Totul începe și se termină cu vasele pe care le avem de pregătit. Lumina superioară există într-o stare de repaos absolut, ceea ce înseamnă că starea de împlinire există de la început. Cu toate acestea, motivați de deficiențele noastre, prin efortul nostru, vom stimula această stare de implinire să părăsească sursă și să urmeaze a fi dezvăluită de 620 de ori mai mult decât forma de scântei în care se ascunde.

Toată Lumina din Ein Sof (Infinit) reprezintă cel mai mic nivel, nivelul minim, Nefesh de Nefesh, care exista înainte ca noi să începem să îl solicitam. Prin cererea noastră, prin deficiența din vasele pe care le-am extins, transformăm aceasta Lumină în NRNHY de NRNHY.  Deci, totul depinde de măsura în care ne-am pregătit deficiențele noastre.

Suflarea Shofar simbolizează Rosh Hashanah (Anul Nou). Aceasta înseamnă apariția, răsărirea  frumuseții (Shufra) din daruire, iubire, și conectarea la atributele Creatorului. Acest lucru este un motiv pentru o vacanță: capacitatea noastră de a ne ridica în noi insine și de a prefera atributul de a darui, în locul atributului de a primi.

Astfel, vom pregăti vasul corect în interiorul nostru, pentru a începe noul an, o nouă fază, un nou nivel. Aceasta este o lege pentru Israel, adică pentru cei care doresc să urce la Yashar El (direct la Creator), în conformitate cu cele trei linii.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/19/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că sunt patruzeci – cincizeci de oameni într-un grup de învǎţare integralǎ. Unde ar trebui să fie femeile în timpul studiilor?

Rǎspuns: La figurat vorbind, femeile trebuie să ia bǎrbaţii de mâna, sǎ îi ducǎ la locul lor și sǎ îi aşeze. În același timp, ele pot participa de asemenea la acest grup, dar din exterior. Barbaţii nu ar trebui să le simtă sau să le vadǎ.

Femeile nu trebuie să fie în calea bărbaților. Cel mai bine pentru ele este să observe bărbații pe o camera video dintr-o altǎ cameră.

Bǎrbaţii stau într-un cerc. Ei se pot îmbrățișa, sunt apropiaţi unul de altul şi îşi percep unitatea, proximitatea lor, în diferite moduri, indiferent de cuvintele pe care doresc să le utilizeze. Ei pot plânge și admira.

Femeile, practic, nu pot avea acest tip de stare între ele, desigur, excepție fǎcând anumite persoane excentrice. Acesta este motivul pentru care trebuie să stea într-o sală separată, nu într-un cerc, dar în rânduri, în orice mod doresc să aranjeze scaunele sau pur și simplu împrăștiate la întâmplare de jur împrejur și sǎ aibǎ un ecran unde sǎ poatǎ vedea grupul de bărbați.

Acesta este modul în care femeile învață. Ele ascultǎ același articol, simt și înțeleg ceea ce bǎrbaţii fac între ei și îşi fac pregătirea interioarǎ. Practic, nu au nevoie de mai mult de atât.

Ele înțeleg importanța obiectivului pe care bǎrbaţii l-au preluat și pe care numai ei îl pot realiza. În același timp, femeile se schimbǎ și se modeleazǎ ele însele, iar acest lucru este absolut suficient. Cu alte cuvinte, bǎrbaţii conduc importanța și realizarea obiectivelor cu sprijinul absolut al femeilor din spatele lor.

Întrebare: Cu alte cuvinte, femeile nu trebuie să participe la o discuție despre ceea ce vǎd?

Rǎspuns: Nu, absolut, bărbații nu au nevoie de asta! Femeile trebuie doar să-și exprime sprijinul lor, admirația și participarea. Totuşi, ele pot face unele lucruri pentru a ajuta.

Bǎrbaţii trebuie să simtă că sunt sprijiniţi în mod constant și cu pasiune, că femeile participă serios și, în același timp, sunt foarte exigente și atente, ca o mamă. Cer un rezultat la ceea ce se întâmplă. De îndatǎ ce bǎrbaţii ajung la un rezultat, femeile trebuie sǎ le arate admirația lor și aprobarea lor, fără de care aceştia nu pot avansa.

Întrebare: Când femeile se adunǎ într-un loc separat, pot ele comunica în vreun fel, pot vorbi și discuta diverse lucruri?

Rǎspuns: Desigur. Mai întâi de toate, ele trebuie să se ajute singure. Aduc prăjituri, fructe și dulciuri. Ele trebuie sǎ creeze un mediu frumos pentru toată lumea, dar niciodatǎ sǎ nu-şi impunǎ reciproc munca interioarǎ! Acesta trebuie să fie voluntară.

Firește, ele se vor simți apropiate spiritual, un fel de uniune a femeilor, dar nu mai mult de atât. Totul se face doar în jurul bărbaților.

Dintr-o convorbire despre Educaţia integralǎ 3/4/12

Filed under: Ateliere, Femeia, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este cel mai bine sǎ discutǎm într-un grup de educaţie integralǎ și ce e mai bine să nu discutăm?

