Mulţumită garanţiei reciproce, omul atinge o stare în care simte că toată lumea îl sprijină şi îi furnizează tot ceea ce are nevoie. Apoi, el poate să se gândească la alţii. Numai în această condiţie se poate ridica deasupra egoului.

Nu există alte forţe. Egoul este singura forţă care ne domină şi numai într-un grup îl putem neutraliza.

Dacă grupul nu neutralizează şi anulează egoul  meu, eu nu o voi putea face niciodată singur. Voi fi îngropat în el pentru totdeauna şi nu voi fi capabil să ma nasc, să ies din  el. Garanţia reciprocă este legea vieţii pentru mine, este o precondiţie pentru naşterea mea spirituală.

Dacă nu primesc de la grup sentimentul de securitate, de protecţie totală şi de furnizare a tot ceea ce am nevoie, nu voi putea să mă ridică deasupra mea. De fapt, garanţia reciprocă este cea care dă naştere la acest sentiment în mine şi şi asta nu mai depinde de mine. Dacă prietenii mă influenţează prin garanţia reciprocă, eu nu voi înceta niciun moment să mă gândesc la ei. În acest fel merg lucrurile.

Este la fel ca un bebeluş în braţele mamei, care simte că nu are nicio problemă. Se simt în mod instictiv în siguranţă şi simte că va primi tot ceea ce are nevoie. Aşa trebuie să mă simt şi eu, ca un copil în braţele grupului, care simte că toate necazurile sale au dispărut, toate gândurile, toate anxietăţile, toate întrebările.

Nu mai este nimic care să fie conectat la mine; este ca şi cum aş pluti în aer. Din acest moment pot începe să mă gândesc la alţii.

Vorbim despre legi de neschimbat, despre forţe care operează în noi. Nu este fantezia mea. Este forţa garanţiei reciproce care operează în mine, apoi mă detaşez de mine însumi şi nu mai contează dacă vreau sau nu. Dacă prietenii operează asupra mea cu această forţă, sunt liber de dominaţia egoului. Din acel moment mă pot gândi la ceilalţi.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”: Este pentru că, într-adevăr, în ceea ce privește o persoană care se află încă în natura Creatiei, nu există nici o diferență între dragostea de Dumnezeu și dragostea fata de aproapele său. Acest lucru se datorează faptului că orice lucru care nu se identifica cu persoana, este ireal pentru aceasta.

Eu nu ii simt pe ceilalți. Ii simt în măsura în care depind de ei. Cu alte cuvinte, nu ii simt de fapt pe ceilalti, dar imi simt dependența mea fata de ei, simt cât de mult pot pierde în cazul în care se întâmplă ceva cu ei.

Aceasta este singura modalitate prin care noi calculam orice. Chiar și o mamă simte cât de mult poate ea pierde în cazul în care copilul sau are probleme. Aceasta este scala pe care noi o numim „iubire”.

„Te iubesc”, înseamnă că eu depind de tine. Deci, aceasta nu este dragoste spirituală, ci dragoste corporală. Îmi place cineva și imi este teama că ceva i s-ar putea întâmpla, deoarece voi suferi. Iubesc pe cineva cu care mă simt bine. El poate fi fiul meu, care îmi ofera plăcere.

Noi, cu toate acestea, vorbim despre ceva cu totul diferit: despre modul in care, de la iubirea catre ființele create, putem ajunge la iubirea pentru Creator. Deși vom folosi exemplul iubirii unei mame în lumea noastră, nu știm de fapt ce înseamnă  a iubi la un nivel „uman”.

Trebuie să dezvoltăm un tip cu totul nou de dragoste. Cuvântul în sine este înșelătoar, iar noi trebuie să fim atenți sa nu facem greșeli. Este vorba despre o  cu totul alta relație si alt discernământ, despre dăruiriea care vine dinspre mine spre exterior catre cineva care se află în afara sentimentelor mele.

Astăzi, simt toata lumea. Simt ceea ce se întâmplă în lume, și este numai în funcție de calcul meu de a câștiga sau de teama mea de a pierde. Dorinta de a primi este in cautare de surse de a primi placere si se departeaza de ceea ce poate dăuna.

Acestea sunt singurele lucruri pe care le percep, dar eu nu simt nimic care nu face parte din plăcerea sau suferința mea. Acest lucru se datorează faptului că „materialul meu sensibil” este dorința de bucurie. Acesta este Masach (ecranul) pe care imaginile din realitatea mea sunt reflectate. Într-un astfel de ecran, eu pot vedea doar lucrurile care sunt în registrul interesului meu, care ar putea sa-mi aduca auto-beneficiu sau durere și suferință.

Există lucruri pe care eu nu le simt pentru că nu-mi provoca placere sau durere, ca diverse câmpuri, unde, raze x, și așa mai departe. Pentru ca ne dezvoltam, vom recunoaște mai multe lucruri carora ar trebui să acordam atenție, deoarece acestea pot fi benefice sau dăunătoare.

