Daily Archives: 25 iulie 2012

Să găsim un „Om”

În timpul atelierului, toată lumea trebuie să se verifice în mod constant, iar prietenii trebuie să se sprijine unul pe altul şi să îşi amintească unul altuia că prin acest atelier toată lumea va simţii frica de a părăsi conexiunea. Trebuie să ne menţinem în centrul grupului pe durata întregii noastre vieţi, nu numai în timpul lecţiilor sau a atelierelor.

Totuşi, o lecţie sau un atelier este principalul moment pentru a munci la gândul nostru colectiv, care determină totul. Aici, avem nevoie de sprijinul fiecăruia, fără cuvinte şi, în acelaşi timp, trebuie să simţim focul interior. Trebuie să descoperim un anumit câmp colectiv care ne îndeamnă şi ne ţine „în aer”. Totul depinde de noi.

Este ca şi cum am semna un contract cu prietenii, astfel încât ei vor avea constant grijă de tine ca să nu părăseşti niciodată gândul de la acest câmp. Plăteşte-i, ca să aibă grijă de tine. Asta se numeşte „cumpără-ţi un prieten”. Trebuie să dai ceva prietenului astfel încât să fie motivat şi să te îmboldească încontinuu.

Totuşi, cum poate el să te îmboldească dacă suntem cu toţi la acelaşi nivel şi el însuşi are nevoie de cineva ca să îl îmboldească? Aici, operează providenţa superioară, despre care este scris: „Creatorul este în interiorul poporului Său”.

Dacă ne decidem că suntem legaţi să ne îndemnăm unul pe altul, Creatorul ne va îmboldi pe toţi. Ne va da puterea ca măcar unul din grup să fie constant în contact cu spiritualitatea şi să fie conştient. Asta înseamnă de fapt „Creatorul locuieşte printre oamenii Lui”.

Dacă există o conexiune, se numeşte casa adunării pentru rugăciune (Beit-Knesset) în care este prezent Creatorul. Aşa cum este scris „Am venit la casa rugăciunilor şi nu am găsit niciun singur om?” Totuşi, dacă există o conexiune între noi, atunci Creatorul va veni şi va găsi „omul” în ea!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de CabalaStudiul celor zece sfere

Temă pentru doi

Întrebare: Poţi să ne dai un exemplu de uniune, un exerciţiu practic care poate fi dat cuplurilor căsătorite, în cursul de educaţie integrală?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să ne îngrijim ca influenţa lor reciprocă să fie constantă. În afară de asta, de la o înâlnire la alta, ei trebuie să menţină o conexiune între ei, să îşi împărtăşească impresiile la fiecare câteva ore.

Cuplurile lucrează împreună într-un parteneriat. Câteodată, unul dintre ei este mai la înălţime decât celălalt, alteori sunt egali. Învaţă toate acestea într-un sistem nou de relaţii reciproce, făcând-şi temele în fiecare zi. În timpul zilei, ar trebui să procedeze astfel:

De câte ori, într-un fel sau altul, au trebuit să îşi amintească principiul „iubirea acoperă toate păcatele”, de câte ori au trebuit să se ridice deasupra egoului propriu, pentru a vedea partenerul într-un mod pozitiv, în loc de negativ, iar în ei însăşi să vadă egoismul ca ceva negativ în loc de pozitiv?

Fiecare schimbă critica partenerului cu auto-critica, adică, clarificându-şi propriile atribute care sunt afişate în celălalt ca rele. Cuplurile îşi notează de câte ori s-au suportat acasă şi de câte ori când au fost în legătură cu alte cupluri, să zicem odată la fiecare trei sau patru ore, prin telefon sau internet sau conferinte, etc.

Şi asa avansează în fiecare zi, întâlnindu-se la curs şi primind explicaţii noi, metodologice. După o sesiune ar trebui să urmează un atelier şi teme pentru următoare zi.

În plus, fiecare ar trebui să îţi aloce un timp separat pentru clarificare zilei trecute. Ar putea fi ceva care nu a avut succes, sau ce ar putea face ca să aibă succes? Şi se poate ca astăzi, în timpul cursului, în loc de a merge înainte conform planului, poate merită să treacă din nou peste lecţia şi atelierul cu aceleaşi subiecte ca cele de ieri.

Din „Discuţie asupr educaţiei integrale” din 11.07.2012

Diseminatori ai ideilor Integrale

Întrebare: În Rusia, avem mai multe grupuri de câte 10-12 persoane fiecare, care se specializează în învăţământul integral. Ei studiază materialele de şase luni, au început să scrie articole, iar acum a venit timpul pentru instruirea practică. Acestea sunt cercurile pe care le-am pregătit să devină profesori şi educatori. Care sunt scopurile si obiectivele noastre?

Răspuns: Cred că în primul rând au nevoie să studieze materialele privind educaţia şi creșterea integrală, să înveţe să realizeze focus-grupuri, cursuri de master, lecții, şi apoi să facă pregătirea practică.

