Trăim într-o singură realitate, chiar dacă îi dăm numele de „lumi diferite”, gândindu-se că ele există separat una de alta, în locuri diferite, ca și cum există locuri care sunt numite: „aceasta lume„, „lumea care va veni , „lumile Assyia, Yetzira, Beria, Atzilut, Grădina Edenului, sau Iadul. Ni se pare că sistemul de lumi este structurat ca universul nostru, cu multe galaxii în locuri diferite, îndepărtate sau apropiate una de alta.

Spațiul spiritual se numește „loc”, dar un loc este o dorință de a primi plăcere. Se schimbă în funcție de proprietățile dobândite: mai aproape sau mai departe de dăruire. Cu toate acestea, o dorință este aceeași dorință care se schimbă și, ca urmare, solicită stările sale de lumi, locuri diferite. Este ca și cum o persoană care trece de la stare la stare, se poate spune că se mută de la un loc la altul.

De la bun început, ne este dată starea care este numită „această lume.” În această stare, în această realitate, trebuie să ne unim cu alte persoane care, de asemenea, doresc să schimbe această realitate, adică să-și avanseze percepția. De îndată ce ne vom schimba dorințele, vom simți ca și cum ne mutăm în locuri diferite: zboruri directe dintr-un spatiu în altul, în interiorul dorințelor, senzatiilor noastre.

În afară de aceasta, în realitate nu există alte schimbări. Numai cu ajutorul grupului și a Luminii care Corectează- Înțelepciunea Cabalei, metoda de corecție- ne putem corecta percepția și senzațiile noastre, fără a părăsi locul în care existăm. Aceasta înseamnă că în aceleași dorințe care vor fi corectate, ne vom simti diferit, ca și cum am fi într-o lume diferită.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 24/08/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de a veni la congres, am întâlnit multe obstacole în calea noastrǎ. Cum ar trebui sǎ le acceptǎm şi sǎ le depaşim?

Rǎspuns : Toate problemele care apar de-a lungul drumului nu sunt întâmplǎtoare; trebuie sǎ simţim în ele ajutorul. În nici un caz acestea nu ar trebui să amâne sau să anuleze scopul vostru.

Trebuie sǎ reevaluaţi  scopul în sine şi sǎ-l urmaţi chiar mai intens ca pânǎ acum. Iar apoi reuşiţi și vedeţi că ultima dată, intențiile voastre au fost imprecis coordonate în vederea atingerii scopului: aţi uitat ceva, cumva nu aţi fost încă axaţi pe el, în timp ce acum, datorită perturbǎrilor, aţi determinat cu precizie, presând un pic mai mult şi consolidând intenția dumneavoastră și, prin urmare, vă afundaţi în vederea atingerii scopului.

Deci, toate tulburările sunt in avantajul vostru: ele vǎ vor opri fie pentru că nu sunteţi încă vrednici de a atinge scopul, sau invers, ele vǎ forțează să presaţi astfel ca voi sǎ fiţi capabili şi demni de a înainta spre scop.

Suntem într-un câmp de forță în care nu există accidente, nu sunt excepții și nici tratamente speciale. Acesta este modul în care funcționează.

Din Lectia 4 Congresul Kharkov “Uniting to Ascend” 8/18/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”: Celor fără serviciu le vor fi satisfăcute nevoile, la fel ca celor angajaţi.

În principiu, aşa ar trebuie să fie astăzi. De fapt, cei care trăiesc în oraşe, care au pierdut o sursă de venit, sunt incapabili să se hrănească singuri. Ei nu au provizii şi pământ. Totuşi, omul ar trebui să aibe în orice caz, ceva de mâncare. Este nevoia lui naturală, vitală.

Întrebare: Dacă vorbim despre un singur sistem al umanităţii, fiecare trebuie să aibă o sarcină, precum o celulă într-un corp. Atunci, care ar fi locul celor care nu sunt angajaţi în muncă?

Răspuns: Deci, trebuie să organizăm societatea într-un asemenea mod încât fiecare să aibă ceva de făcut. Dar în realitate, vorbim despre „angajare” spirituală. Cât despre partea materială, aceasta poate fi minimală.

