Monthly Archives: octombrie 2012

Daca simt rusine inseamna ca avansez

Intrebare: De ce rusinea este necesara pentru avansarea noastra? La urma urmei este un sentiment neplacut care te arde si pare sa apartina caii suferintei?

Raspuns:  Rusinea este ca si cum ai simti o durere in corp. Durerea indica o boala care trebuie vindecata. Multumita durererii sunt salvat de moarte. Este la fel cu sentimentul de rusine; indica undeva lipsa corectiei deci este posibil sa ignori sau sa anulezi acest sentiment?

Dar noi incercam sa scapam de el. De aceea cabalistii ne spun ca noi avem nevoie de ajutorul grupului si al cartilor si de tot ceea ce ma poate sprijini si ma poate ajuta sa suport sentimentul de rusine.

In acelasi timp nu e doar ceea ce trebuie sa suport, dar am nevoie de asemenea sa stiu mult mai adanc si sa intreprind acte de corectare. Sentimentul de rusine va continua sa creasca pana te obliga sa plangi pentru ajutor si apoi vei primi Lumina care Reformeaza care te va corecta si te va vindeca.

Nu esti vindecat daca jelesti putin. Trebuie sa fie un plans adevarat, o cerere de a scapa de el, din moment ce nu e doar o boala, este o corectie a intentiei de a primi, a naturii tale.

Intrebare: Dar noi intotdeauna tindem sa ne simtim bine, de ce sa aspir sa simt rusine?

Raspuns: In vederea realiazarii acestui lucru tu cresti importanta scopului, plasandu-l deasupra durerii tale.

Tu spui: „Lasa-l sa doara, nu doresc sa ma identific cu ceea ce doare si cu durerea insasi. Vreau sa ating scopul, si multumesc foarte mult pentru durere fiindca ma concentraza pe scop.”

Totul depinde de recunoasterea maretiei scopului, de maretia Creatorului. Din moment ce Creatorul este dorinta de a darui, o forma de daruire si ingaduinta. In masura in care aceste valori iti apar ca marete, incepi sa suferi din cauza atributelor tale care sunt opuse acestor forme de valori. Dar daca acoperi aceasta prapastie si te injectezi cu ceva „anestezic,” tu insuti te privezi de posibilitatea de a avansa.

Din motivul asta construiesti un mediu care te va sustine in stadiul in care vei avea nevoie. Ca rezultat tu vezi opusul fata de daruire, suferi din cauza asta si continui sa maresti Creatorul in ochii tai. Tu aderi la EL, doresti sa aderi la grup, nu iti mai doresti sa te identifici cu raul, dar nu in vederea evadarii de el ca de un fel de durere, ci in vederea atingerii daruirii in vederea contopirii cu grupul.

Sunt multe discernaminte aici si toate conduc intr-o directie. Asa ca incearca sa intelegi cat de minunat sentimentul de rusine te ghideaza daca il utilizezi corect.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Cabala 28/10/2012 „Daruirea Torei”

Scopul principal – Sa aspiri catre Unitate

Intrebare: Care este modul corect de a actiona pe parcursul workshop-urilor?

Raspuns: Toti ar trebui sa procedeze conform scrierilor lui Rabash legate de adunarea grupului: Un individ trebuie sa se micsoreze pe sine in fata grupului si sa se imagineze pe sine intr-o adunare de oameni complet corectati care nu ii par asa lui dupa cumel ii percepe prin filtrul egoist necorectat in masura coruptiei sale.

Trebuie sa particip activla discutie chiar daca nu am nimic de spus. Ei ma vor intelege si ma vor sprijini.

Lucru cel mai important e sa aspir ca sufletul va deveni un intreg, in centrul grupului, fara sa imi scape din vedere ca acesti „zece” din lume, impreuna cu noi toti sunt uniti intr-un corp spiritual  cautand sa atinga prima similaritate cu Lumina, aceasi proprietate, daruirea mutuala!

Imediat cum atingem acest nivel simtim desavarsirea din partea Luminii, din partea daruirii mutuale, iar din conexiune – suntem nascuti ca un obiect spiritual.

Succes!

In ce fel este Ego-ul bun?

Intrebare: Cum poate fi ego-ul bun si cum e posibil sa il folosim in mod benefic?

Raspuns: Ego-ul este bun pentru ca reprezinta singura energie care exista in noi. Este ceea ce ne impinge mai departe, ceea ce ne eleveaza. De-a lungul evolutiei, constant ne-a ridicat de la nivelul de bestie la gradul prezent.

