Întrebare: Aceste congrese par că ne-au deschis o nouă uşă şi tot ceea ce facem pare fără gust de aici, ca şi cum am pierdut toată savoarea anterioară.

Răspuns: Atunci de ce nu aţi cerut asta?! Spuneţi constant: „Noi! Noi!”, atunci de ce nu cereţi împreună?

Întrebare: Simt că asta este o nouă stare în care nu ştiu cum să cer. Este ca şi cum am atins ceva, dar nu l-am procesat îndeajuns pentru a-l realiza pe deplin.

Răspuns: Nu ţi se spune să îţi faci cererea în cuvinte elaborate frumos. Un taţă înţelege un strigăt simplu.

Întrebare: Atunci, de ce nu am cerut?

Răspuns: Pentru că nu vă puteţi uni şi sprijini unul pe altul. Încă există diferite calcule care vă controlează: ruşinea, lipsa dispoziţiei; pe scurt, nu este o hotărâre desivă încă, când pur şi simplu pătrunzi fără niciun calcul.

Întrebare: De unde vine ruşinea care nu mă lasă să pătrund? Vorbim atât de mult de apropiere şi unitate, dar ştiu că încă sunt lacăte în inima mea, limitări care dictează ce este permis şi ce este interzis.

Răspuns: Asta pentru că Creatorul este încă departe de voi; pe moment nu simţiţi că El este aproape. Trebuie să încercaţi din greu să vi-L imaginaţi în forma unităţii grupului, ceea ce de fapt am început în această săptămână. „Creatorul” este esenţa a ceea ce apare din unitatea noastră. La asta trebuie să ne rugăm şi spre asta trebuie să ne întoarcem.

În orice caz, avem nevoie de un strigăt, o rugăciune, o cerere, care este liberă de orice calcul. Dacă nu puteţi ajunge la asta, înseamnă că sunteţi încă departe de Creator sau Creatorul este departe de voi.

Dar toate plângerile sunt şi ele justificate şi sunt folositoare. Cu cât vă plângeţi mai mult, cu atât mai bine. Asta vă va duce la calculul corect şi precis.

Cred că de data asta am făcut un pas mare înainte. Nu este doar un pas; am păşit de fapt înăuntru şi ne-am adâncit în calirficări, deschizându-ne larg inimile, cu toate că nu i-am răzuit pieliţa cu o „perie de fier”. Este cu adevărat o clarificare bună: am început să simţim cum este de fapt această unitate, cum descoperim AHP-ul celui superior, un nivel mai înalt, cum ne identificăm cu el, cum aderăm cu toţi la el pentru a ne ridică în sus şi care este relaţia pe care o avem cu el.

Am trecut prin multe lucruri care se referă la conexiune şi unitate şi, cu toate că pare foarte sublime, distante şi abstracte, vom ajunge gradual să le simţim. Apoi ne va fi mai uşor să ne întoarcem către ele şi să le realizăm.

Întrebare: Care ar trebui să fie cererea corectă?

Răspuns: „Deschide uşa pentru noi!”

Şi asta la momentul în care simţiţi că toate drumurile sunt blocate, că toate porţile sunt blocate, că aţi ajuns la disperare. Aceasta este a 50-a poartă, starea dorită despre care am vorbit şi am citit atât. Acum simţiţi în practică şi lipseşte numai rugăciunea colectivă, presiunea, persistenţa. Încercaţi, faceţi un efort, va veni… Sunt foarte bucuros de stările prin care am trecut.

Din lecţia nr 4 congres Roma 9/21/12,

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tocmai s-a terminat un congres foarte puternic; ne simţim obosiţi, indiferenţi, adormiţi, ca şi cum un nor gros ne cuprinde şi ne transformă în oameni bătrâni, pesimişti.

Creatorul ne-a luat dorinţa egoistă, combustibilul care ne împingea. Înainte, ardeam de dorinţă; ne străduiam să obţinem recompensele spirituale şi eram gata să luptăm să obţinem spiritualitatea. Fiecare dintre noi s-a considerat un erou, cu toate că ne-am simţit ca „superman” numai pentru că egoismul nostru a fost „fierbinte” şi ne-a împins înainte către realizări noi.

Creatorul vrea să ne ajute; astfel, El ne-a luat egoismul pentru ca noi să îl înlocuim cu o altă putere. Acum, în loc să fim împinşi din spate, suntem inspiraţi de măreţia scopului şi tractaţi înainte de el.

Acum, avem cu adevărat o oportunitate să avansăm, dar în loc de asta ne plângem că nu avem nicio dorinţă şi energie pentru asta. Vă amintiţi cât de „fierbinte” şi uriaşă era dorinţa voastră? Totuşi, nu a fost a voastră; v-a fost dată de Sus. Aţi fost pur şi simplu împinşi de Sus şi, ca rezultat, aduşi la un grup de Cabalişti.