Este același lucru atunci când vine vorba de dragostea de prieteni. Noi nu știm ce înseamnă acest lucru  și nu il simțim cu simțurile noastre. Cu ce putem să-l comparam? E rău, atunci când sunt iubit? Nu este vorba de dragostea prietenilor față de mine, ci de dragostea mea față de ei, atunci când ma dedic total lor, am grijă de ei, ma ingrijorez pentru ei, ii ajut.

Cine are nevoie de o astfel de iubire în lumea noastră? În cazul în care m-ar fi iubit și m-ar fi servit ei pe mine, ar fi fost o altă perspectiva: „Sunt gata pentru a primi dragostea voastra. Dati-i drumul, cine este primul „?

Cu toate acestea, vorbim despre o tranziție catre nivelul de iubire pentru Creator, despre garanția reciprocă. Scopul creației este de a iti iubi prietenul. Astfel, ne bucurăm de daruire, dar numai de daruire, nu de senzatia noastra de bucurie. Suntem dăruitori împotriva dorinței, depășind-o.

Deci, noi trebuie să acordam o atenție un pic mai mare sensului corect al muncii noastre în grup. Este imposibil să-l interpretam în funcție de imaginile din lumea noastră. Apropierea, dragostea, și conectarea sunt toate concepte care există dupa ce se realizeaza depășirea, dupa Machsom (barieră). Până atunci, eu nu voi depăși nimic, trec pur și simplu prin perioada de pregătire.

Din partea a 4-a 9/24/12 zilnica de Cabala Lectia „, Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot„, Poz. 4: Aceasta este ceea ce ne-a susținut până acum să menținem armatele si zidul în jurul înțelepciunii adevărului, ca nici un străin sa nu il strice….

Înțelepciunea Cabalei a fost ascunsă, deoarece toate națiunile trebuiau să se dezvolte. Întreaga lume trebuie să avanseze până când este total dezamăgita de ego.

Apoi, atunci când oamenii ajung să se simtă neputincioși și nu mai pot continua, vor vedea că forma actuală a vieții pe pământ a ajuns la final. Acest lucru se referă la distrugerea socială și ecologică, precum și la distrugerea interioară a persoanei.

Deci, înțelepciunea Cabalei trebuie să fie ascunsă în scopul de a permite ego-ului să se dezvolte si de a nu opri la mijloc acest proces. Aceasta se datorează faptului că se vorbește despre depășirea ego-ul, dar dacă acesta nu este încă copt, nu este nimic de depășit. Astfel, trebuie să așteptăm până când ego-ul va ajunge la dezvoltarea completă. Cabalistii au stabilit că faza finală a început acum 500 de ani, în vremurile lui Ari, astfel încât, în zilele noastre, acesta va fi un fapt absolut clar.

Astăzi, întreaga lume începe să recunoască faptul că nu mai are unde să se dezvolte si să avanseze, si că nici una dintre metodele cunoscute nu ne poate ajuta să evoluăm in sensul corect. Deci, înțelepciunea Cabalei, care, până în prezent, a fost pe bună dreptate, ascunsă -acum este dezvăluită lumii.

Întrebare: Cui îi este de fapt revelată?

Răspuns: Este revelata treptat, fiecaruia. Dacă luăm, de exemplu, europenii și americanii, în cazul în care vor vedea că au ajuns la un punct mort, și ca nu au nici un mijloc de a corecta criză socială și nici crizele din industrie, comerț, educație, precum și din orice alt domeniu, în cele din urmă, datorită diseminării noastre interne și externe, vor fi capabili să înțeleagă că există o metodă care ii poate ajuta să depășească ego-ul, ce reprezinta distrugerea și răutatea ce ii consuma ca un cancer care crește. Această metodă le va permite să se descurce cu ajutorul ei și să înceapă din nou o viață bună.

În primul rând, celulele organismului uman au crescut separat, fiecare în funcție de forma sa proprie, la fel ca mugurii care cresc din pământ. A fost un proces firesc, și înțelepciunea Cabalei a așteptat cu răbdare, fiind ascunsă, ca celulele să crească pe deplin.

În cele din urmă, acestea au crescut și au început să se conecteze egoist, iar această conexiune egoista va duce curand la moarte, deoarece toate celulele sunt conectate, dar „trag pătura” fiecare în direcția ei. Aceasta este natura cancerului. Ca urmare, stadiul terminal este revelat, dar, împreună cu el si înțelepciunea Cabalei este, de asemenea, descoperită imediat, în scopul de a permite recuperarea acestora.

Remediul nu poate fi dezvăluit, cu excepția cazului în care pacientul descopera cat de critica este starea lui. Trebuie să existe „recunoașterea răului”cat și „liberul arbitru„, pentru ca pacientul să aleagă dacă să ia remediul sau să-l ignore. Noi, pe partea noastră, trebuie să lucram, iar omenirea trebuie să simtă că este bolnava. Acesta este procesul.

Din partea a 4-a 9/19/12 zilnica de Cabala Lectia, „Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot„

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→