Grupurile pot fi mult mai mari decât de 12 oameni. Lăsați și pe alții să li se alature – cercuri sociale mari încă trebuie să fie expuse la cunoaşterea integrală.

În primul rând, aveţi nevoie să faceți o clasă în care să învăţati şi să implicați oamenii în pregătirea materialelor pentru publicarea de cărţi despre metoda integrală, deoarece acest lucru îi face să avanseze.

În al doilea rând, este necesar să-i formați într-un grup, care va folosi acest material (chiar înainte ca cartea reală să fie gata, dar părţi din ea care au fost pregătite) şi să prezinte aceste fragmente, aceste lucrări mici la diferiţi specialişti, care vor face comentarii asupra lor. Acest grup va lucra cu materialul, va intra în contact cu specialiştii şi  va avea diferite discuţii cu ei.

În acest fel, acest tip de lucru, colectarea de materiale, se va transforma practic în formarea unei anumite comunități, a unui club, care va genera apoi ideile într-un mod mai practic, adaptat mediului social în care este clubul.

Obiectivul nostru este de a transforma acești oameni în diseminatori activi ai noţiunii de comunitate integrală, care vor realiza acest lucru prin căutarea oamenilor de stiință adecvați și a specialiștilor care sunt de acord cu ideile integrale. Cred că acest lucru contează cel mai mult.

Pentru că, indiferent unde suntem, în primul rând trebuie să stabilim o conexiune cu oamenii pe care societatea îi recunoaşte ca purtători de cunoştinţe, care ni s-ar putea alătura şi ne-ar putea sprijini şi împreună să facem această idee accesibilă cercurilor mari de oameni. Este foarte important pentru populaţia generală de unde vine ideea; în alte cuvinte, trebuie să fie o comunitate mare.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 31/05/12

Imaginea Creaţiei agăţată pe două cârlige

În scopul de a înţelege imaginea corectă a realității, trebuie să fim familiarizaţi cu cele două puncte de vedere care sunt: unul care este perspectiva Creatorului şi unul care este perspectiva ființei create şi înţelegem relaţia dintre ele . Pe baza acestor două stări putem determina atitudinea noastră faţă de dorinţă, astfel încât, în cele din urmă, toate aceste puncte să determine relaţia dintre Creator şi ființa creată în funcţie de opozitia și de similitudinea lor unul cu altul şi să ne ofere o nouă percepţie a realităţii .

Acesta nu va mai fi aceeaşi imagine falsă pe care o vedem acum, numită „lumea imaginară” care este unilaterală şi limitată numai la ceea ce trece prin noi, prin filtrul egoist, oferindu-ne astfel sentimentul acestei lumi. Cu realitatea largă şi infinită din afara noastră, dincolo de limitele percepţiei noastre, atunci când trece prin ego-ul nostru şi ajunge la sentimentele noastre, aceasta este limitată la dimensiunea unei imagini corporale din această lume pe care o simţim în cele din urmă. Dar, în scopul de a ajunge la o percepţie nelimitată, avem nevoie de noi puncte de vedere.

Realitatea noastră limitată şi egoistă este numită „animal” deoarece aceasta este percepută de către corpul nostru animal. În scopul de a simţi adevărata realitate, avem nevoie de cele două puncte de vedere: un punct, care este opus fața de Creator şi un alt punct, care este similar cu Creatorul. Între aceste două puncte, din diferite tipuri de conexiuni între ele, cum ar fi pentru şi contra, similare şi opuse, vom construi noua imagine a lumii noastre. Toate atributele opuse şi toate cele similare vor fi componente ale percepţiei noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 13/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Schimbarea programului vechi

Trebuie să înţeleg că, în relaţiile mele reciproce cu ceilalţi, forţa pozitivă este în exterior, iar forţa negativă este în mine. Nu întâmplător este scris, „inima omului este rea din tinereţea lui.”

Este o problemă a modului în care ne percepem pe noi înşine şi lumea. Ne imaginăm în mod natural că lumea este coruptă şi că noi sunt corectați. Avem grijă de noi înşine, gândindu-ne la ceea ce este bun pentru noi și privim la orice din perspectiva modului de a folosi totul pentru beneficiul nostru. Îmi fac griji în mod constant cu privire la un singur lucru: „Cum mă pot simţi mai bine?”

Acest indicator, acest program interior, care este permanent activ în noi, este ego-ul. Acest program îmi concentrează toate gândurile şi dorinţele într-o singură direcţie: să folosesc lumea pentru propriul meu interes.

Dacă mi-aş imagina că hardware-ul meu, „fierul” meu, este punctul de plecare, abilităţile mele, atributele mele, potenţialul gândurilor şi sentimentelor mele, care sunt în el, atunci ego-ul este software-ul meu. Acest software al auto-împlinirii a fost instalat în mine.

Atributele mele nu sunt nici bune, nici rele, dar software-ul egoist, care mă operează, mă obligă să le folosesc în beneficiul meu şi, în acelaşi timp, în detrimentul altora, deoarece acest lucru îmi permite să mă simt mai presus de cei care sunt în jurul meu. Acesta este ego-ul nostru, înclinaţia rea. Înclinaţia în sine este „fierul”, iar răul este software-ul, adăugarea.