În generaţiile trecute, oamenii trăiau foarte simplu. De exemplu, un vânzător la piaţă, putea să vândă o singură oală toată ziua şi asta ar fi fost suficient pentru el. Nu existau maşini, automatizări, productivitatea era redusă şi totuşi, oamenii lucrau doar câteva ore pe zi şi nu aveau nevoie de mai mult. Astăzi, nu este nevoie de atâţia muncitori. În schimb, oamenii vor studia şi toţi se vor sprijini unul pe celălalt.

Scopul nostru este să umplem într-un mod productiv, timpul liber al oamenilor. Astăzi, aproximativ 90% din activităţile lucrative de toate felurile, sunt supranormate. Dacă desfiinţezi această himeră şi reduci totul la nivelul unei vieţi sănătoase, bune, raţionale, atunci nu ar mai fi de lucru pentru toată lumea. De fapt, vom produce lucruri solide, care să aibă o durabilitate crescută, în loc să avem produse cu viaţă scurtă, care au nevoie să fie reparate sau înlocuite. Rezultă că maxim 10% din populaţia lucrătoare, va fi necesar să lucreze.

Astăzi, extra producţia de lucruri care nu sunt necesare, care sunt impuse consumatorilor datorită reclamelor, este bine stabilită, astfel încât aceste lucruri fac obiectul unui dumping şi crează loc pentru altele noi. Aceasta se aplică la industria meşteşugărească, la medicină şi la toate celelalte. Orice face o persoană, face pentru detrimentul propriu. Industria farmaceutică produce droguri suplimentare; industria apărării produce arme militare; pe scurt, totul este exact pe dos de cum ar trebui să fie.

Astfel că, în final, jumătate de miliard de oameni vor munci, sau vor împărţi munca cu toţi, astfel încât fiecare să poată munci, să spunem, două ore pe zi. Şi restul timpului îl vor dedica muncii spirituale: oamenii vor studia şi vor învăţa cum să se ajute unii pe alţii, etc. Este necesar să garantăm acelaşi nivel de viaţă fiecăruia, indiferent de ceea ce munceşte sau nu o persoană, pentru că ideea nu este dacă persoana munceşte, ci dacă tu poţi să îi asiguri locul de muncă. Dacă este să critici pe cineva, atunci nu critica pe altul ci doar pe tine.

Astfel că, trebuie să creaţi acelaşi standard de viaţă pentru toată lumea. Puteţi adăuga la asta, respectul celorlalţi, sau competiţia de a dărui în beneficiul comunităţii. Fiecare poate şi ar trebui să se întreacă să contribuie la cauza comună, să facă servicii societăţii:

– Priveşte, cât de fericiţi sunt oamenii la concertele mele!

– Priveşte, cât de perfect pot să conduc compania!

Mai mult, omul nu este doar managerul ci şi proprietarul unei companii. Nu este necesar să expropiem pe nimeni, aşa cum s-a procedat în Rusia Sovietică. Dacă un om este posesorul unei fabrici, el se preocupă să asigure o producţie continuă şi condiţii decente de muncă pentru angajaţii săi şi în acelaşi timp le cere să-şi îndeplinească sarcinile. El este mîndru de ceea ce face şi primeşte acelaşi salariu ca şi subordonaţii săi, sau ca cei neangajaţi. Partea care rămâne pe scara plăcerii, este umplută cu nimic altceva decât cu respectul primit de la ceilalţi.

Într-adevăr, are cumva corpul managerului mai multe nevoi decât corpul celorlalţi? Nu. El are  o maşină a companiei şi un şofer, dar acestea sunt pentru muncă. Şi în toate celelalte aspecte el este la fel ca restul lumii.

De aceea, noi folosim potenţialul fiecăruia, la capacitate maximă. În acest caz, la nivel „animal”, fiecare primeşte în mod egal cu toţi ceilalţi, dar câştigă onoare şi respect la nivel uman. Toate acestea vor funcţiona, doar dacă oamenii se implică în sistemul educaţiei integrale.

De aceea, vom urma cursul corect şi vom tânji după corecţia genarală, deoarece scopul nostru nu este o existenţă „animală”, ci vărful dezvolatării umane.
Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 27/8/12, Scrierile lui Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Schimbarea este posibilă doar prin intemmediul Luminii ce transformă. Această Lumină vine singură, cu scopul de a ne avansa către atingerea stadiului în care ne aflăm. Ea îşi creşte constant iluminarea asupra noastră, sau cu alte cuvinte, iluminează constant şi Reshimot (reminiscenţe) sunt revelate, schimbate şi intensificate, iar acesta este motivul pentru care noi simţim că ne schimbăm..