Iar astazi ne situam intr-un punct de intalnire unde chiar ne transformam. Incepem sa intelegem ca forma anterioara de ego pe care am folosit-o s-a epuizat pe sine. Nu mai suntem capabili sa lucram cu ea de aici inainte, de aceea ni se reveleaza prezenta criza.

Aceasta este criza ego-ului precedent, pe care l-am folosit si ni s-a parut ca a fost bun, totul a fost normal, si a fost posibil sa continuam astfel pana la sfarsit. Dar brusc, s-a dovedit ca s-a inchis, ne-a incercuit intr-un singur sistem catre interdependenta completa.

Si daca suntem complet dependenti unul de celalalt, cum putem folosi acest ego? Gradual devenim ca o singura familie unde fiecare este dependent de celalalt, si trebuie sa imi folosesc ego-ul calculand dependenta mea fata de ceilalti. Asta inseamna ca de acum incolo trebuie sa il folosesc diferit, insemnand intr-o maniera integrala, conform ego-ului celorlalti.

Se dovedeste ca trebuie sa incepem sa folosim ego-ul general care este impartit intre noi: sa il conectam impreuna si sa ne ridicam deasupra lui astfel incat unitatea noastra, conexiunea si suportul vor fi mai mari decat propriul nostru ego, in asa fel incat ego-ul nostru devine mutual, social si colectiv.

Asta inseamna ca grupul nostru  trebuie sa aiba un scop comun iar noi trebuie sa atingem acest scop comun fiecare impingand mai departe cu ego-ul sau personal. Atunci fiecare va fi pregatit pentru un scop comun, o conexiune mutuala, iar la final vom masura succesul nostru in masura conexiunii noastre.

Asta este foarte important. De aceea ego-ul nostru nu este anulat, ci simplu este utilizat in acelasi fel in care este revelat astazi umanitatii, insemnand intr-o modalitate integrala.

Din lectia virtuala 21/10/2012

Toată lumea, Toată lumea, toată lumea …

Întrebare: Timp de patru zile la rând am organizat ateliere de lucru cu diferite grupuri de oameni. Dar cel mai interesant este faptul că intensitatea muncii noastre într-o singură suflare a unit întregul nostru grup. Nu știu despre oamenii pentru care am ținut seminariile, dar ne-am schimbat dramatic în cursul acestor evenimente.

Răspuns:  Îți spun că-mi văd schimbarea în funcție de modul în care grupul se schimbă. La urma urmei, nu am mers prin aceste acțiuni pentru că am avut o altă metodă mai individuală de a obține lumea superioară, care a fost folosită de cabaliști de mii de ani. Și aici, când un grup experimentează unificarea practică, iar eu sunt pe margine participând cel puțin oarecum, simt cât de bună și productivă este această muncă.

Acesta este motivul pentru care te înțeleg și sfătuiesc pe toți cei care ne ascultă astăzi, să încerce în orice mod posibil să participe la atelierele noastre.

Din Lecția virtuală din data de 21/10/12

Fără măcinarea sau ruperea danturii

Întrebare: Tu spui că natura ne va forța să folosim tot ce ne înconjoară în mod corect. Ce înseamnă „folosirea corectă”?

Răspuns: Înseamnă că noi ar trebui să folosim totul de dragul conexiunilor bune dintre noi.

Toți suntem constituenți ai unui organism integral imens, care ar trebui să funcționeze ca roțile dințate dintr-un singur mecanism, în aliniere una cu alta; nu una scârțâind, alta șuierând, iar a treia întorcându-se în altă parte cu toți dinții rupți.

Este necesar ca noi toți să ne simțim unii pe alții, să ne cunoaștem, să ne înțelegem pe plan global, și să știm unde trebuie să ne întoarcem, așa încât să fim cu toții buni. Nu poate fi faptul că unul este mai bun în detrimentul altuia; este un singur mecanism și are o structură rigidă.

În prezent, conexiunea nu este rigidă, este mult mai flexibilă, se poate slăbi între unul și altul. Dar, încetul cu încetul, viteza dinților se blochează, relațiile devin din ce în ce mai rigide, iar discrepanțele dintre noi vor crește suferința noastră. Deoarece aceasta în mod natural crește, ne temem pentru faptul că, dacă mecanismul se va zgudui, vom fi prinși într-un imens război mondial.

Pe de altă parte, natura începe să facă presiuni asupra noastră din interior prin declanșarea calamităților. Și apoi, desigur, vom afla repede interacțiunea corectă, dar este o cale foarte dificilă.