Acum trebuie să întorc acest software de la rău la bine. Înclinaţia rămâne aceeaşi, dar schimb metoda de de folosire a ei. Văd că goana nesfârşită după auto-beneficiu doar mă prejudiciază în final. Înclinaţia rea este rea pentru mine, dar, atunci când încep cu ajutorul mediului să o schimb într-o atitudine bună faţă de alţii, de fapt îmi aduce și mie bine.

Cum se întâmpla asta? De ce mă simt bine când tratez pe ceilalţi bine, şi de ce mă simt rău atunci când fac rău altora? Este pentru că ajung mai aproape de adevăr în acest fel şi încep să simt că ceilalţi şi eu suntem acelaşi lucru.

Este ca o mamă care „fuzionează” cu copilul ei. Asta ne aduce împreună atât de mult încât ne simţim ca un întreg şi ne îmbinăm într-un sistem nou, inseparabil al relaţiilor reciproce prin oprirea de a diferenţia între ceea ce se întâmplă cu mine sau cu altcineva.

Astfel, toată omenirea devine o singură familie. Poate nu imediat, dar este un început şi am înţeles deja această abordare, care este în totalitate bazată pe psihologie.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 11/07/12

Un fenomen uimitor!

Întrebare: Mi-a atras atenţia faptul că israelienii trec foarte usor la sentimente. În timp ce, să zicem, în Rusia, o persoană este obișnuită să-și folosească rațiunea pentru rezolvarea problemelor, iar când o întreb: „Ce simţi?”, ea îmi răspunde cu o întrebare: „Şi ce sunt sentimentele?”.

Cu toate acestea, pe parcursul seminarului privind metoda integrală, care a fost realizat pentru oamenii obișnuiti, nu a trebuit să explic. Poate că este un fenomen de influenţă al câmpului integral comun?

Răspuns: Eu cred că nu este doar influenţa câmpului comun. Dacă nu ai de-a face cu politicieni de nivel înalt, figuri publice mari, precum şi lideri de toate tipurile, care, prin natura muncii lor, au devenit atât de „acoperiți”, atunci oricine altcineva poate foarte rapid şi foarte uşor să treacă la sentimente . Acest lucru poate fi văzut în rezultatele meselor rotunde.

Chiar şi duşmanii înflăcăraţi se pot confrunta unul cu altul aici, de exemplu, reprezentanţii arabi din aşa-numitele „teritorii ocupate” şi studenţii de la Tel-Aviv, care sunt absolut diferiți unii de alții, beduinii de la Negev şi aşa mai departe. Înseamnă că pot fi profesori şi în imediata vecinătate a acestora, repatriaţi recent sosiți din Etiopia, Africa. Şi deodată se dovedeşte că abordarea integrată îi aduce la un astfel de numitor comun, la care, să spunem, după 40 de minute de vorbit, nu mai simti nici o diferenta intre ei.

Acesta este un fenomen uimitor! Nu poate fi explicat prin nimic altceva decât prin faptul că ne îndreptăm spre o clasa ce coincide cu natura, care începe să fie descoperită între noi la urmatorul nivel, astazi se simte ca nedorită, ca o criză şi aşa mai departe. Şi în realitate, dacă ne mişcăm spre ea, atunci se dovedeşte că aici, în noi, un fel de forţă nouă se dezvoltă, noi oportunităţi, o nouă structură internă a naturii.

Sărim brusc până la o nouă platformă, care se mişcă undeva, şi devine simplu şi uşor pentru noi. Şi bazat pe noua noastră clasa comună, pe care literalmente am creat-o în 30-40 de minute, putem ajunge la acorduri şi rezolva diverse probleme. Noi vrem să rămânem în acest sentiment. Acesta trebuie să fie constant cultivat şi dezvoltat, iar apoi va deveni cel mai important lucru pentru noi, în vieţile noastre.

În primul rând, desigur, avem nevoie să oferim condiţii elementare de trai, hrană şi adăpost, pentru toată lumea. Dar, în principiu, acest lucru este ceea ce este de fapt fizic necesar pentru om, ca un reprezentant al lumii animale, toate celelalte vor fi evaluate din punct de vedere al comunalității. Iar menţinerea acestei comunalități, încrederea comună, sprijinul comun, interacţiunea, căldura, siguranţa, tot ceea ce omul simte subconștient ca venind din ceea ce a obținut în această conexiune, va fi cel mai important pentru el.

Fără niciun regret, el va refuza toate tipurile de exces doar pentru a menţine acest sentiment şi pentru a exista în el, a trăi în el, astfel încât să aibă tot ce este necesar pentru viaţă, şi, cel mai important, să se perceapă într-un mediu cald , în armonie. Acest lucru se datorează faptului că aici el începe să simtă revelaţia unei forţe speciale, unei calități deosebite. Asta vine de la natura integrală globală, care astăzi începe să ne influenţeze în acest fel.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 30/05/12