În acest timp, dorinţa voastră a dispărut şi vă gândiţi că este mai bine să părăsiţi grupul şi să terminaţi cu Cabala, deoarece nu vă mai atrage. Credeţi că dacă nu vi se mai pare atrăgătoarea, înseamnă că este ceva greşit cu Cabala? Toată lumea judecă în măsura propriei corupţii. Este evident că, fără motivaţie, omul nu poate avansa. Nici maşinile nu pot lucra fără combustibil.

Omul trebuie să se întoarcă către grup, cărţi şi studiu; ar trebui să ceară ajutor de la ele! Cere-i Creatorului!

Dacă nu ai puterea pentru o asemenea cerere, înseamnă că experimentezi deficienţa forţei generale, adică garanţia reciprocă. Dacă există prieteni de ai tăi, care şi-au pierdut „forţa vieţii”, ar trebui ca măcar să plângi pentru ei; este ca şi cum ai fi la funeraliile lor; să murmuri despre minunaţi prieteni pe care i-ai pierdut! Uită-te la pietrele grele de mormânt care stau pe piepturile lor, adică inimile de piatră de care ei nu pot să se debaraseze.

La un anumit moment, străluceau de dorinţă, dar acum noi putem doar plânge pentru ei. Curând, şi tu vei câdea într-un asemena abis. Totuşi, dacă suntem gata să ne ajutăm unul pe altul înainte ca asta să se întâmple, vom fi capabili să ne ridicăm din orice cădere. Nu numai că vom fi în stare să ne depăşim indiferenţa, dar ne vom descurca şi cu ura reală care ar trebui să apară între noi.

Numai puterea grupului poate iniţia o dorinţă din „aerul subţire”. În acest moment, nu avem acest tip de dorinţă şi nici nu poate apărea de undeva. Totuşi, trebuie să „o aprindem” artificial, ca şi cum am începe o nouă afacere şi ne promovăm noile produse. Ar trebui să devină afacerea noastră spirituală comună; ca rezultat, va declanşa o nevoie atât de puternică, încât vom „arde” pur şi simplul de dorinţă. Iar sub această dorinţă poate fi chiar nimic!

Oamenii au aştepat toată noapte la uşile magazinelor să cumpere a cincea generaţie de iPhone. Învăţaţi cum să faceţi reclamă „produselor” creând nevoi artificiale. De fapt, scopul pe care îl căutăm pare şi el „artificial” egoismului nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Singura modalitate de a supraviețui unei coborâri este să te pregătești în avans. Dacă coborârea a avut loc deja, nu există nimic care poate fi cerut de la noi, deoarece ce poti cere unui mort? După cum este scris, „mortul este liber.”

Ești întrebat doar de ce nu te-ai pregătit pentru această situație. Trebuie să completezi toate rezervoarele și să încarci toate bateriile. Atunci când o coborâre se produce, nu este nimic ce putem face.

Este ca și fazele de curent alternativ care se schimbă precum valurile, o dată în sus și o dată în jos, iar o parte se completează pe contul altei părți. O dată, vasele sunt dezvăluite, iar o dată Luminile sunt revelate.

Este o situație excelentă faptul că Creatorul a luat ego-ul nostru și ne-a ajutat. Este scris că Creatorul a creat înclinația rea, dar te-ai plâns că este rea, așa că El o îndepărtează de tine.

Deci, mergi mai departe; acționează acum! Cu toate acestea, nu poți face nici cel mai mic pas fără ea, nici măcar să ridici un deget. Dacă ego-ul ar fi luat de la tine, te-ai afla ca un cadavru incapabil să se miște.

Deci, unde poți găsi puterea? De ce nu ai cerut-o și de ce nu a venit? Aceasta se datorează faptului că nu te-ai pregătit pentru astfel de zile în avans.

Dacă ziarele scriu că ar putea exista o lipsă de alimente, toată lumea s-ar aproviziona cu mâncare acasă cu trei luni în avans. Deci, de ce nu ne gândim să stocăm energie în avans, pentru cazul unei coborâri? Acesta este exact modul în care trebuie să acționăm în conformitate cu logica rezonabilă, sensibilă, dar este dificil pentru noi să facem asta, pentru că urmează calea corecției.

Există oameni care se bucură de faptul că au căzut atât de jos și cred că prin suferința lor, ei vor realiza ceva, dar aceasta este o minciună totală. Noi avansăm numai prin efort, prin muncă, și nu atunci când am fost aruncați într-o mlaștină și pașnic ne scufundăm în ea.

Deci, orice moment în care o persoană întârzie ascensiunea sa este un păcat. Cum poate cineva urca? Să presupunem că începi să cânți un cântec vesel în fața tuturor. În timp ce cânți, toată lumea se trezește, și atunci ei trebuie să încerce în mod constant să stocheze energie, puterea fiecăruia, puterea unității noastre, dar nu din faptul că m-am trezit singur.