Într-un fel sau altul, omenirea va deveni complet integrată, complet interoperabilă, cu egalitate absolută, similară socialismului, dar cu o față cu adevărat umană.

Din Emisiunea KabTV „Construirea unui mediu social” 25/09/12

Agățându-ne de Creator fără a ne dizolva În El

Creatorul este o lege universală și cea mai generală a naturii. El se numește „Cel bun care face bine.”

Legea naturii este compusă din numeroase părți: nivelurile neînsuflețit, vegetal, animal și vorbitor. În general, e vorba de dorințele de a primi, pe care Creatorul se străduiește să le satisfacă. El vrea ca ele să simtă binele lor absolut.

Ce le poate împlini? Nimic mai puțin decât starea în care Creatorul Însuși este. Nimic mai puțin decât atât nu poate fi considerat „Cel Bun care face bine”, deoarece înseamnă că ceva lipsește.

Deci, scopul creației nu este de a „se topi” sau a se dizolva în Creator. Dimpotrivă: Creația trebuie să-și păstreze identitatea și, în același timp, să devină similară cu Creatorul.

Bunăvoința  finală pe care creația o poate obține: „Minunat! Mi-ai dat tot ce ai putut; acum, eu nu-Ți cedez în nimic-nici în formă, în modul în care mă exprim, în modul de funcționare, nici în stările prin care trec .” Asta este starea la care noi ar trebui să ajungem.

Este posibil pentru creație să perceapă perfecțiunea numai în cazul în care rămâne creație, ceea ce înseamnă ceva care este opus Creatorului. În același timp, creația ar trebui să devină similară cu El fără a renunța la „autonomie”.

Pentru aceasta, creația trebuie să experimenteze o stare care este opusă Creatorului; trebuie să rămână în această stare, adică să mențină în interior înclinația rea, să mențină dorințele contrare și să construiască o atitudine binevoitoare deasupra lor. Numai dacă creația reușește să „țină” ambii poli, rămâne ca și creație; dar, în același timp, ea devine similară Creatorului.

Acest proces trebuie să fie pus în aplicare în grup, adică, într-o mică parte din dorințele care aparțin nivelului vorbitor, care se numește „Israel”. Grupul este cel care este nevoie să inițieze procesul, să treacă prin deficiențe și să facă corecții. După ce această muncă este efectuată, grupul trebuie să transfere rezultatele muncii sale către toată omenirea, la rândul său, prin auto-corectare, nivelul uman va modifica în cele din urmă nivelurile animal, vegetal și neînsuflețit. Aceasta este secvența evenimentelor de urmat.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 21/10/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Egoul tinde să-şi protejeze „teritoriul”

Nouă nu ar trebui să ne fie frică să suspendăm pe cineva, sau chiar să-l dăm definitiv afară din cercul grupului nostru global, dacă aceşti colegi refuză să urmeze principiile noastre şi rămân la opiniile lor, care sunt diferite de cele determinate de cabalişti.

Cabaliştii sunt oameni care sunt deja pe nivele spirituale şi care ne trag de acolo spre ei. Ei sunt cei pe care noi vrem să-i urmăm şi nu pe orice om din această lume care urmează anumite scopuri ale sale şi al cărui ego arde acum în el împingându-l spre aceste scopuri.

Este foarte important să ne amintim asta. De fapt, este tipic pentru fiecare şi singura diferenţă este chestiunea gradului, dar sunt mulţi oameni în care egoul nestăpânit arde atât de puternic că îi împinge să stabilească o nouă direcţie pe care ei o consideră de cuviinţă. Dacă ei nu se pot înfrâna, grupul trebuie să o facă.

Putem întâlni astfel de oameni printre aceia care se ocupă activ cu diseminarea. Ei ard cu pasiune să facă totul aşa cum văd ei, şi nu lasă pe alţii să participe la muncă, ţinându-i pe ceilalţi la distanţă şi protejându-şi „teritoriul”.

Noi trebuie să observăm astfel de tendinţe destructive pentru munca noastră. Pe de o parte, omul va trebui să fie liber să muncească şi să avanseze cu succes, iar pe de altă parte, dacă el aspiră să facă această muncă singur, fără să-i atragă şi pe ceilalţi în ea, fără să le dea şi lor oportunităţi egale împreună cu el pe acelaşi teritoriu, atunci acest lucru va începe treptat să aibă un efect destructiv şi asupra lui, şi asupra celorlalţi.