Când dorim să facem ceva, să revelăm ceva, să dezvoltăm tehnologii şi să avansăm, totul are loc în concordanţă cu Reshimot. Ele ne obligă, iar noi acţionăm. Dintr-o dată, Newton descoperă legea gravitaţiei, brusc Einstein dezvoltă teoria relativităţii, apoi vin alţi oameni de ştiinţă cu noi descoperiri, iar omenirea avansează. Oameni diferiţi se alătură, buni şi răi şi pare că împreună fac ca omenirea să avanseze. Şi toate acestea sub influenţa Luminii, trăim în  Reshimot care se dezvoltă.

Dar dacă dorim să trezim această Lumină, astfel încât să nu lumineze cu scopul de a creşte dorinţa noastră egoistă, ci doar ca s-o schimbe, să o corecteze şi să o transforme într-o dorinţă de a dărui, atunci trebuie să facem ceva ce se numeşte „efort”. Această acţiune este voluntară, din moment ce trebuie să ne schimbăm dorinţa. Facem această schimbare cu scânteia spirituală ce se ascunde în noi, în dorinţa noastră şi care ne ajută să înţelegem că lucrurile pot fi diferite, astfel încât să putem folosi dorinţa noastră diferit, în loc să ne folosim de ceilalţi, să putem acţiona în favoarea lor şi să atingem iubirea şi dăruirea pentru ei.

Lumina continuă să ne ilumineze Reshimot, iar noi putem doar să-i schimbăm influenţa asupra noastră. Dacă înţelegem cumva şi abordăm acest aspect, atunci în concordanţă cu gradul în care împlinim Reshimo care sunt evocate în noi cu scopul de a fi folosite în dăruire, Lumina ce iluminează pentru noi aduce un asemenea rezultat, determinând schimbarea în noi.

Astfel că, totul depinde de noi, de cât de mult noi dorim să împlinim instinctiv Reshimot în dăruire în loc de primire, indiferent de stadiul în care ne găsim, în  Reshimot ce sunt revelate în noi în fiecare moment.

Dacă dorim cu adevărat să împlinim Reshimot, acţiunile noastre sunt divizate cel puţin în două părţi. În primul rând, ne adunăm cu scopul de a munci asupra conexiunii dintre noi. Conexiunea pe care dorim să o împlinim între noi, este comparabilă cu conexiunea dintre sufletele dezbinate, cu scopul de a forma sufletul general, din moment ce acesta este ţelul nostru. Aceasta este privitor la dorinţe, la vase. În ceea ce priveşte Lumina, noi dorim o Lumină care să ilumineze în noi, care să ne conecteze, care să reveleze pentru noi Creatorul, adică forţa generală colectivă de dăruire, care este revelată între noi.

De aceea citim în cărţile de Cabala, despre tot felul de acţiuni care sunt făcute în interiorul unui grup de oameni care încearcă să se conecteze. Dintre toate cărţile, cea mai eficace este Cartea Zohar deoarece descrie aceste acţiuni, acest sistem, într-un mod perfect.
Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 26/08/12, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un comitet spiritual în grupul nostru. Trei bărbaţi sunt aleşi pentru a sublinia importanţa scopului în grupul nostru, pe parcursul săptămânii. Spui că prezenţa femeilor este întotdeauna un ajutor suplimentar. Poate comitetul spiritual să includă deasemenea, trei femei care să participe din partea părţii feminine?

Răspuns: Nu, nu poate. Când bărbaţii vorbesc despre problemele lor spirituale, ei trebuie să le clarifice separat. Trebuie să găsiţi un alt loc în care să rezolvaţi împreună problemele, iar nu în timpul în care bărbaţii au hotărât ca va fi întâlnirea strict masculină. Nu puteţi face asta! Nu va funcţiona!

Noi, adică umanitatea, special am fost separaţi în două părţi foarte distincte: masculin şi feminin. Separarea vine de sus în jos, precum Creatorul către creaţie. Acestea sunt două lumi. Este imposibil să le conectăm şi să le comparăm în vreun fel.

