Întrebare: Înainte de a veni la congres, am întâlnit multe obstacole în calea noastrǎ. Cum ar trebui sǎ le acceptǎm şi sǎ le depaşim?

Rǎspuns : Toate problemele care apar de-a lungul drumului nu sunt întâmplǎtoare; trebuie sǎ simţim în ele ajutorul. În nici un caz acestea nu ar trebui să amâne sau să anuleze scopul vostru.

Trebuie sǎ reevaluaţi  scopul în sine şi sǎ-l urmaţi chiar mai intens ca pânǎ acum. Iar apoi reuşiţi și vedeţi că ultima dată, intențiile voastre au fost imprecis coordonate în vederea atingerii scopului: aţi uitat ceva, cumva nu aţi fost încă axaţi pe el, în timp ce acum, datorită perturbǎrilor, aţi determinat cu precizie, presând un pic mai mult şi consolidând intenția dumneavoastră și, prin urmare, vă afundaţi în vederea atingerii scopului.

Deci, toate tulburările sunt in avantajul vostru: ele vǎ vor opri fie pentru că nu sunteţi încă vrednici de a atinge scopul, sau invers, ele vǎ forțează să presaţi astfel ca voi sǎ fiţi capabili şi demni de a înainta spre scop.

Suntem într-un câmp de forță în care nu există accidente, nu sunt excepții și nici tratamente speciale. Acesta este modul în care funcționează.

Din Lectia 4 Congresul Kharkov “Uniting to Ascend” 8/18/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”: Celor fără serviciu le vor fi satisfăcute nevoile, la fel ca celor angajaţi.

În principiu, aşa ar trebuie să fie astăzi. De fapt, cei care trăiesc în oraşe, care au pierdut o sursă de venit, sunt incapabili să se hrănească singuri. Ei nu au provizii şi pământ. Totuşi, omul ar trebui să aibe în orice caz, ceva de mâncare. Este nevoia lui naturală, vitală.

Întrebare: Dacă vorbim despre un singur sistem al umanităţii, fiecare trebuie să aibă o sarcină, precum o celulă într-un corp. Atunci, care ar fi locul celor care nu sunt angajaţi în muncă?

Răspuns: Deci, trebuie să organizăm societatea într-un asemenea mod încât fiecare să aibă ceva de făcut. Dar în realitate, vorbim despre „angajare” spirituală. Cât despre partea materială, aceasta poate fi minimală.

În generaţiile trecute, oamenii trăiau foarte simplu. De exemplu, un vânzător la piaţă, putea să vândă o singură oală toată ziua şi asta ar fi fost suficient pentru el. Nu existau maşini, automatizări, productivitatea era redusă şi totuşi, oamenii lucrau doar câteva ore pe zi şi nu aveau nevoie de mai mult. Astăzi, nu este nevoie de atâţia muncitori. În schimb, oamenii vor studia şi toţi se vor sprijini unul pe celălalt.

Scopul nostru este să umplem într-un mod productiv, timpul liber al oamenilor. Astăzi, aproximativ 90% din activităţile lucrative de toate felurile, sunt supranormate. Dacă desfiinţezi această himeră şi reduci totul la nivelul unei vieţi sănătoase, bune, raţionale, atunci nu ar mai fi de lucru pentru toată lumea. De fapt, vom produce lucruri solide, care să aibă o durabilitate crescută, în loc să avem produse cu viaţă scurtă, care au nevoie să fie reparate sau înlocuite. Rezultă că maxim 10% din populaţia lucrătoare, va fi necesar să lucreze.

Astăzi, extra producţia de lucruri care nu sunt necesare, care sunt impuse consumatorilor datorită reclamelor, este bine stabilită, astfel încât aceste lucruri fac obiectul unui dumping şi crează loc pentru altele noi. Aceasta se aplică la industria meşteşugărească, la medicină şi la toate celelalte. Orice face o persoană, face pentru detrimentul propriu. Industria farmaceutică produce droguri suplimentare; industria apărării produce arme militare; pe scurt, totul este exact pe dos de cum ar trebui să fie.

