Reține că, dacă urmezi drumul de unul singur, nu vei avea niciodată forțele necesare sa il parcurgi. Același drum care se poate parcurge într-un an va dura pentru tine cincisprezece ani, și, în final, nu vei ajunge la nici un rezultat, cu excepția recunoasterii faptului că ai nevoie de grup.

Cu toate acestea, în cazul în care lucrez corect cu grupul, întotdeauna in timpul unei ăderi, grupul mă va trezi. Și nu se va intampla prin metode fizice evidente, ci va veni de sus ca o trezire interioară, după ce m-am alăturat grupului. În momentul în care voi fi capabil, am sa ma gandesc constant: Cum pot atinge conexiunea aflandu-mă exact pe locul meu pe care sunt situat si inclus, ca intr-un „puzzle”? Vreau să imi simt locul în acest puzzle și în mod constant ma gândesc la asta, doar la conexiune. La urma urmei, acesta este locul cu care voi asocia revelația Creatorului, care ne va conecta.

Dacă aș investi în mod constant eforturile mele în acest sens, atunci nu poate exista situatia in care voi cădea și voi rămane fără forțe. Prietenii mei mă vor ajuta.

Imaginați-vă că, la fel ca un element al unui mecanism, eu sunt o parte care este inclusă într-un sistem. Am inserat în mod constant această forță în cadrul acestui sistem, dorința de a mă conecta, prin trezirea celorlalți. Și, la un moment dat, mor ; în acest element, ego-ul a crescut brusc, iar elementul nu mai poate face nimic, încă în picioare dar cu grija unei pane de cauciuc. Și, apoi imediat, pe măsura cu care eu i-am „umflat” pe ceilalți, ei încep acum să lucreze pe mine.

În corpul nostru sunt aceleași procese, tot timpul există urcări și coborâri, contractii si extinderi, absorbție și emisie de diferite substanțe în diferite sisteme. Deci, organismul funcționează în mod constant, ceea ce se numește ca este viu.

A trăi înseamnă că există un timp pentru a da și un timp pentru a primi. Acesta este modul în care funcționează fiecare celulă din organism, mare sau mică. Și, dacă nu este asa, atunci nu va fi nici viață. Pot primi trezirea de sus, dar numai în scopul de a mă trezi și a ma intoarce din nou la lucrul cu mediul înconjurător. Mediul este ca o baterie pentru eforturile mele, le stocheaza pentru ca apoi acestea să se întoarcă la mine.

În primul rând, trebuie să fac tot ce tine de puterea mea. Eu nu pot spune că acum sunt într-o faza de coborâre și aștept până când grupul imi va da putere. În orice caz, am nevoie să investeasc eforturi în funcție de cât de mult m-am părăsit puterea, și apoi încep să primeasc forțe de la prieteni. Eu nu pot doar sa cad în brațele lor în prealabil.

Vei fi convins din experienta ta, ca aceasta modalitate funcționează în mod special, și acumulări uriașe de putere iti vor fi dezvăluite. Ia din acestea cat doresti de mult. E ca și cum pe termen lung atunci când puterea ta a dispărut, vei continua să rulezi oricum, si  treci de punctul critic atunci când vei primi un al doilea val de putere.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/7/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Scrisoarea 19″: O persoană nu va fi gata dintr-o dată pentru o relație sublimă, numită cuplu ideal. Cu toate acestea ” doar bunătatea și harul mă vor urma.” Prin urmare, El intervine, ceea ce înseamnă inceputul cuplării, si reprezintă „o suferintă indreptățită ….

Creatorul trezește o persoană, ceea ce înseamnă că El nu-l împinge înainte, dar organizează multe trucuri, ca și cum ar flirta cu persoana. Vedem că, chiar și în natură, în lumea animală, sunt jocuri de imperechere înainte de cuplare. Este un întreg proces în care fiecare parte trebuie să arate celuilalt ca este pregătit pentru conectare și este responsabil pentru aceasta, în măsură să aibă grijă de generația următoare.