Unitatea dintre bărbaţi şi femei, are loc doar prin intermediul Creatorului, altfel, această unitate nu există. De aceea, vedem unde conduce asta în lumea noastră. Cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru., putem ajunge la echilibru doar prin intermediul Creatorului. În acelaşi mod putem echilibra familiile noastre, dar doar dacă acceptăm condiţia necesară ca între noi să fie Creatorul, atât între mine şi prietenul meu, cât şi între mine şi soţia mea. Dacă El nu este acolo, atunci nu va fi nici o conexiune între noi. În final, spre asta  ne îndreptăm.

Totuşi, întâlniri comune între bărbaţi şi femei trebuie să aibă loc, ca şi întâlnirile separate ale acestora. Iar femeile trebuie să se gândească, cum pot să se unească şi cum pot sprijini bărbaţii.

De la Congresul de  la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne înălţa” 18/08/12, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai relatat despre multiplele obstacole pe care o persoană le întâlneşte atunci când începe munca în grup. Unul dintre acestea este că ele pot apărea ca oportunităţi pentru acea persoană; pot fi foarte tentante şi atractive, capabile să-i îmbunătăţească viaţa şi să nu interfereze cu angajamentul persoanei în munca spirituală. 

Răspuns: Ele toate interferează cu munca spirituală. Altfel, ele nu sunt obstacole. Doar ţi se pare că atunci când ceva se sparge, atunci când ceva se întâmplă, tu trebuie să repari acel lucru şi apoi te poţi întoarce la munca spirituală, dar de fapt este un obstacol ce îţi este dat, exact împotriva muncii tale spirituale. De tot felul!

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi potolească unele dintre dorinţele sale corporale, astfel încât acestea să n-o distragă, atunci acesta ar fi tot un obstacol?

Răspuns: După cum este scris: „Daca nu este făină, nu este nici Tora”. Trebuie să creem toate condiţiile necesare existenţei, necesare şi suficiente, precum în matematică. Aceasta înseamnă să ducem o viaţă obişnuită. Astăzi, s-ar părea că acest lucru nu este aşa simplu. Totul depinde de ceea ce eu consider că este suficient pentru mine.  

Cândva l-am întrebat pe Rabash dspre acest lucru, iar el mi-a dat un răspuns interesant: „nivelul esenţial de auto-suficienţă este acel grad în care să fii fericit dacă nu ar fi necesar să ai de-a face cu el”. Asta înseamnă că ai fi fericit, dacă nu ar trebui să mănânci, să bei, să dormi, să-ţi cumperi un Chevrolet, sau dacă nu ar trebui să mergi într-o vacanţă în Insulele Caraibe. Nivelul esenţial este acela în care eşti forţat să ai de-a face cu el – obligat – şi nu eşti deloc fericit în legătură cu acest lucru din moment ce trebuie să menţii nivelul de vitalitate în acest corp, cu scopul de a urca la următorul nivel. Pentru ce ai nevoie de toate acestea?

Dacă mintea omului se află în locul potrivit, el pur şi simplu nu acordă atenţie lucrurilor esenţiale pentru el. Luaţi de exemplu orice muzician sau scriitor care „trăieşte” în munca sa. Pentru orice persoană creativă, creativitatea este totul. Ea nu are nevoie de nimic altceva!

Nu contează pentru această persoană cum arată şi ce mănâncă. Ea „arde” cu munca sa. De aceea, când arzi cu munca ta, atunci nu mai există o asemenea întrebare.

De la Congresul de la Kharkov “Unindu-ne ca să ne înălţăm” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Prietenii din grup mi-au explicat pentru ce am nevoie de ego-ul meu. Dar pentru ce am nevoie de egoul pe care-l simt în exterior, pe stradă?

Răspuns: Aceastea toate sunt parte din sufletul tău! Malchut, sufletul sau umanitatea, numeşte-le cum doreşti tu, toate sunt de fapt, tu. Deci, cine sunt toţi ceilalţi? Ei sunt parte din tine, totul este doar despre tine.

Aceasta înseamnă că există o structură multi-stratificată, în şapte miliarde, în care toate sufletele se conectează şi în loc de un singur plan, produsul rezultat este o sferă. De aceea, o atitudine cinică şi lipsită de respect faţă de altă persoană din această lume, îţi încetineşte avansarea spirituală. 