Dacă te gândești că, „Ce bine este că m-am trezit acum și cât de bine mă simt,” vei cădea imediat. Cu toate acestea, dacă te gândești la modul în care cu toții ne-am trezit acum spre dăruire, spre Creator, aceasta va rămâne. Apoi, vei începe noul nivel, starea următoare.

Puterea care mai târziu ne poate duce la mântuire este de acumulare, iar aceasta este stocată în dorința generală. Nici unul dintre noi nu are vasul pentru a stoca energie.

Acum, când ai reușit să simți o trezire, cel puțin una fizică, gândește-te cum să te îngrijorezi pentru prieteni și să nu-i lași să coboare. Toată lumea ar trebui să se îngrijoreze pentru alții. În acest fel, nu este nevoie să se gândească la sine.

Rușinea trebuie să ardă în mine dacă nu mă îngrijorez pentru grupul meu. Acest lucru înseamnă că eu îl trădez. De aici vine sentimentul de responsabilitate și de aici provine garanția reciprocă. Am nevoie doar să mă gândesc cum să furnizez grupului tot ceea ce are nevoie, ca și cum ar fi copilul meu și-mi fac griji doar pentru bunăstarea lui, astfel încât să continue să crească și să se dezvolte.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cum putem ajunge la gradul următor pe calea revelației lumii superioare? Cum putem intra în starea următoare, mai corectată? Este clar că fiecare stare următoare suntem noi, dar doar mai corectați, și astfel este până când ne vom întoarce la infinit.

Rabash scrie despre acest lucru în articolul „Includerea calității milei în judecată”: Este cunoscut faptul că cel mai important lucru în muncă este alegerea, așa cum se spune, „Alege viața”.  „Viața” este uniunea pe care ne străduim s-o realizăm, cu alte cuvinte, o întoarcere la Infinit.

Prin aderarea la intenția Lishma, o persoană este onorată să adere cu Sursa vieții. Și nu există nici o alegere în acest management evident. Și de aceea cel superior a ridicat-o pe Malchut, adică, proprietatea judecății la „ochi.” Astfel, tăinuirea a apărut, iar cel inferior a constatat o lipsă în cel superior.

Cel superior este gradul următor. Deci, de ce este acolo tăinuirea? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost dezvăluit?

Să presupunem că dezvălui acum ceva măreț, puternic și frumos. Mă capturează complet, și, ca un copil, mă agăț de el, incapabil să-l las să plece. Cu toate acestea, prin aceasta, nu ajung la nimic.

Cel măreț m-a cucerit, m-a captivat, iar eu devin plin cu plăcerea apartenenței, dar nimic mai mult. La urma urmei, anulez diferența dintre mine și el, golul care mi-ar fi permis să înțeleg ceea ce se întâmplă, simțind și obținându-l independent, și nu „fiind cumpărat” de beatitudine.

Cum pot urca la gradul următor? Cum pot crește până la înălțimea lui, mai degrabă decât să mă agăț de această masă ca un bob de nisip?

Acesta este motivul pentru care cel superior nu se arată celui inferior. Cu alte cuvinte, gradul nostru următor nu ne este revelat, ci apare în ascundere.

Pe de o parte, există și ne raportăm la el, iar pe de altă parte, acesta nu este dezvăluit. În loc de aceasta, ne aduce tot felul de fenomene negative. Ca rezultat, presupun că-l vreau, și, în același timp, nu atât de mult.

De exemplu, mă duc la un dealer pentru a cumpăra o mașină. Mă uit la modele noi. Le vreau și nu le vreau, deoarece prețul este mare. Apoi, încep să mă gândesc, „Merită sau nu? Ce câștig dacă o cumpăr sau ce câștig dacă nu o cumpăr? Ce este de preferat? ”

Prin aceasta, învăț ceva nou. Cresc și înțeleg acum, simt ceva, nu doar dau bani, ca și cum i-aș avea.

Este același lucru cu gradul următor. Vreau să-l obțin, și, în același timp, mi-e teamă; având probleme, ezit în acest decalaj între dorință și imposibilitatea de a obține spiritualitatea, și mă ajută să cresc.

La urma urmei, merg înainte. Trebuie să-mi imaginez gradul următor, fără a-l înțelege, ci prin intermediul a ce? Cine mă va ajuta sa concep ideea corectă? Cum pregătesc „formatul” eu însumi cu ajutorul acestei imagini pentru a intra în el? Toată munca mea grea constă în a-mi imagina gradul următor cât mai mult posibil și în a mă pune în cadrul care devine „sprijinul” pentru ridicarea la el.

Din Convenția unității, a doua zi, 21/09/12, Lecția 2

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→