E același lucru cu o persoană care este respinsa de către Creator pentru că  nu are o dorinta suficient de puternica. O persoană crede că Creatorul nu vrea să se conecteze cu el, astfel încât suferă pentru că doreste atât de mult să se conecteze, și este atât de pregătit pentru aceasta, a făcut tot ce a putut pentru a obtine aceasta. Deci, de ce Creatorul nu se descopera pe Sine?

Unei persoane i se pare ca este gata de a dărui, dar noi  ne dam seama că defapt se gândește doar la modul în care poate folosi revelarea Creatorului pentru propria sa plăcere. Acestea nu sunt incă vase ale daruirii. Dacă ar fi avut o dorinta de a dărui, durerea lui ar fi fost diferită. Suferințele s-ar fi transformat imediat in bunătate, plăcere.

Dar, „timpul va face ceea ce mintea nu face” … Dacă o persoană urmează această cale persistent: lucrează în grup, studiază, face tot ce poate, succesele si esecurile sale sunt deja în mâinile Providenței superioare și unicul scop al persoanei este de a continua. El ar trebui să profite cat mai mult de fiecare stare in care se află.

Nu este suficient ca o persoană să se mute dintr-o fază in alta. Multumita tuturor trezirilor, tuturor incercărilor dureroase provenite de la Creator, și deoarece persoana ca rezultat  al acestora se simte rau, trebuie să dorească să mearga mai departe, pentru a sparge toate barierele de-a lungul drumului, și acest lucru este în mod clar imposibilă fără garanția reciprocă.

O persoană crede că a făcut eforturi mari și nu a primit incă nici o recompensă! Marea lui pasiune este fără răspuns, ceea ce înseamnă că Creatorul nu răspunde. Ca urmare, este nemultumit: Cât de mult poate sa alerge dupa Creator, fără nici un rezultat? Există o limită in aceasta, sau nu?

Persoana începe să se întrebe: Unde s-au dus toate eforturile sale ,cum a plecat dorința? Și ramane cu un dor mare. De fapt, trebuie sa conectăm toate succesele noastre, eșecurile, și dezamăgirile. Pe de o parte, ar trebui să simtim o mare dezamăgire, dar pe de altă parte, ar trebui să ne ridiceam deasupra ei, în „credinta mai presus de ratiune.”

Vremurilor în care puterea ego-ul m-a împins în față sunt depăsite. Acum trebuie să străpung toate barierele ostile aflate de-a lungul drumului, acum trebuie să simt cât de multe astfel de bariere sunt în mine și cum să ma ridic deasupra lor în „credinta mai presus de ratiune.”

Trebuie să simt adâncimea profunda a  ego-ului meu, să mă simt total dezamăgit de puterile mele. Apoi, brusc, înțeleg că nu pot face față acestor obstacole potrivnice, doar pentru că am încercat să le inving cu puterile mele obișnuite egoiste (mintea trupeascal și sentimentul), prin forță brută. Dintr-o dată din această dezamăgire văd soluția și înțeleg că acesta nu a fost un mod potrivit pentru a avansa: Trebuie să ma ridic mai presus de ratiune si apoi totul, brusc, va funcționa. Acest lucru înseamnă că trebuie să existe un sentiment de dezamăgire, în care se naște soluția, noua abordare. Dar, în scopul de a obtine aceasta, trebuie să ajungem la o profundă dezamăgire.

Și cel ce cunoaște misterele știe cât de mult dorește o persoană să se aproapie de Creator, dar este o dorință ce ar putea, insa, înceta. Și astfel Creatorul crește intervențiile Sale, ceea ce înseamnă începuturile cuplarii. Acest lucru este facut în măsura în care o persoană poate suporta.

Aceasta depinde de mediul înconjurător. În cazul în care mediul este puternic, susține pe plan intern o persoană și evocă persoana  în mod constant, se poate trece prin acest proces foarte rapid și se încheie toate etapele de pregătire pentru cuplare.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/712, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→