintea către munca în grup, el va simţi o astfel de putere de la ea, o astfel de organizaţie caldă, incât nu va avea nicio problema de restricţionare a sa, deci alţi oameni nu vor avea nicio problema participând activ la discuţii. Acest lucru se intampla automat; Sub influenţa câmpului comun, fiecare persoană devine particula sa echilibrată. Astfel, nu este nevoie de nicio presiune sau limitare aici.

Noi înţelegem că specialiştii nu au alte instrumente la dispoziţia lor; ei prescriu în mod automat Ritalin, iar acest lucru este practic esenţa profesiei lor, dacă poate fi numită aşa astăzi.

Oamenii au nevoie să fie puşi împreună într-un cerc, să li se dea o intenţie corectă, o atitudine şi instrucţiuni; este nevoie să-i supravegheaţi pentru a vă asigura că se comportă într-un mod ondulator în relaţie cu grupul, mergând în sus şi în jos. Toată lumea se mişcă similar modului în care se bate smântâna pentru a face unt: deasupra grupului – sub grup, deasupra grupului- sub grup.

Şi deodată un nou organism apare între ei, care are o viaţă absolut nouă. Şi, după cum ei înşişi se simt în el, încep să simt că acest lucru nou este urmatoarea etapă din dezvoltarea mea, eu sunt în ea. În loc să mă asociez cu trupul meu, mă asociez cu acest ceva comun pe care l-am dobândit împreună, iar aici nu mai sunt sangvin, coleric, flegmatic sau melancolic, ci pur şi simplu includ totul în mine. Sunt toate calităţile puse împreună.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 24/05/12

Frâuri pentru ego

Dorinţa de a primi nu poate fi pintenată fără „frâul şi hăţurile” călăreţului său. Aceasta trebuie să fie sub controlul cuiva, ca un măgar, căruia îi este dat un sac de cereale, legat la ochi si dirijat într-o singură direcţie. Numai atunci poate dorinta de a primi să lucreze.

Progresul nostru şi corectarea noastră se întâmplă numai prin Lumină. Lumina ne conduce uneori prin presiune şi, uneori, permiţându-ne să simţim o oarecare libertate. Dar noi trebuie să simţim şi să înţelegem unde mai exact această libertate ne este dată. Este posibil ca unde credem că suntem liberi să nu fim liberi deloc. Dacă înţelegem unde putem reacţiona şi în ce mod mai exact, atunci ne îndeplinim participarea în dezvoltarea noastră independentă.

Dar, înainte de a putea face acest lucru, trebuie să descoperim modul în care lumina creează şi reînvie mereu dorinţa noastră de a primi, prin conducerea ei directă şi menţinerea ei intr-o lesă scurtă. Toate acţiunile sale sunt menite astfel încât dorinţa să fie impresionată de acţiunile Luminii asupra ei, şi, în loc ca doar să se simtă bine sau de rău, ea să înceapă să afle: „De ce mă simt bine şi de ce mă simt rău, de ce un sentiment se schimbă în alt sentiment, ce mi se cere şi cum pot evita sentimentul rău şi să atrag sentimentul bun?

„Acest lucru înseamnă că trebuie să ştiu ce e bine sau rău pentru mine şi care este planul Celui care schimbă sentimentele mele de la o extremă la alta. Cum îl pot găsi şi percepe, cum pot descoperi planul Său şi înţelege intenţia Sa? Pe ansamblu, toate aceste întrebări egoiste provin din faptul că mă simt prost în această viaţă, deoarece în caz contrar, dorinta de a primi nu ar fi evocată. Sentimentul rău este un sentiment de lipsă, care necesită o umplere.

La început, doar nu mă simt la fel de bine cum am făcut-o înainte. Apoi, devine din ce în ce mai puţin plăcut, până ce, în cele din urmă, nivelul de plăcere se reduce la zero. Apoi, devine din ce în ce mai rău, până când devine de nesuportat. Acest lucru înseamnă că stările în care sunt pot fi foarte diferite, de la foarte rele la foarte bune.