Astfel că, în final, jumătate de miliard de oameni vor munci, sau vor împărţi munca cu toţi, astfel încât fiecare să poată munci, să spunem, două ore pe zi. Şi restul timpului îl vor dedica muncii spirituale: oamenii vor studia şi vor învăţa cum să se ajute unii pe alţii, etc. Este necesar să garantăm acelaşi nivel de viaţă fiecăruia, indiferent de ceea ce munceşte sau nu o persoană, pentru că ideea nu este dacă persoana munceşte, ci dacă tu poţi să îi asiguri locul de muncă. Dacă este să critici pe cineva, atunci nu critica pe altul ci doar pe tine.

Astfel că, trebuie să creaţi acelaşi standard de viaţă pentru toată lumea. Puteţi adăuga la asta, respectul celorlalţi, sau competiţia de a dărui în beneficiul comunităţii. Fiecare poate şi ar trebui să se întreacă să contribuie la cauza comună, să facă servicii societăţii:

– Priveşte, cât de fericiţi sunt oamenii la concertele mele!

– Priveşte, cât de perfect pot să conduc compania!

Mai mult, omul nu este doar managerul ci şi proprietarul unei companii. Nu este necesar să expropiem pe nimeni, aşa cum s-a procedat în Rusia Sovietică. Dacă un om este posesorul unei fabrici, el se preocupă să asigure o producţie continuă şi condiţii decente de muncă pentru angajaţii săi şi în acelaşi timp le cere să-şi îndeplinească sarcinile. El este mîndru de ceea ce face şi primeşte acelaşi salariu ca şi subordonaţii săi, sau ca cei neangajaţi. Partea care rămâne pe scara plăcerii, este umplută cu nimic altceva decât cu respectul primit de la ceilalţi.

Într-adevăr, are cumva corpul managerului mai multe nevoi decât corpul celorlalţi? Nu. El are  o maşină a companiei şi un şofer, dar acestea sunt pentru muncă. Şi în toate celelalte aspecte el este la fel ca restul lumii.

De aceea, noi folosim potenţialul fiecăruia, la capacitate maximă. În acest caz, la nivel „animal”, fiecare primeşte în mod egal cu toţi ceilalţi, dar câştigă onoare şi respect la nivel uman. Toate acestea vor funcţiona, doar dacă oamenii se implică în sistemul educaţiei integrale.

De aceea, vom urma cursul corect şi vom tânji după corecţia genarală, deoarece scopul nostru nu este o existenţă „animală”, ci vărful dezvolatării umane.
Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 27/8/12, Scrierile lui Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Schimbarea este posibilă doar prin intemmediul Luminii ce transformă. Această Lumină vine singură, cu scopul de a ne avansa către atingerea stadiului în care ne aflăm. Ea îşi creşte constant iluminarea asupra noastră, sau cu alte cuvinte, iluminează constant şi Reshimot (reminiscenţe) sunt revelate, schimbate şi intensificate, iar acesta este motivul pentru care noi simţim că ne schimbăm..

Când dorim să facem ceva, să revelăm ceva, să dezvoltăm tehnologii şi să avansăm, totul are loc în concordanţă cu Reshimot. Ele ne obligă, iar noi acţionăm. Dintr-o dată, Newton descoperă legea gravitaţiei, brusc Einstein dezvoltă teoria relativităţii, apoi vin alţi oameni de ştiinţă cu noi descoperiri, iar omenirea avansează. Oameni diferiţi se alătură, buni şi răi şi pare că împreună fac ca omenirea să avanseze. Şi toate acestea sub influenţa Luminii, trăim în  Reshimot care se dezvoltă.

