Noi încercăm să facem acţiuni reciproce de dăruire şi vorbim despre iubirea dintre noi deşi ea nu este acolo. Mai vorbim despre dăruire, despre iubirea pentru Creator, despre adeziunea la El, despre adeziunea dintre noi, despre conexiune şi unitate, pe scurt, despre vasul corectat. După spargerea vasului general, noi vorbim despre corecţie. Cândva, a fost un singur suflet, şi noi vorbim despre reconectarea sufletelor individuale în unul.

Aceste discuţii ne permit să ne impresionăm unii pe alţii atât calitativ cât şi cantitativ şi, treptat, toate eforturile noastre se adună într-un tot. Până la urmă, vom crea o stare de la care vom fi capabili să strigăm, ceea ce înseamnă să ridicăm o rugăciune colectivă. Când oamenii se adună împreună, chiar daca sunt câţiva, ei au multe vase şi judecăţi şi astfel, ei înalţă „rugăciunea celor mulţi”.

Dar această rugăciune ar trebui să vizeze o singură Sursă, un singur scop, să fim unu. Ei vor să primească atributul dăruirii reciproce pe care ei şi-o închipuie ca fiind valoarea supremă, ca parte din mediul lor. Această calitate, forţa care dă naştere şi reînvie totul, este numită Creator, şi ei vor ca ea să fie revelată printre ei pe măsura eforturilor pe care le-au făcut.

Calitatea dăruirii nu este undeva în afară. Aşa că dacă membrii grupului încearcă, ea se va dezvălui înăuntru, printre ei. Este ca şi cum ar veni către noi din două direcţii: pe de o parte nu există niciun vas, şi pe de altă parte nu există niciun fel de Lumină, dar când membrii încearcă să fie împreună cât pot de mult, la un moment dat, atât vasul cât şi Lumina sunt create simultan. Ele nu pot exista separat.

Noi lucrăm prin cerere, printr-o rugăciune comună, şi astfel ne apropiem de această revelaţie, revelarea în interiorul nostru a calităţilor iubirii şi dăruirii, care sunt Creatorul.

Aici este important de amintit că în timpul fazei de preparare, noi nu descoperim calitatea reală, ci nevoia de ea (lipsa ei). Noi nu ştim în prealabil ce este această calitate. Acest lucru este aşa: dacă noi vrem să obţinem această calitate şi apoi ea este revelată, se dovedeşte a fi o surpriză reală şi departe de ceea ce am crezut noi că va fi. Asta fiindcă este vorba despre ceva care nu face parte din natura noastră.

Noi avem nevoie doar de sentimentul de necesitate, şi, astfel, noi vom anticipa şi vom avea o premoniţie a ei. Chiar dacă ea nu reflectă viitoarea realitate, omul trebuie totuşi să-şi imagineze prin acest joc, starea următoare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/ 2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să analizăm ce fel de condiţii şi ce fel de reguli, şi ce tip de conexiune trebuie să fie între noi, astfel ca noi să simţim în general conexiunea mutuală ca pe un sistem spiritual. În acest sistem, fiecare se anulează pe sine şi se conectează cu ceilalţi prin încorporarea în dorinţele şi impresiile lor, în gândurile şi scopurile lor, ca şi cum ar fi ale sale.

Fiecare îşi schimbă şi îşi anulează dorinţa proprie, aceasta devenind lipsită de formă. „Personal, nu am nevoie de nimic. Vreau să primesc dorinţele tale şi să le umplu pentru tine.” Asta înseamnă că eu am „îmbrăcat” forma dăruirii ca pe un costum nou. Dorinţa mea devine materie primă, o masă fără formă. Ea are putere şi potenţial, dar acum tu eşti cel care mă ghidezi încotro vrei, către ceea ce este bine pentru tine.

Acesta este „slujitor al lui Dumnezeu”, un om care se dedică pe sine serviciului de dăruire. Asta ne permite să fim reciproc conectaţi unii cu alţii în reţeaua spirituală unde fiecare umple numai dorinţele celorlalţi.

Descopăr apoi că acestea nu sunt deloc dorinţe străine. Atunci încep să ies din mine şi să simt imediat că există doar o singură dorinţă generală, reciprocă şi colectivă.