Noi va trebui să verificăm constant dacă este egalitate între noi şi dacă suntem deschişi în relaţiile noastre unii cu ceilalţi, astfel încât nu vor exista cazuri în care cineva să încerce să ţină un anumit teritoriu pentru el, o anume nişă, o direcţie în care el va fi intangibil. Totul va trebui să fie deschis pentru fiecare şi omul ar trebui să fie deosebit de fericit când se dizolvă printre ceilalţi peste tot, în fiecare activitate, în fiecare scop şi în fiecare succes.

Dacă asta nu se întâmplă, astfel de oameni vor provoca în cele din urmă un mare rău grupului, chiar dacă, pentru un timp, pare că ei fac o treabă bună. Trebuie să fim foarte atenţi la ei.

Dacă un om nu poate lucra subjugându-se pe sine cu adevărat, şi doar mimează modestia, ca la teatru, în cele din urmă el va produce daune. Deci, noi trebuie să fim foarte atenţi cu astfel de oameni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Bumerangul se întoarce totdeauna la tine

În toate grupurile sunt uneori probleme şi sunt oameni care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă şi cred că ei trebuie să avanseze altfel. Sunt aceia care acţionează aşa fiindcă pur şi simplu natura lor este să fie altruişti şi filosofi. Asta nu are nimic de-a face cu calea corecţiei şi ei nu au punct în inimă. Ei vin şi încep să decidă cum trebuie să meargă lucrurile şi cred că totul trebuie făcut într-o formă contrară fiindcă, desigur, este împotriva naturii lor egoiste.

Sunt diferite cazuri în care omul uneori acţionează astfel fiindcă îi place să domine şi nu se poate abţine până când nu acumulează ceva cunoştinţe şi înţelege metoda. Ia ani, uneori 15-20 de ani, iar până atunci, omul este incapabil să dea „jumătatea lui de ban” care trebuie, jumătatea lui de muncă, astfel încât Creatorul să completeze cealaltă jumătate, însă el crede că poate singur să-şi învârtă viaţa.

Este o mândrie prostească, dar noi de obicei nu percepem asta cu simţurile noastre corporale, fiindcă omul, în această lume, face totul după mintea şi simţămintele lui corporale. Dar dacă începe să se apropie de munca spirituală cu mintea şi aceste sentimente, atunci este o apropiere total naivă şi copilărească. El începe să muncească cu sisteme care sunt opuse formei lui, de care el este total detaşat şi nici măcar nu ştie în ce fel este el opus faţă de ele.

Dacă în acelaşi timp el începe de asemenea să se simtă mândru, atunci, din păcate, îşi face rău nu numai lui, dar şi celorlalţi. În cele din urmă se întoarce la el ca un bumerang şi îl loveşte undeva în această viaţă, dacă este încă în viaţă, sau în următoarea viaţă.

Omul trebuie să ia în calcul că tot răul pe care îl cauzează mediului său va fi de multe ori mai mare şi se va întoarce la el! Astfel, grupul trebuie să se păzească pe sine de astfel de oameni în momentul în care apar astfel de deviaţii. De obicei, se întâmplă dacă grupul nu are o conducere puternică, sau dacă, din diferite motive, nu vrea să facă schimb de informaţie cu alte grupuri. Atunci, alte grupuri nu ştiu ce se întâmplă în acel grup şi nu pot să-l ajute şi să-l susţină.

Astfel de oameni au un ego puternic şi, prosteşte, ei presupun că ştiu şi înţeleg ce trebuie făcut şi încep să dea o gaură în barca generală punând astfel în pericol întregul grup. Acest lucru poate în cele din urmă să ducă la mari probleme în avansarea grupului.

Deci, toate grupurile trebuie să-şi împărtăşească în mod deschis între ei ce se întâmplă în fiecare grup. Totul trebuie ştiut, ca într-o familie, ca într-un singur corp. Noi va trebui să organizăm şi să stabilim un comitet care va asigura conducerea ideologică la toate grupurile ca la unul singur. Comitetul va trebui să fie peste toate grupurile locale şi va trebui să ştie totdeauna ce se întâmplă în fiecare grup şi să fie capabil să decidă ce şi care lucruri vor trebui făcute în fiecare grup, în funcţie de criteriile şi principiile noastre.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Ce putem noi da Creatorului?

Întrebare:Ce pot eu să dau Creatorului când eu nu am nimic de dat Lui?

Răspuns: Ce are de dat un bebeluş mamei lui? Dar uite câtă bucurie îi aduce ei, ce mulţumire îi dă el ei! Dacă ne imaginăm că Creatorul ne tratează cu iubire infinită, absolută şi perfectă, ce putem să-i dăm noi Lui? Cel puţin un oarecare răspuns, un zâmbet mic. Dacă El ne iubeşte, nu contează ce paşi facem noi către El, ei vor fi o plăcere pentru El. Singura întrebare este ce înseamnă „către El”?