Astfel Lumina se joaca cu dorinţa mea de a primi şi aduce schimbări tot timpul, în aşa fel încât dorinţa va afla despre sine şi despre diversele umpluturi. După ce a perceput destul de multe discernăminte interne, o persoană poate stabiliza atitudinea sa faţă de Cel care le aduce şi vrea să-L descopere. Acest lucru se datorează faptului că El este sursa întregului bine şi rău din viaţa dorinţei de a primi. În acest mod avansăm.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12, Shamati # 8

Nascuţi dintr-o „umbră a sfinţeniei”

Când vom începe să simţim ceva în ceea ce priveşte sursa Luminii şi Lumina în sine, este un nivel avansat. Vrem s-o descoperim, s-o percepem, s-o gestionăm. Este un nivel înalt în dezvoltarea ego-ului numit „Faraon”, care întreabă: „Cine este Domnul ca să-L ascult? Vreau să-mi conduc propria-mi viaţă eu insumi! ”

 Sunt de acord că Creatorul există şi că El conduce lumea, dar vreau s-o conduc în locul Lui! După multe lovituri, când văd că n-o pot face, încep să-mi dau seama ce se întâmplă, adevăratul scop al conducătorului, ce vrea El şi în ce scop.

Apoi simt că ascunderea Conducătorului este din cauza dorinţei mele de a-L descoperi, în scopul de a-L conduce. Acesta este motivul pentru care conducătorul se ascunde până când încep să simt că nu există nici o alegere şi renunţ- decid să ajung la cunoaşterea Lui. Astfel, o atitudine specială faţă de Creator este născută în fiinţa creată, care vrea sa-i ia locul. Acum, ea îşi schimbă radical atitudinea într-o asemenea măsură încât vrea să se asemene Creatorului. Apoi, începe să descopere planul Creatorului. Până atunci a sperat că ar avea o şansă de a conduce lumea, de a-i cunoaşte legile şi de a o transforma în dorinta de a primi plăcere.

Dar apoi începe să înţeleagă că este imposibil şi că este mai bine să contacteze Creatorul, în scopul de a cunoaşte planul Său şi de a încerca să-L urmeze, ceea ce se numeşte „a păstra legile naturii.” Acum ea înţelege că există reguli pentru întreaga cale pe care a experimentat-o. Totul este supus unei formule speciale şi prin ascundere o persoană primeşte şansa de a participa la propria ei dezvoltare.

În ciuda goliciunii pe care o simte în vasele sale de recepţie, ea se poate ridica deasupra lor şi se poate identifica cu planul superior, cu Conducătorul. Apoi, dorinţa sa de a primi nu va sta în calea sa, ci mai degrabă invers, sentimentul răului împinge o persoană de a se ieşi din ea însăşi, de a ieşi din ego-ul său, deoarece simte doar durere în ea. În acest caz, este mai uşor pentru o persoană să se ridice mai presus de această durere, mai presus de dorinţa sa de a primi, şi să adere la planul superior, în scopul de a avansa în mod conştient, prin cunoaşterea Conducătorului.

Apoi, vede ca umbra care a ascuns de ea plăcerile şi Creatorul a acţionat de fapt în favoarea sa. Se spune, „Îmi place să stau în umbra Lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele”, ceea ce înseamnă că primeşte deja plăcere din ascundere, deoarece vede că este renăscută din ea. Acest lucru se datorează faptului că niciodată Creatorul n-a vrut să-i provoace durere; Creatorul este bun şi binevoitor. Pântecele mamei (Rechem în ebraică), provine de la cuvântul ebraic Rachman (milostiv) şi, deşi naşterea unei persoane este sub mare presiune şi cu durerile naşterii, vine din dragostea şi mila pe care Creatorul le arată unei persoane.

O persoană trebuie să se verifice în mod constant pe ea însăşi şi să vadă în ce umbra este, dacă el este sub „umbra sfinţeniei” sau sub „umbra lui Sitra Achra ” (cealaltă parte). Acest lucru este determinat de modul in care o persoana iese din orice situaţie, şi în ce direcţie o duce această umbră, la ce acţiuni o conduce, şi la modul în care determină starea sa. Fie că simte că o ajută să se apropie de Conducător, ceea ce înseamnă că Conducătorul pare să se joace cu ea, atrăgându-i atenţia şi chemând-o să ajungă să-L cunoască. Apoi, vede că umbra nu a fost de la Conducător, nu de la Creator, ci mai degrabă de la propriul ego.

Dar este posibil ca o persoană să nu înţeleagă toate acestea şi să ceară doar un singur lucru: ca umbra să dispară din lume. Aici, problema principală este rezolvată- poate o persoană atribui toate umbrele dorinţei sale de a primi şi înţelege că acesta este modul în care Creatorul o ajută să-şi limiteze dorinţa şi să creeze un Masach (ecran) şi Lumina care se Reîntoarce la Sursă şi să se apropie de Creator?

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12,  Shamati nr. 8