De fapt, trebuie să atingi un stadiu în care să percepi pe toţi oamenii din lume, atât pe cei total negativi cât şi pe cei total pozitivi, la fel de apropiaţi de tine ca şi cum ar fi părţi inseparabile ale tale. De fapt ei sunt nimeni. În ceea ce te priveşte, ei sunt păpuşi şi operează doar cu scopul de a-ţi furniza mediul potrivit pentru a ajunge mai aproape de Creator.  

Întrebare: Nu mă pot opune egoului meu. Nu am posibilitate de alegere; este o parte inerentă din mine, dar nu pot scăpa de egoul celorlalţi şi nici nu îi pot îndepărta.  

Răspuns: Unde vezi tu egoul celorlalţi? Dacă îl simţi în interiorul propriului ego, ce simţi de fapt? Este doar egoul tău. Pare că lumea este împărţită într-o mulţime de oameni, dar, chiar şi acum, tu vorbeşti cu tine.

De la Concenţia de la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne Înălţa” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că trebuie să arătăm ca într-un joc, unul faţă de celălalt, că ne aflăm la următorul grad, astfel încât ceilalţi să ne invidieze şi să ne urmeze. Cum poate fi acest lucru exprimat? Ar trebui pur şi simplu să fim buni, amabili, utili, zămbitori, iar acest lucru va impresiona şi îi va atrage pe prieteni? Cum ar trebui să arăt asta, pentru a provoca o invidie maximă?  

Răspuns: Ne aflăm în Lumea Infinitului, deplina conexiune cu fiecare. Singura problemă este că nu percepem acest lucru. Suntem ca nişte pisicuţe oarbe. Trebuie să începem să simţim unde ne aflăm în realitate, prin intermediul proprietăţilor noastre.

Acesta este motivul pentru care cele 125 de grade spirituale sunt numite treptele revelării, revelaţie în care tu exişti. Dar nu eşti dezvoltat şi nu simţi asta. Aici şi acum, ca într-un singur spaţiu (deşi nu e chiar în acelaşi spaţiu, ci în alte dimensiuni), sunt numeroase fenomene diferite, obiecte, relaţii şi acţiuni. Nu simţim nimic din toate astea; se află înafara simţurilor noastre. 

Unii oameni, printre care şi transcedentalii, simt oarecum acest lucru. De fapt aşa este. Beduinii care trăiesc în Israel, simt ce se întâmplă pe o distanţă de 100 de mile depărtare de ei, în concordanţă cu variatele forme de manifestare a naturii. Dar toate acestea sunt la nivelul lumii noastre. Transcedentalii, precum Wolf Messing simt ceva mai mult bineînţeles, înafara timpului, deoarece următorul nivel îl înalţă pe om dincolo de timp, etc.

Asta este,  jucăm următorul nivel superior, dorind astfel să atragem către noi forţele naturii, ca ele să ne îndrepte spre acest nivel. Facem acelaşi lucru în vieţile noastre; oamenii interpretează roluri: eu vreau să fiu precum cineva, de exemplu, să fiu ca oamenii de ştiinţă sau ca muzicienii, interpretez acest rol, fac exerciţii şi astfel mă apropii de ei.

De ce aceste exerciţii mă atrag către asta? Deoarece eu atrag aceeaşi Lumină superioară, doar la nivelul nostru egoist. Aceasta este o lege fizică: dacă aspir către ceva, aceste forţe de aspiraţie realizează totul. De aceea, trebuie să avem inspiraţie să jucăm.

Dar ceea ce este cel mai important, este că trebuie să ne dorim asta în interiorul nostru, deoarece iniţial suntem conectaţi unul cu celălalt şi dacă eu doresc ceva, dorinţele noastre s-au concentrat împreună şi s-au îndreptat către acelaşi stadiu care ne va direcţiona către asta.

Acesta este motivul pentru care există oameni care dansează în faţa voastră şi care-i inspiră pe ceilalţi şi mai sunt aceia care stau modeşti pe margine şi nu se pot nici măcar alătura cercului vostru sau să cânte împreună cu toţi ceilalţi; sunt oameni diferiţi, iar acest lucru nu contează. În exterior, trebuie şi noi să arătăm acest lucru prietenilor noştri, cu scopul de a fi inspiraţi împreună. Însă lucrul cel mai important este o aspiraţie interioară.