Există un singur scop: să facem plăcere Creatorului. Acest lucru este posibil numai prin dăruire, numai devenind asemenea Lui.

Ce vrea mama de la copil? Vrea să simtă de la el o reacţie, ca de la un om mic, un zâmbet, o mişcare către ea. Acestea sunt pentru ea o plăcere. Mama vrea să vadă manifestarea calităţilor umane în bebeluşul ei, semne de progres. Şi noi trebuie să învăţăm din acest exemplu. Asta este ceea ce vrea Creatorul să facem, şi astfel putem noi să aducem Lui plăcere.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din „24/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Dintr-un anume motiv, eu nu simt foarte tare

Baal HaSulam, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”, paragraf 8: Această chestiune este ca atunci când un om bogat a luat un om din piaţă şi l-a hrănit, şi i-a dat în fiecare zi aur şi argint şi tot ceea ce şi-a dorit. Şi în fiecare zi el l-a copleşit cu mai multe daruri decât cu o zi înainte. În final, bogatul a întrebat: „Să-mi spui, au fost împlinite toate dorinţele tale?” Iar el a răspuns: „Nu toate dorinţele mele au fost împlinite, fiindcă, cât de bine şi cât de plăcut ar putea fi dacă toate aceste posesiuni şi lucruri preţioase mi-ar veni din propria-mi muncă, aşa cum îţi vin ţie, şi nu ar fi primite din mâna ta binefăcătoare.” Atunci bogatul i-a spus: „În acest caz, nu s-a născut încă omul care să poată împlini dorinţele tale.”

Este imposibil să te scuturi de sentimentul de ruşine prin câteva acţiuni externe. Singurul mod de a face asta, este să primeşti de dragul dăruirii.

Întrebare: Starea de Hafeţ Hesed nu neutralizează ruşinea? Până la urmă, de ce trebuie să-mi fie ruşine dacă eu vreau numai să dăruiesc?

Răspuns: Să zicem că tu mi-aduci un dar şi eu spun:

„-Ştii, eu chiar nu am nevoie de asta, nu-mi place.şi în primul rând, de ce mi-ai adus-o dacă eu nu am nevoie de nimic?nu vreau cadourile tale.

Dar am încercat din greu, am căutat îndelung, am vrut atât de mult să-ţi fac o plăcere şi să-mi exprim iubirea mea…

Dar eu nu am nevoie de nimic, nici nu trebuia să vii…”

Ori pur şi simplu resping persoana, o urăsc, ori nu există nicio conexiune între noi şi eu nu simt niciun îndemn să corectez ceva. Asta înseamnă că nu există deloc, nicio stare de Hafeţ Hesed.

De fapt, este vorba despre dorinţa mea, şi nu despre semnele de iubire pe care oamenii din jurul meu mi le arată. Când sunt în starea de Hafeţ Hesed înseamnă că tot ceea ce vreau este să dăruiesc. Sunt gata să primesc toată lumea de la tine. Adu-mi-o, am vasele corecte, voi primi bucuros tot cu iubire şi infinită plăcere şi, în acelaşi timp, voi rămâne Hafeţ Hesed.

Este vorba despre vasele mele şi nu despre revelarea conexiunii cu ceilalţi. Poate nu am nevoie de cadoul tău, sau poate îl vreau cu adevărat, dar urc şi îl primesc nu pentru că îl vreau. Urc la nivelul de Hafeţ Hesed şi chiar şi mai sus, şi îl primesc în vasele de dăruire, cu scopul de a dărui plcerea înapoi către tine.

Noi suntem tot timpul în dorinţa de primire, fie ne bucurăm, fie suferim. Astfel, starea de Hafeţ Hesed nu este un zid fără viaţă care respinge orice primire. Este un nivel de corectare a dorinţelor mele de primire şi nu mă opreşte deloc de la primirea a ceea ce vreau.

Întrebare: Dar m-am dedicat scopului creaţiei…

Răspuns: Da, în această stare nu ai nevoie de nimic şi totuşi primeşti un cadou, şi totuşi vrei numai Hasadim. Este aceeaşi stare, dar în plus de asta, munceşti cu dorinţe în plus şi adaugi constant  noi forme.

Aceasta este munca spirituală, variată şi în multe straturi.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Pagina 1 din 812345...Ultima »