Se dovedeşte că sistemul este armonios şi această dorinţă nu este tipică „piciorului” sau „braţului”, sau oricărei alte părţi mi-am imaginat eu, ci întregului. Descopăr că sistemul are o minte, o parte internă. O descopăr şi primesc instrucţiuni de la ea prin tot sistemul şi mă conectez la el printr-o conexiune inversă.

Aceasta este conexiunea cu Creatorul, dar ea vine după ce simt „trupul” general, armonia generală a dăruirii reciproce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este o realizare integrală și ce este o atitudine integrală?

Raspuns : Discutăm despre o fiintă umană , despre munca sa internă. Atributul nostru este ego-ul, dorinta de a fi umplut. O dorintă ! Prin urmare vorbim despre sentimente. Acestea nu sunt emotii lirice asa cum ne-am obisnuit să credem. Vorbim despre esenta noastră.

Cand lucrez pentru o industrie, pentru o bancă sau orice altceva , vreau să mă simt implinit, să castig ceva, sa ajung să fiu recunoscut, să impresionez, toate acestea sunt sentimente.

Ce altceva poate motiva o persoană dacă nu sentimentele?

Dupa ce a simtit aceasta, el incepe să isi inteleagă sentimentele. Mintea se dezvolta numai in acord cu dezvoltarea sentimentelor si nu invers. Mintea trebuie sa se dezvolte pentru a recepta ce simte o persoană si ce nu simte, ce incă ii lipseste. Mintea opereaza cand simt că am nevoie de ceva ; in ce masură sunt implinit si in ce masura nu. Aici functioneaza uneltele mintii noastre- pentru a obtine ce ne dorim.

Patrunzand adanc in emotiile mele, incep să imi dezvolt mintea si incep să imi simt sistemul de conectare reciprocă cu ceilalti precum si opozitia mea fată de altii. Aici am sansa de a cota aceste sentimente si de a le evalua atat calitativ cat si cantitativ.

Aceasta inseamnă ca o unealta matematica e inglobata in munca mea si incep sa masor lucrurile cu acuratete.

Dar aceaste masuratori sunt in interiorul meu. Daca ii dau cuiva numere precise, el nu mă va intelege; el trebuie sa fie parte a sistemului. El trebuie sa perceapa aceasta in interiorul sau si astfel va simti că l-am masurat in valori numerice.

Din KabTV  „Lumea Integrală: Formula de societate Integrală” 7/1/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Filosofii susțin că o persoană este atrasă de viitor și este construită din viitor …

Raspuns: Acest lucru este absolut adevărat. Imaginea noastră viitoare, atributele, aspectele, și societatea pre-există în natură.Conceptul de timp nu există în natură. Timpul este o dezvoltare numai în ceea ce privește conștiința noastră. De aceea, intreaga  imagine din viitor există deja în natură, iar noi trebuie să ajungem la ea, dar modul în care ajungem depinde de alegerea noastră.

Intrebare: Alegerea modurilor diferite de dezvoltare apare numai atunci când o persoană simte instabilitatea unui sistem complex. Când sistemul este stabil nu există liber arbitru, pentru ca acesta este fix, nu se miscă.

Raspuns: Nu. Opțiunea de a alege există numai atunci când o persoană alege dacă să meargă în direcția pe care i-o arată natura generală integrală sau să urmeze calea lui individuală si anume ce ii spune natura egoistă. El alege între aceste două direcții, dar scopul este unul singur și il va atinge , în oricare din variante. Ce îl va motiva pe drum: Va fi ego-ul său ce va exercita presiuni negative asupra lui, sau dorința sa pentru integralitate prin  atracții pozitive?

Dorul pentru integralitate este viziunea ce mă propulsează mai departe, studierea stării viitoare, care decurge din ceea ce am obtinut azi. Dacă ma  deplasez spre o societate integrală, apoi informațiile, sentimentele, și înțelegerea a ceea ce ar trebui sa ating, sunt acumulate gradat în mine. Pot să prevăd deja pașii mei următori.

Din KabTV „Lumea Integrală: Formula de societate Integrală” 7/1/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→