Întrebare: Cum devine conexiunea noastră, bază pentru revelarea nivelurilor spirituale?

Răspuns: Fiecare nivel este o lume pe care o simţi, o lume care este deţinută de conexiunea dintre toate sufletele. Prima conexiune care a provenit din Lumea Ein Sof (Infinitatea) s-a diminuat gradual şi a devenit detaşată total în lumea noastră. Acum, din acest punct, începe ascensiunea la acelaşi nivel de conexiune şi asta este singurul lucru pe care trebuie să îl revelaţi.

„Materia” sufletelor este dorinţa de a primi, iar conexiunea dintre ele este sistemul despre care studiem. Cele Zece Sefirot, Parţufimi spirituali, toţi sunt esenţe ale diferitelor metode de conexiune reciprocă a sufletelor între ele.

Se formează astfel un întreg corp în timp ce ne ridicăm la Malchut de Ein Sof, iar toate conexiunile sunt 100% dăruire, fără niciun obstacol sau deficienţă. Apoi, toate rezistenţele din tranziţia dintre noi vor dispărea şi conexiunea se realizează imediat, cu o viteză infinită. Aceasta este starea de Ein Sof.

Adeziunea indică un lucru simplu: Ceea ce am la un anumit moment, îl ai şi tu şi vice versa. Comunicarea este nelimitată. Nu depinde de timp şi de rezistenţa ego-ului. „Rezistorul” dintre noi dispare şi dorinţele noastre cooperează liber şi din plin.

Întrebare: Cum ar trebui să fie exprimat acest lucru în ateliere?

Răspuns: Adeziunea nostră din timpul atelierelor este un efort: Vrem atât de mult să ne unim, atât cât ne putem imagina, pentru ca fiecare dintre noi să îşi piardă sentimentul de sine şi astfel vom simţi o singură dorinţă, un singur gând, un întreg. Prin aceste eforturi, din punctul de unitate, ne gândim la o soluţie la întrebarea care ne-a fost pusă de învăţător. Soluţia este înăuntrul conexiunii.

De aceea, în timpul atelierului, tânjim să găsim răspunsul prin unitate. De fiecare dată când căutăm o soluţie, vrem să o obţinem prin unitate, fără să ne folosim logica. De fapt, nu vom examina logic cuvintele Cabaliştilor. Fără conexiune, nu are niciun rost să stăm în cerc. Deci, de ce avem nevoie de asta? Pentru o conversaţie intelectuală sau o dezbatere ştiinţifică? Nu, misiunea este dată numai pentru a crea o nouă calitate. Apoi, simţind calitatea colectivă, găsiţi soluţia.

Atelierul este menit numai pentru a crea un vas colectiv care aparţine nivelului superior. Încercăm din răsputeri să îl obţinem, iar dacă nu există o soluţie, înseamnă că nu am reuşit.

Nu are niciun rost să menţionăm conexiunea când suntem în desfăşuarea atelierului, acesta trebuie să fie scopul încă de la început. Putem veni la un atelier nu pentru a ne conecta, iar în această conexiune să găsim următorul nivel sau măcar soluţia la întreabarea care conduce la el?

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te poţi verifica că înţelegi cu adevărat lecţia din punctul conexiunii cu grupul?

Răspuns: Omul atinge conexiunea din disperare, atunci când ajunge la disperare după toate acţiunile sale, când vede că nu îl vor duce nicăieri şi că trebuie să facă ceva. Se gândeşte la el însuşi, la întreaga viaţă, la eforturile pe care le-a făcut în van şi, eventual, ajunge la concluzia că poate atinge scopul numai prin grup.

Grupul este o structură spirituală şi nu feţele pe care le vezi în jurul tău. Este o forţă spirituală care este revelată într-o manieră realistă, ca un seif sigur. Este ca o „farfurie zburătoare” în care dacă intru, am şansa să am succes, iar dacă nu, nu am nicio şansă.

Omul trebuie să înţeleaga asta clar pentru a-şi păstra gândul. Ar trebui să ştie că rămânând în grup, pe care îl vede ca o colecţie de forţe spirituale, va ajunge fără niciun dubiu la un rezultat bun. Grupul îi permite să respire, iar fără el nu are acces la butelia de oxigen.

Totuşi, omul poate ajunge la această decizie numai după ce simte disperarea din propriile puteri. Discuţiile şi atelierele noastre ne permit să ajungem la această concluzie mai repede. Totuşi, ceea ce aud sunt oameni care vorbesc din ce au citit şi nu din inimile lor.

Fac o scurtă introducere şi după aceea pun o întrebare. Întrebarea poate fi o continuare la ceea ce a fost spus; poate fi contrastul a ceea ce am spus sau cumva legat de asta. Oricum, totul este făcut în mod intenţionat. Răspunsul ar trebui să vină din minte, dar din punctul conexiunii care ar trebui atins în cercul de discuţii.

Apoi, răspunsul va fi răspunsul la rugăciunea noastră. Discuţia trebuie să se transforme într-o rugăciune, pe care vrem cu toţi să o clarificăm şi, împreună, să găsim un răspuns. În timpul discuţiei, fiecare din cei zece prieteni spune ceva şi astfel ne completăm unul pe altul. Fiecare se anulează înaintea celorlalţi, ridicându-i şi respectându-le opiniile. Astfel, ne construim anularea de sine şi atributul dăruirii care este deasupra tuturor.

Grupul nu este o adunare fizică ci obţine o valoare spirituală. Asta pentru că anularea egoului şi dorinţa de a fi încorporat în prieteni este deja o acţiune spirituală. Topicul discuţiilor ne îndeamnă să ne clarificăm unitate, conexiunea şi munca. Toate acestea se transformă într-o rugăciune (MAN).

În conexiunea din grup, pe care o obţinem prin această rugăciune, trebuie să primim un răspuns (MAD). Răspunsul la rugăciunea celor mulţi (MAD) se numeşte centrul grupului. Simţim o căldură colectivă, un sentiment colectiv, o forţă care ne sprijină într-o asemenea măsură încât ne este frică să ieşim de acolo. Nu vreau să ies de acolo. Vreau să rămân înăuntrul acestui centru şi să cresc acolo. Acesta este scopul atelierului, pe care trebuie să încercăm să îl obţinem, cu fiecare discuţie de 15 minute pe întrebare.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, Studiul celor zece sfere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→