Dar dacă dorim să trezim această Lumină, astfel încât să nu lumineze cu scopul de a creşte dorinţa noastră egoistă, ci doar ca s-o schimbe, să o corecteze şi să o transforme într-o dorinţă de a dărui, atunci trebuie să facem ceva ce se numeşte „efort”. Această acţiune este voluntară, din moment ce trebuie să ne schimbăm dorinţa. Facem această schimbare cu scânteia spirituală ce se ascunde în noi, în dorinţa noastră şi care ne ajută să înţelegem că lucrurile pot fi diferite, astfel încât să putem folosi dorinţa noastră diferit, în loc să ne folosim de ceilalţi, să putem acţiona în favoarea lor şi să atingem iubirea şi dăruirea pentru ei.

Lumina continuă să ne ilumineze Reshimot, iar noi putem doar să-i schimbăm influenţa asupra noastră. Dacă înţelegem cumva şi abordăm acest aspect, atunci în concordanţă cu gradul în care împlinim Reshimo care sunt evocate în noi cu scopul de a fi folosite în dăruire, Lumina ce iluminează pentru noi aduce un asemenea rezultat, determinând schimbarea în noi.

Astfel că, totul depinde de noi, de cât de mult noi dorim să împlinim instinctiv Reshimot în dăruire în loc de primire, indiferent de stadiul în care ne găsim, în  Reshimot ce sunt revelate în noi în fiecare moment.

Dacă dorim cu adevărat să împlinim Reshimot, acţiunile noastre sunt divizate cel puţin în două părţi. În primul rând, ne adunăm cu scopul de a munci asupra conexiunii dintre noi. Conexiunea pe care dorim să o împlinim între noi, este comparabilă cu conexiunea dintre sufletele dezbinate, cu scopul de a forma sufletul general, din moment ce acesta este ţelul nostru. Aceasta este privitor la dorinţe, la vase. În ceea ce priveşte Lumina, noi dorim o Lumină care să ilumineze în noi, care să ne conecteze, care să reveleze pentru noi Creatorul, adică forţa generală colectivă de dăruire, care este revelată între noi.

De aceea citim în cărţile de Cabala, despre tot felul de acţiuni care sunt făcute în interiorul unui grup de oameni care încearcă să se conecteze. Dintre toate cărţile, cea mai eficace este Cartea Zohar deoarece descrie aceste acţiuni, acest sistem, într-un mod perfect.
Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 26/08/12, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un comitet spiritual în grupul nostru. Trei bărbaţi sunt aleşi pentru a sublinia importanţa scopului în grupul nostru, pe parcursul săptămânii. Spui că prezenţa femeilor este întotdeauna un ajutor suplimentar. Poate comitetul spiritual să includă deasemenea, trei femei care să participe din partea părţii feminine?

Răspuns: Nu, nu poate. Când bărbaţii vorbesc despre problemele lor spirituale, ei trebuie să le clarifice separat. Trebuie să găsiţi un alt loc în care să rezolvaţi împreună problemele, iar nu în timpul în care bărbaţii au hotărât ca va fi întâlnirea strict masculină. Nu puteţi face asta! Nu va funcţiona!

Noi, adică umanitatea, special am fost separaţi în două părţi foarte distincte: masculin şi feminin. Separarea vine de sus în jos, precum Creatorul către creaţie. Acestea sunt două lumi. Este imposibil să le conectăm şi să le comparăm în vreun fel.

Unitatea dintre bărbaţi şi femei, are loc doar prin intermediul Creatorului, altfel, această unitate nu există. De aceea, vedem unde conduce asta în lumea noastră. Cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru., putem ajunge la echilibru doar prin intermediul Creatorului. În acelaşi mod putem echilibra familiile noastre, dar doar dacă acceptăm condiţia necesară ca între noi să fie Creatorul, atât între mine şi prietenul meu, cât şi între mine şi soţia mea. Dacă El nu este acolo, atunci nu va fi nici o conexiune între noi. În final, spre asta  ne îndreptăm.

Totuşi, întâlniri comune între bărbaţi şi femei trebuie să aibă loc, ca şi întâlnirile separate ale acestora. Iar femeile trebuie să se gândească, cum pot să se unească şi cum pot sprijini bărbaţii.

De la Congresul de  la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne înălţa” 18/08/12, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→