De la  Convenţia de la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne Înălţa” 17-8/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce am experimentat o imensă apropiere şi unitate cu prietenii la congres, cum putem evita să ne scufundăm în rutina obişnuită şi să rămânem în aceaşi intenţie exaltată, către cale şi prieteni?

Răspuns: Trebuie să închizi ochii şi să stai conectat!

1. Mai întâi, trebuie să luaţi parte împreună la lecţii, seminarii şi la cât mai multe evenimente posibile. Nu vă puteţi descurca fără asta.

2. În al doilea rând, nu te încrede în mintea ta! Am văzut nişte studenţi foarte inteligenţi, care au o abordare analitică foarte bună şi care totuşi nu sunt capabili să se analizeze şi să se cerceteze pe ei înşişi, iar asta este o problemă. Chiar dacă se supun unei analize critice, ei tot nu pot să analizeze acel criticism. Astfel, ei avansează mai degrabă în direcţia raţiunii şi nu în cea a devotamentului şi a sacrificiului de sine. Iar fără asta, omul este scufundat în forţele egoiste, impure (Klipa) şi nu în dăruire şi forţe spirituale.

Asta este exact de ce ar trebui să se teamă cineva, de a o lua pe calea raţiunii în loc de cea a devotamentului altruist al sufletului. Am vazut deja mulţi prieteni care au părăsit drumul şi încă mulţi alţii o vor mai face. Scopul va fi obţinut numai de aceia care sunt devotaţi acestuia cu tot sufletul lor şi sunt dispuşi să mearga mai departe, cu ochii închişi.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/21/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să precedem de fiecare dată actele Creatorului şi să devenim mai rigizi în relaţie cu egoul, pentru a nu ne preda schemelor sale înşelătoare şi, pe de altă parte, să fim mai senzitivi la indiciile Creatorului?

Răspuns: Nu te gândi, sub nicio circumstanţă, la ego, nu te gândi la cum să te predai lui sau invers. Toate aceste jocuri cu egoul nu vor ajuta. Este mult mai şiret decât tine şi decât toată lumea.

Egoismul este o natură foarte puternică, care este complet opusă Creatorului şi este egală în intensitate cu El. Întregul sistem egoist a fost creat de Lumina care intră în dorinţă, care a creat natura acestuia şi toate atributule lui în toate formele. Astfel, lupta împotriva egoului nu va ajuta deloc! Numai prin ridicarea deasupra lui şi având dorinţa de a deveni similar cu Lumina, numai asta va ajuta! Dar să te pui în faţa egoului, este fără speranţă.

Nu trebuie să îi dai atenţie! Trebuie doar să doreşti să mergi înainte! Nu aştepta până când te împinge din spate.

Întrebare: Ce trebuie să faci dacă te gândeşti constant la asta, dar în ultimul moment uiţi de ego şi uiţi, de asemenea, de Creator?

Răspuns: Asta se întâmplă pentru că nu există nicio conexiune cu grupul, iar mediul nu te ajută să avansezi.

Aici este un sistem de forţe foarte simplu. De la început ţi s-a dat un punct de înclinare, ţi s-a dat direcţia, impulsul. Este spus că Creatorul ti-a pus mâinile în faţa unei sorţi bune şi ţi-a spus: „Alege.” Iar apoi tu alegi.

Baal HaSulam scrie că omului i se spune permanent să aleaga un mediu pentru sine, care este din ce în ce mai puternic, un mediu care îl va întări şi din care nu va cădea şi nu va uita scopul.

Alegerea unui mediu puternic depinde numai de ceea ce investeşti tu în el. Nu trebuie să schimbi oamenii, trebuie să investeşti în ei mai mult iar apoi vei simţi o influenţă mai mare de la ei. Acesta este punctul de alegere al unui nou mediu. Nu este ceva legat de feţele oamenilor, ci de măsura în care iei de la aceştia energia superioară, energie care se află în ei, iar ei nici măcar nu sunt conştienţi de asta.

Dacă nu merge, atunci este un semn că trebuie să tânjeşti, să îţi doreşti să obţii asta. Nu este nimic de făcut. Munca este numai în asta.

Din Congresul Kharkov “Să ne unim ca să urcăm” 8/16/12, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→