Rǎspuns: La figurat vorbind, ar trebui să discutǎm doar despre dragoste şi prietenie. Noi nu examinǎm stǎrile noastre, deoarece toate existǎ la nivel animal.

În primul rând trebuie să ne ridicăm la nivel „uman”, sǎ creǎm o imagine generalizată a acestuia, calitatea noastră comună de dǎruire şi iubire, atitudinea noastră unul față de celǎlalt. Noi putem avea doar discuții cu privire la nivelul acestei rețele a interrelațiilor corecte între noi și numai despre lucruri care întăresc starea noastră colectivă.

De ce așa? Pentru că, devenind mai puternici în cadrul acestui nivel vom începe sǎ generǎm o anumită forță care luminează stadiul nostru actual animal și începe să îl schimbe. Numai de la un nivel mai înalt ne putem schimba nivelul nostru mai mic. Toate conflictele noastre vor dispărea treptat sau se vor amplifica înainte de a dispărea și pe fondul acesta vom dezvolta conexiunea noastră.

Dintr-o convorbire despre Educaţia integralǎ 3/4/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă poate trezi pe mine grupul?

Raspuns: Aceasta face parte din garanția reciprocă. Trebuie să simt că dacă eu nu-i trezesc pe ei, ei nu vor face la fel pentru mine.

Aceasta este de fapt problema: de ce adormim și nu avansăm, lăsand în urmă lumea? În loc să conducem din spate lumea spre corectare, așteptăm ca lumea să iși descopere singura boala sa, nimicitoare, mai mult și mai mult.

Dacă o rudă apropiată, cineva care îți este foarte drag, copilul tau, de exemplu, ar fi fost grav bolnav și s-ar fi simțit mai rău de la o zi la alta, ai fi așteptat liniștit până când el ar fi fost în stare fatală? Nu ai fi cautat pentru el un leac în toate modurile posibile? Nu ai fi făcut orice să îl convingi să ia remediul?

Iți faci griji, cu privire la lume, în același fel? Dacă nu, atunci nu îți îndeplinești slujba ta; grupul nu te face să te trezești și tu nu trezești grupul.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/14/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 209: „Trei condiţii în rugăciune”: În rugăciune sunt trei condiţii:

1. Să crezi că El îl poate salva, chiar dacă el are condiţiile cele mai grele din toată generaţia lui, fiindcă „Este mâna Domnului prea scurtă ca să-l salveze?” Dacă nu, „Stăpânul nu poate salva vasul Lui”.

2. El nu mai are niciun sfătuitor, deja a făcut tot ce a putut dar a văzut că nu există niciun leac pentru suferinţa lui.

3. Dacă El nu îl ajută, mai bună îi va fi moartea decât viaţa.

Aceste trei condiții rezumă multe alte condiții  pe care o persoană trebuie să le adune în ea, în scopul de a ajunge la o rugăciune adevărată, la un strigăt. Strigarea este dorința din inimă. Se naște momentul în care ajungem la o dorință ce este adaptată la revelația lumii spirituale, revelația atributului dăruirii, momentul când suntem pregătiți pentru asta, chiar dacă suntem în această parte a Machsom -lui (barieră), care înseamnă că ne așteptăm să obținem ceva de la această descoperire.

Aceasta încă nu este o cerere pură și nu poate fi pură deoarece există zguduire între nivele.

Noi întotdeauna ne rugăm în Lo Lishma (nu pentru numele Ei), pentru noi înșine și de aici ajungem la Lishma (pentru numele Ei), daruire. Se spune: „Am lucrat și am găsit.” Dar totuși, dorința noastră trebuie să fie adaptată nivelului pe care suntem pe cale să-l atingem. Este imposibil a urca fără a respecta cele trei condiții.

Să presupunem că am respectat două condiții și înţeleg că am făcut tot ce mi-a stat în putere, dar nu există nici o mântuire. Cum pot determina că am făcut tot ce s-a putut? Chiar dacă brusc decid că este așa, este doar pentru un scurt moment şi apoi imediat,  încep deja să caut altceva ce pot face. La urma urmei, cum pot fi sigur că am încercat totul?

Aşadar există a treia condiție „mai bine mort decât viu” . O persoană ajunge la disperarea absolută și nu poate merge pe acest drum. Apoi, a treia condiție pare să crească a doua condiție prin aducerea unei persoane la un astfel de nivel extrem încât nu mai poate aștepta pentru a verifica și  a vedea ce altceva poate face, decât să strige o rugăciune.

Dacă eu nu primesc ceea ce vreau, atunci îmi e mai bine mort decât viu. Apoi, a doua condiție mă ajută, din moment ce funcționează în două sisteme: mintea și inima. Deci, eu pot spune mereu în minte că nu am făcut suficient în inimă. Emoțional pot să recunosc întotdeauna că nu am atins în minte examinarea necesară și clarificarea sentimentelor mele.

Deci în cele din urmă, toate condițiile duc la aceste trei condiții, care duc la o singură condiție: o rugăciune, înălţarea MAN.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/23/2012 Shamati #209

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→